Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CONCEPTIA LUI J.J. ROUSSEAU DESPRE LIBERTATE

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
SCHIMBARI SI RUPTURI IN EVOLUTIA SOCIO-DEMOGRAFICA IN ROMANIA DUPA REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 1989
LEGI SOCIOLOGICE
Metoda biografica si studiul de caz
EXPECTANTA
CUPLU – CASATORIE – FAMILIE
IMPACT
DIVIZIUNEA MUNCII
COMPORTAMENT PROSOCIAL
VIATA CUPLULUI MARITAL - DRAGOSTE SEXUALA: GENURI DE DRAGOSTE SI FORME ALE IUBIRII
SOCIOMETRIE


CONCEPTIA LUI J.J. ROUSSEAU DESPRE LIBERTATE

Jean – Jacque Rousseau (1712 – 1778), ganditor francez cu o activitate deosebita in domeniul filosofiei politice, cu o viata personala destul de variata si complexa, si cu o arie larga de preocupari intelectuale: eseist, filosof, romancier, critic muzical.




La Paris este un apropiat al lui D. Diderot.

S-a nascut la Geneva, dar a trait in Franta si are o opera socila deosebit de valoroasa . Principalele sale scrieri sunt:

Discurs asupra stiintelor si artelor – 1750;

Discurs despre originea si fundamentele inegalitatii dintre oameni – 1755;

Emile – 1762;

Contractul social – 1762;

Confesiuni – 1764-1770;

Dialogurile – 1772-1776;

Visarile unui hoinar singuratic – 1776-1778.

Datorita vietii sale tumultoase, de pelerin, a cunoscut tari diferite, categorii sociale

variate, moduri de viata diferite, ceea ce i-a permis sa elaboreze un sistem de gandire politico-filosofica ce a marcat o cotitura in istoria gandirii sociale europene. Astfel, a precizat una din conotatiile permanente ale libertatii si una din limitele acesteia, datorate simplului fapt ca omul traieste mereu intr-o comunitate sociala, fiind obligat sa tina seama nu numai de existenta celorlalti oameni, ci si de o serie de principii, reguli si legi necesare pentru reglementarea vietii sociale, comune tuturor cetatenilor.

Pentru J.J. Rousseau liber este acel om ce se supune numai legilor. Unde nu exista legi de drept, intr-un stat, acolo nu exista libertatea omului.

Libertatea este functie de existenta legilor de drept ale societatii.

Contractul social realizat de oameni, pentru a convietui si coexista, trebuie sa apere si sa protejeze cu toata forta sa colectiva, persoana si bunurile fiecarui asociat care trebuie sa se supuna siesi si legilor stabilite in comun.

Noul tip de autoritate sociala devine legea sociala stabilita in mod democratic de toti cetatenii si care trebuie sa reflecte vointa generala a cetatenilor.

Astfel fiind inteleasa legea sociala, ca o constrangere colectiva constituita, ea devine tutelara, autoritara, obiectiva, intrucat se constituie prin intermediul liberului consimtamant al oamenilor .

Ne supunem practic unei legi la care noi insine am participat in mod voit, liber, intelegand ca avem si drepturi si obligatii comune, aceleasi pentru toti, tocmai pentru ca suntem membri aceleiasi societati .

In acest contract social oamenii stiu ca renunta ca indivizi la anumite libertati, dar nu o fac in favoarea vreunei persoane, ci in favoarea tuturor.

Libertatea individului, credea cu fermitate J.J. Rousseau este inalienabila, adica neanstrainabila, ea este a fiecarui om si nu trebuie sub nici un pretext, sau temei distrusa, sau atacata.



Marele ganditor politic a inteles si un alt aspect al libertatii, si anume ca ea, exclude supunerea, servitutea fata de o alta persoana, care ar avea dreptul de a se situa prin avere, functie, statut, deasupra legilor sociale. Un om sau un popor se supune in mod deliberat numai legilor si nu altor oameni.

Magistratii, conducatorii, guvernantii nu sunt stapanii si manipulatorii legilor, in functie de interesele sau pozitiile lor sociale, ci sunt pazitorii acestora.

Pentru Rousseau, soarta libertatii este legata indisolubil de soarta legilor, o societate este dreapta atunci cand se intemeiaza pe liberul consimtamant, printr-un contract social intre membrii sai .

Intr-o astfel de societate legea dreapta devine autoritatea unica si legitima, iar oamenii supunandu-se legii sunt liberi, pentru ca nu sunt aserviti nimanui anume.

Opusul libertatii, privarea de libertate, apare atunci cand cetateanul este obligat sa se supuna unei vointe particulare, a altui cetatean, si nu vointei sale.

Oamenii devin egali, dar aceasta egalitate sociala se naste din pozitia lor unitara in fata legii, si aceasta egalitate are un rol foarte important in existenta si mentinerea libertatii politice mai ales , a tuturor membrilor societatii.

Rousseau va afirma ca : “Supunerea fata de legea pe care ti-ai prescris-o si

impus-o inseamna libertate”, autonomie, cum va spune I. Kant mai tarziu.

Ca fiinte naturale, si la inceputurile istoriei, oamenii erau egali si liberi. Coruptia si nedreptatea, inegalitatea si servitutea au aparut in viata sociala a omului.

Pentru atenuarea acestor rele este necesara statornicirea de legi care sa-i trateze egal pe toti indivizii si sa dea fiecarui membru al comunitatii garantia de a vota liber in privinta tuturor legilor.

Principiile politice ale lui J.J.Rousseau se intemeiaza pe notiunea de “vointa generala” a tuturor cetatenilor, care reflecta binele comunitatii si functioneaza alaturi de interesul privat al fiecarui individ. Societatea umana, politica in esenta sa , se realizeza pe baza “vointei generale” rezultat al unui contract (intelegere) intre indivizi, ce duce la formarea unui corp cetatenesc, a unui tot, care adopta liber reguli, ce urmeaza a fi aplicate la fel de catre fiecare individ in parte.

Astfel, J.J. Rousseau se dovedeste a fi un precursor extrem de important al teoriei “binelui colectiv” , dezvoltata de economistii din secolul al XX-lea. Aceasta teorie politica despre libertate pune accentul pe obligatiile sociale, liber asumate de individ, ca membru al unei societati. Este adevarat, ca in alt context istorico-social si teoriile socialiste si comuniste au uzat de acest concept, foarte contestat, al “binelui colectiv” exprimat de “vointa generala” a intregii societati.

Ratiunea pe care se intemeia acest principiu politic al “binelui colectiv” exprimat democratic de intreg corpul cetatenesc, era aceea ca numai poporul trebuie sa fie suveran iar guvernamantul (puterea politica in actiune) trebuie sa fie doar agentul, aparatorul, protectorul si executorul vointei suverane a poporului.

De asemenea, deciziile politice trebuie sa fie in acord cu legile care sunt adoptate in mod democratic, doar de corpul cetatenesc si care sunt la fel de obligatorii pentru toti cetatenii, fara nici o discriminare de avere, de functie politico-sociala.

Supunerea individului fata de aceste legi nu este chivalenta cu pierderea libertatii, ci dimpotriva cu manifestarea ei practica, pentru ca cetateanul respecta legi elaborate de el pentru interesul public, ce exprima si interesul sau ca cetatean.

Cetateanul este liber social, pentru ca el voteaza legile sociale fara sa dauneze prin acesta propriilor sale interese si nevoi. Actele, deciziile, legile elaborate la nivelul guvernarii societatii se supun vointei generale a corpului cetatenesc si astfel apare posibilitatea ca un individ rational si egoist sa fie dispus sa se uneasca cu alti indivizi la fel ca si el si sa formeze o comunitate politico-sociala in care sa convietuiasca cu legi si principii comune.

Astfel, credea , Rousseau, ca a rezolvat o veche si permanenta dilema umana, aceea a contradictiei dintre egoismul uman al individului si interesul colectiv al societatii, fara a nega existenta unei relative si minime libertati individuale si sociale, bazata pe un sacrificiu personal al libertatii in favoarea unei comunitati politico-sociale legitime.



Numai ca acest sacrificiu al libertatii individuale nu este unul total, care sa-i anuleze individului orice grad de libertate, ci unul benefic, ce-i conserva pe de o parte libertatea individuala relativa, limitata, dar reala, si-i asigura si traiul intr-o comunitate sociala bazata pe libertate sociala, generata de expresia in legile statului a vointei si interesului public al intregului corp cetatenesc.

Guvernarea nu trebuie sa fie o emanatie a suveranului, regelui, imparatului, si nici sa fie ereditara, ea trebuie sa fie o expresie a democratismului, a vointei generale a poporului suveran si o protectoare a legilor elaborate de el.

Orice forma ar lua guvernarea – democratie, monarhie, aristocratie – ea trebuie sa apere, sa impuna libertatea oamenilor de a fi absolut egali in fata unor legi drepte ale statului, si aceste legi sa fie rezultatul participarii intregului corp social la eleborarea lor.

Un popor liber , spune Rousseau , nu are guvernanti dictatori, el are guvernanti conducatori si slujitori ai legilor sociale aceleasi pentru toti cetatenii traitori intr-o anume societate.

A fi liber, membru al unei comunitati sociale nu inseamna a sfida, a eluda, a incalca sau a nesocoti legile sociale, ci a le respecta, proteja si a trai in conformitate cu ele.

S-ar putea ca o asemenea conceptie filosofico-politica despre libertate sa ne nemultumeasca, sau sa nu ne satisfaca. Aceasta credem ca se intampla numai daca noi, credem ca a fi liber inseamna a face ce vrem, cum vrem, cand vrem noi, fara a tine seama de faptul ca indiferent daca ne place sau nu , traim intr-un mediu social cu structura, regulile si legile sale de functionare.

Orice spirit lucid sesizeaza o dilema aici, si anume aceea ca omul insusi, oricine ar fi el, are un statut esential cu doua fatete – una a individualitatii eului si alta a sociabilitatii sale – omul traieste in doua spatii in acelasi timp, al eului individual si al corpului social.

De asemenea, raporturile noastre sunt si cu noi insine dar si cu ceilalti. Mereu trebuie sa avem in vedere acesta dualitate existentiala.

Filosofii au tinut seama de ea, si au incercat dupa puterile mintii, experientei si timpului istoric in care au trait sa rezolve cat mai bine aceasta dilema. Pe de-a-ntregul ea nu poate fi rezolvata, dar pot exista solutii practice, si lumea sociala a dovedit acest fapt, mai ales cea autentic democratica, de a prezerva cat mai multa libertate la purtator, adica la individ si cat mai multa libertate sociala, a omului ca fiinta sociala.

J.J Rousseau este unul dintre cei mai valorosi ganditori politici, care a elaborat o solutie practica acestei probleme, iar aceasta solutie in mod sigur are limitele sale, generate de necesitatea de a surmonta o dilema umana.

Sigur este ca Rousseau a elaborat o teorie politica despre libertate care sta la baza societatilor democratice, ca ea a inspirat revolutia burghezo-democratica franceza de la 1789 si ca persoana sa a fost venerata de revolutionarii francezi, dar si contestata mai tarziu.

Exista si ganditori care sustin ca prin teoria “binelui colectiv” si a “vointei generale” a poporului suveran el ar fi inspirat regimurile politice totalitariste alaturi de alti mari ganditori politici: Platon, Th. Hobbes sau Marx.

Pe noi insa ne intereseaza ideea care ne arata ca, nu putem fi liberi cum vrem noi, in mod total arbitrar, ci ca suntem liberi cand respectam legile drepte elaborate de stat cu ajutorul votului nostru liber, democratic. Daca ne prezervam prin efort propriu o libertate a noastra ca indivizi, in conformitate cu vointa noastra autonoma, fara a leza existenta si libertatea semenilor nostri, aceasta inseamna ca suntem capabili ca fiinte rationale sa intelegem ca respectarea legilor de drept ale societatii este ea insasi o conditie favorabila libertatii noastre.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 7075
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site