Despre gelozie
Spune-mi,
te rog, care om este mai vrednic de mila decat omul gelos sau omul cuprins
de gelozie fara temei? Imaginea exacta a unei astfel de
casnicii o putem avea daca o comparam cu razboiul sau cu
furtuna: numai jale, numai banuieli, numai dihonie, numai certuri si
discutii. Gelosul nu-i mai fericit decat indracitul sau nebunul;
necontenit se framanta, sare, se cearta cu toata lumea, se
manie pe oricine, vinovat sau nevinovat, pe sluga, pe copil, pe oricine ii
iese in cale. Toata placerea casatoriei s-a dus; toata
viata ii este plina de amaraciune, de jale si de
scarba. Chinul geloziei il urmareste pretutindeni, fie de
ramane in casa, fie de iese in oras, fie de pleaca in
calatorie; il chinuie mai groaznic decat boldul; ii
intarata sufletul si nu-i lasa numai la tristete, ci
si la manie cumplita.
Tristetea singura, sau numai mania,
il poate pierde pe om daca pune stapanire pe sufletul lui. Daca
insa il asalteaza si tristetea si mania strivindu-l
necontenit, fara sa-l lase sa-si traga putin
sufletul, starea lui sufleteasca este mai groaznica decat moartea. Nu
poti compara gelozia nici cu saracia lucie, nici cu bolile de
nevindecat, nici cu focul, nici cu sabia. Numai cei care au suferit pe propria
piele chinurile geloziei ii cunosc amarul. Cuvantul nu poate zugravi
grozavia bolii. Nimeni si nimic nu poate mangaia sufletul unui
sot ravasit de gelozie, al unui sot silit sa
banuiasca necontenit cinstea aceleia pe care o iubeste ca pe
ochii din cap, pentru care si-ar da cu placere chiar viata. Chin
groaznic il cuprinde si cand se indreapta spre pat, si cand se
aseaza la masa sa manance si sa bea; masa ii
pare plina mai degraba cu otravuri decat cu mancaruri, iar
patul, de nesuferit; nu poate sta in el nici cateva clipe; se framanta
si se rasuceste ca si cum ar sta pe jaratec. Nu-l pot smulge
din cumplita ravasire a sufletului sau nici intalnirile cu
prietenii, nici grija de afaceri, nici teama de primejdii, nici cele mai
puternice placeri, nimica. Furtuna aceasta pune stapanire pe
sufletului mai tiranic decat alta bucurie, decat orice alta
suparare. La acest chin sufletesc se gandea Solomon cand a spus: „Nemiloasa
ca iadul este gelozia” (Cantarea cantarilor 8,6); iar, in alta parte:
„Din pricina geloziei barbatul ei este plin de manie; el este
fara mila in ziua razbunarii, nici un pret de
rascumparare nu va putea sa-i potoleasca ura, nici chiar
daca-i vei face nenumarate daruri”(Pilde 34-35). Atat de mare este
furia geloziei, incat nici pedepsirea celui care i-a stricat casa nu
potoleste durerea gelosului. Adeseori multi i-au omorat pe oamenii
care le-au necinstit casa, dar n-au putut sa-si omoare mania si
tristetea. Altii au ramas la fel de mistuiti de focul
geloziei, daca nu si mai mult, chiar dupa ce si-au
injunghiat sotiile. Sotul gelos traieste toate chinurile
geloziei chiar daca gelozia s-a nu-i deloc intemeiata, iar nenorocita
si nefericita lui sotie sufera mai cumplit decat barbatul
ei. Unde sa-si indrepte privirea, la cine sa fuga, cand
vede ca barbatul sau o uraste mai mult decat toti
vrajmasii ei, cand vede ca s-a prefacut in fiara
salbatica acela care trebuia sa-i fie mangaiere in necazuri,
acela de la care trebuia sa astepte aparare? In ce parte a lumii
sa scape de chinurile ei o data ce portul vietii sale,
casnicia, e inchis si plin de nenumarate stanci? Slugile si
slujnicele sale ii rad in obraz, sunt mai obraznice cu ea decat sotul ei.
De felul lor servitorii sunt banuitori si nerecunoscatori; cand
insa li se mai da si libertatea sa se poarte cum le este
felul, cand vad ca a intrat dihonia intre stapanii lor, atunci
cearta dintre soti e cel mai nimerit prilej ca sa-si dea pe
fata toata purtarea lor urata. Atunci pot sa
nascoceasca si sa plasmuiasca orice vor, in
toata voia, si sa intareasca si mai mult
banuiala sotului. Gelosul crede totul cu usurinta;
pleaca urechea la tot ce se spune; nu poate face deosebire intre
calomniatori si oamenii vrednici de crezare. Si sunt mai crezuti
cei care maresc banuiala sotului decat cei care incearca s-o
spulbere. Pentru aceasta sotia banuita pe nedrept este silita
sa se teama si sa tremure de frica slugilor barfitoare
si a nevestelor lor tot atat de mult ca si de frica barbatului;
este silita sa cedeze slugilor locul cuvenit ei in casa, si
sa ia locul lor. Poate trai o clipa fara sa verse
lacrimi?
Ce
noapte, ce zi, ce sarbatoare este lipsita de gemete, de vaiete,
de lacrimi? Necontenit amenintari si ocari; unele de la
barbatul ei, ranit fara temei in suflet, altele, de la
slugile cele ticaloase. Se pazeste, isi controleaza
vorbele si faptele; toata viata ii e plina de teama
si de cutremur. E iscodita nu numai cand iese din casa si
cand vine acasa, ci ii sunt cercetate cu de-amanuntul si
vorbele, si privirile, si suspinele; este silita sa stea
mai nemiscata ca o stanca, sa sufere totul in tacere,
sa stea inchisa necontenit in camera ei, mai rau decat un
intemnitat; daca vrea sa spuna ceva, sa se tanguie,
sa iasa din casa a, trebuie sa dea socoteala si
explicatii acelor judecatori ticalosi, adica
slujnicelor si multimii servitorilor. Daca vrei,
inchipuie-ti ca toate aceste chinuri sufletesti le are o familie
nespus de bogat, care intinde mese imbelsugate si luxoase, care are
multime de slugi; o familie de neam stralucit, familia unui inalt
demnitar, inconjurat de slava multa si de faima
stramosilor. Sa nu lasi nimic dintre cele care parca
fac de invidiat viata acelei familii. Strange totul cu grija, si
compara totul cu tristetea si chinul geloziei ce stapanesc
acea familie. Vei vedea ca, in sanul acelei familii atat de bogate si
de slavite, placerea n-o gaseste nicaieri. A
disparut, s-a stins asa cum se stinge o mica scanteie ce cade pe
intinsul nesfarsit al oceanului.
Aceasta se
intampla cand e gelos barbatul. Dar daca femeia e geloasa
(lucru destul de des), atunci barbatul sufera mai putin decat
femei, si cea mai mare parte a durerii cade tot pe acea nenorocita,
caci nu va putea sa se foloseasca de aceleasi arme, ca un
barbat, fata de sotul ei banuit de adulter. Care
barbat va suferi sa stea necontenit acasa, la porunca
sotiei lui? Care sluga va indrazni sa-l spioneze pe
stapanul sau, fara sa nu fie indata
pedepsita? Femeia geloasa nu poate sa-si mangaie durerea cu
mijloacele de care se foloseste un barbat gelos si nici nu-si
poate exprima prin cuvinte mania ei. Barbatul va suferi poate o data,
de doua ori plansetele si vaietele ei; daca insa
continua sa-l invinuiasca, o invata iute ca e mai
bine sa sufere si sa se mistuie in tacere.
Toate acestea se
intampla si pentru sot, si pentru sotie, cand gelozia
se intemeiaza pe simple banuieli. Daca se intampla
insa ca gelozia sa fie intemeiata, apoi tot femeia este