Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Tipologia fenomenului terorist

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Modelele sociale - Modelul nord-american
TIP IDEAL
PLAN DE RELATII PUBLICE PRIVIND VIOLENTA DOMESTICA
Originea inegalitatilor sociale
TRATATUL DE PACE
Schimbarea sociala - Factorii schimbarii sociale
O noua paradigma: dezvoltarea sociala
FAMILIA – FORMA DE ORGANIZARE A VIETII IN COMUN A OAMENILOR DE AMBELE SEXE : BARBAT SI FEMEIE
FUNDAMENTALISM
IMPORTANTA BUNELOR MANIERE


Tipologia fenomenului terorist

Dificultatile intampinate in definirea terorismului au incurajat tendinta de cuantificare a tuturor formelor de manifestare a fenomenului. Terorismul in manifestarile sale, se infatiseaza sub multe aspecte, astfel specialistii au incercat si o clasificare, dupa diferite criterii.




1. Dupa mobilul actului terorist

a.Terorismul de drept comun, caracterizat prin violenta in realizarea scopului propus, in cadrul caruia se comit infractiuni obisnuite (santaj, amenintari, rapiri, crime etc.). Practic, terorismul de drept comun, ca forma a violentei in scopuri personale, este foarte vechi. Jaful la drumul mare, savarsit individual sau de catre bande, pirateria sunt exemple in acest sens.

Sunt acte incriminate de dreptul comun, acte al caror mobil nu este nici politic, nici social, dar care se caracterizeaza printr-o violenta inteleasa ca metoda de realizare . Aceasta forma de terorism are la baza actiuni violente, comise de una sau mai multe persoane, avand drept mobil, obtinerea unor avantaje materiale sau morale imediate.

b.Terorismul social, care urmareste schimbarea oranduirii sociale dintr-o tara, impunerea unei anumite ideologii, doctrine sociale si chiar economice. Spre sfarsitul secolului al XX-lea, in Rusia, America de Nord, Franta, sau chiar Anglia, au actionat o serie de grupari anarhiste, care cautau sa-si impuna convingerile prin violenta.

Caracteristic acestui gen de terorism este faptul ca el nu depaseste granitele tarii respective. Terorismul, chiar instigat de mobil social, inseamna o strategie a tensiunii, manifestandu-se printr-o escalada a violentei, poate fi inspirat si cultivat si din afara de forte oculte sau inca necunoscute public .

c.Terorismul politic. Actele teroriste sunt dirijate impotriva institutiilor statului. Implica manifestarea unei terori organizate. Dintre acestea, am putea mentiona: atentatele contra sefilor de stat sau guvern ori a altor personalitati politice, acte de diversiune, comploturi etc.

In general, terorismul politic are urmatoarele scopuri:

  • ruperea relatiilor pasnice dintre state sau agravarea acestora;
  • atunci cand s-a ajuns la anumite neintelegeri;
  • rasturnarea oranduirii politice a unui stat;
  • inlaturarea, in interesul anumitor cercuri, a unor oameni politici;
  • influentarea politicii interne sau externe a unui stat etc.

Dintre cele mai semnificative acte de acest gen, o constituie uciderea presedintilor J.F. Kennedy (S.U.A.), Anwar El Sadat (Egipt) si Salvador Allende (Chile), a premierilor Indira Ghandi (India) si Ytzak Rabin (Israel), a doctorului Martin Luther King, proeminenta personalitate a miscarii de emancipare a negrilor din S.U.A. etc.

Aceasta enumerare ar putea continua cu numeroase lovituri de stat si acte de violenta carora le-au cazut victime magistrati, militari, politisti etc.

d.Terorismul de stat constituie forma cea mai grava si distrugatoare, fiind folosit ca instrument de politica guvernamentala, fie interna, fie in relatiile cu alte tari.

Realitatea a demonstrat ca in acest gen de terorism exista atat in plan national, prin politica de forta a unor guverne dictatoriale fata de proprii cetateni, partidele si organizatiile democratice, cat si pe plan international, prin actiunile de amenintare cu folosirea violentei, acte de teroare exercitate de catre un stat impotriva altui stat, materializate in atacuri armate, bombardarea si mitralierea populatiei civile, producerea de distrugeri materiale, toate acestea vizand impunerea prin forta a vointei politice a unui stat asupra altuia sau obtinerea de avantaje de ordin economic, politic, social sau teritorial.

Gravitatea deosebita a acestei forme de terorism consta in faptul ca poate aduce atingere in cel mai inalt grad pacii, securitatii si stabilitatii mondiale .

2. Dupa spatiul si natura factorilor implicati

a.Terorism national(intern), atunci cand toate actiunile se desfasoara pe teritoriul unei singure tari. Cel mai adesea, se manifesta sub forma terorismului politic, la care s-a facut deja referire.

b.Terorismul international, cand factorii implicati, precum si efectele actelor teroriste se prelungesc pe teritoriul mai multor state, sau cand acestea incalca normele juridice si diplomatice ale dreptului international, violeaza o serie de tratate si acorduri bi sau multilaterale.

Actele teroriste, savarsite sub aceasta forma, imbraca obligatoriu elementele de extraneitate, in ceea ce priveste autorul, victima, locul comiterii sau pregatirii actiunii, locul de refugiu al autorilor si complicilor, natura intereselor lezate si consecintele actului in sine. In acest sens, actele de terorism international sunt pregatite de cele mai multe ori pe un alt teritoriu decat cel unde sunt efectiv executate. Ca principale forme de manifestare, sunt amintite pirateria aeriana, luarea de ostatici, rapirea de diplomati sau demnitari etc.

c.Terorismul transnational, este o noua forma intalnita in literatura de specialitate, care aproape se confunda cu terorismul international, deosebirea constand in faptul ca autorii actelor de terorism sunt autonomi fata de orice stat.

Actele teroriste propriu-zise nu s-au limitat la teritoriul national al tarii vizate din punct de vedere politic, fiind atacate obiective si interese ale acesteia din strainatate si au cazut victime cetateni ai altor state decat cel care constituia tinta politica. Dincolo de aceasta componenta transnationala definitorie, se apreciaza ca de “terorismul transnational” putem vorbi de la sfarsitul anilor ’60, pe fondul unor evolutii specifice in mediul international. Expansiunea transporturilor aeriene a sporit mobilitatea teroristilor, si in plus, le-a oferit tinte vulnerabile, in acest context proliferand cazurile de deturnare. Cresterea semnificativa a sferei potentiale de audienta a televiziunii le-a oferit teroristilor mijloace eficiente de propaganda si, in acelasi timp, i-a ajutat sa raspandeasca frica in randul populatiei.

Se apreciaza ca, in ceea ce priveste terorismul international, organizatia terorista islamica Al-Qaida, condusa de Osama bin Laden, a facut trecerea de la palierul transnational la cel al retelei transnationale . Tehnologiile moderne, asociate globalizarii permit coordonarea de la distanta a actelor teroriste, ajuta gruparile sa-si securizeze mai bine activitatea, faciliteaza mobilitatea, iar noile tehnologii pun in mainile gruparilor teroriste arme si echipamente din ce in ce mai letale.

Se constata chiar o tendinta de coalizare, de unificare a gruparilor teroriste, aspect evidentiat si de faptul ca la executarea unor actiuni au participat membrii apartinand mai multor grupari teroriste. Semnificativ in acest sens sunt si aprecierile guvemului german din 10 iunie 1986, care afirma ca organizatia terorista Factiunea Armata Rosie (RAF) a luat fiinta in 1985 la initiativa cooperarii cu alte organizatii teroriste europene, in vederea formarii unui front menit sa puna bazele unei strategii comune de actiune . Terorismului transnational i se mai poate adauga o caracteristica, ce poate fi privita ca o extensie a tipologiei terorismului, terorismul sponsorizat . Teroristii au beneficiat frecvent, in actiunile lor, de sprijin din partea unor grupuri sau chiar a unor guverne straine prin implicare directa, sprijin material sau procurare de armament. Un exemplu elocvent in acest sens il reprezinta organizatia extremist-religioasa libaneza Hezbollah, care in lupta sa impotriva Israelului primeste in special sprijin din partea Iranului, Siriei sau Libiei.

Aceste fenomene conduc deseori la lanturi cu adevarat globale, care leaga etapele preliminare ale operatiunilor (finantare, recrutare) de atacul propriu-zis .

3. Dupa modul de executare a actelor teroriste

a.Terorismul direct, in care atacul vizeaza direct scopul
propus, acesta constituind chiar obiectul actului terorist. Un exemplu elocvent in acest sens ar fi asasinarea unui sef de stat in vederea inlocuirii lui cu altul care sa lanseze o noua structura statala diferita de cea prezenta .

Actul terorist savarsit in acest fel poate imbraca, in principal, urmatoarele forme:

  • atacul in forta asupra obiectivului vizat;
  • atacul de la distanta impotriva unui obiectiv;
  • producerea de explozii sau incendii;
  • deturnarea unor mijloace de transport;
  • rapirea, luarea de ostatici sau sechestrarea de persoane.

b.Terorismul indirect, prin care actele de terorism se comit
folosind mijloace si procedee de actiuni indirecte, care conduc la
atingerea scopului urmarit ori concura la realizarea acestuia. Un exemplu specific il constituie falsificarea de pasapoarte pentru trecerea frontierei de catre un terorist intr-o tara unde intentioneaza sa savarseasca atentatul .

Actiunea actului terorist poate avea drept scop direct provocarea unui sentiment de ingrijorare si de tulburare, spre exemplu a relatiilor internationale. Dar scopul indirect vizat de planul lui, poate consta in gasirea unei solutii la o problema pe care o urmareste. Incadrarea juridica va trebui sa tina cont de aceasta distinctie, cu toate consecintele pe care le implica .

c.Terorismul psihologic, care se manifesta indeosebi prin amenintari, anonime sau semnate, privind iminenta comiterii unor acte teroriste impotriva unor obiective, fenomen existent aproape zilnic in tot mai multe state din lume.

Calea spre atingerea obiectivelor urmarite de gruparile teroriste o reprezinta crearea unei senzatii paralizante, de frica, in comunitatea tinta. Desi unii specialisti contesta acordarea titlului de “terorism” unor acte menite sa raspandeasca teroarea in randul populatiei, precum cele din timpul celor doua razboaie mondiale, in aceasta consta insa terorismul psihologic. Astfel, terorismul reprezinta un mijloc de a insufla fiecarui individ sentimentul ca urmatorul atac il poate viza direct, gruparile teroriste incercand sa submineze sentimentul de siguranta al vietii cotidiene, cu misiunea de a distruge buna functionare a institutiilor sau actorilor statali vizati .

Scopul acestei strategii este determinarea societatii civile de a face presiuni asupra factorilor de decizie, astfel incat acestia sa satisfaca solicitarile gruparilor teroriste, populatia devenind o unealta in mana teroristilor in promovarea agendei politico-ideologice. Gruparile teroriste nu sunt interesate de moartea persoanelor. Este posibil ca teroristii sa-si atinga scopurile fara a executa niciun atentat, ci doar provocand panica prin transmiterea continua de amenintari si declaratii, prin intermediul mass-mediei si prin alte metode ale razboiului psihologic .



4. Dupa principalele cauze generatoare

a.Terorismul rasist a aparut in S.U.A. la jumatatea secolului trecut, avand ca reprezentanta de frunte vestita organizatie Klu Klux Klan. Desi organizatia a fost formal interzisa in 1960, ea continua sa existe intr-o deplina clandestinitate, iar actiunile sale teroriste seamana in continuare groaza in randul populatiei de culoare.

Terorismul rasist, provocat de politica de apartheid a guvernului sud-african de pana acum cativa ani, a cunoscut dimensiuni fara precedent. O privire retrospectiva permite constatarea, ca in cursul celor patru decenii de existenta , conducerea reprezentata de minoritatea alba, ridicase rasismul la rang de lege. In slujba Partidului National, de guvernamant, au fost angajate bande de mercenari transformate in grupari teroriste, care au generat un adevarat val de teroare impotriva luptatorilor pentru eliberarea nationala a majoritatii negre . De asemenea, Republica Sud-Africana a actionat pentru mentinerea suprematiei albilor in zona, indeosebi in Namibia, Mozambic, Zambia, Zimbabwe si de sprijinire a luptelor fratricide din Angola.

Fortele democratice si opinia publica de pretutindeni au marcat la 21 martie „Ziua internationala pentru eliberarea discriminarii rasiale'. Trebuie subliniat ca intaia manifestare de acest gen a fost proclamata de catre Adunarea Generala a O.N.U., prin rezolutia 2142 din 26 octombrie 1966, spre a comemora ziua de 21 martie 1960, cand in orasul Sharpeville (Africa de Sud) - cu prilejul unei mari demonstratii la care au participat barbati, femei si copii - politistii au deschis focul ucigand 69 de persoane si ranind grav alte 180. A fost un act de cruzime fara seaman cu atat mai reprobabil, cu cat a fost comis impotriva unor oameni total nevinovati. In intervalul de timp ce a trecut de atunci, opinia publica internationala a fost tot mai puternic sensibilizata de practicile profund inumane ale fostului guvern de la Pretoria, condamnand cu vigoare orice noua forma de discriminare rasiala, solidarizandu-se cu cei care luptau pentru a-si cuceri drepturile fundamentale la libertate si demnitate umana.

b.Terorismul extremist-nationalist si etnic-separatist care, in general, isi limiteaza aria de actiune la nivel national.

Astfel, unele studii de specialitate , conduc la aprecierea ca o mare parte a actiunilor teroriste comise in ultimii ani, se inscriu conceptiei anarhist-nihiliste.

Gruparile teroriste nationaliste actioneaza in directia satisfacerii revendicarilor teritoriale, adesea prin atragerea atentiei asupra luptei de „eliberare nationala' pe care adeptii gruparii o considera ignorata de catre comunitatea internationala. Acest tip de terorism a inregistrat unele dintre cele mai mari succese in castigarea de simpatii si concesii din partea comunitatii internationale. Analistii sustin ca gruparile teroriste nationaliste tind sa modereze folosirea violentei pana la un nivel la care sa atraga atentia comunitatii internationale fara a starni antipatia propriei comunitati nationale .

Gruparile teroriste nationaliste cautau sa elimine regimurile colonialiste, din aceasta categorie facand parte organizatiile militante israeliene 'Irgun' si 'Lehi' (care luptau impotriva dominatiei britanice din Palestina anilor 1940) sau Frontul de Eliberare Nationala (care se opunea dominatiei franceze din Algeria anilor 1950).

Acelasi principiu se aplica si gruparilor etnic-separatiste, percepute de catre statele vizate ca o amenintare la suveranitatea si integritatea teritoriala, precum in cazul gruparii separatiste basce Patria Basca si Libertatea (ETA) din Spania. Succesul gruparilor separatiste depinde, in primul rand, de numarul de victime omenesti cauzate in vederea atingerii scopului vizat - separarea politico-administrativa a teritoriului disputat. Pentru Franta, de exemplu, renuntarea la guvernarea asupra Tunisiei si Marocului sau la coloniile din Mali si Madagascar a fost mai putin dureroasa decat retragerea autoritatii coloniale din Algeria, unde traiau peste un milion de cetateni francezi in mijlocul populatiei musulmane majoritare.

Atingerea deplina a scopurilor propuse de catre separatisti este foarte rara, de cele mai multe ori reusind sa duca la indeplinire doar unele obiective:

  • recrutarea de noi elemente care sa contribuie la raspandirea pe o scara mai mare a rebeliunii;
  • atragerea atentiei comunitatii internationale asupra revendicarilor lor;
  • obtinerea legitimitatii la scara internationala;
  • obtinerea de concesii politice partiale din partea adversarilor lor. Unele grupari teroriste care nu au reusit sa-si duca la indeplinire obiectivele politice au reusit totusi sa-si determine adversarul sa faca concesii importante .

Un exemplu reprezentativ il reprezinta organizatia terorista basca ETA, in urma campaniei prelungite de violente teroriste pentru obtinerea independentei provinciei basce a condus la acordarea unei largi autonomii administrative de catre guvernul spaniol.

Un alt exemplu il constituie violentele teroriste ale Armatei Republicane Irlandeze (IRA) in scopul obtinerii independentei provinciei Ulster. Desi nu a fost adoptata nicio masura concreta pentru schimbarea statutului politico-administrativ al provinciei, s-a constatat o deschidere mai mare din partea Marii Britanii de a rezolva problema nord-irlandeza, pentru a pune capat atentatelor. Astfel, acordul anglo-irlandez, incheiat in anul 1985, garanta alipirea Ulster-ului la Republica Irlanda, daca cetatenii acesteia s-ar fi pronuntat in acest sens prin referendum .

Din categoria gruparilor teroriste nationaliste si etnic separatiste mai fac parte si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) care, incepand cu anii 1990, a renuntat la comiterea de atentate teroriste.

c.Terorismul neofascist/neonazist (de extrema dreapta). Grefat pe realitatea unor situatii internationale complexe si contradictorii, neofascismul, ca manifestare politica si ideologica a extremei drepte, incearca astazi sa reanime cultul violentei, sa nesocoteasca drepturile legitime ale popoarelor, sa se amestece in treburile interne ale statelor , sa execute actiuni in forta de natura sa pericliteze pacea mondiala.

Intre fascism si neofascism exista numeroase elemente de continuitate si similitudine, afinitati ce nu pot fi ignorate, in ciuda faptului ca extremistii de dreapta, neofascistii se ascund astazi in spatele unor partide, organizatii pretins revolutionare.

Obiectivele pentru care militeaza neofascismul sunt descendente directe ale scopurilor vechiului fascism. Astfel, diferitele grupari sau organizatii neonaziste incearca astazi sa justifice politica reactionar agresiva a statului nazist, neaga raspunderea predecesorilor lor ideologici in declansarea celui de-al doilea razboi mondial .

Pe de alta parte, intre neofascism si fascismul clasic nu se poate pune si nu trebuie pus semnul egalitatii. Intre ele exista diferente care nu pot fi neglijate. Neofascismul reprezinta un element polifunctional al intentiilor si obiectivelor celor mai reactionare forte ale societatii actuale, formatiunile neofasciste si membrii acestora sunt folositi pentru reprimarea, cel mai adesea violenta, a actiunilor organizatiilor democratice . Nu de putine ori, prin actele teroriste si tezele revizioniste pe care le sustin, contribuie la incordarea si tensionarea relatiilor dintre state.

Organizatiile neofasciste au, de cele mai multe ori, un caracter ilegal si o activitate subversiva. Reglementarile juridice din tarile in care ele activeaza interzic propaganda fascista si actiunile indreptate impotriva statului democrat, ceea ce obliga gruparile neofasciste la o permanenta mobilitate organizationala.

O alta trasatura, priveste diversitatea formatiunilor neofasciste, determinata de o anumita specializare in desfasurarea actiunilor. Aceasta situatie nu exclude, dupa cum au dovedit-o anchetele intreprinse de catre organele de specialitate din unele tari ale Uniunii Europene, legaturile subterane de cooperare si sprijin reciproc dintre organizatiile de extrema dreapta din cadrul aceluiasi stat sau chiar din state diferite.

Prin structuri organizate din ce in ce mai articulat, gruparile extremiste de dreapta, neofasciste/neonaziste, indiferent din tara unde fiinteaza, actioneaza sub aceleasi culori sumbre ale ideologiei care le-a nascut constituind prin intreaga lor activitate criminala, dominata de cultul violentei, unul dintre cele mai nocive si periculoase fenomene ale contemporaneitatii . Din acest motiv, recrudescenta terorismul de inspiratie fascista impune o riposta tot mai hotarata, nu numai a statelor in cauza, ci si pe plan international, pentru ca ororile suferite de omenire de pe urma nazismului/fascismului sa nu se mai repete niciodata.



Un alt aspect se refera la aria de raspandire si activitatea deosebit de vasta a acestor grupari prezente in Statele Unite, Canada, Africa de Sud, America Centrala si de Sud, precum si in Europa si in fosta Uniune Sovietica. In Africa de Sud gruparile extremiste, cum ar fi Afrikaner Weerstandsbeweging , continua sa reprezinte un pericol pentru viata si bunastarea economica si sociala a populatiei, comitand asasinate politice care au ca tinta destabilizarea vietii politice.

In Europa, in ultimii ani, problema renasterii violentei de extrema dreapta a devenit o amenintare mult mai serioasa decat violenta propagata de extrema stanga. De exemplu, in Germania, nemultumirile provocate de lupta intre diferitele partide politice, de tendintele de reunificare economica, de nivelul ridicat de somaj si de numarul sporit de imigranti, au creat un climat in care extremismul de dreapta a luat amploare . Astfel, ministerul de Interne german estimeaza ca, la ora actuala, exista aproximativ 75 de grupari de extrema dreapta active, cu peste 65.000 de membri, dintre care aproape 10% au savarsit cel putin un act de violenta . Violenta promovata de gruparile rasiste, a inregistrat o crestere semnificativa in Europa, din Rusia pana in Marea Britanie, partidele neofasciste obtinand rezultate surprinzatoare in alegerile din Italia, Austria si alte cateva tari continentale, iar in Marea Britanie, unde performantele electorale ale extremei drepte au fost aproape nule, frecventa atacurilor rasiste a crescut in mod dramatic. Oricum, terorismul de extrema dreapta se preconizeaza a ramane in continuare la un nivel national, neexistand semnale ale internationalizarii acestui fenomen.

d.Terorismul de extrema stanga

Gruparile teroriste de extrema stanga au disparut aproape in intregime din Europa, Germania anihiland nucleul Factiunii Armatei Rosie inca din anii 1980, Italia - Brigazile Rosii, iar Franta si Belgia - Actiunea Directa si Celulele Combatante Comuniste. Singurele state care inca se mai confrunta cu un terorism de extrema stanga sunt Grecia - Organizatia „17 Noiembrie' si ELA si Turcia - DHKP/C.

Ideologia comunista confera gruparilor teroriste de extrema stanga motivatie de a actiona impotriva „clasei exploatatoare capitaliste” si institutiilor care o sustin.

Daca ne axam pe analiza ideologiei promovate de gruparile teroriste de sorginte comunista din Italia sau din fosta Republica Federala a Germaniei, Brigazile Rosii respectiv Factiunea Armatei Rosii putem sa identificam o similitudine teleologica (rastumarea regimului capitalist), dar o strategie diferentiata in privinta selectarii tintelor .

Astfel, chiar daca Brigazile Rosii au identificat inamicul in corporatiile americane care „conduceau din umbra Italia' si in NATO, tinta directa a fost administratia centrala italiana, in vreme ce Factiunea Armatei Rosii era motivata de distrugerea imperialismului ca putere politica exercitata in stat .

De mentionat ca disparitia acestor grupari din Europa a fost accelerata, in mare masura, de disparitia URSS. Nu trebuie insa ignorata influenta continua a ideologiilor de extrema stanga asupra miscarilor revolutionare din asa-numitele state ale Lumii a III-a. De exemplu, gruparea terorista Calea Luminoasa din Peru se considera promotoarea

revolutiei comuniste in America Latina. Cu toate ca evolutia gruparii a fost incetinita de arestarea si condamnarea la inchisoare pe viata a liderului sau, Calea Luminoasa inca reprezinta o amenintare serioasa pentru viata locuitorilor precum si pentru bunastarea economica si sociala in multe parti ale acestui stat si serveste ca model pentru alte grupari similare din statele invecinate.

Insa violenta acestei organizatii paleste in fata terorii in masa aplicata de miscarea comunista cambodgiana Khmerii Rosii. Desi a suferit multe lovituri de la inceputul operatiunilor de mentinere a pacii, declansate de catre Organizatia Natiunilor Unite, aceasta grupare terorista inca mai actioneaza, in mod deschis, impotriva fortelor guvernamentale si foloseste granita cu Thailanda pentru actiuni de contrabanda, fiind sprijiniti de generali thailandezi corupti.

e.Terorismul religios

In prezent, din cele aproximativ cincizeci de organizatii teroriste active in lume, 20% sunt motivate de ideologii religioase, cea mai mare importanta cunoscand-o fundamentalismul islamic. Gruparile teroriste religioase intrebuinteaza violenta pentru a promova ceea ce acestea considera a fi scopuri comandate de catre divinitate, adesea alegandu-si categorii largi de dusmani-tinte in incercarea de a determina schimbari sociale majore.

O diferentiere majora intre terorismul de ordin religios si cel motivat de ideologii politice seculare este conferita de sistemul de valori si de mecanismele de legitimare a atentatelor teroriste. Astfel, pentru gruparile teroriste de sorginte religioasa, violenta presupune o dimensiune sacramentala, transcendenta care promoveaza comiterea de atentate teroriste fara nici un fel de constrangere de ordin social sau politic .

De asemenea, in vreme ce gruparile teroriste seculare considera ca folosirea nediscriminata a violentei este contra-productiva, cele religioase se situeaza la polul diametral opus, violenta actionala fiind motivata de nevoia de sacrificiu in atingerea telului divin urmarit.

Din punct de vedere teleologic, daca gruparile teroriste seculare inteleg sa foloseasca violenta doar ca un instrument in atingerea scopurilor propuse, o dovada in acest sens fiind reprezentata de faptul ca, in prezent, majoritatea gruparilor nationaliste, etnic-separatiste sau extremiste sunt dispuse sa renunte la organizarea de atentate si sa negocieze prin mijloace politice (a se vedea cazul IRA, ETA, OEP), gruparile religioase privesc declansarea violentelor ca un scop in sine si nu in ultimul rand, intre gruparile teroriste seculare si cele de inspiratie religioasa exista o diferenta de auto-perceptie si de motivatie actionala. In vreme ce gruparile seculare considera ca prin actiunea lor vor produce unele corecturi ale unui sistem social sau politic, viabil in ansamblul sau, gruparile religioase doresc sa provoace schimbari radicale ale ordinii existente, aceasta alienare sociala avand un caracter mult mai distructiv si mai putin selectiv in alegerea tintelor .

Fiind motivati de imperative morale si spirituale, gruparile fundamentaliste percep realitatea prin lentila distorsionanta a credintelor religioase. Un exemplu in acest sens este Frontul pentru Eliberarea Palestinei (promova o ideologie marxista) care nu a identificat corect motivatia ostilitatii populare din Orientul Mijlociu fata de civilizatia occidentala, generata de amenintarea valorilor islamice de catre civilizatia occidentala si doar intr-o mai mica masura de exploatarea economica a populatiei din regiune de catre capitalismul occidental . Acest fapt a condus la diminuarea popularitatii Frontului pentru Eliberarea Palestinei, in vreme ce discursul gruparilor teroriste de sorginte fundamentalist islamica, de aparare a identitatii religioase, a fost bine receptat de populatie.

Din punct de vedere al unui cadru psiho-istoric, fundamentalismul religios continua sa izbucneasca in perioade de timp diferite, in mod individual sau colectiv. Terorismul religios fie promoveaza un punct de vedere puternic reliefat, dictat de convingerea ca religia detine singura cheie spre o era „mesianica' si respingand celelalte cai catre aceasta, fie foloseste fenomenul religios pentru a-si justifica ideologia revolutionara si violenta. Conform lui Bruce Hoffman, actele teroriste de natura religioasa conduc la comiterea de masacre, intrucat presupun un scop transcendent, divin, fanaticii religiosi apeland la o violenta aproape fara limite impotriva unor categorii de tinte aproape infinite: adica asupra oricui care nu este membru al religiei sau sectei religioase a teroristilor .

Walter Lacqueur se pronunta impotriva unei caracterizari dramatice a unui fenomen cu mai multe fatete, notand ca, de fapt, exista mai multe tipuri de terorism, fiecare cu modul sau de abordare si trasaturile sale .



Ion Bodunescu, op.cit., p.20

Ibidem

Walter Laqueur, op.cit., p.100

Andrei Miroiu (coord.), Radu-Sebastian, Manual de Relatii Internationale, Editura Polirom, Bucuresti, 2006, p.55

Ion David, op.cit., p.27

Gheorghe Aradavoaice, op.cit., p.93

Andrei Miroiu, op.cit., p.56



Ion Bodunescu, op.cit., p.31

Ion Bodunescu, op.cit., p.31

Ibidem

Ariel Merari, op.cit., p.87

Cristian Barna, op.cit., p.102

Apartheidul (care in limba afrikaans inseamna “separare”) este un sistem social, politic si economic rasist impus de guvernele minoritatii albe din Africa de Sud de-a lungul secolului XX. Apartheidul prevedea segregarea raselor (locuirea separata), iar majoritatii negre i se interzicea, printre altele, dreptul la vot si libera circulatie. In sens larg, apartheidul desemneaza politica de separare a comunitatilor etnice sau rasiale diferite. Practica apartheidului a fost frecvent pusa in practica in istoria moderna

Apartheidul este tema centrala in jurul careia s-a petrecut istoria Africii de Sud in perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial. Istoria apartheidului acopera perioada cuprinsa intre anii , cand a fost creat, pana in - , cand s-au organizat primele alegeri libere

Ion David, op.cit., p.28

Cunoscut si sub denumirea de “Masacrul de la Sharpeville

Ion Bodunescu, op.cit., p.34

Cristian Barna, op.cit., p.43

Miscarea separatista basca a fost fondata in anul 1959 de catre Julian Madariaga Aguirre si are drept obiectiv independenta si unificarea teritoriului basc

Black Cofer, op.cit,p.56

Ariel Merari, op.cit., p.61

Organizatie araba fondata in 1964 in scopul infiintarii unui stat palestinian independent. Include o serie de grupari distincte, dintre care cea mai importanta este Al-Fatah, condusa de Yasser Arafat, presedinte al OEP din 1969

C. J. Drake, The Role of Ideology in Terrorists’ Target Selection, Terrorism and Political Violence, vol. 10, no.2, Londra, 1998, p.23

Ion Bodunescu, op.cit., p.41

Gheorghe Aradavoaice, op.cit., p.54

Anghel Andreescu (si colectivul), Terorismul international – Flagel al lumii contemporane, Editura M.A.I., Bucuresti, 2003, p.33

Miscarea de rezistenta africana este un grup politic si militar legata de restaurarea unei republici independente din Africa de Sud

Cristian Barna, op.cit., p.45

Ibidem

V. S. Pisano, The Dynamics of Subversion and Violence in Contemporary Italy, Hoover Institution Press, California, 1987, p.122

C. J. Drake, op.cit., p.32

Miscare maoista de gherila

Paul Wilkison, Terrorism: International Dimensions in Contemporany Terrorism, Facts on Fille, Routledge, New York, 1986, p.255

Bruce Hoffman, op.cit., p.44

Harold M. Cubert, The PFLP’s Changing Role in the Middle East, Editura Frank Cass, Londra, 1997, p.54

Ibidem

Walter Laqueur, No End to War: Terrorisn in the Twenty-first Century, Continuum, New York, 2003, p.22






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 856
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site