Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


TOATE PANZELE SUS - RADU TUDORAN

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




TOATE PANZELE SUS - RADU TUDORAN

Dupa o iarna in care nava greceasca Penelopa ierneaza pe canalul Macin, capitanul Kir Iani plateste treizeci de icosari unor mesteri, sa i-o repare. In portul Galati, unde este ancorata nava lui Kir Iani, soseste Anton Lupan aflat in cautarea prietenului sau, Pierre Vaillant care se intelege la pret cu negustorul grec si-i cumpara nava. Pana la cumpararea navei, Anton Lupan ii cunoaste pe Irimia, un lungan zdrentaros care se dovedeste a fi un bun tintas si, prin acesta, pe varul lui, Haralambie pe care-i angajeaza pentru a ajunge la Stambul. Pe corabie il gaseste pe bucatarul Ismail si pe carmaciul Gherasim care il recunoaste si il imbratiseaza amintindu-si cum, in Marea Rosie l-a infruntat pe Huseim si l-a aruncat peste bord salvand-o astfel pe Adnana. A doua zi, corabia greceasca Penelopa, incarcata cu grau, din Baragan coboara pe bratul Sulina si iese la mare. Dupa doua zile de mers, ajung in portul Sulina timp in care Lupan cerceteaza nava. Aici se intereseaza de goeleta L’Espérace si de prietenul sau, Pierre si, neafland nimic, cerceteaza epavele aflate acolo, afland intre acestea una pe jumatate ingropata in nisip pe care se distingeau literele navei lui Pierre Vaillant. De la Ifrim, paznicul farului, Lupan a aflat ca aceasta nava a fost jefuita de piratul Spanu.. Revenit pe nava, il anunta pe Ieremia ca vor mai ramane cateva zile la Sulina. Lupan isi aminteste cum, cu ani in urma, a plecat la Paris unde a urmat liceul si Politehnica obtinand, diploma de inginer de cai ferate. Pe Pierre Vaillant l-a cunoscut intr-o vacanta de vara petrecuta intr-un orasel din nordul Frantei. Bunicul lui Pierre fiind proprietarul unui slep, ei au descoperit intr-un sertar din cabina un jurnal si scrisori de la Charles Darwin, intr-una din ele, Darwin sfatuind pe mos Leon sa nu mai traga nadejde ca-l ca mai gasi pe fiul sau, Arnold, caci acesta a pierit intr-un naufragiu. Astfel cei doi prieteni au aflat ca mos Leon a fost carmaci pe Beagle si a facut inconjurul lumii impreuna cu Darwin iar tatal lui Pierre a disparut intr-o expeditie de cercetare in Tara de Foc. Pierre a marturisit lui Lupan ca este hotarat sa plece pe urmele tatalui sau incat i-a scris lui Darwin de la care a primit incurajari.. Ei muncesc si in Turcia ca ingineri in constructia caii ferate. In anul urmator au cumparat o goeleta olandeza pe care au numit-o L’ Espérance. Cu aceasta corabie Pierre pleaca spre Galati. Dupa trei zile, izbucneste razboiul balcanic si Anton Lupan este nevoit sa plece din Turcia. Imbarcat pe un vapor spre Marmara, el a cutreiera Mediterana, Marea Rosie si Golful Piersic. Dupa un an, strange o suta de lire sterline, ia brevet de ofiter II si se intoarce la Stambul sa-l caute pe prietenul sau. Timp de mai multi ani lucreaza in Anatolia si spera sa primeasca vesti de la Pierre. Pleaca spre Indii navigand pana la Singapore, obtine brevet de prim ofiter pentru a se imbarca pe orice vapor, dupa care revine in tara sa afle ce s-a intamplat cu Pierre Vaillant. Anton Lupan cumpara epava si timp de cinci saptamani o renoveaza. Echipajul de completeaza cu Haralambie, varul lui Ieremia si Mihu, fost cioban, care vine cu cainele lui, Negrila. De la munte aduce lemnul pentru catarge, Cristea Busuioc a carui plata este faptul ca este admis in echipaj. Capitanul afla de la mos Ifrim ca a fost talhar al lui Spanu timp de zece ani. Incarcat cu cherestea, „Speranta” paraseste portul spre Pireu . acolo descarca marfa si, cu banii primiti, cumpara arme. In hol, vede o valiza pe care o recunoaste ca fiind a lui Pierre dar, pana sa gaseasca stapanul, dispare. De la portar afla ca stapanul este Pierre Vaillant care lucreaza in Anatolia si vine de trei ori pe an la Stambul. In port, Lupan este rugat de un calugar sa-l ia pana la Skyros. Pe vas, Mihu vede ca in Biblia calugarului se afla alta carte. Intr-o noapte, cand la carma se afla ismail, calugarul se intereseaza de modul in care functioneaza busola. Umbland in desaga calugarului, Mihu gaseste pasaportul lui Pierre Vaillant si Gherasim recunoaste in acesta pe Spanu. Cu ajutorul cainelui, este prins si legat. In cele din urma, capitanul isi da seama ca merg pe un drum gresit datorita faptului ca falsul calugar pusese sub busola metal. Corabia se apropie de insula piratilor si echipajul de pregateste de lupta. In apropierea insulei, dintr-o barca i se adreseaza cinci oameni care-l intreaba daca au intalnit la Stambul un calugar. Capitanul ii invita pe corabie, ii leaga si-i arunca in hambar. Afland ca pe insula mai sunt trei oameni, ii lasa pe cei prinsi in grija lui Ismail si pleaca cu barca spre cuibul piratilor. Pe mal vede unul din pirati alegand si-l recunosc pe Husein, fratele Adnanei. In cealalta parte a insulei, var nava „Penelopa”, ajung la corabia piratilor si-l elibereaza pe capitanul Iani si pe Adnana. Fata ii conduce intr-o pestera unde se afla prada lui Spanu. In timp ce Gherasim si Irimia cara prada pe corabie, Adnana ii povesteste lui Anton Lupan viata ei de pana in acest moment. Strabatand un tunel care duce in cealalta parte a insulei, vad ca „Speranta” a disparut. Agop, proprietarul marfii i-a povestit lui Ismail cand acesta s-a trezit ca piratii s-au tarat pana la el si, de frica i-a dezlegat, acestia au preluat nava si au plecat spre Alexandria sa vanda marfa si corabia. „Penelopa”, sub comanda lui Lupan, porneste in urmarirea piratilor aflati pe corabia sa. Mihu, aflat pe varful catargului, semnalizeaza aparitia „Sperantei” la orizont; toate panzele „Penelopei” sunt ridicate si se apropie de corabia furata. A doua zi, in timp ce Spanu doarme, el intra in cabina, ii ia hainele si, lovindu-i pe fiecare dintre pirati, ii leaga. Spre dimineata vede venind spre el o corabie cu steagul piratilor in timp ce izbucneste furtuna. „Speranta” ajunge corabia lui Kir Iani, se face schimbul de echipaje si Anton Lupan care o aduce pe nava sa si pe Adnana, porneste spre Marsilia pentru a-l gasi pe tatal acesteia. Sarind peste bord dupa ce au refuzat sa-i spuna lui Lupan unde se afla Pierre Vaillant, Spanu si Husein sunt mancati de rechini. La Piure, nava stationeaza timp de cinci zile pentru ca sa-i predea pe pirati judecatorului, Gherasim merge sa-si vada parintii, se fac unele reparatii si se cumpara alimente. Lupan ia din port butoaiele cu ulei de masline ale lui Kir Nicolachi pentru a le duce la Marsilia. Dupa sase zile, „Speranta” acosteaza timp de douazile la Messina. Scriind un raport pentru amiralitate, Lupan gaseste intr-o carte scisoarea pusa acolo de Ismail dupa ce o descoperise in buzunarele lui Spanu si afla ca Pierre Vaillant traieste si se afla la Musarah, in Marea Rosie. Schimba mersul corabiei si se indreapta spre Port Said navigand spre Africa. Navigheaza apoi prin Delta Nilului si ajunge la Capitania portului pentru a inscrie corabia si a cumpara ghiulele si pulbere. Apropiindu-se de insula Musarah, vad multe spanzuratori si aud impuscaturi. Il gasesc pe Abdulah, cel care i-a scris lui Spanu despre Pierre Vaillant si afla ca pe insula este revolta si francezul, dupa ce a spanzurat pe unii din pirati, a fugit de pe insula, acum trei luni. Lupan hotaraste ridicarea ancorei si se indreapta spre Suez. Dupa opt zile, acosteaza in Suez, il preda politiei pe Abdulah si afla de la Capitanie ca Vaillant a trecut pe acolo si a lasat douazeci si sase de pirati, apoi s-a indreptat spre Stambul cu nava sa, „L’ Espérance”. In decembrie, nava ajunge la Galliopoli, afla ca nava a trect pe acolo dar ii pierde urma si pleaca spre Marsilia. La Capitanie vede nava sa trecuta ca fiind disparuta. Adnana isi regaseste tatal cu care ramane in timp ce capitanul preda marfa lui Kir Nicolachi. El vine negustorului si prada lui Spanu adusa din insula piratilor. Intuieste ca Pierre a plecat in cautarea lui spre Atlantic si decide sa mearga pe urmele lui pentru a-l intalni. Ii cumpara Adnanei o brutarie si, pentru ca plata lui Agop, bijuteriile care se dovedesc a fu false nu le aduce nici un ban, sunt nevoiti sa-si amane plecarea. Gherasim este atacat si i se fura cinci mii de franci. Lupan hotaraste sa-si vanda corabia, nemaiavand bani pentru plata taxelor portuare si sa plece spre Atlantic cu alt vapor. Intr-o zi, acosteaza langa „Speranta” un cargou englezesc apartinand lui John Tennyson, un prieten al lui Lupan. In urma unei manevre gresite, un vas italian, „Avanti” intra in bordajul cargoului englezesc „Bristol” si-i sfarama bordajul. John se ofera sa-l ajute pe Lupan angajandu-i echipajul pe o nava dar acesta accepta oferit unui pasager, Martin Stricland care-i cere sa-i duca marfa in Tara de Foc. Se inteleg la pret si hotarasc ca a doua zi, la sapte seara, sa ridice ancora. La imbarcare, calatorul aduce doar o trasura plina cu sticle si, dupa ce desface o sticla de wisky intra in cabina. Adnana ramane pe chei luandu-si ramas bun de la echipaj.. In ziua de 18 august, nava trece prin Gibraltar dupa care ancoreaza in portul comercial unde ramane patru zile pentru a se aproviziona. Pe data de 20 august, intra in apele Pacificului fiind prima corabie care arboreaza steagul romanesc in aceasta zona, moment aclamat de marinari. La sud de capul Sportel, se apropie de corabie opt feluci maure cu cel putin o suta de oameni care deschid focul. Ieremia tinteste vela uriasa si rupe funga primei feluci ceea ce o face sa se rastoarne. Haralambie trage in cea de a doua si o rastoarna pe urmatoarea apoi alta se ciocneste cu cele rasturnate si, in cele din urma, maurii renunta. Ajuns la poalele muntelui Muda, Anton Lupan intentioneaza sa ancoreze dar renunta cu gandul de a-l ajunge pe Pierre Vaillant. Ismail, desi platit cu zece lire sterline de catre Martin Stricland pentru a-l servi, ii bea o sticla de wisky si inlocuieste continutul cu lichid din plosca de sub pat, o asaza intre celelalte sticle si uita de ea. Pe la pranz, dinspre sud-vest, se aude un tunet si dinspre partea opusa se vede o ceata albicioasa. Este Armatanul, un vant din vestul Africii care usuca tot ce intalneste in cale. Dupa ce se opreste, spre amurg, toata nava este plina de nisip. In ziua urmatoare, „Speranta” parcurge o suta de mile dar soarele, acoperit de perdeaua de nisip parjoleste tot ce intalneste in cale. A treia zi, Armatanul inceteaza si viata pe nava reintra in normal




Si, dupa ce depaseste insulele Canare, nava incepe adevarata traversare a oceanului. Pe data de 16 septembrie, intra intr-o zona cu vanturi neregulate si uragane. Un asemenea uragan face ca „Speranta” este aruncata de valuri in timp ce Stricland iese din cabina urland ca a fost otravit cu apa fiindca bause din sticla pregatita de Ismail. De furie, Stricland loveste cepurile butoaielor cu apa de pe punte si acestea se golesc, in timp ce marinarii lupta cu valurile infuriate. Gherasim il duce in cabina nestiind ce paguba produsese acesta pentru intregul echipaj. Dupa mai multe zile de lupta cu furtuna, Ieremia descopera ca butoaiele de apa sunt goale. . Aduna cu greu patruzeci de litri de apa care sunt gestionate cu grija. A doua zi vad in departare un vapor si Mihu, urcat pe catarg cu o faclie face semne pentru atentionarea acestuia. Oprind vaporul, Lupan il convinge pe capitan sa-i dea doua sute de litrei de apa dar un barbat urias iese din cabina si, afland ca „Speranta” merge spre Tara de Foc, refuza sa le mai dea apa. Scotandu-l pe Stricland pe punte, uriasul trage trei focuri de arma spre pasager, ambii sunt insa, imobilizati de marinari si dusi in cabinele lor. Oamenii suporta greu setea, Negrila se arunca in ocean si este salvat cu greu de catre Mihu de rechini. Oamenii devin obsedati de vedenii, Ieremia il ameninta pe Ismail cu pusca sa-i dea apa si Cristea Busuioc ii ofera ratia lui de apa. Dupa cateva zile, o ploaie binefacatoare linisteste setea si deznadejdea echipajului. In ziua de 5 octombrie, goeleta trece ecuatorul, Haralamb si Mihu primesc botezul marinaresc si „Speranta” ancoreaza in portul Pernambuco. De la Capitanie afla ca nava lui Pierre Vaillant nu a ajuns acolo si trimite o cablograma Adnanei careia ii cer sa ia bani din banca si sa vina la Montevideo. Cand ajunge la vapor, o gaseste pe Adnana pe puntea vasului sau. Pleaca spre Rio de Janeiro, apoi spre Montevideo. Pe insula Santa Catherina, corabia este trasa pe uscat pentru a fi curatata de alge si vopsita apoi, la primul reflux, porneste din nou. La Montevideo fac aprovizionare pentru iarna si Martin Stricland plateste toate cheltuielile. Ismail cumpara un gramofon cu un gazel oriental pentru care plateste o suta de pesos, adica toata suma depusa de Stricland pentru calatorie. Rezerva de wisky fiind pe sfarsite, Stricland ii cere capitanului sa mearga la Buenos Aires sa cumpere bautura si oferind o suta de pesos, Lupan accepta. La Buenos Aires, Ismail intra intr-un cort unde se organizau lupte de cocosi, pierde, banii luati de la Stricland fiind insuficienti sa-l salveze. Cainele lui Mihu il recunoaste pe jefuitorul lui Gherasim de la Marsilia, il anunta pe capitan si, amenintat ca va fi divulgat, inapoiaza banii furati. Depunand banii judecatorului, Ismail este salvat si nava naviga pana in stramtoarea Magelan apoi ancoreaza in golful Narrows pentru a se indrepta spre Patagonia, in Tara de Foc. Dupa saptesprezece luni de calatorie, „Speranta” ajunge pe data de opt decembrie la Punta Arenas. Martin Stricland coboara de pe corabie si se indreapta spre barul Cristofor Columb, afla ca stapanul vaporului Wotan, naufragiat intre stanci, traieste si-i spune lui Pedro ca Filipo, tatal lui are in Kurt Schimbach cel mai mare dusman. Ti il minte ca, daca il va ucide, il va duce in Canada unde tatal sau are o pravalie si o ferma. „Speranta” pleaca apoi spre tara de Foc unde Anton Lupan isi incepe cercetarile. Dupa ce constata ca pierre nu este in nici un port din zona, cumpara doi ponei ca sa-si contiune cercetarile in interiorul continentului. Marinarii sunt anuntati ca vor ramane aici un an si acestia incep sa organizeze cu bastinasi, o exploatare aurifera. Lupan alcatuieste aici o mica asezare umana in care localnicii sunt invatati sa traiasca civilizat in timp ce Stricland exploateaza aur platind bastinasii cu spirt. In primavara, capitanul, Adnana, Mihu si Cristea Busuioc intreprind o expeditie in munti, ceilalti ramanand sa pazeasca satul si depozitul de nisip aurifer. Ei gasesc urme ale trecerii tatalui lui Pierre dar la intoarcere gasesc satul bastinasilor ars, pe Martin Stricland si Kurt Schimbach morti si cabana in flacari, Ismail impuscat in picior de catre Pedro, cazut peste bord in lupta cu marinarul. Lupan ridica ancora, Ismail isi pierde piciorul amputat din cauza infectei, nisipul aurifer este aruncat in ocean pentru a salva nava in timpul unor furtuni intalnite in drumul de intoarcere iar la Punta Arenas, gasesc un transport de marfa pentru Benos Aires. Anton Lupan se casatoreste cu Adnana, Ismail isi ciopleste un picior din lemn si capitanul unui vas ii da un mesaj din care afla ca L’Espérance a naufragiat si Pierre traieste. „Speranta” porneste spre locul naufragiului.





loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3623
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site