Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Politica sociala in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii - Programe si strategii de prevenire

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Noile educatii
TEORII PRIVIND ROLUL MASS-MEDIA IN SOCIETATE
Educatia fizica si igienico – sanitara
Educatia profesionala si tehnologica
CONFORMITATE SI INFLUENTA SOCIALA
Politica sociala in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii - Programe si strategii de prevenire
EDUCATIA ESTETICA
Sistemul factorilor educativi



Politica sociala in domeniul prevenirii si

combaterii criminalitatii.

Programe si strategii de prevenire.





Consideratii preliminare.

Schimbarile profunde care au avut loc in societatea romaneasca a ultimilor ani presupun modificari substantiale si in conceptia de abordare a criminalitatii ca fenomen social complex, susceptibil de a fi influentat si chiar schimbat in acord cu aspiratiile de mai bine ale comunitatii.

Regandirea modului de actiune si interventie a organismelor investite cu atributii in lupta cu criminalitatea si administrarea justitiei nu poate ocoli experienta acumulata si rezultatele obtinute in trecutul apropiat (8-10 ani) marcat in opinia noastra de echilibrul fragil al comportamentului democratic al majoritatii membrilor societatii, dar si al autoritatilor publice, care inca se mai zbat in limitele unui algoritm al deznadejdii si sperantei, lipsit de coerenta si consistenta.

In absenta unor concluzii rezultate din cercetari si studii de profunzime, privind starea si mai ales dinamica criminalitatii in Romania postdecembrista, vom incerca sa fundamentam demersul nostru de analiza si interpretare pe datele inmagazinate si situatiile statistice intocmite la nivelul Inspectoratul General al Politiei si, in masura posibilului, cele existente la alte institutii implicate in profilaxia si combaterea criminalitatii.

Absenta in tara noastra a unei institutii specializate de cercetare a cauzelor criminalitatii si fundamentare a masurilor de prevenire si combatere a acesteia – situatie singulara dupa stiinta noastra in statele central si est-europene care au pasit pe calea democratiei la finele deceniului trecut – constituie un serios obstacol in calea abordarii din perspectiva stiintifica a unuia dintre cele mai active fenomene care franeaza dezvoltarea societatii romanesti in etapa actuala si, mai mult ca sigur, si in viitor. In conditiile unui sistem juridic aflat inca in faza cautarilor de solutii, consistenta unor concluzii pe termen lung este pusa in mare masura sub semnul hazardului si relativitatii, iar, pe termen scurt si mediu, deciziile sunt marcate de stigmatul provizoratului, adoptandu-se frecvent solutii de moment pentru probleme de perspectiva, ceea ce afecteaza, constant si structural, imaginea de ansamblu asupra politicii sociale in acest domeniu.

Interventia statului pentru reducerea criminalitatii a fost intens monitorizata si sprijinita din partea a numeroase organizatii si structuri internationale, dar si de organisme nationale neguvernamentale, care au contribuit in mare masura la cristalizarea conceptiei de actiune, in conditiile confuze ale tranzitiei spre coordonatele care definesc o societate democratica.

Foarte important, atat pentru analiza evolutiei fenomenului criminalitatii, cat mai ales pentru fundamentarea politicii sociale de urmat, a strategiei si tacticii specifice institutiilor abilitate, este abordarea acesteia dintr-o duba perspectiva, respectiv cea a prevenirii si cea a combaterii, solutie care, de altfel, transpare cu claritate si din continutul opusului de fata.

Explicarea si intelegerea evolutiei starii, dinamicii si, mai ales, a limitelor actiunilor intreprinse pentru prevenirea si combaterea infractiunilor este indisolubil legata de precizia termenilor cu care operam, continutul semantic al acestora, precum si de metodologia utilizata in diagnoza si evaluarea mutatiilor de ordin cantitativ si calitativ opuse.

Problema de fond a analizei criminalitatii in context social rezida, in principal, in determinarea extinderii acesteia. O semnificatie particulara o are evaluarea permanenta a zonei de impact a criminalitatii, chiar inaintea abordarii cauzalitatii, difuziunii, evolutiilor, atitudinilor si masurilor preventive ce pot fi preliminate.

In analiza extensiei infractionalitatii se remarca necesitatea abordarii a cel putin trei aspecte de importanta deosebita pentru formularea unei definitii exhaustive si fundamentarea deciziei preliminare.

O prima problema se refera la modul in care sunt intelese notiunile “infractiune” si „autor al infractiunii” si ce categorii de acte infractionale si de delicventi ar trebui luate in considerare in estimarea extinderii impactului comportamentului criminogen in societate. Aprecierea capata consistenta daca avem in vedere interesul unor institutii in evidentierea fenomenului infractional, dar si in faptul obiectiv in care se savarsesc unele infractiuni, ori in care anumite persoane participa la comiterea acestora.

Relevant, in al doilea rand, este criteriul de evaluare a extinderii criminalitatii, care constituie de altfel punctul de referinta al estimarii si consideratiilor formulate pe aceasta baza. Doua elemente sunt mai mult decat relevante in aceasta directie, astfel:

a)      amenintarea reprezentata de comportamentul criminogen pentru legea si ordinea din tara;

b)      nivelul saturatiei societatii ci infractori, cu alte cuvinte determinarea proportiei indivizilor care comit infractiuni.

Sub primul aspect ar trebui evidentiata raspandirea mare a criminalitatii, daca aceasta a cauzat dezorganizarea anumitor sfere ale vietii economico-sociale sau daca au generat numai un anumit sentiment de nesiguranta ti teama printre anumite categorii de cetateni. Asemenea situatii ar putea si au putut lua nastere ca rezultat al cresterilor importante in coruptie, birocratie, a furtului proprietatii publice sau private, a spargerilor, talhariilor, inselaciunilor, consecinte ce determina teama populatiei de a se deplasa dupa lasarea intunericului sau de a frecventa anumite locuri ori medii cu risc major de victimizare.

Sub cel de-al doilea aspect, o importanta aparte o reprezinta numarul de indivizi care comit infractiuni, din categoria celor considerate ca fiind grave fie sub aspectul consecintelor, fie sub cel al metodelor rafinate utilizate.

Nu este lipsita de semnificatie, din acest punct de vedere, nici dimensiunea micii criminalitati (de vecinatate, intrafamiliala etc.), precum si cazurile de acum cunoscute si catalogate ca facand parte din criminalitatea de inalta violenta, crima organizata, ca de exemplu terorismul, traficul de droguri, traficul de carne vie, al celui de materiale radioactive, afacerile destabilizatoare de natura economico-financiara.

A treia problema necesara pentru luarea unei decizii preliminare adecvate este “alegerea sistemului de indicatori” pentru masurarea extinderii comportamentului deviant criminogen.

In Romania, ca in multe alte tari, analiza criminalitatii sub aspectul mutatiilor structurale a formelor, manifestarii si extinderii acesteia este realizata in statisticile politiei, parchetului, care informeaza despre infractiunile inregistrate, persoanele suspecte sau inculpate, precum si in statisticile justitiei, care ofera informatii despre sentintele ramase definitive. Uneori, dar numai pentru anumite motive speciale, statisticile justitiei sunt utilizate pentru culegerea informatiilor privind persoanele private de libertate. Este foarte clar ca nimeni nu poate echivala amploarea criminalitatii cunoscute de autoritati cu cea a criminalitatii reale, neexistand nici o baza pentru ipoteza ca informatiile privind fiecare infractiune comisa ajung automat la organismele de aplicare a legii.

Mai mult, se observa ca in realitate situatia este complet diferita, numai o parte din infractiunile comise si numai unii autori sunt descoperiti. In concluzie, are valoare de adevar axiomatic faptul ca volumul criminalitatii din Romania, ca si in alte tari, este mult mai mare, decat volumul criminalitatii cunoscute.

In general, extinderea criminalitatii cunoscute este influentata – independent de cea a criminalitatii reale- de factori de ordin politic si economic, de actiunile organismelor de aplicare a legii, la fel ca si opiniile si atitudinile cetatenilor, care pot arata un zel mai mare sau mai mic pentru a se adresa acestor organe in situatia obtinerii de informatii privind producerea actelor infractionale. Fiecare dintre factorii mentionati mai sus pot actiona independent, efectul conjugarii lor reflectand extinderea criminalitatii cunoscute de catre autoritati. Cresterea actuala a numarului infractiunilor de un anumit tip poate conduce la o sporire a tolerantei fata de autori (daca aceasta este insotita de schimbari in sistemul de valori al cetatenilor) precum si la intensificare a descoperirii lor .

Formele de manifestare si tendintele criminalitatii la nivel global

La momentul actual, omenirea este marcata de un vast proces de mondializare, determinat de cresterea spectaculoasa a pietelor de capital, de libertatea si amplitudinea fara precedent in operarea transferurilor financiar-bancare, de circulatie nestanjenita a persoanelor si marfurilor, toate acestea avand drept consecinta internationalizarea criminalitatii, extensia acesteia la o dimensiune alarmanta.

Tranzitia la economia de piata si criza de autoritate a institutiilor statului din fostele tari comuniste au favorizat diversificarea si proliferarea criminalitatii precum si crearea unei economii subterane paralele, perverse, care submineaza puterea statului si zdruncina increderea populatiei in activitatea organelor judiciare.

Grupurile de infractori cu articulatii de tip mafiot, din ce in ce mai organizate, au prosperat continuu prin activitati de contrabanda, evaziune fiscala, plasare de moneda falsa etc.

Comunitatea internationala este confruntata la acest sfarsit de secol si mileniu cu dezvoltarea alarmanta a unor amenintari la adresa securitatii si ordinii generale a statelor, precum crima organizata, traficul de droguri, de arme si de materiale radioactive, actiuni de spalare a banilor si fraude financiar-bancare, terorism, criminalitatea informatica, trafic de carne vie….

La nivel planetar, toate componentele crimei organizate au devenit afaceri transnationale, al caror produs financiar depaseste anual 500 miliarde de dolari. Analistii fenomenului criminalitatii apreciaza ca aceasta dispune de o uriasa forta de a se infiltra si corupe sistemele politice si juridice, ajungand foarte rapid la stadiul de a influenta actul de decizie in materie economica, politica si sociala. Ea exploateaza cu maiestrie fisurile si contradictiile existente la un moment dat in societate, compromite binele social si dezvoltarea armonioasa a economiei anumitor tari.

Se vorbeste astazi, si nu fara temei, de o veritabila industrie a prostitutiei, de un infloritor turism sexual, de dimensiunea in crestere a pornografiei si taxei de protectie, de asasinate la comanda, rapiri, santaje, trafic de organe vii.

Aproape in toate tarile s-au comis numeroase atentate asupra unor bancheri si oameni din lumea afacerilor, s-a dezvoltat piata traficantilor si consumatorilor de droguri, s-au furat mii de autoturisme de inalta performanta, industria prostitutiei producand sume de ordinul milioanelor de dolari, in multe state economia subterana depasind in medie cu peste 30% PIB al acestor tari.

Intr-un asemenea vast teritoriu al crimei, Romania reprezinta in opinia noastra un element de relativa stabilitate, unde majoritatea aspectelor la care ne-am referit se afla in mare masura sub controlul autoritatilor cu mici exceptii in care amplitudinea de derulare a unor evenimente au reusit sa accentueze sentimentul de teama si neincredere a cetateanului de rand.

In tabloul general al criminalitatii corespunzatoare deceniului actual se disting cateva trasaturi care dovedesc ca fenomenul s-a internationalizat intr-o asemenea masura, incat actiunea autoritatilor abilitate in limitele stricte ale granitelor nationale ramane total depasita si ineficienta.

Se remarca in acelasi timp ca, dupa 1990, criminalitatea inregistreaza o tendinta de crestere permanenta relativ constanta, atat sub aspectul frecventei, numarului si gravitatii unor fapte antisociale, cat si cu privire la consecintele negative din ce in ce mai nefavorabile comunitatii.

Subliniem totodata agresivitatea fara precedent a unor grupari criminale care au reusit sa se infiltreze pana in varful ierarhiei sociale punand in pericol insasi stabilitatea statelor in cauza.

Imensele acumulari de bunuri si valori constituie in aceste cazuri un suport logistic de invidiat care, in multe cazuri, depaseste posibilitatile de reactie ale autoritatilor publice fapt ce influenteaza in limite mai mult decat rezonabile insasi decizia politica a unor state.

Conflictele zonale ori in interiorul unor state, indeosebi intre diferite grupuri minoritare, au creat premisele unui intens trafic de arme ultrasofisticate s-au traditionale, fapt ce conduce la consolidarea nucleelor de crima organizata si la slabirea interventiei forjelor de ordine abilitate.

Regimul de frontiera, institutionalizat dupa prabusirea sistemului comunist intr-o serie de state sau grupuri de state, a accentuat migratia clandestina a unui important numar de cetateni pe directia est-vest, fapt ce produce grave perturbari statelor de tranzit, intre care se afla si Romania, dar si celor de destinatie finala.

Data fiind slaba capacitate de reactie a autoritatilor publice fata de acest fenomen cu toate masurile si acordurile de readmisie semnate, numarul celor care raman ori revin ilegal in statele civilizate ale Europei, precum Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda etc. este in continua crestere.

Migratia unui segment important al populatiei catre aceste state, ce exprima belsug si bunastare, este favorizata si de actiunile interesate a unora dintre aceste state care permit, tolereaza, periodic si selectiv, acest fenomen cu grave consecinte atat asupra cetatenilor in cauza, cat si a statelor implicate.

In acest moment, si in Romania sunt creati factorii socio-economici si criminogeni care stimuleaza crima organizata din interior pentru racordarea rapida la procesul de globalizare si internationalizare a organizatiilor criminale, incepand cu triadele chinezesti si jacuza japoneza, pana la structurile clasice ale mafiei de acum bine cunoscute, din SUA si Sicilia, dar si cele din Rusia, Cecenia, Ucraina, Uzbekistan sau Gruzia.



In lipsa unor legislatii ferme, a mijloacelor materiale si financiare modeste si experientei reduse in lupta cu grupurile criminale, autoritatile publice investite cu atributii de aparare a societatii impotriva infractiunilor, constituie inca obstacole usor de trecut pentru infractori.

In concluzie, la nivel global se constata o crestere accentuata a crimei organizate si a numarului infractiunilor considerate drept obisnuite (furturi, violente de vecinatate ori intrafamiliale etc.), concomitent cu adancirea cooperarii autoritatilor statale si crearea unor organisme internationale de lupta impotriva retelelor criminale.

Coordonatele generale si dimensiunea criminalitatii in Romania

Schimbarea regimului politic in urma evenimentelor din decembrie 1989 a produs mutatii profunde si la nivelul structurilor chemate sa contribuie la apararea societatii impotriva infractiunilor si administrarea justitiei in cauzele penale.

Astfel, dupa adoptarea Constitutiei in decembrie 1991, sistemul judiciar a suferit modificari de esenta, indeosebi in ceea ce priveste aplicarea principiului prezumtiei de nevinovatie, asigurarea apararii pe timpul procesului penal, administrarea probelor, fapt ce a condus la reasezarea competentelor in baza adoptarii unor legi de organizare si functionare a autoritatilor publice, dintre care amintim Legea 9211992 cu modificarile ulterioare privind organizarea si functionarea justitiei. Legea 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei etc.

In acelasi timp, a fost perfectionat cadrul juridic existent, prin modificarea succesiva si repetata a Codului penal si a Codului de Procedura Penala si adoptarea unor legi speciale indeosebi in sfera economico-financiara si bancara dintre care retinem: Legea nr. 8711994, privind combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 8211991 a Contabilitatii, Legea 1111991 privind combaterea concurentei neloiale, Legea 31I1990 privind societatile comerciale etc.

S-a trecut totodata la semnarea ori ratificarea unor tratate ori conventii internationale, dintre care amintim: Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ratificata de Romania in anul 1990, Conventia privind statutul refugiatilor ratificata in anului 1991, Conventia Europeana in materia adoptiei de copii, ratificata in anul 1993, Conventia Europeana de extradare, ratificata in anul 1997 etc.

S-au inregistrat, de asemenea, mutatii semnificative in ce priveste structura organelor judiciare, indeosebi prin crearea la esaloanele de varf ale acestora a unor nuclee de prevenire si combatere a crimei organizate si coruptiei. constituirea unor organe proprii de control asupra modului de indeplinire a sarcinilor, organizarea de structuri interdeparlamentale pentru asigurarea cooperarii judiciare etc.

Cu toate masurile luate insa, modul de indeplinire a sarcinilor nu satisface societatea romaneasca, actiunile intreprinse fiind marcate frecvent de formalism si lipsa de eficienta cu consecinte negative in planul relatiilor interumane. Asa spre exemplu, nu au putut fi anticipate si pe aceasta baza contracarate aspectele legate de cele peste 50 de conflicte interetnice, unele dintre acestea soldandu-se chiar cu pierderi de vieti omenesti, nu se pot rezolva la nivelul standardelor internationale problemele legate de situatia persoanelor care solicita statutul de refugiat pe diferite temeiuri din statele de origine, numarul celor care trec fraudulos frontiera de stat spre tarile din centrul si vestul Europei fiind din ce in ce mai mare.

Totodata, se constata o crestere substantiala a criminalitatii in general, sporirea sentimentului de teama si insecuritate al cetatenilor, proliferarea fara precedent a fraudelor fiscale si bancare, consolidarea si profesionalizarea nucleelor de crima organizata, sincope serioase si actiuni uneori contradictorii in procesul de cooperare ale autoritatilor statului (edificatoare sub acest acut aspect fiind derularea instructiei penale in cauzele mai intens mediatizate referitoare la Banca Dacia-Felix, Credit Bank si Columna, Tigareta 2 etc.).

Concluziile de sinteza la care ne-am referit sunt sustinute de forta argumentelor concretizate in datele statistice, unde se poate constata printre altele ca in numai 8 ani, rata criminalitatii a crescut de peste 4 ori, asa cum sub aspect cantitativ a crescut si numarul total de infractiuni constatate.

In Raportul National al Dezvoltarii Umane initiat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) si realizat de Academia Romana se evidentiaza ca: saracia in tara noastra a atins cote alarmante, inregistrandu-se o adevarata prabusire a nivelului de trai, rata mortalitatii a depasit-o cu cateva procente pe cea a natalitatii; s-au inmultit imbolnavirile grave: criminalitatea a crescut in ritm aceelerat; invatamantul si serviciile medicale se prezinta din ce in ce mai rau aflandu-se intr-o stare deplorabila: populatia a inceput sa migreze de la oras spre sat din lipsa perspectivelor economice in mediul urban si a somajului prelungit.

Trasaturile sumbre ale societatii romanesti, determinate de criza profunda de tranzitie la statul de drept si economia de piata se constituie in tot atatea surse ale etiologiei criminalitatii in plan structural si explica, in buna masura, ingrijorarea populatiei si accentuarea sentimentului de teama fata de proliferarea violentei, insecuritatii si agresiunea infractorilor.

Analiza corelativa a datelor statistice anuale, cuprinse in evidentele politiei si cele in care instantele au pronuntat hotarari definitive, evidentiaza o disproportie vadita (uneori diferente de peste 3 ori) intre numarul persoanelor pentru care se declanseaza procesul penal si cele care in final sunt trase la raspundere de societate, prin organele judiciare.

Interpretarea evolutiei criminalitatii in Romania in baza celor mai sintetici indicatori de referinta. rezultati din hotararile judecatoresti ramase definitive in perioada 1990 -'97. conduce la urmatoarele concluzii:

a) Cu privire la faptuitori: participantii la comiterea de infractiuni cresc de la 56.282/1990 la 211.138/1997:

· numarul persoanelor condamnate. deci al infractorilor a crescut de 3 ori, respectiv de la 37.112 la 111.926 persoane;

· peste 70% din infractori provin din randul persoanelor de sex masculin;

· participarea femeilor la infractiuni inregistreaza o scadere usoara de la 11,5 infractori in anul 1990 la suta de mii de persoane, la 10,9/1997. in timp ce participarea minorilor si a celor care au mai savarsit infractiuni recidivistii - se dubleaza;

· numarul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate aflate incarcerate la penitenciar se mentine relativ constant (23.000 27.000).

b) Cu privire la fapte: numarul infractiunilor constatate creste de la. 97.828/1990 la 361.061

. furturile si talhariile reprezinta cele mai frecvente infractiuni savarsite (peste 80%);

. infractiunile cu violenta grave cresc de la 5.66711990 la 8.720

. infractiunile in paguba avutului public cresc de la 10.091/1990 la 33.948/1 996;

. infractiunile la regimul circulatiei cresc de la 7.71611990 la 11 .797

. numarul sinuciderilor creste de la 9 la 12 la 100.000 locuitori. Analizand structura participantilor la comiterea de infractiuni prin prisma evidentelor existente la Inspectoratul General al Politiei, nu putem sa nu constatam numarul mare de minori atrasi la asemenea fapte antisociale, respectiv 5.490 in anul 1990, care au avut calitatea de autor. instigator sau complice la 9.245 de infractiuni si 27.506 participanti in anul 1997 cu 33.159 de infractiuni.

Forme de agresiune a criminalitatii economico-financiare

a) Numarul infractiunilor de natura economica creste de peste 5 ori, de la 18.618 la 102.733.

b) Cauzele complexe cu prejudicii de peste 50 milioane lei intre 1994 si 1997 cresc de la 50 la 1918 (de peste 29 de ori). situatia fiind influentata si de caderea monedei nationale in raport cu dolarul.

c) Abuzurile si neglijenta an serviciu inregistreaza cresteri de 13 si respectiv 3 ori.

d) Infractiunile de coruptie cresc de aproape 20 de ori, iar numarul participantilor de circa 15 ori.

e) Infractiunile prevazute in legi speciale (L.3111990 a societatilor comerciale, L.87/1994 a combaterii evaziunii fiscale. L.12/1990 pentru combaterea activitatii ilicite etc.) cresc in perioada de referinta intre 3 si 115 ori.

f) Prejudiciul cauzat prin infractiuni ajunge la 110 miliarde lei fata de 524 milioane lei in 1990, iar recuperarea acestora scade de la 63% la 37°/o.

g) Sunt incriminate si se constata infractiuni noi, precum bancruta frauduloasa, evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri etc.

h) Apar infractiuni complexe specifice crimei organizate (trafic. grupuri mari de persoane etc.)

i) Se constata fraude fiscale si bancare de mari proportii (Caritas. Dacia Felix, Columna. Credit Bank, Bancorex. Safi etc.).

j) Participarea la savarsirea infractiunilor din ce in ce mai mare a cetatenilor straini.

k) Se intensifica traficul ilicit cu alcool, tigari, cafea, materii prime (petrol, lemn, materialele refolosibile etc.), indeosebi cu firme din alte state.

I) Apar infractiuni specifice in procesul de privatizare, al licitatiilor, burselor de valori, falsificarea instrurnentelor de plata, sistemele de asigurari si reasigurari etc.

Forme de manifestare a crimei organizate

a) Apare traficul si consumul de droguri, constatarile inregistreaza o crestere rapida de la 4 in 1991 la 106 in 1996, iar cantitatile de substante stupefiante confiscate de la 0,2 kg la 5.000 kg in aceeasi perioada de referinta. Se consolideaza ruta balcanica de tranzit pe teritoriul Romaniei.

b) Se constituie primele retele organizate de procurare si plasare a valutei false, indeosebi dolari SUA, marci germane si lire italiene. Asa de exemplu, in urma masurilor intreprinse confiscarile de astfel de valuta cresc la dolari SUA de la 280.000/1992 la 2.069.590 in anul 1996.

c) Pe baza tehnologiilor moderne se falsifica cantitati importante de lei romanesti indeosebi bancnote de 5.000 si 10.000 lei, valoarea totala a sumelor introduse in circuitul legal fiind estimata la peste 24 miliarde lei, din care 10.515.000 s-au scos din circulatie numai in anul 1996.

d) Se constituie bande inarmate de cetateni straini 'Racketi' care folosesc armament pentru a-i deposeda de bunuri indeosebi pe compatriotii lor aflati in Rornania cu afaceri sau ca turisti (persoane provenind din tarile ex-sovietice). Numai in anul 1996 au fost descoperite si anihilate 6 grupuri provenind din statele CSI.

e) Se internationalizeaza traficul de carne vie si apar prostituate si proxeneti care isi stabilesc teritoriul de actiune in state, precum Turcia, Grecia, Cipru, Austria, Ungaria, Germania etc.

f) Capata o dimensiune aparte traficul de armament si materiale radioactive, fiind introduse ilegal in tara inclusiv focoase pentru rachete sol-aer, combustibil nuclear, importante cantitati de materiale radioactive.

g) Se pun bazele retelelor internationale care tranziteaza Romania cu autovehicule de lux furate. Autoturismele furate din Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda etc. ajung in statele CSI sau in tarile arabe din Orientul Mijlociu.

h) Au loc primele omoruri la comanda si executari silite de bunuri prin violenta si se constituie grupuri de presiune care pretind taxe de protectie.

i) Se organizeaza si se executa mari actiuni de spalare a banilor murdari.

j) Se intensifica actiunile de emigrare clandestina la care participa din ce in ce mai frecvent si cetateni straini indeosebi din tarile blocului CSI, Asia si Africa (vezi anexa 18.2).

Forme de manifestare a criminalitatii impotriva persoanei si a bunurilor acesteia.

a) Creste atat numarul, cat si gravitatea infractiunilor comise in grupuri la care participa si recidivisti.

b) Numarul infractiunilor cu violenta (talharii, violuri, omoruri) se mentin la un nivel relativ ridicat (intre 5.600 si 9.000 de infractiuni cu violenta si intre 1.800 si 4.000 de talharii).

c) Agresivitatea unor infractiuni cu un pericol social redus, precum cersetorii, vagabondajul, prostitutia etc. cunosc o crestere fara precedent in plan practic, dar fara o actiune adecvata in plan actional, juridic de tragere la raspundere a celor vinovati.

d) Cauzele penale cu autori neidentificati inregistreaza o crestere substantiala atingand cifra de peste 120.000 in anul 1997.

e) Se intensifica si sustragerile persoanelor de la urmarire penala sau executarea pedepsei, numarul celor dati in urmarire generala depasind 5.000 de persoane.

Forme de manifestare a infractiunilor la regimul armelor, materialelor explozive si substantelor toxice.

a) Numarul detinatorilor de arme de foc a crescut de peste 18 ori, ajungand la 76.860 de persoane.



b) S-au inmultit numarul detinatorilor ilegali de arme confectionate in mod artizanal.

c) A crescut numarul cazurilor de sustragere sau abandonare a materialelor explozive.

d) Numarul interventiilor la evenimente in care s-au folosit dispozitive improvizate a inregistrat cresteri, fiind semnalate primele cazuri de autoturisme capcana .

Forme de manifestare a criminalitatii in domeniul circulatiei rutiere

a) Cu toate ca parcul de autovehicule inmatriculate a cunoscut o crestere accentuata, numarul de accidente mortale sau cu raniti grav a scazut de la 9.708 in anul 1990 la 8.795 in anul 1997, mentinandu-se relativ constante in limitele aratate

b) Aceeasi tendinta de scadere se inregistreaza si in ce priveste persoanele grav ranite in accidente, respectiv de la 8.134/1990 la 7.461/1997 sau decedate de la 3.782/1990 la 2.846/1997.

c) Creste numarul persoanelor care conduc in stare de ebrietate sau a acelor ce folosesc autovehicule neinmatriculate sau cu numar fals de

inmatriculare.

d) Numarul minorilor care conduc autovehicule fara permis de conducere creste de la.303 in anul 1990 la 801 in 1997

Aspectele cooperarii internationale au vizat:

a) Participarea la activitatile organismelor specifice de lucru ale Consiliului Europei si Uniunii Europene pentru punerea in practica a strategiei de aderare a organelor judiciare din Romania.

In perioada 1990-'97. dupa natura obiectivelor urmarite, relatiile externe au vizat: actiuni de pregatire, negociere si semnare de documente de colaborare: participarea la reuniuni, congrese, conferinte si simpozioane internationale; intalniri de lucru pentru schimburi de experienta si documentare, acordare si primire de sprijin; participari la cursuri de pregatire si specializare, activitati profesionale concrete, gen cercetari in cazurile aflate in lucru si extradarii, concursuri profesionale si activitati sportive.

b) Preocupari privind organizarea cadrului legislativ intern cu cel international.

Pe baza masurilor intreprinse s-au elaborat acte normative noi de organizare si functionare a organelor judiciare, care includ prevederi din conventiile internationale la care Romania a devenit parte prin ratificare si semnare.

Elocvent in acest sens este Programul Ministerului de Interne pentru prevenirea criminalitatii, care poate constitui parte a unui program guvernamental mai vast. Programul a fost fundamentat luandu-se in considerare, cu prioritate. urmatoarele recomandari sau rezolutii ale Consiliului Europei: Recomandarea nr. R(87)19 referitoare la organizarea prevenirii criminalitatii, Recomandarea nr. R(83)7 privind participarea cetatenilor la politica referitoare la criminalitate, Recomandarea nr. R(81)12 asupra criminalitatii in afaceri, Rezolutia nr. (78)62 asupra delicventei juvenile, Recomandarea (85)11 asupra pozitiei victimei in dreptul penal si procedura penala, Rezolutia (73)25 asupra metodelor de studiu previzional a criminalitatii si altele.

c) S-au incheiat acorduri de cooperare cu institutiile de profil din toate statele vecine - Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Moldova, Polonia etc. si cu majoritatea statelor europene. Pentru prevenirea si combaterea unor infractiuni grave, precum terorismul si traficul de droguri s-au incheiat acorduri de cooperare si cu unitati de profil din state aflate pe alte continente.

d) Au fost optimizate unele structuri organizatorice pentru a face fata exigentelor unei mai bune cooperari (crima organizata, cercetarea infractiunilor savarsite de minori etc.).

e) S-a adancit cooperarea in cadrul a OIPIC - INTERPOL pentru fortele de politie si celelalte structuri judiciare ale statului.

Activitatea de cooperare cu celelalte structuri afiliate la INTERPOL a urmarit cu prioritate folosirea cu maxima eficienta a avantajelor ce decurg din calitatea de membru al acestei organizatii.

Stabilirea actiunilor si masurilor intreprinse in perioada 1990-'97 arata dupa cum urmeaza:

Cele mai frecvente infractiuni sunt cu privire la regimul circulatiei pe drumurile publice, urmate de trecerea ilegala a frontierei, contrabanda, inselaciune si afaceri economico-financiare ilicite.

Starea si dinamica activitatilor de prevenire a criminalitatii

Pe fondul crizei economice, inflatiei, somajului, coroborate cu neintelegerea pozitiva a libertatilor castigate dupa revolutie, a promovarii liberei concurente si a spiritului competitiv, a aparut o disonanta accentuata, intre diversele categorii sociale. sub aspectul asigurarii unei puteri de cumparare reale, ce a determinat manifestarea unor sentimente de nesiguranta si frustrare. In aceste conditii asistam, in prezent, la comiterea unor infractiuni cu grad ridicat de violenta si mod de organizare, la dezvoltarea fenomenelor negative cu impact puternic asupra stabilitatii si securitatii sociale. Cauzalitatea tot mai complexa a acestor fapte antisociale isi are originea atat la nivelul macrosocialului, cat si la nivelurile microsocialului si individului.

In prima parte a actualului deceniu prevenirea criminalitatii s-a situat in limita vechilor tipare comuniste, fiind lasata la latitudinea factorilor de decizie din institutiile statului chemate sa contribuie la administrarea justitiei si apararea ordinii de drept. Aceasta perioada marcheaza o scadere accentuata a rolului familiei, scolii si responsabililor de la locul de munca pe linia prevenirii si contracararii criminalitatii.

Actiunile stereotipe cu caracter festivist ale autoritatilor publice si ale unor fundatii si societati demonetizeaza continutul notiunii de preventie si deturneaza interventia in sfera unor preocupari periferice, lipsite de coerenta si clarviziune. Lipsa fondurilor reduce activitatile de preventie din perspectiva factorului economic, iar frecventele reorganizarii si reasezari de competente diminueaza efectul actiunilor in planul celorlalte componente ale societatii, care trebuie antrenate in activitatea de prevenire a criminalitatii atat la nivel national, cat si a celui local sau sectorial, ori chiar individual.

Trebuie luata in considerare si varietatea abordarilor posibile pentru identificarea acelor masuri care sa influenteze factorii sociali legati de comportamentul infractional (preventia sociala), precum si masurile vizand reducerea ocaziilor de a comite infractiuni si sporirea riscului de descoperire a delincventilor (preventia situationala).

Ca atare, Comitetul Ministrilor Consiliului Europei recomanda:

a) Guvernele statelor membre si asociate sa includa preventia ca misiune permanenta in programele guvernamentale de lupta impotriva criminalitatii; sa stipuleze in cadrul lor obligatii concrete de actiune, sa prevada fondurile necesare in acest scop si sa se asigure ca exista responsabilitati precise in cadrul instantelor guvernamentale pentru organizarea si dezvoltarea prevenirii criminalitatii;

b) Guvernele statelor membre si asociate sa creeze. sa incurajeze si sa sustina pe plan national sau pe plan regional si local organisme de prevenire a criminalitatii.

Problema preventiei trebuie pusa pe aceleasi coordonate cu problema educatiei. O campanie izolata de prevenire a faptelor ilegale este cu desavarsire ineficace si inoportuna.In acelasi timp, colaborarea tuturor structurilor sociale cu atributii incidente sau tangentiale pe linia mentinerii ordinii si stabilitatii societatii reprezinta pilonul esential al muncii de prevenire. Preventia integrata locala aduce in prim-planul activitatii preventive notiunile de colaborare, concertare, integrare si coerenta, absolut indispensabile in:

. formarea si dezvoltarea unei atitudini civice;

. cresterea gradului de adresabilitate a cetatenilor catre structurile statale cu atributii pe linia mentinerii ordinii si linistii publice;

. inlaturarea prejudecatilor si a unor resentimente ale cetatenilor cu privire la rolul organelor statale in infaptuirea actului de justitie,

. sensibilizarea publicului asupra unor probleme cu care se confrunta fortele de ordine in lupta impotriva grupurilor de delincventi;

. informarea corecta si operativa a populatiei asupra modificarilor de ordin legislativ, precum si formarea deprinderilor si obisnuintelor acestora de a respecta legea.

Din aceste considerente, organizarea preventiei integrate locale de catre autoritatile administrative teritoriale si specialisti va trebui concretizata in proiecte centrate pe segmente particularizate si bine delimitate (familia. scoala, mediul, contextul economico-social al potentialilor delincventi). Analizele si disputele asupra genului de preventie sunt, in momentul de fata, foarte pasionante, mergand de la ideea unei transformari profunde a conceptului, considerata necesara si posibila, pana la teze care contesta preventiei posibilitatea de a evolua in ritm satisfacator si a raspunde intr-o modalitate prompta si adecvata exigentelor prioritare ale viitorului apropiat sau indepartat.

Programe si strategii de prevenire a criminalitatii

Remodelarea conceptuala si practica a sistemului actual de preventie se impune cu necesitate; ideea este sustinuta de urmatoarele argumente:

a) posibilitatea de a obtine intr-un timp relativ scurt o cantitate mare de informatii cu privire la o situatie care ar putea avea efecte negative asupra stabilitatii sociale.

b) posibilitatea individualizarii reale a activitatii de preventie si; prin aceasta, asigurarea succesului actiunii;

c) se pot corija greselile si elimina lacunele in munca de preventie pe parcursul efectuarii acesteia;

d) sporirea eficientei si a caracterului ofensiv al preventiei in sensul actiunii asupra cauzelor celor mai profunde ale faptelor antisociale;

e) asigurarea unor evaluari corecte prin folosirea indicatorilor si criteriilor stiintifice de selectie si organizare;

f) transformarea muncii de prevenire intr-o reala activitate educativa cu finalitati bine conturate;

g) cresterea gradului de coeziune si de cunoastere reciproca a structurilor sociale angajate intr-o activitate de preventie locala;

h) cresterea gradului de incredere a populatiei in structurile insarcinate cu ordinea sociala si statala.

Fara indoiala ca noua conceptie va trebui sa reflecte obiectiv cerintele conceptului de prevenire prin prisma problematicii deosebit de complexe cu care se confrunta societatea romaneasca.

In ultimii ani, Ministerul de Interne a depus eforturi pentru crearea in Romania a unui organism national capabil sa adopte programe unice de preventie. Cu toate ca in sedinta Consiliului Suprem de Aparare s-a aprobat infiintarea Consiliului de Prevenire a Criminalitatii, acest demers unilateral nu s-a finalizat printr-o Hotarare de Guvern, fapt care face ca prevenirea sa se realizeze secvential. in forme si dupa conventii diferite la nivelul fiecarei structuri. Politia, de exemplu, este abilitata sa previna criminalitatea, aceasta neinsemnand ca este atributul ei in exclusivitate.

Concomitent cu aceasta, formatiunile operative ale politiei realizeaza o prevenire 'specializata' pe domeniul lor de activitate, axata in special pe mijloacele tehnice de impiedicare a comiterii de infractiuni. Strategia adoptata de specialistii din domeniul prevenirii criminalitatii, la nivelul politiei, este conceputa ca o trecere de la metodele politienesti traditionale la abordarea sociopreventiva a criminalitatii.

Aceasta strategie include in principal urmatoarele puncte:

a) atentionarea publica asupra problemelor criminalitatii si a serviciilor disponibile pentru siguranta cetatenilor;

b) recornandari privind administrarea riscului infractional;

c) proiecte de grup prin care organizatiile sunt ajutate sa-si dezvolte eficient activitatile de preventie antiinfractionala;

d) planning ambiental prin modificarea unor factori de mediu care sa descurajeze activitatea infractionala:

e) incurajarea cetatenilor sa depisteze activitatile infractionale si sa le aduca la cunostinta organismele judiciare.

Activitatea specifica de prevenire a criminalitatii este din ce in ce mai bine receptata si apreciata de membrii comunitatii prin intermediul mijloacelor de comunicare in masa. Pe aceasta cale se are in vedere in principal: intelegerea rolului actiunilor de prevenire a criminalitatii; formarea si dezvoltarea unei atitudini civice in vederea preintampinarii comiterii de fapte antisociale; cresterea gradului de adresabilitate a cetatenilor catre politie, in faza in care riscul infractional este redus; inlaturarea prejudecatilor si a eventualelor resentimente ale cetatenilor privind participarea reprezentantilor politiei la infaptuirea actului de justitie; sensibilizarea membrilor comunitatii. cu privire la unele probleme cu care se confrunta politia si dificultatile create de aparitia unor noi genuri de infractiuni in anumite zone criminologice si, nu in ultimul rand, reducerea sentimentului de nesiguranta civica a populatiei.

Conceptia cu privire la preventia integrata la nivel local si central

Evaluarea muncii de preventie - realizata in Romania - sta sub semnul unor concluzii care s-au impus in ultimul tirnp cu din ce in ce rnai multa forta astfel:

a) In producerea si mentinerea starilor tensionale, antisociale nivelul educational are un rol hotarator.



b) Prevenirea nu mai poate face obiectul doar unei structuri sau alteia, interdependenta muncii de prevenire devenind o realitate obiectiva.

c) Satisfacerea actului managerial impune celor cu sarcini incidente actului de prevenire un grad din ce in ce mai mare de profesionalism, o abordare strict stiintifica a problemelor puse in cauza. precurn si o sporita capacitate interpretativa in conditii de respectare a normativitatii rnetodologice, consacrate.

Aceste idei degajate din experienta acumulata in timp la nivel intern si international pun problematica prevenirii intr-o lumina noua diferita de cea cu care ne-am obisnuit de-a lungul vremii.

a) Conceptul de preventie integrata, comparat cu cel de prevenire in sens clasic, presupune in plus o actiune concertati a diferitilor participanti la activitatea de prevenire. Dimensiunea termenului 'integrat' vizeaza caracterul de globalitate al preventiei luandu-se in calcul, in acelasi timp. toate elementele faptului antisocial vizat (delictul, autorii., victimele, rnediul social si rolul autoritatilor), tipurile de preventie posibile si ansamblul instantelor sociale cu roluri specifice pe segmentul lor de actiune. Preventia integrata reprezinta nu numai simpla combinare a celor doua strategii clasice - preventia sociala si preventia situationala - ci, in primul rand, o actiune coerenta si conducere unitara a diferitilor participanti sociali.

Prin preventie integrata la nivel central si social inteleqern descentralizarea activitatilor, actiunilor si masurilor de prevenire, in paralel cu asigurarea coordonarii lor la nivel guvernamental si local. Ea isi propune intreprinderea demersurilor specifice pentru atragerea participarii active a populatiei in probleme de prevenire si coordonarea acestor activitati impreuna cu alte subsisteme sociale, de catre o echipa investita cu putere decizionala locala.

Prevenirea nu se improvizeaza, deci trebuie sa se analizeze toate posibilitatile si sa se decida asupra celor mai adecvate printr-o examinare a situatiei la diferite nivele. O cercetare meticuloasa a imprejurarilor care incadreaza evenimentul favorizeaza intelegerea cauzelor materiale si umane asupra carora urmeaza sa se actioneze. Aceasta analiza permite, de asemenea, in functie de inventarul resurselor umane si materiale, sa se determine mijloacele care trebuie mobilizate ce mijloace au fost utilizate si cu ce amploare; cu ce rezultate si de ce alte mijloace se dispune; care va fi costul?

Termenul 'integrare' are destule semnificatii.

In general, el invoca ideea unui 'tot' compus din parti bine articulate intre ele. A integra o actiune inseamna a pozitiva diversitatea ei. Aceasta punere in comun a competentelor si mijloacelor specifice asigura cele doua caracteristici ale actiunii: globalitatea si coerenta.

Globalitatea presupune a se tine cont de: factorii pertinenti ai contextului social al delictului; toate metodele prevazute (tipurile de actiune previzibile) si toti factorii si resursele mobilizate.

Coerenta vizeaza, la randul sau, doua coordonate majore:

- coerenta orizontala care presupune tintele, factorii si metodele si

- coerenta verticala care are in vedere scopurile, obiectivele operationale si mijloacele.

b) Abordarea sistemica permite tuturor celor care actioneaza intr-o situatie complexa sa perceapa disfunctiile si sa ia in considerare diferitele niveluri ale realitatii sociale si institutionale. Abordarea sistemica a preventiei integrate asigura varietatea si echilibrul metodelor si al mijloacelor folosite, favorizeaza articularea diferitelor tipuri de preventie, conduce la o evaluarea riguroasa a rezultatelor obtinute in cadrul unei activitatii de preventie.

Modelul teoretic al preventiei integrate

Actiunea sociala, vizand inainte de toate ameliorarea bunastarii populatiei, prezinta pentru activitatea despre care vorbim, un beneficiu secundar care consta in impactul sau potential asupra diminuarii delincventei. Aceste politici sociale se adreseaza in special celor mai vulnerabile grupuri de populatii: tinerilor, centrelor publice de ajutor social, politicilor referitoare la forta de munca sau in domeniul locuintelor. Totodata, este vorba si de politici care se adreseaza intregii populatii: invatamant, educare permanenta, sanatate, sport, petrecerea timpului liber.

Potrivit conceptiei care se impune, preventia integrata la nivel de comuna, oras, prezinta avantajul ca permite, la scara mica, o mai buna cunoastere a nevoilor si resurselor locale. Prin intermediul nivelului local se pot realiza si integra pe verticala actiunile de preventie integrata, actiunile pot fi desfasurate asupra unei 'zone' relativ restranse, iar cunoasterea reciproca a participantilor induce o colaborare mult mai eficienta.

Din perspectiva temporala. preventia poate fi clasificata in preventie primara, secundara si tertiara:

a) preventia primara sau generala vizeaza ansamblul populatiei si actioneaza la nivelul factorilor sociali generali (actiuni asupra contextului social, cultural si economic); '

b) preventia secundara sau specifica incearca reducerea frecventei ori evitarea comiterii faptelor antisociale: ea se adreseaza grupurilor considerate ca fiind vulnerabile si defineste factorii de risc;

c) preventia tertiara sau curativa vizeaza modificarea comportamentelor subiectilor deja identificati ca fiind delincventi; ea are ca scop impiedicarea comiterii recidivelor.

Din perspectiva continutului sau a nivelului, preventia poate fi situationala sau sociala:

a) preventia sociala implica actiunea asupra factorilor sociali care sunt angrenati in comiterea faptelor ilegale pentru orientarea si influentarea lor in sensul dorit;

b) preventia situationala presupune luarea in considerare a masurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizeaza comiterea faptelor ilegale si sporirea riscului autorilor acestor fapte de a fi descoperiti si trasi la raspundere cu operativitate.

Din punct de vedere al strategiei actionale preventia poate fi defensiva sau ofensiva.

a) In cazul preventiei defensive problema este deja manifesta; colectivitatile, grupurile 'se apara' cat mai rapid posibil impotriva acestor probleme si a consecintelor lor, lupta se duce asupra simptomelor si deci asupra indivizilor, strategiile fac apel, in mod necesar, la forta, la persuasiune sau la descurajare (verificarea si supravegherea autorilor delictelor si protectiei victimelor).

b) In cazul preventiei ofensive problemele sunt prevazute si sunt atacate cauzele lor cele mai profunde; ea se bazeaza pe resursele de personal si, pe aceasta cale, se examineaza structurile; dintr-un punct de vedere radical am putea spune ca acest tip de preventie actioneaza atacand raul de la radacina prin actiune directa asupra tuturor factorilor favorabili delincventei.

Structura de incadrare a preventiei integrate locale trebuie sa tina cont de formele specifice de incadrare ale proiectelor, de situatia locala, de natura proiectului de preventie, de caracteristicile sociale ale zonei, numarul actorilor angajati in proiect si, nu in ultimul rand, de scopul proiectului.

In cadrul modelului teoretic de preventie integrata se considera ca necesare incadrarea urmatoarelor trei structuri:

· echipa de preventie care actioneaza continuu pe intregul parcurs al derularii proiectului de preventie integrata locala;

· echipa de concertare constituie motorul, factorul fundamental si organic de decizie al oricarui proiect de preventie integrata locala; grupul de parteneri elaboreaza proiectele, coordoneaza executia si urmareste evolutia sa; marimea, modul de organizare si componenta acestei structuri vor depinde de particularitatile locale;

· grupul de coordonare este compus din persoane mandatate de grupul de concertare pentru a urmari zilnic derularea proiectului; aceasta structura este facultativa, iar prezenta ei nu este necesara pe intreaga perioada de derulare a proiectelor.

Modelul teoretic general cuprinde in principiu sase faze complementare, perfect armonizate, astfel:

- Faza I: determinarea situatiei problematice prioritare;

- Faza II: stabilirea obiectivului general si a criteriilor de evaluare finala;

- Faza III: definirea problemei si a importantei ei in contextul problematicii generale a faptelor antisociale;

- Faza IV: determinarea nivelului de interventie;

- Faza V: identificarea si stabilirea mijloacelor de actiune;

- Faza VI: definitivarea si stabilirea programului de actiune.

In cea mai mare parte a cazurilor, proiectul nu poate ataca din start si identifica o singura situatie problematica. Cum alegerea proiectului de actiune este in stransa concordanta cu logica interna a preventiei integrate este necesar a se stabili datele pertinente ale situatiei locale si modul de actiune al grupului de concertare, in functie de urgentele identificate. Metodologia procesului preventiei integrate stabileste ansamblul metodelor, al mijloacelor, al modurilor de organizare a preventiei, al structurilor incadrate si selectioneaza elementele necesare proiectarii, desfasurarii si evaluarii proiectelor aplicative in functie de obiectivele stabilite, de natura continutului preventiei integrate si de situatiile concrete. Modelul teoretic este, asadar, o paradigma, o conceptie asupra preventiei si un mod al actiunii, o teorie si o atitudine a autoritatilor publice fata de propria lor activitate de preventie.

Aceasta paradigma se cere a fi impartasita si de celelalte subsisteme sociale cu atributii pe linia preventiei. Numai un astfel de acord metodologic intre modurile de organizare a preventiei face posibila instituirea a celui continuum prevential atat de necesar astazi, in incadrarea proiectului care s-ar putea compune din:

1. Echipa de preventie, formata din grupa de concertare si grupa de coordonare constituita din minimum 2 persoane care sa combine:

a) nivelul 1 - reprezentant al ministerului (sociolog, psiholog, jurist, asistent social),

b) nivelul 2 - specialist in domeniu pe plan local.

2. Autoritatile comunale, orasenesti sau municipale locale:

· participa la incadrarea proiectului la grupul de concertare si eventual la grupul de coordonare;

· primarul in persoana (sau o persoana mandatata de acesta) sau presedintele Consiliului Judetean;

· consilieri comunali, orasenesti, municipali sau judeteni, care au legatura cu problema.

3. Serviciile specializate ale autoritatilor publice centrale (Ministerul de Interne, Parchetul General, Ministerul Justitiei):

· participa la incadrarea grupului de concertare si eventual a grupului de coordonare;

· una sau mai multe persoane cu suficienta putere de decizie disponibile pentru activitatea de preventie.

4. Sectorul social:

· participa la incadrarea proiectului, facand parte din grupul de concertare si, eventual, din grupul de coordonare;

· reprezentanti ai serviciilor sociale, directiilor si lucratori de teren.

5. Actori (parteneri) locali:

· participanti la incadrarea proiectului; pot participa la elaborarea proiectului persoane din serviciile de asistenta sociala ale populatiei, din scoli, spitale, cercuri sportive, asociatii ale tinerilor sau locuitorilor, ale comerciantilor etc.

6. Actori extra-locali:

· acompaniaza proiectul cu 'privirea din exterior' si, in mod special, pentru a realiza evaluarea proiectului;

· specialisti in diverse domenii. oameni de stiinta, cercetatori, cadre didactice.

Pentru indeplinirea obiectivelor politicii de prevenire a criminalitatii. apreciem, in concluzie, ca se impun urmatoarele masuri organizatorice:

- Delimitarea cu mai multa competenta a atributiilor si structurilor investite cu sarcini pe aceasta linie la nivelul tuturor segmentelor societatii.

- Crearea sau perfectionarea dupa caz a structurilor de prevenire adecvate si imbunatatirea cooperarii dintre acestea, in proiecte de tip integrat.

- Cresterea numarului de specialisti in cadrul tuturor structurilor de prevenire, indeosebi din randul juristilor, sociologilor, psihologilor si asistentilor sociali.

- Instruirea sau perfectionarea sistemului de selectionare si pregatire a personalului in scopul sporirii performantelor.

- Infiintarea unui institut de cercetare a fenomenului criminalitatii si elaborarea unor programe de actiune pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen antisocial.

- Crearea si dezvoltarea cadrului institutional pentru cooperare internationala in materie de prevenire a criminalitatii.

- Educarea cetatenilor in spiritul respectarii legii.

- Initierea unor programe pentru protejarea victimelor infractiunilor. a martorilor si pentru reinsertia sociala a persoanelor care au suferit condamnari.

Multe din masurile preconizate reclama actiuni la nivelul puterii legislative, a celei executive, precum si a celei judiciare.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1098
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site