Definirea si caracterizarea generala a organizatiilor ca structuri psihosociale

Definirea si caracterizarea generala a organizatiilor ca structuri psihosociale

Def. Organizatiile - un ansamblu de persoane care interactioneaza sistematic, pe baza unor reguli concrete care sa asigure eficienta activitatii comune de atingere a obiectivelor propuse.

Organizatiile reprezinta una dintre componentele structurale si functionale esentiale ale sistemului social, prin care se asigura racordarea intereselor sociale generale cu cele ale diferitelor tipuri de grupuri si persoane.

Organizatiilor, ca    forme concrete de interactiune sistemica a membrilor si grupurilor unei comunitati, ii revin:

- functii de obiectivare a imperativelor: axiologice, normative, politice, economice, religioase, educationale, culturale ale institutiilor sociale ;

- functii de conservare si evolutie a sistemelor sociale la toate nivelurile si in toate compartimentele vietii comunitare, ce implica existenta unor structuri functionale

- functii de asigurare a integrarii si antrenarii persoanelor si grupurilor in activitatile care sa conduca la realizarea obiectivelor respectivelor institutii.

Scopul organizatiilor fiind realizare obiectivelor generale ale institutiilor sociale carora le apartin, sau a obiectivelor ce deriva din interesele convergente ale membrilor care le compun.

Caracterizarea organizatiilor

a.) sunt ansambluri umane construite, in care se desfasoara interactiuni sistemice si ordonate, pe baza unui model interactional explicit (schema de organizare sau organigrama).

b.) au obiective explicit formulate, la care adera toti membrii organizatiei, obiective cu rol constitutiv si de legitimare atat pentru procesul de structurare interna, cat si pentru activitatea organizatorica aferenta realizarii respectivelor sarcini.

c.) dezvolta o structura interna care reflecta pozitiile, ierarhiile si relatiile functionale dintre acestea (organigrama).

d.) prezinta o diferentiere interna a pozitiilor, functiilor, atributiilor, rolurilor si activitatilor prin care se realizeaza diferite componente ale obiectivului comun; diferentierea se realizeaza atat pe orizontala , in raporturile de coordonare a partilor, cat si pe verticala, in raporturile de subordonare.

e.) manifesta o dinamica structurala si functionala, in stransa legatura cu gradul de realizare a obiectivelor constitutive, a evolutiei raporturilor interpersonale interne si a raporturilor cu mediul social extern.

f.) poseda anumite grade de libertate in raport cu starile pe care le poate adopta, atat in plan intern cat si extern (autonomie organizationala).

g.) pastreaza raporturi dinamice cu mediul extern (institutii, alte organizatii, grupuri sau persoane), pe fondul unei autonomii organizatorice si functionale relative.

h.) dezvolta multiple mecanisme de autoreglare interna si externa, ceea ce le confera calitatea de sisteme cibernetice adaptative.