Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Sisteme liniare supradeterminate

Matematica

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
FUNCTIA SURJECTIVA
PORTOFOLIU MATEMATICA GEOMETRIE
Metoda aproximatiilor succesive
Functia generatoare de momente
TEORIA PROBABILITATILOR
SISTEMUL DE INDICATORI CE CARACTERIZEAZA SERIILE CRONOLOGICE
Factorizarea Cholesky
Unele aplicatii in economie a ecuatiilor diferentiale
Gradientul functionalelor in sens Golomb-Tapia
Compunerea functiilor


Sisteme liniare supradeterminate

Un sistem de ecuatii liniare in care numarul ecuatiilor, m, este mai mare decat numarul necunoscutelor, n, este un sistem supradeterminat.

Forma generala a unui astfel de sistem este data de:




(69)

unde:

(70)

este matricea sistemului.

Un astfel de sistem, din punctul de vedere al algebrei clasice, nu are solutie, deci el nu prezinta interes.

In cadrul solutionarii unei probleme tehnice pot apare astfel de sisteme de ecuatii. Un exemplu ar fi acela in care, pentru determinarea unui anumit numar de parametri, n, sa se efectueze un numar mult mai mare de masuratori, m, nu insa suficient de precise.

O alta situatie in care este necesara gasirea unei solutii pentru un astfel de sistem este aceea a rezolvarii sistemelor liniare omogene, asa cum se va vedea in paragraful urmator.

Deoarece sistemul (69) nu are o solutie, se pune problema determinarii unui vector solutie X astfel incat AX sa fie 'cat mai aproape posibil de b'.

Notam:

(71)

Vectorul R este vectorul reziduu. Se cauta vectorul X astfel incat sa fie minima.

Componentele vectorului reziduu au expresiile:

. (72)

Se determina componentele astfel incat suma

(73)

sa aiba o valoare minima.

Conditia necesara de extrem este de forma:

(74)

ea reprezentand un sistem de n ecuatii liniare cu n necunoscute.

Se poate scrie:

. (75)

Rescriind sistemul obtinem:

(76)

Fie transpusa matricei A, avand elementele:

(77)

Tinand cont de (77), relatia (76) se poate scrie sub forma:

. (78)

Tinand cont de expresia produsului vom avea:

(79)

deci un sistem de n ecuatii cu n necunoscute.

Daca sunt vectorii coloana ai matricei A, avand elementele , atunci sistemul (79) se mai poate scrie:

(80)

unde reprezinta produsul scalar dintre vectorii coloana si ai matricei A. Sistemul avand o matrice patratica poate fi rezolvat numeric printr-o metoda expusa anterior.

Este simplu de aratat ca vectorul R = AX - b este ortogonal oricarui vector Ax, pentru orice x.

Pentru aceasta se face produsul scalar cu reziduul R:

. (81)

Tinand cont ca:

, (82)

se poate scrie ca:

(83)

Rezulta ca pseudo-solutia X a sistemului (69) este obtinuta astfel incat vectorul AX este proiectia vectorului b in spatiul generat de vectorii Ax.

Rezolvarea sistemelor de ecuatii neliniare

Un sistem de n ecuatii neliniare cu n necunoscute este de forma:

. (94)

Folosind o notatie vectoriala, sistemul poate fi pus sub forma:

(95)

unde:

. (96)

Metoda iterativa Jacobi

Se pune sistemul (95) intr-o forma vectoriala echivalenta, , evidentiind in cadrul fiecarei ecuatii din (95), in partea stanga a semnului egal, componenta . In aceste conditii sistemul echivalent cu sistemul initial este , fiind componentele vectorului G.

Consideram o aproximatie initiala a solutiei sistemului.

Se utilizeaza relatia de recurenta:

(97)

sau, pe componente:

. (98)

Sirul este convergent catre solutia xR a sistemului daca este suficient de apropiat de si daca, in vecinatatea lui , este indeplinita conditia:

. (99)

Se poate arata ca limita sirului de vectori este chiar solutia sistemului, .

Avem:

(100)

unde: .

Tinand seama de conditia de convergenta obtinem:

(101)



unde:

(102)

Dand valori lui k in relatia (101), putem scrie ca:

. (103)

Trecand la limita in aceasta ultima relatie si tinand cont ca l este subunitar, rezulta ca:

(104)

deci metoda Jacobi este convergenta.

Limita sirului de vectori este chiar solutia sistemului, .

Metoda lui Newton

Consideram sistemul (95) si presupunem ca intr-o vecinatate V din domeniul de definitie al lui F exista o solutie unica , adica .

Notam:

(105)

matricea Jacobiana a sistemului.

Presupunand ca si sunt continue in vecinatatea V si ca:

(106)

rezulta ca F este o transformare regulata in vecinatatea V a solutiei si ca exista transformarea inversa, tot o transformare regulata.

Mai rezulta ca este diferita de matricea nula intr-o vecinatate a lui datorita presupunerilor de continuitate facute asupra derivatelor partiale.

Prin analogie cu functia de iterare a lui Newton din cadrul ecuatiilor cu o singura necunoscuta, in cadrul sistemelor de ecuatii neliniare functia de iterare va avea forma vectoriala:

(107)

iar sirul de iterare va fi:

(108)

vectorul fiind aproximatia initiala pentru solutia sistemului.

Se poate considera o alta forma vectoriala a relatiei de recurenta care sa nu mai contina pe si anume cea obtinuta prin inmultirea relatiei (108) la stanga cu [J(x)]:

. (109)

In practica, este mai utila scrierea sirului de iterare pe componente, sub forma:

. (110)

Aceste relatii reprezinta un sistem de n ecuatii liniare cu n necunoscute, necunoscutele fiind:

. (111)

Conditia de convergenta a metodei este data de teorema lui Kantorovich:

Daca in sfera inchisa:

(112)

sunt satisfacute conditiile:

matricea functionala are in o inversa cu proprietatea ;

;

si ;

Constantele satisfac inegalitatea , atunci, pentru aproximatie initiala , sirul iterativ definit de:

este convergent catre solutia .

MN_CURS 6

Cap. 4. Valori proprii si vectori proprii

Introducere

Calculul valorilor proprii si a vectorilor proprii pentru matrice patratice constituie probleme frecvent intalnite si de aceea, cunoasterea unor metode numerice de calcul pentru aceste elemente este binevenita.

Este important aici sa reamintim notiunile de baza legate de vectori si valori proprii.

Se considera o matrice A, reala, patratica, de ordin n. Un numar lIC se numeste valoare proprie a matricei A daca exista un vector nenul X astfel incat:

. (4.1)

Vectorul X se numeste vector propriu asociat valorii proprii l

Daca I este matricea unitate de ordin n, ecuatia (4.1) poate fi pusa sub forma:

(4.2)

Aceasta relatie reprezinta un sistem omogen de ecuatii liniare care nu poate avea o solutie X nenula decat daca:

, (4.3)

adica:

. (4.4)

Acest determinant este un polinom de grad n in l, , care poseda n radacini , reale (simple sau multiple) sau complexe.

se numeste polinom caracteristic iar ecuatia= 0 poarta numele de ecuatie caracteristica.

Fie p numarul valorilor proprii distincte.

Acestora le corespunde un numar p de vectori proprii liniar independenti care pot fi completati cu un numar (n-p) de alti vectori pana la o baza in spatiul vectorial din care face parte A.



Se stie ca un determinant ramane nemodificat daca i se transforma liniile in coloane. Ca urmare, daca notam cu transpusa matricei A, avem:

(4.5)

deci A si au aceleasi valori proprii.

Fie si vectorii proprii pentru A si care corespund valorii proprii .

Vom avea, prin definitie:

si . (4.6)

Scriind aceste relatii pentru doua valori proprii distincte, . Tinand cont de faptul ca , se poate scrie:

. (4.7)

Daca in (4.7) se inmulteste prima relatie la stanga cu iar a doua la dreapta cu si apoi se scad, se obtine:

. (4.8)

Deoarece s-au considerat valorile proprii li si lj distincte, rezulta ca avem:

. (4.9)

Se poate spune ca daca este un vector propriu pentru A ce corespunde valorii proprii iar este vectorul propriu al matricei ce corespunde valorii proprii , atunci si sunt vectori ortogonali daca .

Localizarea valorilor proprii

Inainte de a prezenta algoritmul de calcul pentru valorile proprii si vectorii proprii pentru o matrice reala A, este important sa fie facuta o localizare a valorilor proprii. (Teorema lui Gerschgorin):

Fiecare valoare proprie a matricei A se gaseste in cel putin un disc circular cu centrul in si de raza

sau . (4.10)

Se poate afirma ca toate valorile proprii ale lui A se gasesc in reuniunea discurilor

. (4.11)

Avand k discuri Gerschgorin care formeaza un domeniu compact care este izolat, atunci k valori proprii ale lui A se gasesc in acest domeniu. Un disc izolat contine exact o valoare proprie.

Daca in linia i a lui A numai elementul este nenul, atunci acest element este valoare proprie pentru A.

Calculul direct al valorilor proprii

Prin aceste metode se pot determina valorile proprii ale matricei A fara a apela la polinomul caracteristic.

Metoda puterii directe

Se considera in cadrul acestei metode ca toate valorile proprii ale matricei A, sunt distincte astfel incat vectorii proprii corespunzatori formeaza o baza in spatiul vectorial al matricei A.

Fie V un vector oarecare. El se poate scrie ca o combinatie liniara a vectorilor liniar independenti:

. (4.21)

Inmultind la stanga cu A si tinand cont de faptul ca sunt vectori proprii se poate scrie:

(4.22)

sau, din aproape in aproape:

. (4.23)

Daca:

(4.24)

putem scrie:

. (4.25)

Trecand la limita in relatia (4.25), tinand cont ca , se obtine:

(4.26)

sau, altfel scris:

. (4.27)

Rezulta ca sirul de vectori AV,A2V,, tinde catre vectorul propriu v1X1.

In practica, daca l este suficient de mare, normele vectorilor:

(4.28)

pot creste foarte mult, depasind posibilitatile de calcul. De aceea, la trecerea de la un pas la celalalt se reduce norma vectorului curent la unitate prin impartirea tuturor componentelor sale la componenta de modul maxim, rezultand sirul:

. (4.29)

Se poate scrie ca:

. (4.30)

Tinand cont de (4.27) se poate scrie:

. (4.31)

Rezulta ca pentru p suficient de mare, vectorul este proportional cu vectorul propriu X1 ce corespunde valorii proprii l

. (4.32)

Se poate scrie ca:

. (4.33)



Valoarea proprie l se obtine impartind componenta la componenta vectorii si , deci:

. (4.34)

Daca relatia (4.31) se scrie si pentru (p-1) si se face impartirea membru cu membru, se poate scrie ca:

. (4.35)

Calculul se opreste la acea valoare a lui p pentru care valorile obtinute pentru in doua iteratii consecutive sunt suficient de apropiate, conform unei erori impuse.

Metoda puterii directe poate fi utilizata pentru determinarea in continuare a celorlalte valori proprii, in ordine descrescatoare, daca se procedeaza astfel:

Avand obtinuta valoarea proprie si vectorul propriu corespunzator , se noteaza cu vectorul propriu pentru corespunzator lui .

Avem:

. (4.36)

Se compune matricea:

. (4.37)

De remarcat in (4.37) ca este o matrice iar un scalar.

Fie Xj vectorul propriu ce corespunde valorii proprii lj a lui A. Tinand cont de asociativitatea produsului de matrice, vom avea:

. (4.38)

Dar daca , iar ecuatia (4.38) devine:

. (4.39)

Daca , atunci ecuatia (4.38) devine:

. (4.40)

Din (4.39) si (4.40) rezulta ca matricea A1 are drept valori proprii numerele si vectorii proprii

Valoarea proprie dominanta a disparut din setul de valori proprii ale lui . Cea mai mare valoare proprie, in modul, este acum .

Aplicand metoda puterii directe pentru matricea se determina . Se poate proceda la determinarea unei noi matrice si a valorii proprii , s.a.m.d. Determinarea vectorului propriu ce corespunde lui pentru matricea se poate face prin determinarea solutiei sistemului omogen

(4.41)

prin metoda descrisa in Cap.

Metoda descrisa pentru calculul celei mai mari valori proprii poate fi modificata astfel incat sa poata fi determinata cea mai mica valoare proprie, . In acest caz, pornind de la un vector oarecare V, se construieste un proces iterativ prin inmultire cu matricea A-1 obtinand metoda puterii inverse. Se stie ca matricea inversa A-1 are aceiasi vectori proprii ca si A iar valorile sale proprii sunt inversele valorilor proprii ale lui A.

Metoda puterii inverse

Se considera vectorul V dat de relatia (4.21).

Prin inmultire la stanga cu A-1 se obtine:

. (4.42)

Din aproape in aproape obtinem:

. (4.43)

Considerand valoarea proprie cea mai mica in modul, avem:

. (4.44)

Trecand la limita se obtine:

(4.45)

Daca in aceasta situatie sirul de vectori se noteaza:

(4.46)

efectuand normarea vectorilor din cadrul fiecarui pas rezulta:

. (4.47)

In aceasta situatie, vectorul este proportional cu vectorul , si se poate scrie:

. (4.48)

Rezulta ca:

(4.49)

iar pentru se poate scrie

(4.50)

sau inca

. (4.51)

In utilizarea acestor doua metode este necesar sa se porneasca de la un vector arbitrar V. De obicei se alege un vector cat mai simplu, cel mai utilizat fiind vectorul avand toate componentele egale cu unitatea.

Aceste metode pot fi modificate in continuare pentru obtinerea unor metode noi, numite 'cu deplasarea originii'. Se poate arata ca matricele (A-qI) si A au acelasi set de vectori proprii, iar pentru fiecare valoare proprie a matricei A corespunde valoarea proprie (- q) a matricei (A-qI).

Se pot constitui procese iterative bazate pe puterea directa sau inversa a matricei (A-qI).

O alegere corecta a lui q poate face ca valoarea proprie (- q) sa devina cea mai mica (sau cea mai mare), de unde, prin folosirea metodei puterii inverse sau a puterii directe, se poate determina valoarea proprie (- q).

In continuare, se pot modifica matricele in sensul determinarii celorlalte valori proprii, prin modificarea constantei q, pozitiva sau negativa.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1976
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site