Nichita Stanescu - dintr-o seara

Nichita Stanescu - dintr-o seara

A trebuit sa potolesc cainii care se
nelinistisera
fara nici o pricina.
A trebuit sa cer sa mi se schimbe paharul
pentru ca, deodata, mi-a curentat gura.
A trebuit sa ma uit de doua ori
ca sa vad daca intr-adevar a trecut foarte
aproape de mine,

pe langa lampa din gradina,
o pasare care s-a vadit ca intr-adevar trecuse,
daca nu era fosforescent de verde cum mi-a
aparut,

ci obisnuit cenusie.
De aceea iti scriu acum, pe loc, aceasta
scrisoare
ca sa te rog sa nu te mai gandesti la mine,
seara

cu astfel de ganduri
si ca sa te asigur inca o data
ca nu am omorat pe cine ti-am promis
sa-l las in viata:

La revedere.