Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Copilul supradotat

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Copilul supradotat




Supradotarea este o manifestare umana deosebita, cu multiple fatete, avand ca element comun exceptionalitatea si este realizata prin combinarea unor capacitati intelectuale si aptitudini cu anumite trasaturi de personalitate.

Cu toate progresele psihologiei, geneticii si neurofiziologiei, originea capacitatilor intelectuale continua sa ramana partial neelucidata. Mai mult, aparitia unor noi tehnologii de psihologie cognitiva ca aceea a 'inteligentei multiple' elaborata de H. Gardner pare a complica si mai mult lucrurile, mutand accentul de pe delimitarea dintre inteligenta generala si cea speciala, pe discriminarea intre orice forma de inteligenta si alti factori de personalitate.

Copiii capabili de performanta inalta sunt cei identificati de persoane autorizate ca avand realizari si /sau aptitudini potentiale in oricare din urmatoarele domenii, izolate sau combinate: capacitate intelectuala generala, aptitudini academice specifice. gandire productiva sau creativa, abilitate de leadership, talent pentru arte vizuale sau scenice, aptitudini psihomotrice.

Acesti copii au nevoie de programe diferentiate si /sau servicii in plus fata de cele oferite in scoala obisnuita, in vederea realizarii contributiei lor fata de sine si fata de societate.

Supradotarea reprezinta un grad superior mediei conventionale de dezvoltare a aptitudinilor generale sau specifice, care necesita experiente de invatare diferentiate prin volum si profunzime de experientele obisnuite furnizate de scoala.

Excelenta intelectuala poate fi evaluata global, la scara ontogenezei, prin analiza 'succesului global' repurtat de un individ. Succesul global este un construct psihopedagogic si sociologic care exprima atat evolutia in context educational a disponibilitatilor aptitudinale, creative, motivationale si afective, cat si gradul lor de recunoastere in sistemele de valori ale individului si ale societatii.

Exceptionalitatea intelectuala este un construct complex, multidimensional, care poate fi abordat din multiple puncte de vedere: componential (mecanismele mentale care determina nivelele exceptionale ale inteligentei); experiential (abilitatile de a face fata elementelor de noutate si abilitatile de a forma automatisme in prelucrarea informatiei); contextual (capacitatea de adaptare, transformare si selectare a mediului). Pe baza acestei teorii 'triarhice' sunt delimitate trei forme de manifestare a inteligentei: analitica, sintetica si practica. Pentru analiza complexitatii fenomenului exceptionalitatii intelectuale avem nevoie de un concept mai larg decat cel de inteligenta. In acest scop, este propus conceptul de inteligenta succesuala.

Caracteristicile dotarii aptitudinale inalte

In literatura de specialitate exista tot mai multe preocupari orientate spre identificarea, inventarierea si clasificarea caracteristicilor psihocomportamentale ale indivizilor dotati si talentati. Pe paln cognitiv, majoritatea autorilor remarca drept definitorii urmatoarele trasaturi: inteligenta superioara mediei, capacitate inalta de concentrare, memorie superior dotata, dezvoltare precoce a vocabularului, precizia si expresivitatea comunicarii, originalitatea gandirii, aptitudini in utilizarea sistemelor de simboluri, intuitie, spirit de observatie, gandire probabilistica, spirit investigative, claritate si precizie in formularea ideilor.

Pe plan afectiv motivational se remarca: emotivitate, senzitivitate generala marita, simtul umorului, nivel inalt de energie, vitalitate, trairi emotionale intense. Activism, atasament si angajament personal puternice, sensibilitate artistica, motivatie intrinseca pentru invatare, urmarirea unor idealuri, anxietate, sentimente de izolare, interese academice multiple, nivel inalt de aspiratii, personalitate perseverenta, spirit de initiativa, calitati carismatice, optimism, sentimentul de a fi diferit de cei de aceeasi varsta, tendinta de dominare in relatiile cu colegii; voluntariat, dorinta de dezbatere.

Copiii cu aptitudini intelectuale inalte sunt predispusi la riscuri multiple din cauza faptului ca societatea nu prezinta sisteme adecvate care sa se adreseze acestei categorii. Chiar profesorii, prin cursurile de pedagogie, sunt orientati sa se ocupe de 'elevul mediu', de prototipul elevului standard, astfel ca 'talentatii trebuie invatati sa-si poarte povara propriului talent'. Pe de alta parte, si parintii sunt nepregatiti in fata unui copil exceptional. Lipsiti de cele mai multe ori de sprijinul necesar, acesti copii pot traversa situatii de subrealizare scolara, de izolare si de socializare dificila, inhibitii intelectuale, stari depresive, dificultati ce decurg din decalajul dintre dezvoltarea cognitiva si cea afectiva.



Dizarmoniile dezvoltarii pshice reprezinta decalajul dintre dezvoltarea cognitiva/ intelectuala si cea emotionala. Copiii dotati adesea sufera de o lipsa de sincronicitate in dezvoltarea lor intelectuala, afectiva si psihomotorie, care afecteaza o serie de aspecte ale vietii lor si care poate produce probleme psihologice.

Adesea, exista o mare discrepanta intre inteligenta si maturitatea emotionala. Anxietatile si temerile il pot coplesi pe copil cand 'inteligenta sa ii furnizeaza informatii care provoaca anxietate, pe care el este capabil sa le proceseze adecvat'.

Dificultatile dezvoltarii socio-emotionale constau in dificultati de socializare. Copiii cu aptitudini inalte sunt adesea predipusi la insingurare. Avand idei, interese, preferinte diferite, ei se confrunta cu reactiile ostile ale celor din jur.

Inhibitia intelectuala - se diferentiaza in doua tipuri clasice: pierderea definitiva a potentialului intelectual sau, cel putin, a aptitudinilor intelectuale inalte si pierderea momentana a capacitatii intelectuale cu posibilitatea recuperarii.

'Depresia succesului' este o sintagma folosita pentru a desemna incapacitatea 'celui obisnuit doar sa invinga' sa faca fata esecului accidental. Depresia succesului apare la unii copii care au experimentat doar succesul continuu, ei neavand structuri, abilitati de a suporta esecul real.

Subrealizarea scolara - defineste situatia elevilor care nu promoveaza sarcinile scolare, cat si a celor care nu isi atig cotele personale ale performantei in diferite domenii de activitate datorita unei multitudini de variabile de personalitate care interactioneaza cu conditiile neadecvate de mediu educational formal si informal.

Riscul neidentificarii - apare frecvent la copiii care fac parte din categorii speciale de superior dotati - cum ar fi din grupuri minoritare sau dintr-o cultura diferita.

Recunoasterea sociala a excelentei este un proces complex care intampina multiple probleme subiective si obiective. Rata irosirii talentelor este proportionala cu incapacitatea manageriala a profesionala de a crea conditii de valorificare a resurselor umane. Tocmai de aceea, afirmarea si consacrarea capacitatilor inalte se impun a fi analizate si proiectate cu metodologii stiintifice, ca etape integrate in asistenta psihopedagogica speciala.

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., Iacob, L. (1999), Psihologie scolara, Polirom, Iasi;

2. Vrasmas, T. (1998), Scoala si educatia pentru toti, Credis, Bucuresti.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 832
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site