CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
VIOLENTA OSTILA SI SOCIETATEA OSTILA
Una dintre marile probleme ale umanitatii a constituit-o problema
violentei si agresivitatii umane,a acelor tipuri de personalitati pentru
care agresivitatea si violenta le apar ca cele mai corespunzatoare pentru
existenta si supravetuirea sociala.
In epoca marximului din Romania,ideologii partidului din psihiatrie negau
existenta sociopatiilor si mai ales in societatea socialista (care nu putea sa
aiba decat un rol sanogen,in ciuda tarilor si a totalitarismului care agresa
personalitatea umana.In acest fel s-a constatat ca fenomenele violentei si
agresivitatii si chiar a criminalogiei pot sa coincida partial si cu domeniul
psihiatriei sociale.
Furia si agresivitatea.
In ultimii 30 de ani,aproape ca nu a trecut un an fara a se consacra acestui
subiect,cel putin un congres,la care au participat profesionisti foarte
diferiti (psihologi,sociologi,psihiatri,geneticieni,neurochimisti etc).
Daca la animal comportamentul agresiv apare ca motivat (sexual,legat de
instinctul de aparare sau alimentar),la om apare adesea fara asemenea motivatii
(bande de tineri care agreseaza trecatorii,luarea de ostatici etc).Numerosi
autori vorbesc,in sens social de agresivitate,in sensul unor ambitii
comportamentale competitive.Von Bertalanffy (1958) descrie omul ca pe o fiinta
cu instincte sarac desvoltate,consecinta fiind aparitia unei fiinte periculoase
pentru el insasi si mediu.Acest lucru,subliniaza Bastians (1972),se bazeaza pe
faptul ca omul nu are totdeauna capacitatea de a conduce si controla universul
simbiolic care face comunicarea posibila.Intrebarea daca natura umana este buna
sau rea a fost pusa de multa vreme.Hobbes spunea ca 'home homini
lupus',in timp ce Locke arata ca in natura oamenii traiesc impreuna,fara
lideri,in raport cu dreptatea si legile naturale,ca o comunitate a virtuosilor
anarhisti,aceasta lege naturala fiind,spune Locke 'de origine
divina'.Dar subliniaza Hiwert (1969) criminalul,ca si bolnavul mintal
participa la aceiasi mitologie a omului alienat.Contrar numeroaselor pareri,in
acest domeniu,Durkheim (1885) nu vede caracterul patologic al crimei,pentru el
crima fiind un fapt social normal,deoarece fenomenul nu apare doar in unele
societati sau la unele specii,ci in toate societatile,din toate timpurile.Din
acest motiv,delictul,crima apar legate de conditiile vietii colective,de toate
varstele,ceea ce face din violenta o adevarata maladie sociala.
Mai mult,chiar,Durkheim
subliniaza ca aceasta este un 'fapt social normal',deoarece ar fi
util si necesar,legat de conditiile fundamentale ale vietii sociale si utila
caci aceste conditii care o genereaza sunt ele insasi indispensabile evolutiei
normale a moralei si a dreptului.Din acest motiv,raufacatorul nu mai apare ca
un antisocial radical,ca o specie parazit,un corp strain,inasimilabil in sanul
societatii,ci ca un agent regulator al vietii sociale.Transformand crima
intr-un fapt oarecare,nu inseamna sa nu o uram,deoarece nici durerea nu este
dezirabila (Durkheim).Desi individul si societatea urasc violenta si
crima-acesta fiind aspectul normal al problemei-ea ar juca totusi un rol util
in societate.
Totusi trebuie subliniat ca Durkheim scria acestea in 1895,in anumite conditii
specifice si ca,a denatura aceasta viziune,in sensul ca el ar face apologia
crimei nu este real,deoarece autorul avea nevoie de aceasta exagerare pentru a
se opune,la acea epoca,unor conceptii statice sau religioase ale timpului sau
si pentru a implica fenomenul violentei in cadrul unui complex studiu
sociologic,in care insasi autorul a fost printre pioneri.Realitatea este ca
fiinta umana se afla angajata continuu in gasirea de solutii in ceea ce
priveste agresivitatea si crima,aceasta fiind poate mult mai actual decat in
secolul trecut.
Imaturitatea afectiva a tinerilor va face ca la acestia furia si agresivitatea
sa apara in conditii mult mai usoare,fiind implicati mai ales factorii
familiali (parinti cruzi,criticism exagerat,favorizarea unui frate
etc).Exista,subliniaza Jersild si colab. (1978) o serie de conditii care cresc
susceptibilitatea adolescentilor si maresc frecventa si intensitatea
comportamentelor agresive,a furiei si a urei.Aceste fenomene ar fi:foamea si
oboseala fizica si psihica,ironizarea permanenta,lezarea constanta a mandriei
si autostimei.Esecul este o adevarata trauma psihica,el produce adesea
sentimentul de rusine din care mai ales tinerii cauta sa iasa prin violenta.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1129
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved