Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
Statistica

ANALIZA BURSIERA - Elemente definitorii ale analizei bursiere

finante



+ Font mai mare | - Font mai mic



ANALIZA BURSIERA

Elemente definitorii ale analizei bursiere



Pana a ajunge la interpretarea unor grafice a mediilor mobile sau de tip "lumanare", chiar pana cand investitorul este in masura de a adopta singur o strategie de investitii este necesara decizia lui de a intra pe piata de capital. In momentul in care dorim sa tranzactionam pentru prima data pe o piata, indiferent daca este de capital, de titluri financiare sau de instrumente derivate, apar semne de intrebare din perspectiva mai multor factori - daca este bine sa intru azi pe piata sau sa astept ziua de maine sau care va fi tendinta pretului in urmatoarea perioada. Daca am avea raspunsurile la aceste intrebari, deciziile pe care trebuie sa le luam ar fi mult mai simple.

Inca din fazele incipiente ale burselor de valori, investitorii au incercat si au schimbat numeroase metode care sa ii ajute sa anticipeze fluctuatiile de pret intr-un mod favorabil deciziei lor investitionale. S-au cautat formule de calcul a pretului care sa permita utilizatorilor sa fie mereu cu un pas inaintea celorlati sau care sa elimine incertitudinile legate de fluctuatiile pietelor respective. De asemenea s-a recurs la utilizarea unor modele matematice si statistice, s-a cercetat istoricul pietelor cu speranta de a se descoperi anumite modele standard de miscare a preturilor sau s-a incercat identificarea miscarilor ciclice ale pietei ajungandu-se chiar si la studii din punct de vedere psihologic asupra pietei si a participantilor insa pana in prezent nimeni nu a reusit sa ajunga la o formula care sa garanteze intr-o forma sau alta castigul dintr-o investitie.

Si cu toate acestea, eforturile de a previziona evolutia viitoare a pretului au conturat de-a lungul timpului o stiinta numita analiza pietei, iar adeptii ei s-au separat in doua tabere: fundamentalistii si tehnicienii. Obiectivul lor fiind acelasi - previziunea pretului - insa metodele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv sunt diferite.

Scopul principal al oricarei investitii este obtinerea de profit. Randamentele pozitive inregistrate in ultimii de catre societatile cotate la Bursa de Valori Bucuresti a atras un numar tot mai mare de doritori de astfel de castiguri, dintre care multi au intrat fara a avea cunostinte elementare despre aceasta piata. Preocuparea lor principala a fost astfel alegerea societatilor care sa le ofere o posibilitate cat mai mare de castig la un nivel cat mai scazut al riscului. Din punctul lor de vedere analiza pietei consta in studierea ziarelor si a revistelor cu specific financiar, diverse rapoarte financiare si de analiza, consultarea brokerului personal sau schimbul de idei si pareri cu alti investitori. Astfel de abordari sunt utile pentru toti investitorii deoarece aceste date sunt cele care determina alegerea uneia sau altei societati a carei evolutii poate fi mai apoi studiata si urmarita mai in detaliu cu ajutorul analizei bursiere.

Un aspect de asemenea extrem de important care trebuie avut in vedere in momentul in care se decide intrarea pe piata de capital este ca nu ne putem baza pe o singura parere, opinie, indicator grafic sau metoda de analiza. Este normal ca un indicator sa ne convinga mai mult decat altul sau sa preferam un anumit fel de analiza, insa cand dorim sa luam o decizie este bine sa avem in vedere si tendintele altor indicatori, atat apartinand analizei tehnice cat si celei fundamentale, care daca indica aceeasi directie inseamna ca decizia este una bine fundamentata. Cand insa indicatorii sunt contradictorii (de cele mai multe ori) riscurile investitiei sunt mai mari. Nu se poate stabili cu certitudine care dintre cele doua tabere are mai multa dreptate, asta deoarece uneori se confirma analizele mai laborioase ale tehnicienilor in timp ce alte dati fundamentalistii sunt cei care sesizeaza momentul propice privind deciziile investitionale.

Avand in vedere aceste procede care pot fi utilizate pentru a ne face mai usoara decizia de a investi, constatam ca pot fi trasate si anumite profiluri de investitori. Astfel, acestia pot fi impartiti din punct de vedere al tipului de analiza predominant utilizat in decizia lor de a actiona, alaturi de psihologia proprie, in urmatoarele categorii:

speculatorul - este genul de investitor care efectueaza tranzactii intr-o perioada scurta de timp chiar si doar in cadrul unei singure sedinte de tranzactionare cu scopul de a obtine un profit imediat. Decizia lui de a intra pe piata este fundamentata pe baza graficelor obtinute in urma analizei tehnice cu aplicabilitate imediata. Datele analizei fundamentale sunt inutile pentru acest tip de investitor deoarece efectele stirilor si a datelor obtinute prin intermediul unui studiu fundamentalist sunt vizibile doar pe termen mediu sau lung;

investitorul de portofoliu - isi mentine pozitia pe piata pe un termen lung in scopul diversificarii activelor detinute pentru a minimiza riscurile. Avand in vedere ca el nu urmareste sa se retraga sau sa isi marcheze profitul intr-un timp scurt, el va tine cont mai mult de datele furnizate prin intermediul analizei tehnice decat de informatiile care reies din analiza fundamentala (deoarece graficele analizei tehnice ii sugereaza momentele oportune de a intra pe piata);

investitorul de pozitie - este genul de investitor care isi pastreaza portofoliul pe termen lung analizand permanent tendintele si miscarile la nivel macroeconomic aparute in sectorul sau ramura in care si-a plasat investitia. Acest fapt il determina sa recurga mai ales la studierea situatiei din perspectiva fundamentalista.

Dupa cum se poate observa, din profilurile prezentate reiese ca cele doua tipuri de analiza bursiera se completeaza reciproc si acolo unde una isi arata limitele intervine celalalta. Daca tehnicienii furnizeaza informatii despre piata in ansamblul si tendintele ei, fundamentalistii sunt cei care remarca daca evenimentele care au loc in afara pietei sunt in masura sa afecteze evolutiile viitoare de pret ale activelor detinute. Cert este ca trebuie tinut cont de ambele modalitati de analiza pentru a ne putea crea o imagine cat mai fidela asupra pietei.

Analiza tehnica

Termenul de analiza tehnica este privit din punctul de vedere al intermediarilor care opereaza pe pietele bursiere ca reprezentand in primul rand analiza pietei din interiorul ei. Metoda presupune deducerea evolutiilor viitoare de pret avand ca baza de pornire evolutiile trecute ale cotatiilor si comportamentul prezent al titlurilor dorite a fi tranzactionate. Nu putini sunt intermediarii care considera ca analiza tehnica este "medota suprema de studiu care se aproape cel mai mult de exactitate" in ce priveste pietele de derivate financiare.[1]

Alti autori califica denumirea de analiza tehnica ca fiind o formulare pretentioasa a unei abordari simple a deciziei de a investi. Cu alte cuvinte, analiza tehnica reprezinta studierea pietelor cu ajutorul graficelor bursiere.

Inceputurile acestei metoda de prognozare a investitiilor pot fi plasate undeva la inceputurile secolului XX in teoria lui Charles Dow. Asemanarile dintre analiza intreprinsa acum si indrumarile lui Dow privind politica investitionala constau in: notiunile de trend si tendinta a preturilor, preturi neinfluentate de informatii cunoscute, confirmari si divergente, volume ce reflecta variatia preturilor si drepte suport sau rezistenta.

Datele statistice oferite de piata sunt de asemenea de o importanta ridicata in cadrul analizei tehnice. Spre deosebire de cealalta modalitate consacrata de analiza - fundamentala - metoda tehnica nu ia in considerare indicatorii financiari, monetari sau de alta natura. Instrumentele de baza ale analizei tehnice sunt trendul pietei si graficul preturilor care alaturi de graficele financiare si anumiti indicatori pot determina stabilirea momentului potrivit in luarea deciziei de tranzactionare.

O stare de fapt remarcata si sustinuta de catre majoritatea tehnicienilor este repetitivitatea si ciclicitatea evolutiei preturilor. Ei combat in acelasi timp teoria mersului aleator[2] incercand sa identifice acele formatiuni distincte de cele cunoscute si trendurile, in stadiile lor de inceput calculand fluctuatiile preturilor in baza continuitatii si a ciclicitatii acestora. Aceste consideratii nu numai ca au fost prezentate sub forma unor teorii ci majoritatea traderilor le considera modalitatea care ii ajuta in fundamentarea si luarea deciziilor investitionale. Tot mai des se recurge la implementarea intrumentelor de analiza tehnica cu scopul de a anticipa cat mai corect evolutia preturilor.

Iata si cateva din motivele pentru care analiza tehnica ar trebui luata in considerare inainte de a se lua o decizie in privinta unor plasamente pe piata de capital:

graficele interpretate corect pot indica o evolutie precisa a preturilor pe o anumita perioada de timp; studiul lor detaliat poate crea o imagine fidela asupra volatilitatii pietei, element care este extrem de important in privinta evaluarii riscului care implica orice tranzactie;

graficele intocmite de tehnicieni sunt de asemenea utile si fundamentalistilor; graficele care redau evolutia preturilor pe termen lung le confera posibilitatea adeptilor analizei fundamentale sa identifice si sa izoleze perioadele in care s-au inregistrat miscari de amploare ale pretului. Astfel le va fi mult usurata interpretarea si identificarea evenimentelor care au putut sa genereze respectivele dezechilibre asupra pretului;

graficele pot fi folosite in acelasi timp ca si instrumtente de management financiar;

nu in ultimul rand, ele reflecta comportamentul pietei, care asa cum sustine teoria analizei tehnice, e posibil sa se repete pe viitor generand ciclicitatea preturilor.

Dupa cum se poate observa si din aceste puncte forte ale analizei tehnice, se confirma faptul ca graficele sunt un intrument de baza. Acestea se contituie pe diferite intervale de timp si in baza diferitelor valori (pret, volum tranzactii, etc.). Pe un grafic utilizat in cadrul metodei tehnice de analiza putem observa trei tipuri principale de elemente: trenduri (sau tendinte), praguri (sau nivele) si modele.

Trendurile pretului

Pe orice piata - financiara, de marfuri sau servicii - preturile la care au loc schimburile (tranzactiile) au tendinta de a urma o anumita directie (crestere sau scadere accentuata) intr-o anumita perioada de timp dupa care intervin momente de calmare in care oscilatiile pretului sunt mici sau nesemnificative. De regula, aceste evolutii se inregistreaza pe perioade mai lungi de timp, pot dura chiar si cativa ani, fiind uneori intrerupte de miscari opuse insa pe termen scurt. Aceste miscari ale pretului intr-o anumita perioada de timp au fost denumite de specialisti ca fiind trenduri sau tendinte.

Astfel, putem spune ca trendul urmareste evolutia evolutia preturilor care indica in mod clar o crestere sau o scadere continua a acestora pe o perioada determinata. Nu trebuie sa intelegem ca scaderea sau cresterea sunt liniare, deoarece orice crestere este intrerupta de scaderi sau orice scadere e intrerupta de cresteri temporare astfel incat majoritatea graficelor prezinta o evolutie care ia forma unor dinti de fierastrau.

In functie de comportamentul pretului se face distinctia intre trei mari tipuri de trenduri: ascendente, descendente si neutre.

Daca directia urmata este una de crestere se spune ca tendinta sau trendul este ascendent (figura 2), graficul fiind reprezentat de o succesiune de valori maxime si minime in crestere. Cu alte cuvinte nu este suficient ca valorile maxime sa fie mai mari decat valorile minime pe termen lung ci insusi valorile minime sa fie pe un trend ascendent - punctele de maxim relativ trebuie sa aiba o valoare mai mare decat precedentul punct de maxim relativ la fel cum fiecare punct de minim relativ trebuie sa se afle pe grafic deasupra anteriorului punct de minim relativ. Cam aceasta ar fi definitia trendului ascendent in care se observa dubla conditionare ce priveste atat cresterea valorilor maxime cat si a celor minime. Literatura de specialitate admite insa tot ca tendinta ascendenta si varianta in care sunt cuprinse doar valorile minime ale pretului care trebuie insa sa fie mereu in crestere. Trendul ascendent se opreste in momentul in care valoarea minima a unei zile este inferioara valorii minime a zilei anterioare. Un asemenea moment aparut pe un trend ascendent constituie un semnal care ne anunta ca trendul este pe sfarsite si prin urmare ar trebui luate masuri: fie a marca profitul, fie a amana decizia de cumparare.

Figura 2 - Grafic al trendului ascendent

La fel se poate prezenta si evolutia unui trend descendent (figura 3) cu diferenta ca succesiunea de valori maxime si minime trebuie sa fie descrescatoare. Cu alte cuvinte, fiecare valoare maxima si valoare minima trebuie sa se situeze sub pozitia anterioara. La fel, ca si in cazul trendurilor ascendente exista acea dubla conditionare, insa tendinta poate fi considerata de coborare si in cazul in care doar valorile maxime sunt mereu situate sub nivelul valorilor maxime care le preced. Un prim semnal care poate sa anunte o posibila oprire a trendului descendent este situarea unei valori maxime peste valoarea maxima precedent marcata pe grafic. In aceste conditii, piata poate percepe semnalul ca o incredere in activul respectiv, cererea luand amploare si reusind astfel sa echilibreze intr-o anumita masura forta vanzatorilor. Drept urmare, pretul poate sa se opreasca din scaderea accentuata si chiar sa se aprecieze. Aceasta situatia poata insemna un moment bun fie de a intra pe piata fie de a cumpara, mai ales daca se contureaza sfarsitul traiectoriei descendente si aparitia unui trend ascedent.

Figura 3 - Grafic trend descendent

Cel de-al treilea tip de trend, este cel cel neutru care face de obicei legatura intre celelalte doua situatii prezentate. In momentul in care un trend ascendent sau descendent se incheie urmeaza de cele mai multe ori un interval de timp in care pretul oscileaza aproximativ in jurul acelorasi valori. Cu alte cuvinte, nu se produc modificari semnificative. Momentele in care trendul este neutru (figura 4) sunt favorabile in special pentru intrarea pe piata a noilor investitori. Aceasta deoarece nu se consemneaza nici castiguri semnificative dar de asemenea riscul asumat este de asemenea redus. Finalul trendului neutru are loc odata cu modificarile constante in sus sau in jos ale valorilor maxime, respectiv minime ale pretului.

Figura 4 - Grafic al trendului neuntru

Relevanta acestor grafice ale trendului actiunilor poata insa sa difere de la un caz la altul. Asa cum spuneam mai devreme, psihologia fiecarui investitor este diferita in parte. De aceea si in momentul observarii trendului trebuie tinut cont de profilul celui care isi plaseaza capitalul pe piata bursiera.

Unui investitor care urmareste castiguri imediate ii vor fi mai putin utile studierea trendurilor pe perioade lungi de timp, tendintele de scurta durata fiind cele care ii sunt mai folositoare (fara a ignora insa tendintele generale ale pretului, tendite pe termen lung). In acelasi timp, daca se doreste realizarea unei investitii pe termen lung, va trebui sa fim atenti la tendintele pretului pe grafice reprezentand evolutia pe perioade mai mari de timp de 3-4 ani pentru a putea observa schimbarile de pret aparute si posibilele miscari ciclice ale acestuia. Pe un grafic care reprezinta o asemenea perioada indelungata se pot observa momentele in care se trece de la cresterea, la stagnarea sau chiar la scaderea pretului, se observa evolutia actuala si se pot deduce cu aproximatie care vor fi tenditele viitoare.

Un aspect extrem de important in ce priveste graficele tenditelor pretului il constituie modalitatea de realizare a acestora. Oscilatiile de pret in valoare absoluta pot sa creeze imagini care sa nu fie conforme cu realitatea. Din acest motiv se recomanda ca aceste grafice prin care se doreste o redare cat mai fidela a evolutiei trecute a pretului sa fie realizate folosind o scara logaritmica. Pe un asemenea grafic distantele egale de crestere sau de scadere a pretului sunt exprimate in procente, comparativ cu graficele simple unde distantele egale sunt reprezentate de fluctuatii ale pretului in valoare absoluta. Din punctul de vedere al unui investitor este mai relevant sa cunoasca evolutia procentuala a pretului decat cea unitara care poate sa induca in eroare. Astfel, daca am compara doua grafice simple a doua actiuni al caror pret s-a depreciat cu 1 RON distanta dintre valoarea de referinta si pretul nou ar fi identica. Insa scaderea cu 1 RON a unei actiuni care are pretul unitar de 100 RON reprezenta o depreciere cu abia 1%, in timp ce o actiune a carei valoare este de 10 RON, scaderea cu 1 RON reprezinta o coborare a pretului cu 10% deci de 10 ori mai mare decat la cealalta actiune. Acest fapt se poate observa cu usurinta daca graficul a fost realizat cu ajutorul scarii logaritmice. Se dovedeste astfel ca un asemenea tip de grafic al trendului scoate intr-adevar in evidenta variatiile importante in ce priveste evolutia pretului.

Si cu toate acestea, tehnicienii nu sunt in masura sa dea verdictul exact al momentului incetarii unui trend descendent sau punctul din care pretul unei actiuni va incepe sa inregistreze o perioada de crestere spectaculoasa. Din nou trebuie subliniat faptul ca cel care ia decizia de cumparare sau vanzare este investitorul. El este singurul in masura sa decida cum anume sa actioneze. La o prima privire poate parea simpla plasarea unui ordin de cumparare daca se identifica un trend ascendent sau sa se ia decizia de a vinde in cazul pretun incepe sa o ia la vale. Si totusi se pare ca mecanismele pietei de capital pot sa emita si semnale care daca nu sunt interpretate corect duc la luarea unor decizii gresite.

Conform unor analisti in cadrul acestor evolutii pozitive sau negative sau chiar si in perioadele de stagnare ulterioare pot avea loc "acumulari" sau "distributii" ale actiunii respective. Se spune despre o actiune ca se afla intr-o perioada de acumulare in momentul in care pretul ei a atins un nivel constant in urma unei coborari, moment in care investitorii care sunt bine documentati (atat din perspectiva analizei tehnice cat si a celei fundamentale) cumpara cam toate actiunile prezente pe piata la pretul respectiv sesizand ca sunt subevaluate. Dupa ce tot mai multi participanti la tranzactii observa potentialul de crestere al actiunii respective incep sa apara tot mai multe ordine de cumparare fapt care duce la un dezechilibru, volumul cererii intrecand cu mult oferta. Ca urmare, pretul va inregistra cresteri sustine de o cerere constanta mai mare decat oferta.

Acumularea de actiuni este urmata deseori de operatiunea opusa, distributia, ce are loc in momentul in care pretul atinge nivele ridicate la care totusi se fac tranzactii numeroase existand in continuare cerere. Prin urmare, actiunile care au fost acumulate la preturi mai mici sunt acum "distribuite" celor care au aflat mai tarziu despre rentabilitatea actiunii respective. Daca volumul ofertei este insa prea mare si cererea existenta nu il acopera piata este trasa in jos si pretul va inregistra o evolutie negativa in perioada urmatoare.

Se poate astfel observa ca simpla analiza a evolutiei pretului poate sa fie inselatoare daca nu se tine cont si de volumul tranzactiilor efectuate cu un anumit activ. Analiza unei actiuni avand in vedere evolutia pretului dar tinand seama si de volumul tranzactiilor se poate dovedi a fi mai elocventa decat simpla analiza a pretului. O crestere de pret poate surveni in cazul tranzactiilor cu volume mari de actiuni, fapt ce poate fi interpretat datorita aparitiei unor noi investitori pe piata care doresc sa cumpere cantitati importante de actiuni indiferent de pret. Daca insa pretul creste in timp ce volumul tranzactiilor este scazut se poate spune ca lipsesc ofertantii importanti iar cei care cumpara vor fi nevoiti sa plateasca tot mai mult pentru a realiza achizitiile dorite.

Structura cererii si a ofertei pe piata de capital este un alt element de maxima importanta care nu trebuie omis. Este bine de stiut in ce directie inclina balanta dintre cerere si oferta - daca exista prea multe ordine de cumparare pe care oferta nu le acopera piata va marca o urcare datorita presiunii de cumparare sau invers, daca ordinele de vanzare le intrec pe cele de cumparare, pentru a se executa va trebui ca pretul sa coboare. Dar a urmari efectiv evolutia ordinelor de cumparare si vanzare poata sa se dovedeasca mai greu de realizat in practica datorita numeroaselor variabile care nu urmaresc intotdeauna logica simpla.

Pentru a realiza o analiza cat mai eficienta este necesar a intelege ceea ce graficele exprima in fapt: tendintele si modelele de evolutie a preturilor ce reies din evolutiile societatilor tranzactionate, din atractivitatea acestora, din psihologia investitorilor si asteptarile impreuna cu riscurile pe care acestia sunt dispusi sa si le asume. Graficele sunt reprezentari ale situatiei concrete a unei societati, iar investitorul trebuie sa tina cont si de importanta unor aspecte ce tin de analiza fundamentala. A identifica o tendinta noua poate sa fie destul de dificil chiar si prin utilizarea graficelor. Nu putem spune ca in cazul in care pretul unei actiuni a crescut intr-o singura zi dupa o perioada de cadere trendul descendent a luat sfarsit si urmeaza o perioada de crestere. Trebuie avuta pentru a observa daca miscarea pretului nu este decat "un foc de paie" sau daca intr-adevar tendinta este de schimbare.

Pragurile de pret

Pentru a aduce mai multa lumina in interpretarea graficelor va fi nevoie sa urmarim si la pragurile sau nivelele preturilor. Acestea sunt de fapt valorile minime si maxime ale pretului atinse in mod repetat intr-o perioada de timp.

Daca pretul unei actiuni creste pana la o anumita valoare X intr-un interval de timp, dupa care coboara sub acea valoare, pentru ca in scurt timp sa revina la valoarea X dar nu reuseste sa o depaseasca, se spune ca s-a format un prag de rezistenta al pretului la valoarea X pe actiunea respectiva. Aceasta valoare a fost observata de catre investitorii interesati de actiunea in cauza ei percepand ca acesta este un prag important al pretului. Daca el ar fi depasit in urma unor viitoare tranzactii exista toate sansele ca cererea sa fie solida si sa pragul sa fie trecut iar cresterea pretului accentuata.

In sens invers, daca pretul unei actiuni scade pana la o anumita valoare Y dupa care isi revine putin inregistrand o usoara crestere, dar se intoarce la valoarea Y se spune ca acesta este un prag de sprijin. Daca evolutia pretului trece de nivelul Y in sens negativ pretul este probabil sa coboare in continuare; daca insa pragul Y este doborat de o crestere semnificativa a pretului este foarte posibil ca pragul sa fie depasit si actiunea respectiva sa inregistreze o crestere de durata. Trebuie remarcat faptul ca cu cat un asemenea nivel - fie de sprijin, fie de rezistenta - este atins de mai multe datorita unor oscilatii negative si pozitive consecutive, cu atat va fi mai greu de doborat.

Un alt aspect interesant in privinta pragurilor de pret il constituie durata de rezistenta a lor sau chiar datele la care s-au format. Deoarece de-a lungul evolutiei la bursa, actiunile unei companii pot cunoaste perioade de cresteri accentuate sau perioade similare de scadere, timp in care se pot crea niveluri de rezistenta sau de sprijin succesive. Acestea se formeaza in timp si cu cat vor fi mai vechi cu atata vor fi mai greu de doborat.



Pe langa aceste praguri/nivele stabilite prin calcule matematice exista si binecunoscutele praguri psihologice. Acestea se inregistreaza de obicei in jurul unor valori rotunde gen 1 RON, 10 RON, 20 RON care pot sa nu aiba intocmai legatura cu tendinta evolutiei actiunii respective. Daca pretul unei actiuni ajunge in jurul unei astfel de valori unii investitori ar putea sa plaseze mai multe ordine de vanzare "rotunde". Dupa ce acestea sunt epuizate gasindu-si cumparatori, pretul psihologic este depasit si poate fi inregistrata o crestere mai accentuata pana la stabilirea unui nou prag.

Identificarea pragurilor de pret are o semnificatie importanta mai ales in momentul in care tendinta pretului este un neutra. Depasirea unui anumit prag de rezistenta ne poate indica momentul declansarii unuei evolutii favorabile a pretului sau situatia contrara in cazul spargerii unui prag de sprijin. De asemenea in cazurile in care tendinta pe termen lung este ascendenta insa in ultimele saptamani sau zile de tranzactii cursul trece printr-o perioada de corectie in care se inregistreaza valori negative este bine sa observam si sa identificam pragul maxim al pretului care daca este trecut poate semnifica reluarea trendului general de crestere.

Modele de analiza

Daca am stabilit ce sunt trendurile pretului si nivelele sau pragurile acestuia putem spune ca studierea lor individuala sau combinarea celor doua elemente, care fac subiectul unor reprezentari grafice, duce la aparitia unor modele de analiza. Nu se poate vorbi despre modele universal valabile sau consacrate, deoarece trebuie iar sa tinem cont de psihologia fiecarui investitor care este unica in felul ei.

Cu toate acestea putem exemplifica ca fiind modele de analiza cele care tin cont de succesiuni ale trendurilor sau cele care imbina trendurile cu pragurile pentru a stabili strategii investitionale.

Repetitivitatea evolutiei pretului unei actiuni poate sa genereze in rationamentul investitorului un comportament care il determina sa actioneze la fel in anumite perioade. Daca se observa ca pe parcursul mai multor perioade de timp actiunea are evolutii in care pretul stagneaza sau descreste usor dupa care consemneaza cresteri semnificative se poate interpreta ca acest model se va repeta in viitor. Modelul ciclic are multi sustinatori in randurile analistilor tehnicieni.

De asemenea compararea graficelor unor companii care actioneaza in acelasi domeniu de activitate poate fi o metoda buna de analiza. Pe diverse perioade de timp grafice ale unor actiuni care evoluasera similar, pot sa urmeze evolutii separate in directii contrare. Daca insa evolutia pe termen lung a fost asemanatoare si o analiza a factorilor care influenteaza pretul nu evidentiaza o perturbare majora in privinta actiunii care a luat-o pe un trend descendent se poate anticipa stoparea evolutiei negative si revenirea pretului la valori apropiate de ale actiunii cu care a fost comparata initial, semnificand o buna oportunitate de cumparare.

Analiza tehnica ofera o multime de modele, indicatori si metode de investitii. Pornind cu media mobila care este considerat cel mai cunoscut indicator al analizei tehnice, aceasta poate continua cu indicatori mult mai soficticati, pentru intelegerea carora poate fi necesara pregatirea profesionala, ce iau in calcul preturi minime, medii si maxime, volumul tranzactiilor, structura cererii si a ofertei de ordine de pe piata.

In orice situatie, un lucru nu trebuie insa scapat din vedere, si anume, ca exista o multime de variante ajutatoare care sa ne inlesneasca deciziile investitionale: modele de analiza a tendintelor pe termen lung pentru un cadru general, modele de analiza mai detaliate pe termen scurt care merg pana la studierea pretului in cadrul unei zile de tranzactionare. Cu cat perioadele sunt mai scurte cu atat graficele pot parea mai complexe. Si totusi, intelegerea si interpretarea corecta a lor, insotita de putina sansa, pot sa genereze castiguri substantiale.

Metoda mediilor mobile

Analiza graficelor reprezentand evolutiile societatilor cotate la bursa de valori trebuie sa serveasca drept mijloc de selectie al actiunilor care prezinta potentialul cel mai ridicat de a genera profituri viitoare. Inainte de a lua aceasta decizie este insa nevoie de o analiza prealabila a societatilor emitente si o comparare a acestora. Finalitatea acestui proces de analiza trebuie sa se constituie in alegerea acelei actiuni care pare a fi cea mai sigura investitie, a genera profituri suficient de mari pentru a o gasi atractiva dar in acelasi timp sa aiba un grad cat mai scazut de risc.

Un prim pas in elaborarea acestui tip de analiza este studierea marimii pietei unui titlu cotat la bursa. Desi din punct de vedere financiar si al stabilitatii mediului de afaceri, compania poate sa para atractiva, daca are o piata limitata, doar cumparatori sau vanzatori care nu isi gasesc contrapartida la pozitia adoptata pe piata, activul respectiv isi pierde din atractivitate. Lichiditatea unei actiuni este una caracteristicile principale urmarite de investitori in momentul efectuarii unei investitii.

O importanta deosebita in luarea deciziei de investitie o are analiza tendintelor evolutiei cursului unei actiuni. Cu ajutorul reprezentarilor grafice se elaboreaza cele mai multe prognoze si estimari in privinta evolutiilor viitoare a cotatiilor actiunilor. Una dintre cele mai folosite modalitati de analiza este metoda mediilor mobile.

Media mobila este un indicator care se calculeaza folosing formula de mai jos:

N - numarul de perioade incluse in calcul

Aj - valoarea actiunii la momentul j

Fj - valoarea previzionata la momentul j

Rezultatele obtinute in urma calculului mediei mobile duc la trasarea unui grafic extrem de important din punct de vedere al analizei tehnice. Asta, deoarece media mobila este in masura sa ne furnizeze informatii relevante despre trendul pietei, care prin utilizarea unei medii simple a valorilor pretului in timp ar putea trece neobservate.

Calculul efectiv al mediei mobile se face prin analiza matematica a preturilor medii a unei actiuni pe o perioada specifica de timp. Odata cu evolutia pozitiva sau negativa a pretului actiunii are loc o miscare in sus sau in jos si a mediei mobile. Exista cinci metode de calcul a acestei medii, si anume: metoda simpla sau aritmetica, metoda exponentiala, metoda triunghiulara, variabila si ponderata. Ea se poate aplica la pretul de inchidere, de deschidere, pretul maxim sau minim, la volumul de tranzactionare sau chiar la alta medie mobila.

Diferentele dintre modalitatile de calcul ale mediei mobile constau in ponderile acordate datelor prezente in serie. Astfel, medota aritmetica acorda aceeasi importanta tuturor datelor utilizate, metodele exponentiala si ponderata accentueaza valorile mai recente prezente in serie, metoda triunghiulara plaseaza o pondere mai importanta datelor din mijlocul seriei, in timp ce media mobila variabila se calculeaza in functie de volatilitatea preturilor.

Utilizarea pentru determinarea evolutiei cursului unei anumite actiuni pe termen lung nu este singurul avantaj al mediei mobile, pe langa aceasta calitate ea fiind considerata un instrument de previziune care poate indica momentul oportun de cumparare sau de vanzare a unei anumite actiuni. Daca un titlu se afla pe un trend ascendent, ajustarea lui cu ajutorul mediilor mobile presupune reactionarea unei medii cu un anumit decalaj in momentul unei variatii in sens contrar. Intarzierea va fi cu atat mai lunga cu cat intervalul mediei mobile va fi mai mare.

Cu toate acestea se poate prevedea o schimbarea a evolutiei trendului in situatia in care desi curba mediilor mobile continua sa fie crescatoare, curba cursurilor spot ale actiunii vizate este vizibil descendenta. In momentul intersectiei acestor doua curbe, modificarea de tendinta nu este foarte pregnanta decat in limitele cu care curba mediilor mobile se aplatizeaza. Acest fapt constituie un indiciu care preconizeaza terminarea perioadei de crestere indrumand posesorul respectivelor titluri de valoare sa le scoata spre vanzare. Si rationamentul invers este valabil, in sensul ca daca trendul pe termenul lung este descendent dar curba pretului o depaseste la un moment dat pe cea a mediilor mobile, se interpreteaza ca fiind un semn care marcheaza un bun moment de cumparare.

In figura 5 se prezinta graficul evolutiei unei serii de cursuri de inchidere ale actiunii Bancii Transilvania pe perioada ultimilor doi ani de tranzactionare, ajustate cu o medie mobila de 25 de zile.

Figura 5 - Curba pretului actiunii TLV ajustata cu mediile mobile[3]

Intersectiile dintre curba pretului de inchidere si curba mediilor mobile definesc punctele de optim. Acestor doua curbe li se pot da insa si alte semnificatii in cazul in care sunt analizate tinandu-se cont si de cererea si oferta privind actiunea respectiva.

Daca graficul cursurilor actiunii se afla pe o panta pozitiva si superioara celei a mediilor mobile inseamna ca exista cerere pentru actiunea respectiva care nu este satisfacuta. Acest fapt determina cresterea valorii cursului pentru titlul respectiv. In sens invers se intampla in cazul in care curba pretului este descendenta si situata sub nivelul curbei mediilor mobile. Aceasta se explica prin prezenta pe piata a unui excendent in ce priveste oferta de actiuni care neavand contrapartida vor determina scaderea pretului. Punctele de intersectie a celor doua curbe reprezinta momentele de in care piata se prezinta in echilibru din perspectiva cererii si a ofertei.

Tehnicienii au mers mai departe de atat elaborand un set de reguli, care ar trebui sa stea la baza alegerii momentului optim pentru vanzarea sau cumpararea unei actiuni, folosindu-se de ajutorul mediilor mobile de 200 de zile. Astfel se considera ca este oportuna cumpararea unui anumit titlul daca:

curba mediilor mobile se redreseaza sau creste dupa o perioada in care a inregistrat evolutii negative si este intersectata de curba preturilor de jos in sus;

curba cursurilor intersecteaza curba mediilor mobile care se afla intr-o tendinta de crestere continua;

curba cursurilor este situata deasupra curbei mediilor mobile si marcheaza o crestere in concordanta cu aceasta din urma;

nu in ultimul rand este un semnal de cumparare momentul in care curba pretului scade brusc sub cea a mediilor mobile, care prezinta o panta descendenta; in aceste circumstante se poate astepta corectarea pozitiva a cursului intre valoarea mediei mobile.

De asemenea, sugerarea unui moment prielnic pentru a vinde o anumita actiune poate fi sesizata cu ajutorul mediei mobile in cazurile in care:

curba mediilor mobile isi modifica sensul sau scade dupa o perioada de crestere, iar curba preturilor o intersecteaza in punctul de maxim;

curba preturilor devanseaza curba mediilor mobile chiar si atunci cand se prezinta pe un trend descendent;

pe fundalul cresterii, curba cursului se ridica aproape de nivelul curbei mediilor mobile dupa care inregistreaza o scadere;

curba cursurilor urca intr-o perioada scurta de timp peste curba mediilor mobile - pe termen scurt este posibila o corectie negativa a pretului.

Elementul esential care trebuie avut in vedere in calculul mediei mobile il constituie numarul de perioade utilizate. Lungimea mediei mobile folosite va fi in stransa legatura cu profilul investitorului si cu durata pentru care acesta doreste sa realizeze investitia. Astfel, pentru investitii pe termen foarte scurt sunt folosite medii mobile cu intervale cuprinse intre 5-13 zile; pentru termen scurt 14-25 de zile; termenu relativ scurt este considerat pentru perioade cuprinse intre 26-49 zile in timp ce de la 50-100 zile se considera ca fiind medie mobila pe termen mediu. Cele mai folosite medii mobile sunt insa cele cu decalaj mare, pe termen lung de la 100 pana la 200 de zile[4].

Metoda curbelor relative

A analiza evolutia cursului unei actiuni listata in cadrul bursei sau interpretarea unor grafice netinand cont de mediul care le determina traiectoria poate reflecta indicii care sa induca in eroare. De aceea, o alta metoda des folosita si recomandata de catre tehnicieni este metoda curbelor relative.

Cu ajutorul curbelor relative se pot analiza si determina comportamentele unui titlu de valoare raportat la altele similare. Numarul curbelor relative care pot sa fie trasate pentru o actiune sunt nenumarate, ele putand reprezenta comparatii: cu evolutia altor titluri prezente in cadrul tranzactiilor bursiere, cu sectorul sau ramura economica din care face parte sau pot face comparatii chiar raportat la piata ca intreg.

Aceasta modalitate de analiza tehnica este utilizata in mod deosebit pentru determinarea evolutiilor relative ale cotatiilor anumitor actiuni emise de societati listate la bursa.

Curba relativa a unei actiuni in raport cu piata poate sa ne furnizeze informatii, la fel ca si prin folosirea mediilor mobile, cu privire la momentele prielnice de cumparare sau vanzare a titlurilor analizate. In acest sens, s-a constatat ca de obicei, actiunile societatilor tranzactionate care pe o perioada de pana in 6 luni realizeaza cresteri semnificative mai mari decat inregistreaza piata in ansamblul ei, vor continua linia de crestere pe o perioada de o durata aproximativ egala cu cea a cresterii[5]. Utilizand graficele curbelor relative sau comparand valorile rapoartelor obtinute, se pot face estimari cu privire la titlurile de valoare care au inregistrat in perioadele analizate cresteri mult mai mari decat indicii generali ai pietei.

Graficele japoneze (prin "candlestick")

Istoria acestui tip de grafice dateaza inca de prin secolul al XVII-lea in care in Japonia a fost inventata o metoda de analiza tehnica a contractelor de orez, popularizata mai apoi sub denumirea de "candlestick". Spre finalul anilor 1970 si inceputul anilor 1980, metoda de analiza care foloseste graficele japoneze incepe sa castige teren si in cadrul analizelor efectuate in cadrul pietelor de capital. In prezent este considerata un element de baza al analizei tehnice impreuna cu graficele "bara" si cele cu puncte.

Graficele japoneze sau graficele cu "lumanari" folosesc patru valori ale pretului in reprezentatii: pretul de deschidere, pretul maxim, pretul minim si pretul de inchidere, toate raportate la intervalul de timp care constituie subiectul analizei. Partile componente ale unei "lumanari" sunt: corpul, umbra superioara si umbra inferioara asa cum reiese si din figura 6[6].

Corpul lumanarii este incadrat de preturile de deschidere si de inchidere. Distanta dintre corp si preturile de minim si de maxim reprezinta umbrele lumanarii - una in partea de jos, cealalta in partea superioara. Daca pretul de inchidere se situeaza la un nivel mai scazut decat pretul de deschidere se spune ca avem de a face cu o "lumanare plina", in caz contrar, daca pretul de inchidere il devanseaza pe cel de deschidere lumanarea este goala.

Figura 6 - Lumanari japoneze

Datele obtinute in urma analizei acestor "lumanari" pot sa fie extrem de importante si sa ne usureze procesul decizional privind cumpararea sau vinderea anumitor titluri de valori. O lumanare plina cu un corp scurt ne indica faptul ca piata este in scadere dar exista posibilitatea de rasturnare a acestei situatii, in timp ce o lumanare goala cu un corp lung identifica un trend ascendent de durata al pietei actiunii analizate.

Analistii prefera utilizarea graficului japonez deoarece prezinta cateva avantaje comparativ cu alte tipuri de grafice utlizate in analiza tehnica, si anume: pot furniza informatii mai complete decat alte grafice (graficele de tip bara); pot fi folosite atat pentru strategiile investitionale pe termen lung cat si pentru speculatiile pe termen scurt; fiind printre primele grafice folosite in cadrul analizei tehnice au parcurs numeroase etape de perfectionare fiind printre cele mai evoluate; nu in ultimul rand aplicabilitatea lor se regaseste nu doar pe piata de comuna de capital ci si pe pietele de derivate financiare - futures si options.

Figura 7 - Grafic cu lumanari privind evolutia actiunilor BRD pe 3 luni[7]

Tinand cont de datele pe care ni le furnizeaza toti acesti indicatori si grafice care compun analiza tehnica, investitorii ar trebui sa isi creeze o imagine de ansamblu, o imagine mai apropiata de realitate cu privire la ceea ce inseamna piata de capital si in special alegerea strategiei investitionale optime. Asa cum am mai spus, investitia la bursa desi este tratata de majoritatea persoanelor ca fiind un joc, este o activitate cat se poate de complexa care necesita multa munca si eforturi zilnice din partea celor doresc sa obtina rezultatele pozitive.

Trendul pretului unei actiuni, nivelele maxime si minime ale acestuia, tendintele pe termen scurt sau lung, volumele de tranzactionare sunt notiunile care stau la baza unei analize tehnice in domeniul pietei bursiere. Nu trebuie uitat insa si de aspectele care tin de partea analizei fundamentale. Desi de cele mai multe ori emit opinii contrare si pot crea confuzii, este bine sa se tina cont de informatii din ambele "tabere" de analiza. Cu toate acestea exista exemple de investitori care au avut succes fara a apela la aceste metode analitice, bazandu-se pe instinct, pe premonitii sau pe stiri care speciliastii le considera mai putin relevante. Insa pe masura ce se doreste tranzactionarea cu instrumente financiare tot mai complexe, cu atat cunoasterea metodelor de analiza devine tot mai importanta si hotaratoare in realizarea unor investitii de succes.



Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu - Investitii pe pietele la termen, Sibiu, 2005, pg. 48-49

Teoria mersului aleator a lui Paul Coorner din 1964 conform careia preturile se misca intamplator in raport cu valoare lor intrinseca.

Sursa: www.estinvest.ro - Grafic al evolutiei pretului actiunii TLV ajustat cu mediile mobile

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu - Investitii pe pietele la termen, Sibiu, 2005, pg. 122

Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Ed. Economica, Bucuresti, 1997, pg. 89

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu - Investitii pe pietele la termen, Sibiu, 2005, pg. 109, Fig. 54 "Lumanari Japoneze"

Sursa: www.estinvest.ro - Grafic cu lumanari privind evolutia actiunilor BRD pe 3 luni




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2520
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved