Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Suport de curs pentru examenul de bacalaureat - subiecte de tipul i - neomodernismul

Literatura romana



+ Font mai mare | - Font mai mic



NEOMODERNISMUL

Particularitatile liricii lui Nichita Stanescu:

poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului

o poetica a existentei si a cunoasterii



redefinirea poeticului, lupta cu verbul („necuvintele”)

cunoasterea deplina numai prin poezie, ca gest de participare la creatie

intelectualismul

reinterpretarea miturilor; mitul Cuvântului – mit central al creatiei

reflectia filozofica, abordarea marilor teme ale liricii

ironia, spiritul ludic

univers poetic original

aspiratia metafizica spre unitate

transferul dintre concret si abstract functioneaza bivalent, punând în discutie relatia dintre constiinta si existenta

ambiguitatea limbajului împinsa pâna la aparenta de nonsens, de absurd; rasturnarea firescului; ermetismul expresiei;

subtilitatea metaforei, insolitul imaginilor artistice etc.



Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul

de mai jos:

Aceasta mare e acoperita de adolescenti

care învata mersul pe valuri, în picioare,

mai rezemându-se cu bratul, de curenti,

mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.

Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect

si îi contemplu ca la o debarcare.

O flota infinita de yole*. Si astept

un pas gresit sa vad, sau o alunecare

macar pân’la genunchi în valul diafan

sunând sub lenta lor înaintare.

Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan

au si deprins sa mearga pe valuri, în picioare.   (Nichita Stanescu, Adolescenti pe mare)


*yola (iola, iole), s.f. (din fr. yole) – ambarcatie sportiva îngusta si usoara, cu o vela prinsa de un

catarg, condusa de o singura persoana


1. Noteaza câte un sinonim contextual pentru cuvintele teapana si lenta.2 puncte

2. Precizeaza rolul apostrofului din al noualea vers. 2 puncte

3. Scrie doua expresii/ locutiuni care sa contina verbul a taia. 2 puncte

4. Mentioneaza doua teme/ motive literare, prezente în poezie. 4 puncte

5. Stabileste tipul de rima si masura din primele patru versuri. 4 puncte

6. Motiveaza scrierea cu litera mica la începutul unora dintre versurile poeziei. 4 puncte

7. Prezinta semnificatia unei figuri de stil din text. 4 puncte

8. Comenteaza, în 6 – 10 rânduri, ideea/ o idee poetica centrala, identificata în textul dat.4 puncte

9. Ilustreaza una dintre caracteristicile limbajului poetic(de exemplu: expresivitate, ambiguitate, 

sugestie, reflexivitate), prezenta în poezie. 4 puncte

1. teapana = puternica, lenta = lina.

2. Apostroful din versul: „macar pân' la genunchi în valul diafan” marcheaza absenta vocalei “a”, consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor, rostirea într-o singura silaba / tempo rapid.

3. a taia drumul / calea cuiva, a-i taia cuiva (toata) pofta, a taia frunza la câini etc.

4. tema adolescentei, motivul marii, motivul biblic al mersului pe valuri

5. În primele patru versuri – rima încrucisata, masura de 16 silabe în primul vers, 14 silabe în al doilea vers, 12 silabe în al treilea vers si 15 silabe în al patrulea vers.

6. Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit si în neomodernism, numit ingambament, care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite).

7. Epitetul „lenta înaintare” semnifica plutirea lina, calma, pe mare, ca un dans cosmic, a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase, impulsionati spre descoperire, cunoastere de sine, împlinire si desavârsire a fiintei.

8. Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a întregii poezii, fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative „dar”, care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare. Spre deosebire de asteptarea celui care îi contempla, tinerii au capatat deprinderea de a „merge pe valuri”, ca Isus, semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice si al încrederii pe care adolescentii o au în ei însisi. Cele doua epitete, „zvelti” si „calmi”, reprezinta calitati ale tinerilor. Adverbul „simultan” evidentiaza ideea unei alinieri ca într-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca.

9. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu, prezenta si în aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu, firesc, fara multe figuri de stil, pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare, ci este ea însasi un act. Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator.


Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul

de mai jos:

Ploua infernal,

si noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau în luna lui Marte.


Peretii odaii erau

nelinistiti, sub desene în creta.

Sufletele noastre dansau

nevazute-ntr-o lume concreta.


O sa te ploua pe aripi, spuneai,

ploua cu globuri pe glob si prin vreme.

Nu-i nimic, îti spuneam, Lorelei*,

mie-mi ploua zborul, cu pene.


Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi

lasasem în lume odaia.

Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,

Cine-s mai frumosi: oamenii? ploaia?


Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,

si noi ne iubeam prin mansarde.

N-as mai fi vrut sa se sfârseasca

niciodata-acea luna-a lui Marte. (Nichita Stanescu, Ploaie în luna lui Marte)

*Lorelei – personaj legendar din folclorul german, o zâna care, asezata pe o stânca de pe malul Rinului, îi seduce pe luntrasi cu vocea ei fermecatoare, facându-i sa se înece


1. Transcrie doua neologisme din text.  2 puncte

2. Justifica scrierea cu majuscula a substantivului Marte. 2 puncte

3. Scrie doua expresii/ locutiuni care contin substantivul suflet.2 puncte

4. Mentioneaza doua teme/ motive literare, prezente în poezie. 4 puncte

5. Stabileste tipul de rima si masura versurilor din strofa a treia. 4 puncte

6. Precizeaza valoarea expresiva a timpului imperfect al verbelor din primele doua strofe.4 p

7. Explica semnificatia unei figuri de stil identificate în a doua strofa.4 puncte

8. Comenteaza, în 6 - 10 rânduri, penultima strofa, prin evidentierea relatiei  dintre ideea poetica si mijloacele artistice. 4 puncte

9. Ilustreaza o caracteristica a limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie), 

prezenta în poezie. 4p


1. „infernal', „concreta', „mansarde”

2. Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei.

3. a pune suflet, a-si da sufletul, din suflet, cu sufletul la gura

4. Tema iubirii; motivul ploii, motivul zborului, motivul Lorelei, motivul zeului Marte.

5. Rima strofei a treia este încrucisata si feminina. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe.

6. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului. Iubirea de altadata este proiectata în mit cu ajutorul imperfectului („ne iubeam”, „ploua”, „dansau”)

7. Personificarea „Peretii odaii erau / nelinistiti []' este folosita pentru a sublinia ca în fata iubirii celor doi, pâna si lucrurile care, de obicei, sunt de neclinit, îsi pierd aceasta calitate, sentimentele îndragostitilor reflectându-se în tot ceea ce îi înconjoara. Tot prin personificare, „sufletele noastre dansau”, se exprima bucuria existentiala intensa, caci pentru îndragostit lumea apare ca un miraj continuu.

8. În penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre îndragostiti, lucru sugerat de primele doua versuri, care contin o imagine vizuala: „Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi / lasasem în lume odaia'. Uitarea odaii unde ei se iubeau si înaltarea marcheaza distantarea îndragostitului de iubita sa. De altfel, chemarea iubitei cu numele Lorelei (în mitologia germanica, sirena a Rinului care atragea corabierii într-o zona stâncoasa, provocându-le moartea), asociat iubirii tragice, imposibile în romantism, sugereaza destramarea cuplului erotic.

Imaginea auditiva „Tu ma strigai din urma', urmata de repetitia „raspunde-mi, raspunde-mi' vin sa sugereze faptul ca îndragostitul îsi lasa iubirea undeva departe, el îndreptându-se spre alte idealuri, iar vocea iubitei rasuna ca un ecou îndepartat.

Ultimul vers poate fi interpretat ca o întrebare retorica din partea iubitei, care îl pune pe îndragostit sa aleaga între iubirea lor („oamenii') si alte idealuri, înaltatoare, dar care pot fi efemere („ploaia')

9. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite în text.

În poezia Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu, întâlnim imagini vizuale ca „norii curgeau', care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. De asemenea, se remarca personificarile „Peretii odaii erau / nelinistiti []' si „Sufletele noastre dansau', care sugereaza fericirea îndragostitilor si rezonanta universului înconjurator la sentimentele lor. Ploaia este o metafora a vietii, a instinctului, a bucuriei existentei.

Metafora „mie-mi ploua zborul, cu pene' sporeste expresivitatea textului, la fel ca si imaginea vizuala „Si ma-naltam', ambele impunâd motivul zborului, al înaltarii, al depasirii limitelor banalului, prin iubire.

Epitetul superlativ „ploaie de tot nebuneasca', din ultima strofa, este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o „în luna lui Marte'.


83 (Marin Sorescu, Pleaca trenul)

Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul

de mai jos:

Când stai în tren si pleaca trenul vecin,

De ce ai impresia ca ai plecat

Tu?


Primavara si toamna

Te tot uiti pe cer, pierdut în gânduri,

Stoluri de pasari vin,

Stoluri de pasari pleaca,

De ce ai impresia ca mergi tu?


Toata viata m-am uitat pe fereastra

Pironit într-un colt

De autobuz, de tren, de vapor

Hurducat de caruta

M-am uitat cum fug de mine copacii,

Oameni, orase, continente

De ce sunt coplesit de atâtea emotii,

De ce am impresia ca am cunoscut lumea? (Marin Sorescu, Pleaca trenul)


1. Scrie doi termeni din familia lexicala a cuvântului gând. 2 puncte

2. Precizeaza rolul virgulelor în versul „Oameni, orase, continente”. 2 puncte

3. Scrie doua expresii/ locutiuni care contin cuvântul lume. 2 puncte

4. Formuleaza, într-un enunt, tema poeziei.4 puncte

5. Motiveaza prezenta pronumelui tu în textul poeziei.4 puncte

6. Explica semnificatia repetarii structurii interogative „De ce?” în ultimele versuri.  4 puncte

7. Comenteaza semnificatia atitudinii contemplative a eului liric. 4 puncte

8. Prezinta semnificatia titlului, în relatie cu prima strofa a poeziei. 4 puncte

9. Comenteaza ultima strofa, în 6 - 10 rânduri, prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica si mijloacele artistice. 4 puncte

  1. gând - gândire, gânditor, a gândi
  2. „Oameni, orase, continente” – virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si, din punct de vedere sintactic, separa elementele unui subiect multiplu.
  3. de când lumea si pamântul, de lume, ca lumea, a-si lua lumea în cap
  4. Tema poeziei o constituie îndepartarea, tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada, nu sa se si apropie de ea.
  5. « Tu » este un pronume personal, marca a eului liric si indica autoadresarea.
  6. « De ce ?» este o interogatie retorica, ce concentreaza si expune drama omului care stie, dar nu cunoaste, care vede, dar nu priveste. Revolta si mâhnirea capata forma finala în aceste ultime doua versuri, iar întrebarile sunt adresate siesi, ca un strigat debusolat, confuz. Interogatia « De ce ? » accentueaza ideea poetica expusa în celelalte strofe.
  7. Ideea « Toata viata am privit pe fereastra » exprima neimplicare, frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului, lipsa trairii în mijlocul lumii si în prezenta ei, cu riscuri si framântari, eul liric preferând pasivitatea si detasarea. Astfel, el reuseste sa priveasca lumea, fara a apuca sa o si cunoasca, « privirea » fiind element cheie al acestei poezii, devenind legatura sa cu tot ceea ce îl înconjoara.
  8. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare. « Trenul » este cel care se pune în miscare, trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce, niciodata „tu”. « Tu » doar esti în tren. Astfel, se încearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine.« Pleaca trenul » este o metafora, reprezentând atât despartirea, cât si efectele ei, confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat, dar se constientizeaza ruptura ; efectul este acelasi, indiferent din ce parte se produce actiunea. Resemnarea vine odata cu constientizarea ca în curând va pleca si trenul tau. Mai este, de asemenea, expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata, ca facem alegeri, ca luptam, când de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre, iar timpul trece pe lânga noi. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta, ruptura tot se produce, un tren tot se pune în miscare, timpul tot se scurge.
  9. Ultima strofa expune metafora dramei calatorului, a aceluia blocat în pasivitate, condamnat de sine sa priveasca, dar sa nu cunoasca. Întreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada, dar îi este teama sa simta, limitându-se astfel la o cunoastere superficiala.

Pasiv, lucru sugerat de enumeratia « de autobuz, de tren, de vapor, hurducat de caruta », eul liric nu îsi asuma viata, trairea, lasându-se purtat inert de mersul lucrurilor, fapt sugerat de verbul la participiu « pironit » si sintagma « m-am uitat pe fereastra », care aduce în prim-plan si ideea detasarii. Fug « copacii, oameni, orase, continente » când, de fapt, el este cel care nu se opreste la ele. Totul sta, iar el fuge. Din nou, responsabilitatea nu este asumata, eul liric este cel purtat, el nu fuge, el nu sta, el nu actioneaza, copacii fug.  Interogatia din final, « de ce ? » vine ca o rabufnire, o încununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei, o constientizare a irosirii: « Toata viata m-am uitat pe fereastra […] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? »




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 95
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved