Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Aspecte teoretice privind perceptia persoanei

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Aspecte teoretice privind perceptia persoanei

1.Rolul activ al observatorului si formarea impresiilor

Brunswick (1934) se numara printre primii cercetataori interesati de studierea perceptiei ,el fiind preocupat indeosebi de modul in care sunt percepute “obiecteleneanimate.”(Senkowska,2000,108 )Potrivit lui B runswick obiectele sunt percepute de catre individ datorita” receptorilor senzoriali”.Prin urmare individul “vede obiectele , poate auzi sunetele pe care le produc , le poate atinge etc.Totusi , in ciuda acestor diferiti receptori care ii permit sa sesiseze diferitele aspecte ale unuia si aceluiasi obiect , furnizand informatii multiple in legatura cu aceasta , individual nu ia in consideratie toate aceste informatii de fiecare data .Atentia lui este selective , iar capacitatea de prelucrare a informatiei este limitata.Obiectul perceput este intotdeauna o reprezentare partiala , dar nu neaparat deformat a , a unui obiect real .Aceasta explica partial faptul ca diferitepersoane , confruntate cu acelasi obiect , nu il percep intotdeauna in acelasi mod”(idem)



Un prim experiment semnificativ este efectuat de Leeper(1935) si exemplifica indeosebi cum perceptiile prime le influenteaza si structureaza pe urmatoarele , dar ne demonstreaza de asemenea si importanta “rolului activ al observatorului” . (Senkowska,2000,p.108-109)

Experimentul lui Leeper consta in prezentarea unei imagini ambigue , “in care putem vedea fie o femeie batrana , fie o femeie tanara.Plecand de la aceasta imagine , el a realizat altele doua: una dintre ele reprezinta fara nici o ambiguitate o femeie tanara si cealalta o femeie batrana”(Senkowska ,2000,109)

Experimentul se desfasoara in doua stadii:in primul stadiu subiectii vizioneaza imaginile clare, jumatate dintre subiecti urmaresc imaginea femii tinere , iar cealalta jumatate urmaresc imaginea femeii batrane.In final , fiecare subiect pe rand prezinta imaginea urmarita .In al doilea stadiu subiectii urmaresc imaginea ambigua , dupa care prezinta din nou imaginea vizionata.

Din rezultatele experimentului aflam ca “toti subiectii care au privit initial imaginea femeii batrane continua sa o vada in imaginea ambigua si 95% dintre cei care au privit initial imaginea femeii tinere continuau sa o vada in imaginea ambigua “Concluzia la care s-a ajuns , e , prin urmare, ca atat subiectii care au privit imaginea femeii batrane , ca si cei care au privit imaginea femeii tinere” si-au structurat activ obiectul perceptiei”.

Psihologul Solomon Asch (1946) a fost primul care a cercetat “sistematic” modul in care se formeaza perceptiile.In opinia lui putem mai sa vorbim mai degraba despre “formarea impresiilor” decat despre “formarea judecatilor sau a cunostintelor” , aceasta credinta este o rezultanta a preocuparii lui pentru perceptia persoanelor necunoscute .

Solomon Ach a intreprins o multitudine de experimente , urmarind obiective diverse , insa doua dintre ele , pe care le vom prezenta in cele ce urmeaza, au avut o influenta puternica in domeniul de cercetare al formarii impresiilor cu privire la persoane .

Unul dintre experimentele lui Asch a avut in vedere aflarea modalitatii prin care ne formam “primele impresii cu privire la o persoana pe care nu o cunoastem”.Astfel, Solomon Asch “le-a propus subiectilor o lista ce cuprindea cateva caracteristici (trasaturi ale unei pewrsoane fictive si , prin urmare , complet necunoscute lor .Unii subiecti au primit o lista care incepea cu trasaturi avand conotatie pozitiva si se termina cu trasaturi avand conotatie negativa (inteligent , muncitor, impulsiv , critic, incapatanat, invidios) .

Ceilalti au primit o lista cu aceleasi trasaturi , dar cele cu conotatie negativa figurau inaintea celor cu conotatie pozitiva (invidios , incapatanat , critic , impulsiv, muncitor , inteligent ).In continuare , Asch le-s propus tuturor subiectilor o lista ce centinea perechi de trasaturi antonime ( de exemplu , prietenos vs neprietenos , sociabil vs nesociabil etc.) cerandu-le sa aleaga din fiecare pereche trasatura care se potrivea cel mai bine pentru a descrie cel mai bine pentru a descrie aceasta persoana.” La final , subiectilor experimentului le revine sarcia de a face o “descriere libera a persoanei respective”.(Senkowska ,2000, 111.)

Din rezultatele experimentului aflam ca acei subiecti care au primit in prima faza informatiile “pozitive” au ales din a doua lista mai multe caracteristici “pozitive “ , fata de subiectii care au primit in prima faza caracteristicile “negative”.

De asemenea din acest experiment aflam ca primele informatii primite influenteaza ‘‘sensul atribuit informatiilor care urmau”. Bunaoara subiectii informati de la inceput ca “persoana este inteligenta au interpretat “incapatanarea ” ca “gandire coerenta” , deci in maniera pozitiva . In schimb cei care au fost informati initial ca persoana este invidioasa au considerat ca “ a fi incapatanat” echivaleaza cu “a fi marginit ” , interpretand aceeasi informatie intr-o maniera negativa”.(idem)

Al doilea experiment realizat de Solomon Asch pe care il vom prezenta se refera la “statutul special al anumitor trasaturi in formarea impresiilor”.La fel ca in experimentul anterior cercetatorul ofera subiectilor o lista cu insusiri ale unei persoane imaginare si ,prin urmare , complet necunocuta.Spre deosebire de lista din experimentul precedent , prima si a doua lista nu mai coincid :sase din cele sapte insusiri raman neschimbate , si o insusire difera , in functie de conditiile experimentului.

Listele de trasaturi utilizate de Asch in cele patru conditii experimentale

Ordine de prezentare

Conditia 1

Conditia 2

Conditia 3

Conditia 4

inteligent

inteligent

inteligent

inteligent

abil

abil

abil

abil

muncitor

muncitor

muncitor

muncitor

“cald”

“rece”

politicos

insensibil

hotarat

hotarat

hotarat

hotarat



practic

practic

practic

practic

prudent

prudent

prudent

prudent

Sarcina subiectilor a fost sa – si expuna parerea despre persoana respectiva.Dupa aceasta etapa sunt rugati dinr-o alta lista de perechi de caracteristici opuse , sa aleaga acele caracteristici care , in viziunea lor descrie cel mai bine persoana respectiva.(Senkowska ,2000,114)

Experimentul realizat de catre S.Asch a aratat ca implementarea termenilor “cald “ si “recea a dus la rezultate uimitoare.Acei subiecti care stiau ca persoana printre altele este “calda” si-au format o parere complet opusa fata de cei care stiau ca persoana este “rece”.

Cei din prima conditie considerau persoana “simpatica si sincera” , pe cand cei din a doua conditie o considerau “antipatica si trufasa”.(idem)

Rezultatele experimentului arata ca”cel putin 90% dintre subiectii din conditia 1 au considerat persoana generoasa , fericita , petrecareata ,in timp ce foarte putini dintre subiectii din conditia 2 o considera astfel.[] Aparent , introducerea acestor trasaturi “cald” si “rece” , modifica perceprea celorlalte trasaturi si ,prin urmare impresia globala asupra persoanei”.( Senkowska ,2000,115)

Solomon Asch s-a intrebat daca “acest efect(un tip de forta organizatoare) este specific trasaturilor propriu-zise sau mai curand conotatiei lor (pozitiva pentru “cald” si negativa pentru “rece” ).”Cercetatorul si-a raspuns la intrebare introducand alte doua conditii experimentale: “in locul adjectivului “cald” a introdus calificativului “politicos”(conotatie pozitiva) si in locul adjectivului “rece” a introdus calificativul “insensibil” (conotatie negativa”.( Senkowska ,2000,115)

Faptul ca persoana este politicoasa sau insensibila nu modifica impresia pe care ne-o vom face despre respectiva persoana.Concluzia la care a ajuns Asch in urma acestiu experiment este ca “anumite trasaturi sunt mai centrale decat altele .In timp ce adjectivele “cald” si” rece” par sa joace un rol central in formarea impresiilor , calificativele “politicos” si “insensibil” au un rol periferic.”(idem)

De la Wosinska(2005,79-80) aflam ca primele experiente de viata ne formeaza imaginea despre cum e lumea sociala : prietenoasa sau ostila , plina de provocari incitante sau plictisitoare , cu oameni mai degraba buni sau poate chiar rai , o lume ale carei evenimente sunt esentiale pentru o viata fericita sau dimpotriva ,sunt lipsite de importanta s.a.”

Pentru a interpreta lumea sociala , care este plina de intamplari iesite din comun si greu de inteles , realizam actiuni de cunoastere care ne ajuta sa o simplificam; de aceea ierarhizam indivizii si evenimentele in mod automat, grupandu-le dupa similitudinile pe care le sesizam intre ei.(Cantor si atii , 1979;John,1990,apud,Wosinska , 2005,80)

Wosinska ne spune ca “vedem lumea cu ochii altor oameni”, adica modul in care noi percepem lumea ” depinde nu numai de “filtrele” de cunoastere relativ permanente ale individului.”Filtre”suplimentare ne sunt oferite de alti oameni care ne informeaza despre cum este lumea in momentul respectiv(sau poate chiar in general ).”(Wilhelmina Wosinska , 2005,82) Cercetatoarea ne da exemplul unui “tanar care vrea sa se razbune pe o fata care l-a respins si-i spune unui cunoscut care este interesat de aceasta ca este o femeie “usoara” si agasanta din punct de vedere sexual.Fara sa detina nici un fel de alte informatii despre tanara in cauza , celalalt barbat poate interpreta modul grattios si dinamic de a dansa (adica un comportament “normal”la discoteca ) ca manifestare a sexualitatii ei desfranate.cu care fusese pus la curent.”Barbatul , pe baza datelor primite de la”seducatorul frustrat “, o percepe pe tanara prin ,cum spune Wosinska, “microscopul “ fixat de cunoscutul sau.(idem)

Trasaturile centrale

O importanta deosebita in formarea impresiei despre ceilalti o reprezinta trasaturile centrale.Anderson(1968) sustine ca in momentul formarii primei impresii , consideram anumite caracteristici a fi mai importante decat altele.(apud Wosinska,2005,83)Aceste trasaturi nu sunt dintre cele mai “frapante”, ci sunt trasaturi apreciate ,in cultura respectiva , ca fiind importante ; Wosinska ne spune ca: “Trasaturile centrale sunt caracteristici ale oamenilor ,care sunt considerate importante in cultura respectiva.Ele au o influenta decisive asupra judecatilor despre oamenii cu care intram in contact.”(Wosinska )

De asemenea , in formarea impresiilor sunt importante contextul trasaturilor caracteristice si scopul aprecierii,ne spune Wosinska(2005,83).Cercetatoarea ne da exemplul a doua personae cu acelesi trasaturi cum ar fi :”inteligenta indemanare,harnicie,simt practic,hotarare,judecata ”,dar o persoana va fi perceputa ca fiind caracterizata de raceala sufleteasca , iar cealaltade caldura sufleteasca , in functie de aceste trasaturi opuse impresia pe care ne-o vom forma despre aceste doua personae va fi diferita .Prin urmare formarea imprsiei precum si parerile depre alti indivizi depind nu doar de trasaturile centrale , ci si de contextul celorlalte caracteristici pe care le poseda persoana. .Asadar judecam diferit o persoana inteligenta si totodata cinstita decat o persoana inteligenta pe care nu ne putem baza.(idem)

Problema care se pune in legatura cu precizia formarii primei impresii intr-o anumita situatie este ca se poate dovedi imprecisa daca se formeaza intr-o alta situatie.Wosinska ne exemplifica cele spuse anterior:”O fata vesela intr-o vacanta petrecuta intr-o tabara de ski poate crea impresia de fiinta retinuta si timida in laboratorul unde lucreaza ca asistent alaturi de autoritati recunoscute. ” (Wosinska , 2005.84)

Harold Kelley (1950) a realizat un experiment in care a descris, in fata a doua grupuri de studenti, un profesor pe care studenti nu-l intalniseradin doua perspective diferite ,apoi studentii au participat la cursul profesorului.In primul caz studentilor li s-a spus despre professor ca este o persona“mai degraba calda,muncitoare,critica,practica si hotarata”.Celui de-al doilea grup de studentti li s-a despe acelasi professor ca este o persoana “mai degraba rece ,calda, muncitoare,critica,practica si hotarata..” Diferenta cruciala intre prima descriere si a doaua a fost,desigur, inlocuirea cuvantului “cald” cu cel de “rece”,care se pare ca a avut un rol foarte important in modul in care studentii au perceput respectivul profesor .Studentii care aflasera despre professor ca e mai degraba rece l-au apreciat mai putin pozitiv , fata de studentii stiau despre professor ca e o persoana calda , cu toate ca profesorul s-a comportat identic in ambele situatii.(Feldmann,47-48)

Din experimental realizat de catre Kelley reiese ca indivizii atunci cand isi formeaza impresia despre ceilalti se concentreaza asupra trasaturilor particulare.Prin urmare anumite trasaturi “central” joaca un rol determinant in formarea unei impreii generale despre ceilalti Watkins $ Peynircioğlu,1984,apud Feldman,48)

Lucrarile despre formarea impresiei sugereaza existenta unor modele exacte pentru modul in care diferite trasaturi de personalitate sunt combinate .In urma abordarilor fata de procesarea informatii in desfasurarea proceselor de cognitie sociala care subliniaza cum sunt combinate datele , aceste modele de formare a impresiei au ca punct de plecare conceptia ca modelele matematice pot deriva si prevedea cum parti separate de informatii – sub forma trasaturilor individuale-pot fi combinate in formarea impresiei.(Feldman,48)

Anderson supus discutiei doua modele:modelul cumulative si modelul mediei.Anderson(1965) prin modelul cumulative sugereaza ca pentru a ne forma o parere, impresie despre o alta persoana adunam informatiile pe care le detinem despre respective persoana.Cercetatorul spune ca , spre exemplu, daca aflam despre o noua cunostinta ca este aventuroasa, indrazneata si grijulie , pur si simplu atribuimfiecarei caracteristica o valoare,pe o scala ipotetica , si apoi adunam valorile.Asadar , daca de exemplu cineva evalueaza coteaza aventuros cu 4,indraznet cu 5 si grijuliu cu 9(pe o scala de 11 puncte) , impresia generala poate fi exprimata in termini matematici ca 4+5+9=18.Desigur ca o consecinta a acestui mmodel este ca includerea a mai multor caracteristici positive intr-o lista va duce la o mpresie mai pozitiva.(Feldman 48)

Modelul mediei (Aderson,1974) propune aceeasi modalitate de adunare a valorilor date trasaturilor , insa exista un pas aditional care consta in impartirea sumei valorilor la numarul trasaturilor pentru a forma o medie.Deci ajungem la rezultat astfel(4+5+9)/3=18/3=6.Particularitatea acestui model este ca ,spre deosebire de modelul anterior, includerea suplimentara a unor informatii nu duce neaparat la o impresie mai pozitiva,ci mai exact , depinde de natura noilor caracteristici.Prin urmare daca aflam despre o persoana ca este ordonata si – i dam valoarea 2 , impreia generala scade(4+5+9+2)/4=5.(Feldman,48)

Dupa teste ale celor doua modele s-a ajuns la concluzia ca cel modelul mediei ofera cele mai acurate preziceri,dar sunt necesare anumite informatii suplimentare pentru a eplica procesul pe deplin.(Kaplan,1975,apud Feldman,49).

S-a dovedit ca cea mai mare precizie in prezicere impresiei unui individ se realizeaza atunci cand se ia in calcul atat importanta fiecarei informatii ,cat si daca informatia este pozitiva sau negativaImportanta informatiei se refera,generic, la originea informatiei: de exemplu,daca provine de la o persona cu status scazut sau ridicat, sau daca sursa este credibila sau nu.In plus, de multe ori informatia negativa are o greutate mai mare decat informatia pozitiva in formarea impresiei.(Kanhouse & Hanson , apud Feldman,49).

Pe scurt cea mai mare parte a demonstratiilor arata ca indivizii folosesc un model al mediei care combina informatiile specifice , desi procesul in sine este destul de complex.In privinta acestein abordari ,e adevarat ,ca sunt discutii in ceea ce priveste aplicvabilitatea cercetarilor in afara situatiilor de laborator.Problema fundamental care se pune are legatura cu gradul de reprezentativitate al al situatiilor experimentale ,care presupun o metoda de experiment in care indivizii sunt restrictionati la un set de trasaturi limitat , in afara laboratorului .In ciuda acestor limite , cercetarile despre formarea impresiei au furnizat rezultate importante despre modul in care este procesata si combinata informatia despre oameni.(Feldman,49)

Prima impresie conteaza

Luchins(1957) a realizat un experiment in care a prezentat subiectilor in doua paragrafe descrierea unui baiat Jim . Unul din paragrafe il infatsa pe Jim mergand la scoala cu alti colegi si realizand diferite activitati;pe scurt era prezentat ca o persoana extravertita.In al doilea paragrafe erau prezentate activitati similar cu cele anterioare,insa Jim le realiza de unul singur, astfel in aceasta situatie parand a fi o persoaa introvertita.ele doua paragrafe li s-au prezentat subiectilor dar , ordinea prezentarii a fost inversata de la o conditie experimentala la alta.In momentul in care subiectilor li s-a cerut sa – si faca o impresie generala despre Jim , raspunsurile subiectilor au demonstrat un puternic “efect primat ”(care se refera la faptul ca prima informatie primita are un impact mai puternic decat cea din urma in formarea unei opinii).Subiectii care au citit In prima faza pargraful care il descria pe Jim ca o persona extravertita , l-au perceput pe Jim ca fiind extravertit, iar cei care au citit paragraful care il descria pe Jim introvertit prima data l-au perceput pe acesta ca fiind mai degraba o persoana introvertita.(Feldman,50)

Studiile ulterioare confirma concluzia la care a ajuns Luchins , si anume ca primele informatii pe care le afla indivizii despre o persoana au o influenta mai puternica in formarea unei opinii generale despre acea persoana.,chiar si atunci cand ultima infromatie primita este foarte puternica si contrazice in mod clar informatia preliminara(Feldman,50).

Aceasta tendinta de pastrare a convingerilor constituite in ciuda falsitatii lor clare , de gasire a unor justificari care sa sprijine aceste opinii poarta numele de “perseverenta convingerilor”.(Ross si altii,1980,apud Wosinska,2005,84)



Kahnerman si Tversky (1972 ) au realizat un studiu pe aceasta tema , in care “au intrebat trecatorii daca raul Missisippi este mai lung sau mai scurt de 500 mile, apoi le-au cerut acestora sa-I estimeze lungimea .Alte personae au fost intrebate “Raul Missisippi este mai lung sau mai scurt decat 5000 de mile?”.Si din nou le-au cerut sa specifice lungimea.”(Wosinska,2005,84-85).Rezultatele experimentului arata ca in primul caz in care era inclusa “sugestia” 500 de mile - persoanele anchetate au estimat ca lungimea medie a raului este de apoximativ 1000 de mile, iar cand sugestia inclusa era de 5000 de mile , media estimate a fost de 2000 de mile.(In realitate raul masoara 2350 de mile lungime).Divergenta rezultata in aprecierea “lumii obiective” se datoreaza includerii in intrebarea adresata persoanelor a convingerii despre lungimea raului Missisipi.”O sugesdtie de acest gen, aflam de la Wosinska(2005) , “actioneaza ca o ancora care, odata aruncata , coloreaza imaginea realitatii sociale.” Din aceasta cauza procesul perseverentei convingerilor este cunoscut si sub denumirea de “efectul ancorei (Wosinska,2005,85)

Sumarizand ,Wosinska ne releva ca “perseverenta convingerilor, cunoscuta totodata sub numele de efectul ancorei consta in durabilitatea convingerilor care ne-au fost induse anterior si, in consecinta , chiar si atunci cand convingerea respectiva este discreditata prin demonstrarea falsitatii ei , continua sa persiste explicatia de ce convingerea noastra initiala , poate fi , macar si partial , adevarata. ” (idem)

2.Automatismul in perceperea lumii sociale

Automatismul se refera la conceptia ca indivizii au o capacitate finita de a procesa informatiile ,ca isi formeaza impesia sociala fara prea mult efort si reflectie , mai ales daca lipseste motivatia pentru a face o evaluare atenta a persoanei , sau daca impresia initiala este confirmata.(Bordens,2008,63)

Logan 1989) afirma ca” mare parte din perceptia sociala implica procesarea automata :formarea impresiei se realizeaza fara prea mult efort si reflectie.”(idem)

Acest proces al automatismului este gandirea care are loc inaintea starii de constienta.Indivizii interpreteaza in mod automat o gura ridicata in sus ca un zambet , si ca persoana zambitoare este bucuroasa sau fericita.(Fiske &Taylor 1991,apud Bordens,63).Astfel de interpretari si inferente care pot fi formate in componenta genetic a individului , sunt in afara controlului constient.(Bordens,63)

Taylor(1981) spune ca “modul in care judecam celelalte personae , este un firicel care pare a fi o parte din componenta noastra umana :tendinta noastra de a prefera modalitatea de procesare a informatiei sociale , in care se depune minimum de efort” .Fiske (1993)completeaza spunand ca am fi lenesi sau neglijenti , ci ca posedam o” capacitate limitata”pentru a percepe informatia (idem)Daca ne lipseste motivatia utilizam atat effort c este nevoie pentru a realiza o anumita activitate ,in construirea realitatii sociale avem tendinta de a fi “avari ai cunoasterii”.Suntem pragmatic in aceasta “afacere a construirii lumii sociale”.(Fiske ,1992,apud,Bordens,63)

Cercetatorii Baumeister si Sommer (1997) au descoprit ca starea de constienta a selfului , desi este extem de importanta, in doar 5% din actiunile noastre joaca un” rol activ si cauzal.”(Bordens )Asadar, in pofida credintei noastre in liberul arbitru si determinarea de sine , o mare parte din actiunile noastre sunt determinate de procese subconstiente sau automate.(Bargh & Chartrand,1999,apud Bordeans,64).

Indivizii considera ca au realizat anumite comportamente in mod intentionat , cand in realitate , actiunile lor au fost induse de catre anumiti stimuli de care acestia nu-s constienti.(Wegner,AnsfeldPilloff,1998,apud Bordens,64).Wegner si Whealy (1999) au sugerat ca “ factorii care ne fac sa actionam sunt rarprezenti in starea noastra de constienta”(Bordens ,64).

Bargh(1997) afirma ca reactiile automate sunt invatate mai intai din experienta vietii , iar apoi dunt utilizate pasiv, inconstient si fara prea mult efort atunci cand sunt intalnite aceleasi situatii .De exemplu , Chartrand si Bargh(1996) au demonstrate ca atunci cand persoanele nu au un tel clar pentru a-si forma o impresie despre cineva , atunci scopul respective poate aparea inconstient.(idem)De exemplu , exista posibilitatea ca daca prezentam unei personae niste imagini sau cuvinte foarte rapid , nici macar sa nu-si dea seama ca ceva i-ar fi fost prezentat, si prin urmare respective persoana sa nu poata spune daca a vizionat ceva .(Kunda,1999,apud Bordens ,64) Totusi acesti stimuli pot influenta comportamentele ulterioare.(Bordens,64).

Chartrand si Bargh(1999) au realizat o serie de experimente in care au folosit aceasta tehnica de inducere subliminala a unor stimuli , “pregatind” participantii la experiment pentru a –si forma o impresie despre anumiti indivizi , prin prezentarea acestora prin intermediul unor cuvinte ca “a judeca” , “a evalua” si altele , ca stimuli.O parte din subiectii experimentului au fost stimulati subluminal , iar ceilalti nu.In rmatoarea etapa a experimentului participantilor li s-a facut o descriere a comportamentului particular al indivizilor cu care aveau de-a face, insa li s-a comunicat doar ca vor fi intrebati despre impresia lor mai tarziu.In urma rezultatelor experimentului , Chartrand si Bargh au raportat ca participantii carora le-au fost induse mesaje subliminale si-au format o impresie clara, in schimb participantii ceilalti care n-au fost influentati de catre mesaje nu si-au putut forma o impresie completa.In consecinta , participantilor carora li s-au indus inconstient sa-si formeze o impresie ceea ce guidat ulterior conduit de cunoastere.(Bordens,2008,64)

3.Atribuiri intergrupuri

Indivizii , observand comportamentul altora realizeaza patru tipuri de atribuiri: 1.interioare(temperamentale) care se refera la trasaturile caracteristice ale individului,

2.permanente care au in vedere trasaturile personalitatii,inteligenta,

3.variabile privesc efortul (sansa ,providenta ,forta majora ,circumstantelesau caracteristicile variabileale altor oameni,cum ar fi efortul sau decizia lor) ,

4.exterioare (situationale),se refera la trasaturile caracteristice ale situatiei.(Heider,1958;Weiner si altii,1972, apud Wosinska,2005,94)

Foarte multi cercetator,”incercand sa determine procesele prin care observatorul social ajunge sa faca atribuiri, s-au intrebat de ce si cum facem atribuiri.Heider si discipolii sai spun ca “motivatia esentiala” pentru care facem atribuiri o reprezinta “dorinta de a controla si de a prevedea mediul”.Senzatia de control asupra evenimentelor din jurul nostrum reprezinta un “factor de confort psihologic “, acesta din urma putand sa ne afecteze sanatatea psihica si fizica.(Yzerbyt si Schadron,2002,55)

Seligman(1975) a prezentat ceea ce inseamna “starea de resemnare dobandita”,specifica animalelor sau persoanelor care au trait , in repetate randuti experienta neputintei de control al mediului.Prin urmare, aflam de la Seligman ca “indivizii manifesta o stare de tip depresiv care ii determina sa nu mai faca nici un efort pentru a se adapta la noi situatii, Astfel cainii care au Invatat ca este imposibil ,intr-o situatie data , sa evite socurile electrice , nu mai incearca sa evite asemenea socuri intr-o situatie noua in care le este totusi oferita aceasta posibilitate.(Seligman si Meier,1967,apud Yzerbyt si Schadron,2002,55).

Un studiu deosebit realizat de catre Langer si Rodin (1976;Rodin Si Langer,1977) avand ca tema varsta a treia , a aratat ca daca “pensionarilor de home” le este ingaduit sa aiba control asupra mediului lor (cum ar fi ingrijirea unei plante in aprtamentul lor) poate avea efecte asupra starii de sanatate a acestora. Yzerbyt si Schadron,2002,55)

De asemenea Schulz(1976;Schulz si Hanusa ,1978) a realizat o serie de cercetari care au demonstrat ca daca este implementata posibilitatea controlului, iar apoi aceasta este retrasa poate avea efecte tragice.In prima etapa a studiului sau ,cercetatorul fixeaza vizite ale studentilor la o serie de persone de varsta a treia , care detine un control mai mult sau mai putin ridicat al modalitatii in care au loc vizitele(vizite surpriza, vizite anuntate sau vizite in care chiar ele anunta momentul).Intr-un prim stadiu stare de sanatate si nivelul de activitate se imbunatateste la persoanele al caror control este maximal.In ultima faza a cercetarii vizitele se termina fara nici un control din partea persoanelor in varsta .DupA doi ani s-a observant o crestere a mortalitatii in randul persoanelor care au avut cel mai ridicat nivel de control in prima etapa a cercetarii(Yzerbyt si Schadron,2002,55-56).

A detine controlul este echivalent cu a sti de ce se intampla evenimentele.In momentul in care vom surprinde un comportament distinct fata de ceea ce cunoastem , vom avea pornirea de a ne pune intrebari.Ultimele studii demonstreaza ca “activitatea atributionala este foarte usor provocata de evenimentele neasteptate,noi,surprinzatoare”. (Hastie ;Weiner,1985,apudYzerbyt si Schadron,2002,56)

Tendinta aceasta a fost observata de catre Lau si Russel(1980) in domeniul sportului.Cei doi cercetatori studiat articolele din opt publicatii nord-americane in care se vorbea despre evenimente sportive , numarul celor analizate au fot de treizeci si trei.Articolele respective vorbeau despre meciuri de fotbal american si base-ball.Explicatiile date pentru a explca rezultatul unei intrevederi au fost trenscrise pe fise un cate una.Aceste explicatii au fost analizate de catre un grup de cercetatori care nu aveau habar de originea comentariilor,acestia evaluand “in ce masura justificarea oferita trimitea la sau nu la o cauza stabila (factorul amintit lasa sa se inteleaga ca rezultatul intalnirii risca sa se produca iarasi in viitor ) si se dovedea fie interna(era implicate propria echipa) fie externa (responsabilitatea era pusa pe seama echipei adverse sau a imprejurarilor)”.Rezultatele cercetarii prezinta un interes deosebit.In primul rand , acestea indica faptul ca atunci echipa locala castiga , explicatiile interne oferite sunt evident mai numeroase decat atunci cand este invinsa.Fenomenul este cu mult mai evident daca cei care ofera informatiile sunt jucatorii sau antrenorii , dovedindu-se atfel “caracterul hedonist si interesant”al activitatii atributionale.In plus aceste motivatii sunt in mod clar mai numeroase daca rezultatul este neprevazut, indiferent daca este vorba de o victorie sau o infrangere.In sfarsit , desi de cele mai multe ori “cauzele instabile(timpul,greselile de arbitraj,eforturile particulare etc.) sunt preferate cauzelor stabile , stabilitatea este amintita cu precadere cand vorbim despre success si infrangeri , si nu atunci cand acestea sunt neprevazute.( Yzerbyt si Schadron,2002,56-57)

Daca am raspuns la prima intrebare legataa de atribuiri si am aflat ca acestea “servesc drept functii importante si pot avea consecinte notabile”, ramane sa aflam cum se fac atribuirile.Foarte multi psihologi sociali au fost interesati de gasirea raspunsului la aceasta intrebare, asfel ca modalitatea in care diferiti cercetatori vad observatorul social a cunoscut o evolutie remarcabila de-a lungul anilor Yzerbyt si Schadron,2002,58)

Jones si Davis 1965) sunt primii psihologi sociali care au incercat sa raspunda acestei probleme, acestia spunand ca “scopul procesului de atribuire este acela de a proceda la o inferenta corespondenta.Observatorul trebuie sa verifice in ce masura comportamentul si

intentia care-l il insufleteste pe autorul ei corespun unei calitati stabile ,unei dispozitii permanente a acestuia din urma”.( Yzerbyt si Schadron,2002,58-59) Pentru a reusi sa ajunga la “intentiile subiacente” ale unui individ , observatorul trebuie sa repereze impresia pe care a vrut respectivul individ sa o lase.In consecinta , observatorul trebuie ca la inceput sa admita actorul era deplin constient de fapta sa si urmarile acesteia , si ca acesta detine capacitatile necesare pentru a realiza fapta respectiva.In urma acestor doua conditii , actiunea si urmarile sale pot fi reprezentate pentru observatorului ca datorandu-se actorului si nu hazardului sau imprejurarii.Cei doi cercetatori completeaza facand doua precizari care fac posibila ,mai clar,observarea modului in care “plecand de la un act particular pot fi atribuite mai intai o dispozitie specifica si apoi o dispozitie personala”.Actorul,spun cei doi autori,trebuie sa aiba libertate de alegere., deoarece doar in cazul in care are posibilitate de alegere dintre mai multe actiuni intr-o anumita situatie , observatorul poate avea certitudinea ca actul reprezinta rezultatul deciziei actorului si nu este urmarea spre exemplu, exigentelor situatiei.Mai mult, un act poate sa aiba mai multe efecte diferite , iar acte diferite pot sa aiba efecte comune.Problema care se pune in aceasta situatie de a-si da seama observatorul cum sa atribuie cu certitudine o “intentie specifica unui actor”.Observatorul trebuie sa se increrada in efectele particulare ale comportamentului , iar” aceste efecte vor corespunde unei intentii specifice”.(Bourhis si Leyens,1997,78)

In sfarsit,”procesul de atribuire se va desfasura in modul urmator:1)Subiectul observatory repereaza efectele unei actiuni;2)apoi compara aceste efecte cu efectele actiunmilor posibile ,dar neefectuate de subiectul actor pentru a determina efectele specific si efectele comune;3)in fine,subiectul observatory atribuie , adica stabileste o corespondenta intre actiune , o intentie si o dispozitie , bazandu-se pe efectele specific ale actiunii alese si ale actiunilor respinse” ”.(Bourhis si Leyens,1997,78-79)

Modelul covariatiei

Spre deosebire de teoria lui Jones si Davis care se refera la atribuirile pe care le face un individ plecand de la analiza comportamentului celuilalt , Kelley (1967) a dezvoltat un model mai general –modelul covariatiei-care se refera atat la atribuirile pe care le facem asupra noastra,cat si atribuirile asupra celuilalt.Kelley spune ca “atribiurea este un process care permite perceptia proprietatilor entitatilor mediului inconjurator “.Procesul de atribuire in viziunea lui Kelley este aidoma cu logica analizei de varianta din domeniul statisticii.Asadar, variatia efectelor este analizata in functie de patru factori:”1)entitantile (obiectele) pe care cautam sa le percepem;2)persoanele care interactioneaza cu aceste obiecte(inclusive sinele) ;3)modalitatile temporal si 4)modalitatile circumstantiale de inter-actiune cu aceste obiecte.” (Bourhis si Leyens )

Prin urmare “criteriile de validitate ale atribuirii externe sunt:a)specificitatea efectului legat de un obiect;b)consensul dintre persoanele supuse acestui effect;c)constanta efectului intre timp si d) in functie de modalitatile de interactiune cu obiectul.”Pentru a avea o imagine reala a lumii exterioare atribuirile unei personae trebuie sa satisfaca aceste criteri, dca nu sunt satisfacute aceste criteria persoana este sovaielnica si imprecise in actiunile si opiniile sale idem)

Problema acestui model o reprezinta faptul ca nu poate fi aplicat doar daca reusim sa realizam observatii multiple, ceea ce se intampla destul se rar .Astfel,pentru a putea identifica cauzele unui anumit comportament , Kelley (1972)sugereaza ca folosim “schemele de cauzalitate”, care reprezinta “convingeri pe care le dezvoltam de-a lungul experientei noastre si care se refera la modul cum se combina cauzele pentru a produce efecte specifice”.Exista doua tipuri fundamentale de scheme cauzale:schema cauzelor necesare multiple si schema cauzelor suficiente multiple.Schema cauzelor necesare multiple are in vedere “efectele extreme , complexe,dificile” , iar schema cauzelor suficiente multiple are in vedere “situatiile mai curand banale,la efectele care pot fi produsede o gama larga de factori diferiti” (Yzerbyt si Schadron,2002,66).



Impactul unei cauze specifice este redus cu cat cauzele plauzibile sunt in numar cat mai mare , acest principiu purtand numele de “principiu de reducere”(idem)

Celor doua modele de scheme cauzele li se mai poate aplica “principiul de crestere”care”stabileste ca rolul perceput al unei cause date creste daca efectul se produce in prezenta unei cause inhibitoare'.De pilda, succesul unui student este atribuit inteligentei sale intr-o masura mai mare daca aflam ca respectivul student a fost bolnav in ziua examenului.Cercetarile au demonstrate ca, la fel ca in cazul modelului de covariatie, “observatorii valorifica aceste scheme si principia logice”(Hewstone,1989, apud Yzerbyt si Schadron,2002,66).

Sinteza modelelor lui Jones &Davis si Kelley

Jones si McGillis (1976) si-au propus sa faca sinteza celor doua modele pe baza similaritatilor si deosebirilor dintre ele.Acestia pun accent pe problema asteptarilor,pentru ei “un comportament este cu atat mai informative cu cat se departeaza de asteptarile observatorului”.( Yzerbyt si Schadron,2002,62) Cei doi completeaza modelul lui Jones si Davis spunand ca in momentul in care “atribuim o intentie si apoi o dispozitie” unei persoane vom lua in considerare si efectele particulare ale actului realizat ,capacitatea actorului si informatiile pe care le poseda despre efectele actului sau , dar,in plus avem si anumite asteptari in privinta comportamentului sau.Aceste asteptari se impart in asteptari bazate pe categoria de asteptare si asteptari bazate pe persoana (Bourhis si Leyens,1997,80).

Asteptarile bazate pe categoria de apartenenta sunt definite de catre cei doi cercetatori ca “derivand din faptul ca subiectul stie ca persoana-stimul apartine unei clase , unei categorii sau unui grup de referinta specific”(Jones si McGillis,1976,393,apud, Bourhis si Leyens,1997,81).In interiorul acestei categorii de asteptari intalnim asteptari stereotipe (spre exemplu , de la un om de stiinta ne asteptam sa aiba un comportament mai rational decat al unui om de litere) si asteptari normative (ne asteptam ca in cabinetul unui medic ne putem astepta sa ni se ceara sa ne dezbracam , insa nu si intr-un salon de coafura ,de exemplu).Acest tip de asteptari trimit,desigur,la modelul lui Kelley , mai exact la criteriul consensului( Bourhis si Leyens,1997,81).

Al doilea tip de asteptari ,bazate pe o persoana sau pe o tinta are un character diferit , ele sunt folosite indeosebi in cazul atribuirilor interpersonal.Jones si McGillis(1976,394) afirma despre aceasta categorie de asteptari ca”deriva dintr-o informatie prealabila asupra actorului insusi”astfel , aici vom intalni” anumite criterii de validitate ale atribuirilor” formulate de catre Kelley.In sfarsit, regasim aici, asteptari structurael care rezulta din faptul ca am avut posibilitatea sa urmarim reactiile unei personae in ipostaze diferite si ca ne-am putut forma o impresie despre trasaturile de caracter si personalitatea ei.Pe langa acestea vom face presupuneri care vizeaza “constanta in timp” , in cazul in care am observant persoana confruntata anterior cu o situatie si conditii identice., de asemenea vom face presupuneri legate de “constanta modalitatilor de interactiune” , daca am observant respectiva presoana realizand o actiune in conditii diferite , dar situatie identica(Bourhis si Leyens,1997,81)

Modelul propus de Jones si McGillis pentru a explica mecanismele rationale , se desfasoara astfel:”mai intai trebuie sa reamintim comportamentul pornind de la care se va face atriburea.Apoi sa determinam care sunt scopurile, realizarile, pentru a putea deduce de aici efectele specific prin raport cu efectele altor actiuni posibile ,dar neefectuate.O data definite efectele specifice, va veni randul anticipatiilor;ne vom intreb atunci, daca aceste efecte corespund asteptarilor, tinand cont de ceea ce stim deja despre persoana tinta a atribuirii sau despre apartenenta sa la anumite grupuri”.In final,doar in cazul in care nu putem justifica imposibilitatea selectarii unei situatii, accident sau ignoranta, exista posibilitatea de a “incerca sa intelegem carei dispozitii personale ii corespunde intentia reperata”( (Bourhis si Leyens,1997,81)

Erori in procesul de atribuire

Pentru un observator istet si pedant pare normal sa fie apt sa aplice regulile expuse in modelele lui Jones (Jones si Davis,1965;Jones si McGillis,1976)sau in modelil lui Kelley(1967,1972,apud Yzerbyt si Schadron,2002,67).Insa, indivizi nu sunt intotdeauna rationali in realizarea atribuiririlor, asa cum sunt prezentate in teorii, mai mult ne dezvaluie Fritz Heider ca “psihologul naiv” este susceptibil erorii.(Feldman,58)

“Eroarea fundamentala” a atribuirii.Atunci observam pe cineva purtandu-se prietenos cu o alta persoana , avem tendinta sa credem despre acerasta persoana ca este prietenoasa si sociabila.In schimb acea persoana se poate percepe pe ea insasi ca timida si introvertita , si sa atribuie comportamentul sau prietenos unei imprejurari de situatie, cum ar fi comportamentul sociabil al persoanei cu care a interactionat.Acest exemplu descrie foarte clar biasul fundamental al atribuirii.(idem)

.Wosinska(2002,96) da o definitie acurata a erorii fundamentale a atribuirii , despre care spune ca “semnifica tendinta observatorilor de supraevaluare a dispozitiilor altor personae ca fiind responsabile pentru comportamentul manifestat , ignorand totodata determinantii situationaliai acestui comportament”.

Primul care vorbeste despre “eroarea fundamentala” este Ross(1977) care spune ca aceasta”sta la baza tendintei generale de a prefera cauzalitatile interne celor externe”.Acest fenomen are loc si in procesul hetero-atribuirii, atunci cand observatorii pierd din vedere “rolurile inerente situatiei”, si , de asemenea , in procesul de auto-atribuire , cand actorii”uita presiunile la care ii supune mediul inconjurator” (Jules si Beauvois,1987,apud Bourhis si Leyens,1997,82).

Ross(1977) a descoperit fenomenul de “eroare fundamentala” in urma realizarii unui studiu despre jocurile televizate, impreuna cu Amabile si Steinmeitz.Au fost trasi la sorti ,dintr-un grup de participanti , doi indivizi.Unul dintre subiecti reprezenta “anchetatorul” , care avea ca sarcina alegerea unei serii de intrebari carora le stia raspunsul.Intrebarile selectate nu trebuia sa fie foarte specializate sau sa se refere la pasiunile sale sau cu tipicul profesiei sale, ci sa fie intrebari cu subiecte de cultura generala.”Anchetatorul” adresa intrebarile,pe care el insusi le-a ales, “anchetatului”(celuilalt participant ales din grup),iar restul grupului de subiecti vizionau sesiunea de intrebari si raspunsuri.Desigur ca “anchetatul” raspuns o parte din intrebari correct, in timp ce anchetatorul,din moment ce el a ales intrebarile, cunostea raspunsul tuturor intrebarilor.Urmatoarea etapa a experimentului a constat in evaluarea de catre ceilalti participanti a culturii generale a celor doi subiecti.In urma experimentului, s-a ajuns la concluzii frapante pentru cercetatori datorita faptului ca atat publicul cat si anchetatii considera ca anchetatorul are un grad mai ridicat de cunostinte decat anchetatul.Ross a socotit aceasta eroare atat de absurda incat i-a dat numele de “eroare fundamentala de atribuire”( Yzerbyt si Schadron,2002,68)

Desi este mai putin evident fenomenul in procesul de auto-atribuire , decat in procesul de hetero-atribuire “nu lipseste mult ca aceasta “eroare fundamentala” sa fie raspunzatoare de tendinta de a considera ca oamenii sunt raspunzatori de ceea ce fac si de soarta lor”(Bourhis si Leyens,1997,82).

Fenomenul de “eroare fundamentala” a atribuirii a reprezentat un subiect de interes pentru multi cercetatori ,astfel exista interpretari multiple ale subiectului , unele dintre ele chiar contradictorii(Deschamps,1993,apud, Bourhis si Leyens,1997,82).In randurile ce urmeaza vom prezenta patru dintre cele mai insemnate interpretari ale acestui fenomen, care corspund atat auto-atribuirii cat si hetero-atribuirii.

a)Unii cercetatori au acordat o atentie deosebita nevoii individului de a controla si tendintei acestuia de a aspira la a stapani mediul social si fizic.(Miller si Norman,1975;Miller Noman si Wright,1978,apud Bourhis si Leyens,1997,82).In cazul in care indivizii isi doresc sa se prezinte ca avand control asupra mediului, atunci acestia trebuie sa aiba capacitatea sa creada ca isi stapanesc comportamentul,ca decid asupra lui, ceea ce include credinta lor ca aceste comportamente sunt mai mult sau mai putin independente de “determinismele exterioare”.Atunci cand o persoana este pusa intr-o situatie asupra careia nu are control ,sau ale carei rezultate considera ca nu le poate controla , asistam la fenomenul ce poarta numele de “resemnare invatata” (Seligman,1975,apud Bourhis si Leyens,1997,83).Aici,vorbim despre urmarile negative ale unei experiente din viata persoanei, de neputinta acesteia de control asupra mediului inconjurator.Acest fenomen va avea repercursiuni asupra nivelurilor : motivational (individului ii lipseste motivatia sa controleze situatia), cognitiv(individului nu are capacitatea de a realiza o legatura intre ceea ce i se intampla si cum se comporta ) si emotional(individual ajunge la o stare de depresie).( Bourhis si Leyens,1997,83)

b)Alti cercetatori considera ca tendinta de control asupra mediului inconjurator se justifica prin nevoia indivizilor de a exclude “hazardul din stabilirea cauzelor care declanseaza evenimentele”(Lerner,1980,1986,apud Bourhis si Leyens,1997,83) Cu alte cuvinte, nu ne place sa credem ca lumea in care traim este intamplatoare , ca lucrurile pozitive sau negative se pot distribui in mod aleatoriu.(idem)

c)Mai sunt si cercetatori care leaga “eroarea fundamentala”de modelele culturale predominante in Occident.Spre exemplu, Morris ,Missbett si Peng afirma ca “procesele de atribuire sunt subintelese de teorii implicite si de reprezentari colective care variaza in functie de domenii si de culturi.”In culturile occidentale ,reprezentarile individualiste,centrate in jurul individului,determina oamenii sa prefere factorii interni ” (Miller,1984,apud Bourhis si Leyens,1997,83)

d)Sunt autori , precum Levy-Bruhl (1910) si Leenhardt(1937) care iau in calcul atat variatiile culturale cat si pe cele infra-culturale , acestia sugerand ca”eroarea fundamental nu ar fi lipsita de legatura cu o norma foarte generala a societatilor liberale , “norma de internabilitate”,care impinge pe oameni cel mai bine inserati in societatile liberale sa atribuie valoare explicatiilor (si, a fortiori, oamenilor) care accentueaza greutatea cauzala a actorilor.Aceasta norma isi are originea in practicile evaluative internalizate associate exercitiului liberal al puterii”(Beauvois si Dubois,1998;Dubois si Le Poultier,1993;Beauvois,1994,apud, Bourhis si Leyens,1997,83).

In ciuda celor spuse, “eroarea fundamental a atribuirii ” nu este singura distorsiune din domeniul atribuirii ea fiind complatata si de inca doua bias-uri foarte cunoscute :bias-ul de auto-complezenta si bias-ul actor/observator.

“Bias-ul de auto-complezenta”

Dupa cum stim o persoana tinde sa atribuie reusita cauzelor interne , iar insuccesul cauzelor externe ,este ceea ce numim “bias de auto- complezenta” .Studierea cauzelor, s-a aatat caa de cele mai multe ori este afectata de faptul ca individual este multumit de el insusi(self-serving bias).Acest “mijloc indirect de auto-complezenta” se poate explica prin simpla presupozitie ca atribuirea reusitelor cauzelor interne , iar insuccesul cauzelor externe constituie un mod foarte bun si putin costisitor de pastrare a stimei de sine,ceea ce nu constituie decat repercursiunea acestei tendintei a fiecarei persoane de a avea o stima de sine pozitiva.De asemenea , au fost formulate ipoteze despre bias-ul de auto- complezenta cu un caracter cognitiv mai accentuat (Miller si Ross,1975,apud Bourhis si Leyens,1997,84).O presupozitie este aceea ca un individ ,de cele mai multe ori, se asteapta sa aiba success in actiunile pe care le efectueaza..In plus , atribuirile pe care le fac vor fi mai curand “in termenii cauzalitatii interne fata de evenimentele asteptate (…)si cauzalitatii externe fata de evenimentele neasteptate”.Feather si Simon considera ca succesele sau esecurile care nu sunt prevazute sunt mai degraba atribuite cauzelor externe decat celor interne.( Bourhis si Leyens,1997,84).

“Bias-ul actor/observator”

Intrucat exista tendinta universala de neglijare a constangerilor mediului in “perceptia persoanei” (a sinelui sau a celuilalt), se pune intrebarea daca exista o diferenta intre auto- si hetero-atribuire..Bem(1972) arata ca nu exista vreo diferenta , si ca persoanele sunt doar “observatorii comportamentului lor”, iar perceptia de sine este Intocmai cu perceptia celuilalt.(idem).

”Bias-ul actor/observator” consta in fatul ca actorul realizeaza atribuiri externe, pe cand observatorul face atribuiri interne.In exemplificarea acestui bias Nisbett,Caputo,Legant si Mareck (1973) au realizat un experiment in care au cerut unor subiecti sa raspunda unu test de personalitate la intrebari despre propria persoana.Pe langa acestea subiectii sunt rugati sa “ghiceasca” ce ar raspunde alte personae la aceleasi intrebari.Raspunsurile posibile corespunzatoare fiecarui item erau:”da”,”nu”, “depinde de situatie”.Participantii la experiment au ales ultimul raspuns pentru a se prezenta pe ei insisi,mai des , decat atunci cand au raspuns pentru alta persoana. (Yzerbyt si Schadron )Se pare ca percepem comportamentul celoralti mai consecvent si mai putin dependent de factorii situationali, decat comportamentul proriu Bordens,2008,84) .

Petigrew(1979) a impplementat o ultima “eroare de atribuire” incercand sa explice bias-ul privind “comportamentele membrilor endo – si exo-grupului.Acest cecetator vorbeste despre cum”un comportament negative(de exemplu, un act violent) face obiectul unei atribuiri dispozitionale atunci cand este realizat de un membru al unui exogrup (“uite asa sunt ei”)si dimpotriva , al unei atribuiri situationale atunci cand este realizat de un membru al endogrupului(“am fost provocati”).( Yzerbyt si Schadron,2002,71).

Acest fenomen este demonstrat de cateva cercetari insemnate.O astfel de cercetare este cea a lui Duncan(1976) care arata ca “albii” atribuie o lovitura puternica imprejurarii daca a fost efectuata de un “alb”, si celui care a infaptuit respective lovitura daca a fost realizata de un”negru”.(Lau si Russel,1980,apud Yzerbyt si Schadron,2002,71)

Kulik,Sledge si Mahler(1986) au demonstrat ca “autorii unui comportamnet tind sa-l atribuie unor factori situationali daca nu este in accord cu imagine ape care o au despre ei insisi”.Si viceversa , in cazul in care comportamentul concorda cu acesta imagine atribuirea este mai curand dispozitionala.( Yzerbyt si Schadron,2002,71-72)

Intorcandu-ne la discordantaactor/ observator, studiile au aratat ca actorii si obervatorii nu poseda aceleasi informatii, mai mult de atat actorii detin mai multe informatii despre propriul comportament precedent si despre “motivatiile”lor.In plus , cei doi evalueaza situatie din puncte de vedere distinct:parti anume din informatie pot fi “saliente” pentru actor , insa nu si pentru observator. Este limpede ca observatorul este interesat in principal de indivizii ce urmeaza sa actioneze , in timp ce actorul se concentreaza pe specificitatea situatiilor pe care le analizeaza. In ciuda celor spuse , autori precum Buss(1978) considera ca deosebirea dintre auto- si hetero-atribuire consta in implicarea diferita a actorului si observatorului privind comportamentul ce trebuie analizat.A pretinde unui actor sa-si explice propriul comportament nu este acelasi lucru cu a solicita unui observator sa explice comportamentul actorului.In momentul cand solicitam unui actor explicarea propriului comportament , in acelasi timp , ii solicitam sa isi motiveze comportamentul, dupa “normele”acceptate.Prin urmare, spre deosebire de observator care analizeaza actiunea actorului in ”termini cauzali”, actorul isi analizeaza comportamentul in “termeni cauzali”( apud Bourhis si Leyens,1997,85)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1248
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site