Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, DESPRE PARTICULARITATILE DE CONSTRUCTIE A UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEXT NARATIV STUDIAT

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un text
narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu.
In elaboraea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales
(de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, perspectiva
narativa, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trasaturi a personajului ales, ilustrata prin doua episoade/ secvente narative/ situatii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul in care se reflecta o idee sau tema
textului narativ in constructia personajului pentru care ai optat.





Inspirat din realitatea satului transilvanean de pe la inceputul secolului XX, romanul „Ion' de Liviu Rebreanu este dominat de figura masiva, ca un bloc de granit, a personajului principal Ion Pop Glanetasu, personaj eponim, care a imprumutat prenumele sau romanului.
Unul dintre cele doua planuri ale romanului urmareste evolutia personajului central: Ion figura simbolica, unica prin iubirea de pamant si prin drama pe care o traieste.
Flacau sarac, Ion iubeste o fata saraca (pe Florica), dar se simte atras de Ana, doar pentru ca e bogata. El constientizeaza faptul ca printr-un mariaj cu ea, ar obtine pamanturile lui Vasile Baciu, tatalui acesteia. Tatal nu se arata deloc incantat de relatia Anei cu Ion, dorindu-1 de sot pentru fata lui pe George Bulbuc. Pentru a-1 determina pe Vasile Baciu sa accepte casatoria, Ion o seduce pe Ana. O data nunta facuta, Ion se indeparteaza de Ana si se intoarce tot mai mult spre Florica, devenita sotia lui George. Ana se sinucide. La scurt timp, moare si copilul lor, iar Ion este omorat de George, pamanturile revenind bisericii.
Conditia lui Ion rezuma tragedia istorica a taranimii fara pamant. Daca parvenirea sociala a personajului este reprezentativa doar pentru o infima parte a acestei taranimi, ambitia de care este devorat defineste, in general, sufletul taranesc, iar destinul sau denunta intocmirea inechitabila ce condamna pe cei de seama lui Ion fie la saracie si umilinta, fie la schilodire morala.
Monumental si simbolic prin tragismul sau, Ion traieste tragica dilema intre iubire si patima pentru pamant. Destinul lui e strans legat de nivelul vietii satului din primele decenii ale secolului al XX-lea, a carui existenta Rebreanu o surprinde realist, obiectiv. Drama personajului nu consta in numeroasele sale trasaturi negative; ea provine din lupta care se da in sufletul lui intre cele doua „glasuri' care si-1 disputa pana la sfasiere.
Complexitatea personajului a dat nastere unor viziuni critice atat de diferite, incat din insumarea lor se constituie o figura alcatuita din lumini si umbre. Ca personaj, Ion este tragic pentru ca este fortat sa se miste mereu sub povara lui „sau/si', iar aici intervine filonul de modernitate al lui Rebreanu. Pentru G. Calinescu, „Ion e o bruta', pentru E. Lovinescu „Ion este SKpresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa imensa, iar pentru T. Vianu „Ion este lacomia de pamant si senzualitatea absurda afirmata prin siretenii, lipsa de scrupule si cruzime'.
Si totusi, realitatea romanului demonstreaza faptul ca Ion nu este un personaj simplist, unilateral. El nu poate fi considera nici un oarecare parvenit, nici o bruta in sensul absolut al cuvantului, atata timp cat isi doreste pamantul nu pentru a-1 tezauriza, ci pentru a-1 munci, pentru a-si sustine demnitatea taraneasca. In aceasta lupta pentru pamant, el face victime, insa le face ca o bruta inocenta, ca o fiinta care loveste pentru ca la randul ei a fost lovita.
Ion este personajul tipic pentru categoria sociala a taranului sarac, care cauta sa obtina, prin mijloace individuale, pamantul. Pentru el acesta inseamna existenta locului fruntas in lumea satului, demnitatea (si Vasile Baciu si Alexandru Glanetasu s-au casatorit la randul lor cu fete bogate, din aceleasi considerente ca Ion).
Fiindca tatal sau a pierdut (din cauza lenei si a bauturii) pamanturile, Ion este aproape silit la casatoria cu Ana pentru a-si scoate familia din impas. inca din primele secvente ale romanului, Ion apare caracterizat direct ca un flacau harnic si dornic sa-si arate iscusinta („Era harnic si iute ca ma-sa. Unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap'). Atat de drag i-a fost pamantul incat, de copil a renuntat la scoala ca sa fie aproape de vitele lui si de pamant. El are constiinta superioritatii lui fata de tata de vreme ce adesea il certa pentru ca a tocat averea mamei.
Caracterizarea indirecta prin fapte, gesturi, atitudini si limbaj este reliefata pe tot parcursul romanului prin trairile lui Ion in lupta dusa pentru a intra in stapanirea pamanturilor lui Vasile Baciu, trairi care sunt dintre cele mai diverse: de la brutalitatea violenta, la prefacatorie, indiferenta si incantare.
Fiul Glanetasului este un personaj complex si dramatic, care nu accepta jumatati de masura, dorindu-si in acelasi timp demnitatea materiala si pe cea sentimentala. Din pacate, aceste paliere ale demnitatii sunt rupte intre Ana si Florica. Asadar, constructia personajului este realizata pe doua patimi: pentru pamant si pentru Florica: cand se afla la camp si Ana trece prin fata locului lui Ion sa-i aduca mancare lui Vasile Baciu, Ion gandeste: „As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe', iar pe Florica o asigura: „In inima mea, tot tu ai ramas craiasa. Ion este afectat de faptul ca preotul Belciug il cearta in fata satului pentru ca a luat cateva brazde din pamantul lui Simion Lungu, dar il afecteaza si mai mult faptul ca preotul depune marturie la tribunal impotriva lui.
Jignit - la hora - in fata satului de catre Vasile Baciu care-1 numeste „sarantoc', „fleandura', „hot', „talhar', Ion reactioneaza potrivit firii sale impulsive, violent: „ii clocotea sangele si parca astepta inadins sa-1 atinga barem cu un deget ca sa-1 poata apoi sfarteca in bucatele'
Dorinta de a avea pamant devine o obsesie: „trecea deseori parca inadins pe langa pamantul lui Baciu. Le cantarea din ochi daca sunt bine lucrate si se supara cand vedea ca nu sunt toate cum trebuie. Se simtea stapanul lor si-si facea planuri'. De cand a devenit stapanul casei nicio brazda de pamant din zestrea Zenobiei nu s-a mai instrainat si gandul ca ar putea fi stapan pe tot pamantul ii da incredere si-1 face sa se simta mai important.
Dupa ce obtine pamanturile lui Vasile Baciu (in lupta pentru acestea s-a dovedit calculat, inteligent si viclean, fara scrupule), Ion isi schimba intreaga atitudine adaptandu-se foarte repede si usor la comportamentul categoriei sociale in care tocmai a intrat: „calca mai apasat, cu genunchii usor indoiti'. Este cuprind de betia fericirii simtindu-se infratit cu pamantul intr-un ritual mistic al posesiunii: „ incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud []. isi infipse mai bine picioarele in pamant ca si cand ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvarcoliri ale unui dusman doborat. Si pamantul parca se clatina, se inclina in fata lui'.
Psihologia complicata a personajului declanseaza o alta drama, aceea a iubirii, atat de ocolita si amanata pana atunci. Multumirea de a deveni bogat nu-i mai ajunge lui Ion, acum aspirand spre o fericire deplina ceea ce inseamna iubirea Floricai: „Ce folos de pamanturi daca cine ti-e pe lume drag nu e al tau'.
Obsesia pamantului e inlocuita cu obsesia pentru Florica. Abil, Ion simuleaza prietenie pentru George, sotul acesteia, ca sa aiba pretextul de a-1 vizita uneori, cand stia ca lipseste de acasa. Dominat de porniri primare, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a structurii sale instinctuale pe care nu si-o poate slefui, ceea ce-1 conduce la moarte. Lovit de George cu sapa, Ion moare in chinuri cumplite: „Mor ca un caine'. in mentalitatea satului, Ion a fost pedepsit pentru abaterea de la legea morala.
in concluzie putem aprecia faptul ca, Ion este, fara indoiala, un personaj tragic pentru ca se impotriveste destinului si sustine dubla patima riscand chiar moartea. Viata lui are un flux epopeic impus de insasi existenta rurala.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1468
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site