Despre gelozie

Spune-mi, te rog, care om este mai vrednic de mila decat omul gelos sau omul cuprins de gelozie fara temei? Imaginea exacta a unei astfel de casnicii o putem avea daca o comparam cu razboiul sau cu furtuna: numai jale, numai banuieli, numai dihonie, numai certuri si discutii. Gelosul nu-i mai fericit decat indracitul sau nebunul; necontenit se framanta, sare, se cearta cu toata lumea, se manie pe oricine, vinovat sau nevinovat, pe sluga, pe copil, pe oricine ii iese in cale. Toata placerea casatoriei s-a dus; toata viata ii este plina de amaraciune, de jale si de scarba. Chinul geloziei il urmareste pretutindeni, fie de ramane in casa, fie de iese in oras, fie de pleaca in calatorie; il chinuie mai groaznic decat boldul; ii intarata sufletul si nu-i lasa numai la tristete, ci si la manie cumplita.

Tristetea singura, sau numai mania, il poate pierde pe om daca pune stapanire pe sufletul lui. Daca insa il asalteaza si tristetea si mania strivindu-l necontenit, fara sa-l lase sa-si traga putin sufletul, starea lui sufleteasca este mai groaznica decat moartea. Nu poti compara gelozia nici cu saracia lucie, nici cu bolile de nevindecat, nici cu focul, nici cu sabia. Numai cei care au suferit pe propria piele chinurile geloziei ii cunosc amarul. Cuvantul nu poate zugravi grozavia bolii. Nimeni si nimic nu poate mangaia sufletul unui sot ravasit de gelozie, al unui sot silit sa banuiasca necontenit cinstea aceleia pe care o iubeste ca pe ochii din cap, pentru care si-ar da cu placere chiar viata. Chin groaznic il cuprinde si cand se indreapta spre pat, si cand se aseaza la masa sa manance si sa bea; masa ii pare plina mai degraba cu otravuri decat cu mancaruri, iar patul, de nesuferit; nu poate sta in el nici cateva clipe; se framanta si se rasuceste ca si cum ar sta pe jaratec. Nu-l pot smulge din cumplita ravasire a sufletului sau nici intalnirile cu prietenii, nici grija de afaceri, nici teama de primejdii, nici cele mai puternice placeri, nimica. Furtuna aceasta pune stapanire pe sufletului mai tiranic decat alta bucurie, decat orice alta suparare. La acest chin sufletesc se gandea Solomon cand a spus: „Nemiloasa ca iadul este gelozia” (Cantarea cantarilor 8,6); iar, in alta parte: „Din pricina geloziei barbatul ei este plin de manie; el este fara mila in ziua razbunarii, nici un pret de rascumparare nu va putea sa-i potoleasca ura, nici chiar daca-i vei face nenumarate daruri”(Pilde 34-35). Atat de mare este furia geloziei, incat nici pedepsirea celui care i-a stricat casa nu potoleste durerea gelosului. Adeseori multi i-au omorat pe oamenii care le-au necinstit casa, dar n-au putut sa-si omoare mania si tristetea. Altii au ramas la fel de mistuiti de focul geloziei, daca nu si mai mult, chiar dupa ce si-au injunghiat sotiile. Sotul gelos traieste toate chinurile geloziei chiar daca gelozia s-a nu-i deloc intemeiata, iar nenorocita si nefericita lui sotie sufera mai cumplit decat barbatul ei. Unde sa-si indrepte privirea, la cine sa fuga, cand vede ca barbatul sau o uraste mai mult decat toti vrajmasii ei, cand vede ca s-a prefacut in fiara salbatica acela care trebuia sa-i fie mangaiere in necazuri, acela de la care trebuia sa astepte aparare? In ce parte a lumii sa scape de chinurile ei o data ce portul vietii sale, casnicia, e inchis si plin de nenumarate stanci? Slugile si slujnicele sale ii rad in obraz, sunt mai obraznice cu ea decat sotul ei. De felul lor servitorii sunt banuitori si nerecunoscatori; cand insa li se mai da si libertatea sa se poarte cum le este felul, cand vad ca a intrat dihonia intre stapanii lor, atunci cearta dintre soti e cel mai nimerit prilej ca sa-si dea pe fata toata purtarea lor urata. Atunci pot sa nascoceasca si sa plasmuiasca orice vor, in toata voia, si sa intareasca si mai mult banuiala sotului. Gelosul crede totul cu usurinta; pleaca urechea la tot ce se spune; nu poate face deosebire intre calomniatori si oamenii vrednici de crezare. Si sunt mai crezuti cei care maresc banuiala sotului decat cei care incearca s-o spulbere. Pentru aceasta sotia banuita pe nedrept este silita sa se teama si sa tremure de frica slugilor barfitoare si a nevestelor lor tot atat de mult ca si de frica barbatului; este silita sa cedeze slugilor locul cuvenit ei in casa, si sa ia locul lor. Poate trai o clipa fara sa verse lacrimi?

Ce noapte, ce zi, ce sarbatoare este lipsita de gemete, de vaiete, de lacrimi? Necontenit amenintari si ocari; unele de la barbatul ei, ranit fara temei in suflet, altele, de la slugile cele ticaloase. Se pazeste, isi controleaza vorbele si faptele; toata viata ii e plina de teama si de cutremur. E iscodita nu numai cand iese din casa si cand vine acasa, ci ii sunt cercetate cu de-amanuntul si vorbele, si privirile, si suspinele; este silita sa stea mai nemiscata ca o stanca, sa sufere totul in tacere, sa stea inchisa necontenit in camera ei, mai rau decat un intemnitat; daca vrea sa spuna ceva, sa se tanguie, sa iasa din casa a, trebuie sa dea socoteala si explicatii acelor judecatori ticalosi, adica slujnicelor si multimii servitorilor. Daca vrei, inchipuie-ti ca toate aceste chinuri sufletesti le are o familie nespus de bogat, care intinde mese imbelsugate si luxoase, care are multime de slugi; o familie de neam stralucit, familia unui inalt demnitar, inconjurat de slava multa si de faima stramosilor. Sa nu lasi nimic dintre cele care parca fac de invidiat viata acelei familii. Strange totul cu grija, si compara totul cu tristetea si chinul geloziei ce stapanesc acea familie. Vei vedea ca, in sanul acelei familii atat de bogate si de slavite, placerea n-o gaseste nicaieri. A disparut, s-a stins asa cum se stinge o mica scanteie ce cade pe intinsul nesfarsit al oceanului.

Aceasta se intampla cand e gelos barbatul. Dar daca femeia e geloasa (lucru destul de des), atunci barbatul sufera mai putin decat femei, si cea mai mare parte a durerii cade tot pe acea nenorocita, caci nu va putea sa se foloseasca de aceleasi arme, ca un barbat, fata de sotul ei banuit de adulter. Care barbat va suferi sa stea necontenit acasa, la porunca sotiei lui? Care sluga va indrazni sa-l spioneze pe stapanul sau, fara sa nu fie indata pedepsita? Femeia geloasa nu poate sa-si mangaie durerea cu mijloacele de care se foloseste un barbat gelos si nici nu-si poate exprima prin cuvinte mania ei. Barbatul va suferi poate o data, de doua ori plansetele si vaietele ei; daca insa continua sa-l invinuiasca, o invata iute ca e mai bine sa sufere si sa se mistuie in tacere.

Toate acestea se intampla si pentru sot, si pentru sotie, cand gelozia se intemeiaza pe simple banuieli. Daca se intampla insa ca gelozia sa fie intemeiata, apoi tot femeia este