Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CONDUITE SEXUALE ABERANTE;FORME SI IMPLICATII PSIHOSOCIALE ALE ACESTORA

Psihologie psihiatrie


CONDUITE SEXUALE ABERANTE;FORME SI IMPLICATII PSIHOSOCIALE ALE ACESTORA

Conduite sexuale aberante

Prin natura ei profund instinctuala si pulsionala, sexualitatea constituie zona vietii individuale si sociale in care se pot dezvolta unele dintre cele mai aberante forme de manifestare a comportamentului uman. O parte dintre acestea sunt forme exacerbate ale deviantei comportamentale, altele au un incontestabil caracter delincvential sau patologic. In continuare ne vom referi la patru dintre aceste forme de manifestare aberanta a sexualitatii: violenta sexuala, violul, incestul si perversiunile sexuale.

Violenta sexuala se manifesta printr-un comportament provocator de suferinta pentru partener, in legatura nemijlocita cu sexul sau cu actul sexual. Este o forma de violenta directionata, determinata de anumite tulburari ale personalitatii agresorului, de unele particularitati ale relatiei dintre agresor si victima, dar si de existenta unor factori socioculturali favorizanti. Forma extrema a violentei sexuale o constituie violul, definit ca un contact sexual obtinut prin forta sau prin amenintarea cu forta, sau cand femeia se afla intr-o situatie care nu-i permite o optiune libera: este minora, inconstienta, se afla sub influenta unor droguri sau intr-o stare de confuzie mentala (151, 99: 177, 57).

Violenta sexuala a devenit un fenomen social extrem de raspandit, fiind se pare o consecinta directa a constituirii marilor aglomerari industriale, a subculturii, influentei negative a unor modele promovate prin mass-meda, totul pe fondul fragilizarii sistemelor de valori traditionale si a cresterii vulnerabilitatii psihice a populatiei ca urmare a stresului, a climatului de nesiguranta si violenta sociala. Astfel, SUA detine locul intai la acest capitol, cu cca. 28 cazuri la 100.000 de locuitori, cu o dublare a acestei valori pentru zonele unde domina populatia de culoare; urmeaza tarile dezvoltate din nordul Europei (Danemarca, Finlanda, Suedia si Germania, cu valori medii cuprinse intre 6-11 cazuri la 100.000 de locuitori, tarile din sudul Europei ocupand o pozitie mult mai favorabila, cu valori de cca. 1/100.000. (177, 57 s.a.). Cel mai ingrijorator aspect se refera la cresterea numarul de violente sexuale in randul adolescentilor si tinerilor, procentul fiind de aproape doua-trei ori mai mare decat in randul populatiei mature.

Personalitatea violatorilor are unele trasaturi specifice, evidentiate prin numeroase studii de caz. S-a constatat ca acestia sunt de cele mai multe ori persoane violente, primitive si nematurizate afectiv, provenite din medii sociale promiscue, decazute moral si intelectual, marcate de complexe si sentimente de ura fata de semenii lor, fata de femei in mod special. Violul nu este consecinta unui exces de virilitate, cum deseori se crede, ci expresia unor carente si dizarmonii psihice foarte serioase, cu etiologii foarte diverse. Dupa opinia lui N. Groth, agresorii sexuali se caracterizeaza prin stari depresive, disforie, angoasa, nesiguranta de sine, sunt coplesiti de sentimentul inutilitatii si lipsei de scop in viata, cu totul neincrezatori in capacitatile lor sexuale si nu numai. In aceste conditii, violul apare ca un efort de supracompensare a unui complex de inferioritate. Alti autori vorbesc de „deficite de personalitate', fragilitatea identitatii masculine, esecuri existentiale repetate, sadism, lipsa de autostima, fiind deseori victime ei insisi ale unor agresiuni sexuale in copilarie si prezentand aproape totdeauna deteriorari ale sistemului de relatii sociale (151).

Tipologii ale agresorilor si agresiunilor sexuale. Diferentele importante pe care le prezinta personalitatea violatorilor si varietatea imprejurarilor in care se produc agresiunile fac dificila intocmirea unei tipologii cuprinzatoare. Pot identificati agresori psihopati, sociopati, cu tulburari de personalitate, cu manifestari deviante conjuncturale si relativ normali din punct de vedere psihic. Violatorii sociopati sunt cel mai numerosi dupa unele statistici (30-40 %), cei in cauza apartinand lumii interlope si fiind caracterizati prin comportamente antisociale sistematice. In functie de cauza imediata a agresiunii se disting violuri comise in stare de ebrietate (cca. 10 %), sub imperiul furiei (cca. 35 %), ca forma de manifestare a puterii (cca. 45 %), sau ca urmare a incitarii de catre victima (cca. 5 %). Alte clasificari se refera la recunoasterea sau nerecunoasterea culpei de catre agresori, sau la pulsiunea dominanta in momentul comiterii violului: sadismul, dorinta de afirmare a puterii, nevoia de satisfacere sexuala, razbunarea, gelozia etc. (151, 108; 177, 60; 205 s.a.).

Teorii explicative asupra agresiunilor sexuale. Pentru a explica natura comportamentelor agresive finalizate prin viol sunt invocate teze si teorii dintre cele mai diverse. Cele mai cunoscute sunt urmatoarele.

Teorii antropologice sustin teza ca toti barbatii sunt predispusi sa caute varietatea sexuala, din nevoia de a creste oportunitatile de reproducere, fara a tine cont de asentimentul partenerei. Pe acest fond, violurile se produc ca urmare a unei dorinte sexuale exacerbate care nu gaseste o alta cale de satisfacere. Faptul ca proportia violatorilor este cu totul nesemnificativa infirma aceasta teorie, care are totusi meritul de a evidentia un factor filogenetic care determina o anumita trasatura a masculinitatii: cautarea activa a partenerei.


Teoriile psihiatrice considera violul ca pe o categorie diagnostica, care are la baza tulburari psihice precum schizofrenia, dementa, mania s.a. Pe acest fond psihotic rezulta un impus irezistibil caruia ii cad prada femeile, ca fiind mai vulnerabile fizic. Rata mica a recidivelor (cca. 3-4 %), precum si caracterul premeditat al celor mai multe violuri (cca. 70 % dupa unii autori) contrazic insa drastic aceasta teza.

Teoriile psihanalitice considera violul ca fiind de natura predominant sexuala, violatorul fiind un o persoana pervertita sau bolnava, cel mai adesea cu tendinte homosexuale latente. Definit ca o forma de agresiune asupra simbolului matern, violul apare ca un simptom al conflictelor intrapsihice, aici putand fi gasita adevarata cauza. Insa, numeroase studii nu au evidentiat corelatii ridicate intre tulburarile psihopatologice si tentativele de viol, ceea ce contrazice caracterul exclusiv al tezelor psihanalitice.

Teoriile invatarii sociale sustin ca radacinile agresiunilor sexuale trebuie cautate in particularitatile organizarii sistemelor sociale si ale procesului de socializare, invatare si integrare sociala. Disfunctionalitatile intalnite in acest plan se convertesc in factori psihoindividuali de natura pulsionala care - in anumite conditii tot de natura sociala- pot genera acte de agresiune sexuala. Unele cercetari de antropologie culturala confirma tezele de baza ale teoriei invatarii sociale, insa trebuie sa subliniem ca agresiunile sexuale au de cele mai multe ori o cauzalitate complexa, in care pot intervenii factori genetici, fiziologici, psihici, psihosociali si socioculturali

Perversiunile sexuale reprezinta comportamente sexuale aberante, produse ca urmare a devierii instinctului sexual de la obiectul, scopul si modul sau firesc de satisfacere. In acceptia cea mai curenta, perversiunile sunt tendinte pulsionale regresive, care se manifesta printr-un substitut, inlocuind actul sexual normal cu un act de alta natura, iar partenerul firesc cu un altul de acelasi sex, cu unul apartinand unei alte specii , sau chiar unul inanimat (116, 278). In genere, se vorbeste despre perversiune cand orgasmul este obtinut cu alte obiecte sexuale decat cele normale (homosexualitatea, pedofilia, zoofilia s.a.) sau prin alte zone corporale decat cele genitale (bucale sau anale, de exemplu), sau cand orgasmul este conditionat extrinsec (ca in cazul fetisismului, exhibitionismului, voyeurismului, sado-masochismului etc.). Avand un caracter disfunctional, imoral si antisocial, perversiunile exprima imaturizari, regresari, dereglari sau destructurari ale personalitatii, care au ca efect imediat alterari notabile in planul vietii psihoindividuale, interrelationale si socioculturale.

Etiologia perversiunilor sexuale este foarte complexa, implicand factori de natura genetica, patologica, educationala si chiar culturala. In conceptia freudiana, dispozitia la perversiune nu este ceva particular, fiind inerenta oricarei structuri umane. La copil, devansand instalarea functiilor genitale propriu-zise, se manifesta sub forma unei „dispozitii perverse polimorfe', datorita diversitatii zonelor eurogene, activate partial prin intermediul jocurilor si fantasmelor infantile, care vor ceda in urma maturizarii organelor genitale. Pulsiunea sexuala normala, manifestara ca atractie irezistibila catre sexul opus se manifesta incepand cu pubertatea, urmand caile firesti de satisfacere. In acest context, manifestarea perversiunilor la adult constituie expresia persistentei unor forme infantile de manifestare a sexualitatii, in stransa legatura cu aparitia unor nevroze. Astfel, la Freud, perversiunile sunt regresii la un stadiu anterior in raport cu care a avut loc o fixatie libidinala. Pentru alti psihologi, perversiunile sunt forme particulare de manifestare a unor alte pulsiuni. Astfel, G. Tordjman considera ca baza oricarei perversiuni este ostilitatea, care isi are originea intr-­un traumatism afectiv precoce sau intr-un eveniment dramatic din mica copilarie, devenit inconstient prin refulare. Pentru E. Dupré, G. Heuyer s.a., perversiunile pot avea si cauze organice, aparute in urma unor maladii precum encefalita, traumatismul cranian, stari toxice cronice etc. Alte teorii pun accentul pe rolul unor forme negative de invatare sociala si imitatie, manifestare mai ales in cadrul unor grupuri nonconformiste, cu preocupari artistice (v. 205).

Principalele forme ale perversiunilor sexuale. Este de remarcat faptul ca in cadrul unui raport sexual normal, intre parteneri de sex opus, se practica frecvent anumite jocuri erotice, sau comportamente „preparative“ menite sa mareasca excitatia partenerilor, respectiv placerea obtinuta in urma raportului sexual. De asemenea, in timpul actului sexual, ca si in momentul orgasmului, se pot manifesta explozii emotionale puternice, marcate si prin anumite mici violente sau bruscari ale partenerului. De altfel, sexologii recomanda explorari reciproce in zona sexualitatii partenerului si stimularea „imaginatiei sexuale' ca modalitati de mentine a interesului pentru partener si evitarea aparitiei saturatiei si plictiselii. Toate aceste comportamente care insotesc sau se finalizeaza intr-un raport sexual normal nu sunt considerate perversiuni sexuale.

Sadismul. Este un comportament sexual aberant, care presupune obtinerea placerii sexuale numai pe fondul suferintei fizice sau morale provocata unei alte persoane. Lovirea, ranirea, maltratarea sau umilirea morala a partenerului reprezinta conditia pentru a obtine orgasmul si satisfactia sexuala. Mult mai rar intalnim sadismul criminal, in care numai prin uciderea victimei se obtine placerea sexuala. In conceptia psihanalitica, sadismul este expresia pe care o capata instinctului mortii (thanatosul) in raport cu instinctul vietii (erosul).

Masochismul este o forma de perversiune complementara sadismului, deseori intalnita impreuna ca acesta (sado-masochismul); in acest caz, placerea sexuala este conditionata de asocierea cu o suferinta fizica sau morala, masochistii cerand partenerilor sa-i loveasca sau sa-i umileasca verbal pentru a putea ajunge la orgasm. Ca si in cazul sadismului, este vorba de o dezvoltare psihosexuala incompleta si dizarmonica sau -in termeni psihanalitici- de o fixatie sau o regresie la un stadiu anterior, arhaic si imatur al sexualitatii. In formele sale usoare, masochismul se poate manifesta fantasmatic, prin evocarea imaginara a unor violente la care este supus partenerul. Din punct de vedere psihosocial sunt foarte interesante cuplurile sado-masochiste, care prin complementaritatile comportamentale pe care le presupun, realizeaza „celule diadice“ extrem de coezive si cu aparente de normalitate in viata de zi cu zi.

Exhibitionismul consta dintr-o pulsiune irezistibila de etalare in public a organelor genitale, acest act simbolizand si substituind de fapt actul genital si placerile asociate acestuia. Intr-o proportie considerabila exhibitionistii sunt barbati, marcati de dezechilibre si imaturizari emotionale foarte serioase. Este de retinut caracterul ostentativ si brutal, insa neviolent al expunerii genitale, placerea obtinuta fiind proportionala cu scarba sau frica produsa celui agresat. In consecinta se aleg ca victime fete tinere sau copii, puritatea acestora marind placerea resimtita de pervers.

Voyeurismul este o perversiune complementara exhibitionismului, in acest caz placerea sexuala rezultand din contemplarea sexului sau a actului sexual dintre alte persoane. De remarcat ca preludiul unui act sexual normal, in care partenerii se privesc si se expun reciproc nu intra in categoria vreunei perversiuni sexuale, fiind vorba mai degraba de o „componenta estetica“ a perceptiei sexuale dintre parteneri.

Pedofilia este o forma de perversiune in care impulsurile erotice sunt orientate preponderent sau exclusiv fata de . copii. In forma sa compulsiva, intalnita cel mai adesea la barbati, atractia este atat de puternica incat scapa autocontrolului, fiind orientata cel mai adesea catre fetite. In forma sa simptomatica, pedofilia asociata unor tulburari organice grave: dementa senila, schizofrenie, oligofrenie sau traumatisme craniene.

Fetisismul consta in orientarea interesului erotic catre unele obiecte vestimentare ale partenerei dorite, cunoscute sau necunoscute. Se intalneste indeosebi la barbati, fiind rezultatul unei gresite orientari a impulsurilor sexuale.

Narcisismul consta intr-o atractie si dragoste excesiva de sine, fiind din aceasta caza interpretat ca o forma latenta de homosexualitate.

Travestirea heterosexuala (transexualismul) se manifesta ca o nevoie psihica intensa a unei persoane de a se considera ca apartine sexului opus.



Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 716
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site