Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


SISTEM SOCIAL

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
SONDAJUL - CERCETAREA SELECTIVA - Tipuri de sondaj
PERSPECTIVA SOCIO-DEMOGRAFICA ASUPRA FAMILIEI
Dimensiuni economice ale politicii
CONSTANTA SI FLEXIBILITATE IN ATITUDINEA FATA DE VALORI
ATITUDINE
INTERACTIUNILE CA SUBSTRAT MATERIAL AL MINTII COLECTIVE
RELATIE SOCIALA
SINELE CA „ORGANIZATIE” DE CUNOASTERE
STRATIFICAREA
SOCIOLOGIE



sistem social

In general prin s. se intelege o multime de obiecte care actioneaza intre ele atit de intens incit starile lor sint interdependente, modificarea unuia ducind la modificari determinate in toate celelalte. Prin natura sa, viata sociala prezinta caracteristica de s. la toate nivelele sale de organizare: grupul de munca, familia, intreprinderea, localitatea, societatea globala, umanitatea. Unitatea cea mai simpla care prezinta caracteristica de s. a vietii social-umane este activitatea care reprezinta un s. de comportamente, de actiuni, astfel organizat si orientat incit sa realizeze o anumita finalitate: cititul unei carti, producerea unui produs, construirea unei case. Ceea ce distinge un s.s. de un s. uman individual este participarea mai multor persoane la respectiva activitate. Daca cititul unei carti de catre o persoana reprezinta un s. uman, ridicarea unei case de catre un grup de constructori reprezinta un s.s.





S.s., ca de altfel si celelalte tipuri de s., se caracterizeaza printr-o stare de echilibru intern care poate fi static sau dinamic. Echilibrul static reprezinta o configuratie de stari a elementelor s. care sint reciproc compatibile, prezentind deci o mare stabilitate. In acest sens, un s. poate avea mai multe configuratii, stari interne posibile, fiecare prezentind un grad ridicat de stabilitate. S. dinamice sint caracterizate prin faptul ca schimbarile interne sint continui, fara a se ajunge la forme de echilibru inalt stabile. Echilibrul reprezinta mai mult un proces continuu de echilibrare si reechilibrare. Un exemplu foarte simplu de asemenea s. dinamic il ofera analiza dinamicii s. mondial intreprinsa de colectivul condus de D. H. Meadows (Limits of Growth, 1972) care ia in considerare 5 parametri fundamentali care se influenteaza continuu unul pe celalalt: productia industriala, productia agrara, resursele naturale, populatia si poluarea. S.s. are o anumita evolutie datorita dinamicii acestor 5 parametri.

O distinctie foarte utila metodologic este intre s.finaliste si s.de interactiune sau supra s. S. finaliste se caracterizeaza prin faptul ca intreaga lor organizare (structurare) si dinamica este determinata de realizarea unei finalitati. Fabricarea unui tip de produse determina organizarea interna a unei intreprinderi; dezvoltarea cunoasterii determina modul tie organizare a activitatilor de cercetare stiintifica la nivelul activitatii unui cercetator sau a unui institut de cercetatori. Un s. finalist este compus dintr-o multime de actiuni astfel constituite incit ansamblul lor sa duca la realizarea respectivei finalitati. De regula, s. finaliste tind sa-si exprime organizarea intr-un amplu s. de statute si roluri. Statutele si rolurile formeaza un s. pentru ca fiecare are functia sa, completindu-se reciproc astfel incit sa asigure realizarea unor finalitati specifice. Ex. statutele/rolurile medicului si pacientului formeaza un s. a carui finalitate este vindecarea pacientului.

S. de interdependenta nu sint finaliste, ci sint compuse din mat murte sub s., de regula finaliste, care interactioneaza, tinzind sa realizeze un anumit echilibru care reprezinta o rezultanta a acestor interactiuni. Din faptul ca reprezinta un s. rezultat din interdependenta mai multor s. orientate finalist, ele pot fi numite supra-sisteme (sisteme din sisteme). R. Boudon da un exemplu foarte simplu de s. de interactiune: cozile la 2 case de bilete invecinate vor tinde sa fie egale. Starea de egalitate reprezinta nu o finalitate a s. celor doua cozi, ci rezultanta finalitatii fiecarei persoane de a-si minimiza asteptarea.

Analiza s. se realizeaza in functie de tipul de s. avut in vedere. Analiza s. finaliste se realizeaza si ea in mai multe variante.

a. Analiza functionala apriorica: se porneste de la finalitatea generala sau de la cerintele functionale fundamentale ale oricarui s. sau ale tipului de s. avut in vedere si se cauta sa se identifice tipul de elemente care realizeaza aceste cerinte functionale. Este cazul teoriei lui T. Parsons. Acesta considera ca orice s. trebuie sa realizeze 4 preconditii functionale:

  • realizarea scopului,
  • adaptarea,
  • mentinerea modelului latent
  • integrarea.

Pornind de la aceste imperative functionale fundamentale, se pot detecta in organizarea unui s. real acele sub s., care au functia de a le realiza (Social System, 1951).



Acelasi tip de analiza se realizeaza adesea si in legatura cu intreprinderea. Finalitatea ei generala este stabilita; de asemenea principalele tipuri de cerinte functionale si de sub s.: productie, marketing, cercetare si dezvoltare, personal etc.

b. Analiza functionala „aposteriorica' porneste invers, de la descrierea amanuntita a organizarii s. - statute si roluri, norme de actiune - si se incearca sa puna in evidenta functia pe care fiecare element identificat anterior o indeplineste. Analiza s. de interdependenta genereaza alte tipuri de abordare,

a. Detectarea efectelor interactiunii dinamice dintre elemente, prin intermediul unui s. de ecuatii. Este cazul analizei de s. dezvoltata de J. W. Forrester,

b. Pornind de la analiza orientarilor s. finaliste componente (indivizii umani in ultima instanta) se pot formula legile de compunere si agregare a acestora sl care formeaza substanta s. de interactiune. Ex. analizele lui R. Boudon (La logique du social, 1979, Les effets pervers, 1977). S. finaliste contin urmatoarele mari tipuri de elemente:

  1. actorii - indivizi, grupuri sau chiar colectivitati;
  2. actiunile, comportamentele acestora care reprezinta substanta sistemului propriu-zis (s. este o multime de actiuni);
  3. relatiile de interdependenta dintre elementele componente ale sistemului.

♦ Este necesar a se opera distinctia dintre s. si structura. Structura reprezinta modul de organizare interna a unui s. Un s. poate avea o structura sau alta. O intreprindere de exemplu poate fi fundata pe o structura ierarhic-autoritara sau pe o structura ierarhic-democratica, sau pe o alta forma alternativa de conducere. Toate aceste structuri sint alternativ functionale. Adesea, un s. poate avea simultan mai multe structuri alternative: starea lui interna, sub presiunea diferitilor participanti, poate oscila intre o structura sau alta (principiul pluraritatii structurale). De exemplu, o intreprindere poate tinde sa aiba o ierarhie autoritara generata de comportamentul directorului si a altor participanti care promoveaza un comportament autoritar, il accepta si solicita, in timp ce alti participanti tind sa promoveze o structura democratica, s. rezultat fiind o oscilatie si o tensiune intre cele doua tendinte structurale.

O problema tot mai importanta a analizei este relatia dintre s. care pot fi: relatii de sub si supraordonare (S./sub s.), sau relatii de vecinatate, de influenta reciproca, de competitie sau de cooperare. Teoria matematica a jocurilor reprezinta un instrument foarte util de analiza a relatiilor dintre sistemele aflate in competitie/cooperare. C.Z.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 977
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site