STATUTUL SI ROLUL PERSOANEI

STATUTUL SI ROLUL PERSOANEI

Introducere:

La fel ca si actorii, noi, oamenii obisnuiti, jucam pe scena vietii sociale un numar de roluri ale caror partituri sunt scrise de societate. Cele mai multe dintre interactiunile noastre se fac, in fapt, la nivelul acestor prelungitori sociali ai personalitatii:  status - rolurile.

Obiective

La sfarsitul cursurilor, studentii vor trebui sa jongleze cu notiunile de status - rol, sa fie capabili sa le aplice in contexte concrete si sa le recunoasca in viata de zi cu zi.

Concepte cheie: statut, rol, statut prescris, rol ideal, rol emergent, subprocese de rol, conflicte intrarol, conflicte interrol.

Rezumat:

Statutul si rolul persoanei reprezinta doua notiuni corelative, mult utilizate in psihologia sociala, exprimand aspecte ale dinamicii comportamentale generate de relatia dintre persoana si situatie.

Statutul reflecta faptul ca, in grupuri, comportamentele persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor si functiilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si situatii sociale.

Statutul reprezinta o pozitie de baza a persoanei in structura sociala, pozitie ce poate fi raportata la un rang mai coborat sau mai inalt si care corespunde unui ansamblu de reguli si obligatii.

Jean Stoetzel definea statutul drept " un ansamblu de comportamente  la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora " ( de exemplu, statutul de medic desemneaza totalitatea comportamentelor le care cel care practica aceasta profesiune se poate astepta din partea pacientului, a familiei acestuia a colegilor, personalului mediu sanitar, conducerii spitalului, s.a.).

Fiecare individ detine in orice societate cel putin o pozitie din care deriva drepturi si indatoriri. De regula insa, el ocupa mai multe pozitii. Din acest punct de vedere se poate afirma ca grupurile sociale reprezinta ansambluri de statute, retele de pozitii strans legate intre ele; statutele reprezinta cele mai mici elemente ale unui grup organizat in vederea atingerii unui scop comun.

Distingem :

-          statute prescrise - varsta (statut de copil, adolescent, adult), gen (statut de femeie sau barbat ).

-          statute castigate - lider al grupului de munca.

Desemnand si delimitand comportamentele pe care individul este indreptatit sa le pretinda altora, statutul da definitia sociala a persoanei.

Rolul este reversul statutului ( ganditi - va la statut si rol ca la doua fete ale aceleasi medalii ), fiind legat de faptul ca din price pozitie sociala decurg relatii de reciprocitate si complementaritate. ( in interactiunea din cuplul diadic, de exemplu, ceea ce este statut pentru A este rol pentru B si invers) .

Rolul reprezinta ansamblul comportamentelor pe care altii le asteapta de la noi, in mod legitim.

In fapt, interactiunile dintre oameni sunt realizate prin acesti prelungitori sociali - statutul si rolul.

Ca si in cazul statutelor si la nivelul rolurilor vorbim de o mare diversitate, rolurile fiind imbinate in retele de roluri, in cadrul carora un anume rol este determinant dar nu se poate exercita decat prin complementarizare cu roluri subordonate, ba chiar depinde de modul cum functioneaza celelalte verigi ale retelei.

Rolurile pot fi :

- ideale ( prescrise ) - desemneaza la modul ideal contributia pe care un individ trebuie sa o aduca la relatia comportamentala, mulandu-se perfect pe prescriptiile rolului ( de exemplu, in relatia de cuplu, afectiunea si fidelitatea).

 - emergente - descriu regularitatea reala a comportamentului nostru in ceea ce priveste interpretarea respectivului rol, apropiindu-ne mai mult sau mai putin de prescriptiile aferente.

Asa cum actorii isi interpreteaza rolurile conform unei partituri, tot astfel, in viata sociala exista partituri atribuite intr-un scenariu scris de societate, mai exact de cultura unei societati. Este ceea ce se defineste ca prescriptiile de status - rol, adica un set de norme, de reguli aplicate comportamentelor  pe care le presupune o anumita pozitie sociala.

Rolul este aspectul dinamic al statutului, el plasandu-se intre statut si disponibilitatile actionale ale persoanei, ca mod de legatura a socialului cu psihologicului. Vorbim, in acest sens, despre subprocesele de rol - perceperea, intelegerea, acceptarea si interpretarea rolului. Primele doua sunt de factura cognitiva si presupun ca, inainte de a interpreta un rol noi insine este posibil sa fi vazut pe cel putin un alt membru al societatii in aceeasi postura, astfel incat adunam o anumita cantitate de informatie apta de a ne ghida in noua noastra sarcina. Urmatoarele doua subprocese de rol sunt de factura atitudinal - aptitudinala, presupunand o anumita pozitie pe care o avem fata de rolul de interpretat si prezenta unor abilitati necesare interpretarii lui.

Traversand disponibilitatile actionale ale persoanei, sigur ca fiecare rol, dincolo de prescriptiile mereu aceleasi, va primi o nota de interpretare personala de la fiecare individ care-l adopta.

Conflictele de rol. Avand in vedere faptul ca in cadrul partiturii sociale ce ne revine, avem intotdeauna mai multe status - roluri, este posibil ca in interiorul acestora ( intre prescriptiile lor) sau intre ele lucrurile sa nu decurga intotdeauna lin existand tensiuni si conflicte. Sa observam sursele care le pot genera:

1. Surse de conflict la nivel socio - cultural

1. proliferarea rolurilor in societatea contemporana;
2. inconsistenta si echivocul pozitiilor si al modelelor de rol corelative - toate pozitiile de intersectie sunt astfel, fie ca apar:

-          intre doua culturi - cazul marginalului;

-          intre doua clase de varsta - adolescentul in societatile civilizate;

-          intre doua grupuri profesionale - maistrul;

3. evolutia rolurilor o devanseaza pe cea a statutelor si a modelelor comune ( imaginea rolului femeii contemporane);

2. Surse de conflict la nivel interactional

1. o discordanta intre asteptarile si conduitele de rol intre doua sau mai multe persoane;
2. o competitie pentru asumarea simultana a aceluiasi rol;

3. Surse de conflict la nivel individual

1. atunci cand individul nu adera afectiv sau ideologic la rolul sau;
2. cand individul este contrariat intre exigentele incompatibile ale unui rol mixt ( de exemplu, preot militar) sau care sunt percepute ca incompatibile ( de exemplu, in cadrul rolului de mama, a impaca autoritatea cu permisivitatea, disciplina pe care trebuie sa o impui cu apropierea pe care copilul trebuie sa o simta permanent).

Modalitati de rezolvare a conflictelor.

1. Individul aflat in conflict poate alege un rol si renunta la celalalt, expunandu-se eventual sanctiunilor care rezulta din nerespectarea acestuia din urma
2. Se poate cauta o solutie de compromis:

-          stabilind o ierarhie intre prescriptii - astfel incat rolul privilegiat va fi cand cel care corespunde presiunilor colective cele mai intense, cand cel care raspunde cel mai bine aspiratiilor personale.

-          stabilind o alternanta intre roluri, acordandu-i fiecaruia un spatiu.

3. Putem incerca sa promovam un nou tip de rol, care ar permite sa raspundem situatiei si sa conciliem asteptarile contrare. Este, de exemplu, cazul unei persoane care renunta la rolul de sef pentru a-l prelua pe cel de expert. Astfel, el isi pastreaza influenta dar joaca, in acelasi timp, jocul democratic.
4. Modurile de ajustare precedente constau in gasirea unei solutii reale pentru conflictul dat. Alte moduri de realizare imaginara sunt posibile pe planul subiectiv al perceperii conflictului. Ele constau in acomodarea mai mult sau mai putin reusita cu contradictia, fie prin rationalizare, fie prin fuga.