SAT NATAL de LUCIAN BLAGA

SAT NATAL de LUCIAN BLAGA

lui Ion Pillat

Dupa douazeci de ani trec iarasi pe-aceleasi uliti

unde-am fost prietenul mic al taranii din sat.

Port acum in mine febra eternitatii,

negru prundis, eres vinovat.

Nimeni nu ma cunoaste. Vantul, el singur, sau plopul

de aur. Plop inaltat de-un fir nevazut asemenea fusului.

Nedumirit turnul se va uita doua ore in urma mea

pana m-oi pierde din nou subt dunga apusului.

Totul cat de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici

decat le-a crescut amintirea.

Lumina bate altfel in zid, apele altfel in tarm.

Porti se deschid sa-si arate uimirea.

Dar de ce m-am intors? Lamura duhului nu s-a ales,

ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit

inca nu a batut. Ceasul asteapta

subt ceruri cari inca nu s-au cladit.