Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Percetiile

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Percetiile

Perceptia, conform Dictionarului de psihologie, este un process de cunoastere(mental) activ, implicat in adaptarea curenta, prin care se reflecta obiecte, finite si persone in pozitiile, miscarile si totalitatea insusirilor lor.

Suportul de baza(functional) al perceptiei este constituit din senzatii care reflecta insusiri separate ale obiectelor.



Perceptiile sunt repere semnificative in orientarile generale.

E.From(1960) a atras atentia asupra starilor psihice anterioare ca fiind un fel de structuri cu anumite tonalitati si deschideri receptive ce au efecte de reflux asupra trairilor de noi acte de perceptie.

In linii mari, in orice perceptie se face un angajament personal de experienta a sinelui si un act de cunoastere implicit. In genere, obiectele cunoscute apar la orice distanta s-ar afla, in dimensiunile lor reale. Aceasta constituanta privind marimea obiectelor este o forma de corectie a subiectivitatii perceptive pe seama experientei accumulate care tinde sa anuleze subiectivitatea. In schimb, obiectele necunoscute sunt partial deformate de distanta, pozitie, luminozitate, etc. In acest context s-au efectuat experimente cu imagini ambigui desenate, date studentilor spre interpretare.

Muzafar Sherif(1935-1936) a studiat iluziile ce se produc daca se proiecteaza noaptea lumina unei lanterne intr-o camera cu perdelele trase ?iluzii autocinetice. Se constituie astfel o perceptie iluzorica ca se misca. De altfel, arta picturala cinetica pune in evidenta acasta iluzie (la Muzeul National din Montreal, exista o bogata colectie de astfel de tablouri).

Perceptiile sunt foarte mult organizate prin vaz si auz(simturi de distanta). Experienta distantelor este foarta mult angajata in adaptarea curenta, din care motiv devine foarte activa. Bineinteles, are, ca toate formele de cunaostere in care intervin analizatorii, praguri de perceptie mai consolidate de distanta si praguri mai putin consolidate.

DE LA DISTANTA

O clopotnita, un cos de fabrica, un castel de apa 15-20km g9k6kg
O cladire cu mai multe etaje 8-10km
O casa cu un singur etaj 5-8km
Fereastra unei case 4km
Cosul de pe acoperisul unei case 3km
Oameni izolati 2km
Pietrele kilometrice de pe soesa, silueta unui om 1km
Miscarile mainilor si picioarele unui om 700m
Palaria sau caciula unui om 400m
Capul si umerii, culoarea imbracamintei 300m
Chipurile oamenilor, mana 200m
Forma si culoarea frunzelor copacilor 100m
Ochii, nasul, degetele 60m
Pleoapele 20m

Omul modern (din cauza faptului ca merge mai putin pe jos) este mai fragil in perceptia distantelor mai mari decat aceea legata de spatiilor pe care le percepe zilnic.

In genere, exista o problema mai deosebita in care omul aprogresat mult pe linia perceptiei legate de identificarea informatiilor. Este clar ca experienta identifica in general pe traseele drumurilor zilnice locul in care trebuie sa vireze pe o strada laterala spre a ajunge la o anumita librarie, sa zicem. Universul uman s-a complicat. Mediul obisnuit contine semne si semnale foarte numeroase ce au semnificatii specifice; cifrele, literele(cuvintele) de denumire a magazinelor ori a strazilor, semnele de circulatie, atrag atentia asupra simbolisticii de comunicare incluse in acestea. Perceptia trebuie nu numai sa le diferentieze, ci, implicit, sa le si decodifice. Programarea informatiei perceptive se face in functie de formele diferite de simbolistica implicate.

In volumele tratatului de “Psihologie experimentala” publicate de J. Piaget, unul dintre volume este consacrat perceptiei si priveste dezvoltarea ontogenetica a acesteia, cercetarile ce s-au efectuat privind perceptia spatiala si temporala, iluziile perceptive, etc.

! PE LARG!
Senzatii & perceptii
Majoritatea filozofilor si psihologilor au acceptat o distinctie rationala facuta intre a simti si a percepe(sau, mai bine zis, intre senzatii si perceptii). Se spune adesea ca senzatiile reprezinta ceva simplu, pe cand perceptiile-ceva complex. Lasand problemele de verificare a presupunerii facute de o parte, distincita simplu-complex deriva din presupunerea ca perceptiile sunt alcatuite din elemente simple care au fost reunite prin asociere. Probabil ca un introspectionist antrenat va disocia elementele constituente unul de celalalt dintr-o perceptie si astfel, le va experimenta drept simple senzatii. Eforturi de a apropia experienta senzatiilor primare pot fi facute aducand/prezentand/inoculand stimuli extrm de scurti si izolati. -; de exemplu, razele de lumina.



Unii psihologi au definit perceptia ca fiind tipic asociata obiectelor externe si senzatiile ca fiind mult mai subiective, personale, experiente localizate intern. Astfel, o durere spontana in deget ar putea cinstitui o senzatie; totusi, daca experienta s-a limitat la durerea provocata de un obiect ascutit, durere localizata “acolo, undeva indefinit, deci)-ar putea constitui o perceptie.

Toate criteriile mentionate mai sus au la baza experienta subiectului -; proprietatile experientei; aceasta, in amsura in care aceaste proprietati sunt de ordin psihologic. O alternativa la deosebirea dintre senzatie si perceptie o ofera evaluarea psiho-anatomica si nu cea simplu psihologica. In acest caz, senzatiile sunt identificate cu procese neurale care nu implica creierul, in timp ce perceptiile reprezinta o activitate evoluata “upstream” ce are loc in sistemul nervos, la nivelul creierului.

Iluzii & halucinatii
•sunt termeni formulati pentru a desemna experiente subiective ce contrazic realitatea asa cum este ea definite intr-o acceptiune generala

Asemenea experiente nu sunt neaparat semne ale unei disturbari psihiatrice; in general, iluziile se definesc drept interpretari eronate ale stimulilor senzoriali reali (de exemplu, copilul care percepe ramurile copacilor noaptea ca pe niste gnomi/spiridusi).

Halucinatiile sunt experiente ce par a se manifesta cand nu apare nici o alta sursa de stimuli. (de exemplu, numele cuiva este strigat de o voce pe care nimeni altcineva nu o mai aude).
Eminentul psihiatru rus Viktor Hrisanfovici Kandinski, autorul primului studiu, devenit classic, asupra acestui fenomen, l-a definit astfel: “Halucinatia este o imagine senzoriala, care nu depinde in mod nemijlocit de impresiile exterioare si totusi are, pentru bolnav, un caracter de realitate obiectiva”.
In timpul halucinatiei, omul nu percepe nimic. Aceasta este o urma a unor perceptii anterioare, o reprezentare bolnavicioasa care apare in constiinta. Halucinatia este un vis in stare de veghe. Omului I se pare ca vede si aude ceea ce nu exista, el poate simti un miros care nu exista, mia mult-sa simta o atingere. De obicei, sta cu ochii inchisi, dar continua sa vada, iar daca isi astupa urechile, tot continua sa auda. Uneori, bolnavii isi deseneaza halucinatiile.

Natura iluziilor
Iluziile sunt experiente perceptive in care informatia reiesita din stimulii externi “reali” duce la o perceptie incorecta, ori la o falsa impresie a obiectului/evenimentului de la care provine stimulul.

Unele dintre aceste impresii pot veni de la factori ce sunt deaupra controlului individual, din cauza informatiilor nepotrivite, depinzand de caracteristicile structurale si functionale ale fiecarei persoane care vede.

Unele iluzii rezulta din rau-interpretarea unor indicii senzoriale de catre subiect. In aceasta situatie, impresia senzoriala pare a contrazice ceea ce este real sau esueaza in a raporta adevaratul sau caracter.

Iluzii auditive
•apar cand mediulainconjuratori schimba/trimite energia stimulului spre subiect, care o primeste intr-un mod distorsionat
•efectul Doppler(?fizician austriac ce a constatat ain 1842 ca sunetul se intensifica pe masura ce obiectul care-l produce se apropie, si scade, pe masura ce subiectul se indeparteaza de sursa ce produce sunetul).
P.T.Young(1928) -psiholog American care a testat procesul de localizare al sunetului;
-a construit un pseudofon din 2 trompete puse cap la cap; acesta crea impresia unei inversari a localizarii sunetului

Iluzii optice
-numeroase iluzii optice sunt produse de refractia luminii in momentul trecerii acesteia dintr-un mediu cu un anumit indice de refractie(in care viteza luminii este v0) in altul, cu un alt indice de refractie, evident, in care viteza este mai mare decat cea initiala. De aceea creionul care sta in apa pare frant in locul in care apa si aerul(ca medii) se intalnesc.
-curcubeul apare ca urmare a unei caracteristici a luminii albe-dispersia. In momentul trecerii razelor de soare prin picaturile de ploaie- lumina se descompune in cel 7 culori; de fapt, aici, picaturile de ploaie se comporta ca o prisma, deci, acest fenomen este universal valabil.
-alta iluzie ce tine de conditile atmosferice este mirajul care, spre exemplu, se creeaza viziunea unei entitati de apa la trecera luminii prin straturile de aer superioare, incalzite ale unei sosele, sa zicem.



Iluzii distorsionate de cel care le percepe
? unele iluzii sunt corelate de activitatea cerebrala a celui care le percepe
? cand un observator este confruntat cu o asociere de puncte, creierul sau va avea tendinta gruparii punctelor laolalta. Amanifestarea integritatii perceptieiS Aceste grupari se fac pe baza similitudinii
? proximitatii
? directiei comune de miscare
? extrapolarii

Iluzii cu semnificatie/importanta psihiatrica
Iluziile denumite “psudohalucinatii” apar in momentul cand sentimental de anxietate sau frica este proiectat in obiectele externe, ca atunci cand cineva percepe fete infricosatoare de monsti in umbre sau spiridusi in copaci-noaptea. In literatura, este binecunoscut personajul lui Don Quixote, care se lupta cu morile de vant, in care vedea posibili inamici.

Fenomenul deja-vu este sentimentul ca o perioada trecuta se repeta in prezent
-exista o fuziune a trecutului cu prezentuk ce creeaza aceasta iluzie; poate fi numita si “halucinatie”
- unii teoreticieni explica fenomenul ca fiind o reactivare a memoriei de lunga durata de catre stimuli ce reamintesc de experienta respectiva

Reprezentarile

Reprezentarile sunt imagini intuitive ale obiectelor si fenomenelor care apar in absenta acestora.Reprezentarile se formeaza ,in special,pe baza perceptiilor.Fara sa avem inaintea noastra o floare ,putem sa ne amintim imaginea ei,parfumul ei,netezimea petalelor ei catifelate.

Toate acestea sunt reprezentari:vizuale,olfactive,tactile.Reprezentarile au urmatoarele particularitati :

a) Caracterul figural al reprezentarilor.Reprezentarile ,ca si perceptiile,au un caracter intuitiv,figural.Acesta inseamna ca in reprezentarea unui lucru noi reproducem mintal infatisarea concreta a lucrului respectiv,forma si culoarea sa ,uneori chiar impresiile olfactive sau gustative pe care le produce.Prin acest caracter figural adica de imagine intuitiva reprezentarea se deosebeste de notiune,adica de ideea generala pe care o avem despre un lucru sau o categorie de lucruri.

b) Caracterul schematizat al reprezentarilor.Desi sunt imagini intuitive,reprezentarile se deosebesc de perceptii si se apropie de notiuni,in special prin caracterul lor generalizat,schematizat.Gradul de schematizare al reprezentarii variaza in raport cu rolul reprezentarii in procesul de gandire,in raport cu experienta si cunostintele noastre in domeniul respectiv.Sa ne reprezentam ,de exemplu un munte pe care-l cunoastem sa zicem varful muntos Omul.Reproducem in minte conturul muntelui asa cum apare in perspectiva ,aspecte retinute cu prilejul unor ascensiuni,dar,fireste,toate intr-o forma mai mult sau mai putin schematizata.Unele reprezentari reproduc in special elementele comune,caracteristice,pregnante

c) Caracterul discontinuu al reprezentarilor.Cercetarile au aratat ca incercand sa ne reprezentam obiecte in miscare sau in transformare,noi nu izbutim pe deplin.Ceea ce izbutim,este sa reproducem mai ales o succesiune de stari un fel de instantanee prinse de-a lungul deplasarii sau transformarii obiectului si in special etapa initiala si cea finala.Aceasta dificultate dupa cum arata Jean Piaget si Barbel Inhelder(1966) nu este explicabila prin originea perceptuala a reprezentarilor intrucat noi percepem foarte bine miscarile si transformarileIntr-o anumita masura faptul acesta creeaza dificultati si gandirii,atunci cand problemele care ne preocupa implica necesitatea de a reproduce mintal un fenomen in transformare.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 789
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site