Analiza financiar contabila la asociatia obstea mosnenilor namaesti

UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"

FACULTATEA DE FINANTE SI CONTABILITATE

MASTERAT CONTABILITATE ARMONIZATA SI MANAGEMENTUL AFACERILOR

ANALIZA

FINANCIAR CONTABILA LA

ASOCIATIA OBSTEA MOSNENILOR NAMAESTI

PE BAZA MASELOR BILANTIERE

I. Aspecte teoretice privind analiza economica

Pozitia financiara a unei intreprinderi, respectiv capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului in care isi desfasoara activitatea, reflecta relatiile dintre resursele economice controlate de intreprindere (activele) si structura de finantare (datorii si capitaluri proprii), asa cum sunt raportate in bilant.

I.1. Interpretari ale bilantului

1.1.1. Definiri ale bilantului

Termenul de bilant provine de la cuvantul italienesc "bilancia" care are la baza latinescul "bi" si "lanx", adica "doua talere", simbolizand astfel o balanta cu doua talere. Valori de marime egala stau fata in fata si se egaleaza reciproc. intr-unui din talere apare valoarea activului, iar in celalalt valoarea pasivului.[1]

Notiunea de bilant, utilizata in sens larg, generalizat, semnifica un "rezultat sintetic al activitatii desfasurate intr-o perioada data".[2]

In literatura contabila occidentala, situatiile financiare anuale, denumite alternativ si documente de sinteza contabila anuale sau dare de seama contabila, reprezinta "o asociere de informatii ordonate intr-o anumita forma, obligatorii si regulate prin care persoanele neinitiate sunt informate in legatura cu rezultatele administrarii intreprinderii".[3]

Bilantul contabil este definit in diverse forme in literatura de specialitate de la noi din tara[4]:

ca un procedeu al metodei contabilitatii prin care se reflecta principiul dublei reprezentari a averii, ca element al patrimoniului agentilor economici;

ca o reprezentare a utilizarilor si resurselor de care dispune o entitate patrimoniala la un moment dat;

ca o fotografie la un moment dat a investitiilor si finantarii acestora, realizate de catre o societate comerciala;

ca un tablou reprezentativ al situatiei patrimoniului la un moment dat;

ca un tablou al situatiei patrimoniului care prezinta in unitati monetare marimea valorica a bunurilor economice, in corelatie cu sursele lor de finantare, precum si cu rezultatul obtinut. Bunurile economice constituie activul bilantului, iar sursele de finantare, pasivul bilantului.

Ca instrument de lucru, bilantul este un document de sinteza cu ajutorul caruia pot fi prezentate sistematizat, intr-o structura dorita sau impusa de reglementarile contabile, activele si pasivele patrimoniale.[5]

Bilantul a patruns in lumea teoriei si practicii economice ca un model de sintetizare
in expresie baneasca, la un moment dat, a relatiilor de echilibru dintre activele si pasivele patrimoniale. Se apreciaza ca reflectarea echilibrului dintre activele si pasivele patrimoniale este functia primordiala a bilantului contabil, chiar daca in decursul timpului s-au conturat diverse alte functii ale acestuia si s-au conceput diferite variante de modele bilantiere care s-au cristalizat in diverse teorii ale bilantului contabil.

1.1.2. Abordari privind bilantul

Abordarile bilantului in literatura de specialitate pot fi structurate in doua categorii:

a)       abordari ale bilantului, centrate pe conceptul de patrimoniu;

b)      abordari ale bilantului de sorginte anglo-saxona.

a) Pornind de la acceptiunea patrimoniului definit ca totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, apartinand unui subiect de drept, precum si totalitatea bunurilor (obiectelor) la care acestea se refera[6], bilantul, la randul sau, poate fi interpretat din mai multe puncte de vedere. Pe plan mondial s-au conturat in acest sens trei conceptii:

conceptia juridica;

conceptia economica;

conceptia financiara.

Conceptia juridica a bilantului pleaca de la acceptiunea juridica a patrimoniului considerat a fi ansamblul drepturilor si obligatiilor unui titular de patrimoniu. Potrivit acestei conceptii, bilantul recenzeaza in activ drepturile de proprietate si drepturile de creanta (bunuri reale si creante), iar in pasiv, capitalurile proprii si totalitatea datoriilor fata de terti (capital propriu si datorii), elemente clasificate intr-o ordine rationala.

Conceptia juridica a bilantului poate fi reprezentata astfel:

Tabelul 1.1. Bilantul potrivit conceptiei juridice

Pornind de la conceptia juridica de interpretare a bilantului, s-a construit un indicator important al analizei, situatia neta, care, in functie de modul de calcul, exprima capitalurile proprii sau valoarea bunurilor proprietate ale intreprinderii, negrevate de datorii.

Conceptia economica cu privire la bilant se bazeaza pe faptul ca contabilitatea nu are doar o latura tehnica, de inregistrare, de clasare si de adunare, ci si o latura economica, deoarece apreciaza si evalueaza.[7]

Din punct de vedere economic, activul reprezinta formele concret-functionale de alocare si utilizare a resurselor sau valorilor, in calitatea lor de conditie materiala a activitatii economico-financiare a intreprinderii. Ca utilizari, bunurile devin mijloace de desfasurare a activitatii, care sunt grupate, dupa destinatie, in mijloace imobilizate si mijloace circulante. Pasivul reflecta sursele de finantare a utilizarilor, delimitandu-se pentru fiecare categorie de utilizari sursa de finantare.

Intr-o abordare economica, activul si pasivul sunt considerate doua marimi valorice ale aceleiasi realitati economice, respectiv ale capitalurilor de care dispune o entitate patrimoniala[8]. Capitalul este studiat astfel din punctul de vedere al modului in care bunurile economice se investesc, se intrebuinteaza, se consuma si se inlocuiesc si al modului de procurare si de dobandire a acestor bunuri.

Conceptia economica poate fi prezentata schematic astfel:

Tabelul 1.2. Bilantul potrivit conceptiei economice

Pornind de la conceptia economica a bilantului, a fost elaborat bilantul functional si tabloul de finantare, un important instrument de analiza ce evidentiaza miscarile care afecteaza patrimoniul prin variatia utilizarilor si resurselor in cursul unui exercitiu.

Conceptia financiara defineste activul bilantului ca un ansamblu de mijloace care pot fi utilizate pentru achitarea datoriilor la scadenta, iar pasivul, ca totalitatea datoriilor grupate prin prisma termenelor la care trebuie achitate.

Conceptia financiara poate fi prezentata schematic astfel:

Astfel, semnificatia financiara a bilantului primeste noi dimensiuni, atribuindu-i-se, impreuna cu celelalte documente de sinteza, calitatea de document financiar care face legatura intre agentul economic si mediul sau extern, caruia i se comunica informatii financiare, referitoare in principal la capacitatea de plata a intreprinderii. Asigurarea capacitatii de plata a intreprinderii presupune urmarirea sistematica a fluxurilor de trezorerie, un instrument al analizei financiare utilizat in acest sens fiind tabloul fluxurilor de trezorerie.

b) In viziunea anglo-saxona, bilantul este documentul de sinteza care prezinta situatia financiara a intreprinderii, fiind excluse judecatile patrimoniale, aspect evidentiat atat de importanta acordata principiului prevalentei economicului asupra juridicului, cat si de modul de definire a elementelor care compun bilantul, respectiv a activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, definitii care exclud acceptarea abordarii de tip patrimonialist. Aceste definitii vor fi prezentate in unul din paragrafele urmatoare ale acestui capitol.

1.1.3. Analiza comparativa a bilanturilor

Pentru obtinerea de rezultate pertinente, bilantul unei intreprinderi trebuie analizat prin raportare la sectorul de activitate caruia ii apartine intreprinderea, de asemenea,in evolutie pe o perioada de mai multi ani, precum si in raport cu bilanturile altor intreprinderi.

In analiza structurii bilantului unei intreprinderi trebuie sa se tina seama de sectorul de activitate caruia ii apartine intreprinderea.

Analiza bilantului nu poate fi efectuata pentru un singur an, ci cel putin pentru doua perioade consecutive. Pentru a efectua comparatii, valorile diverselor mase bilantiere se pot exprima in procente, pentru a elimina incidenta variabilelor de dimensiune.

Daca au loc modificari importante de la un exercitiu financiar la altul, trebuie identificate si explicate aceste variatii:

cresterea capitalurilor proprii ca urmare a unei emisiuni de actiuni sau constituirii de rezerve importante;

cresterea datoriilor pe termen mediu si lung ca urmare a emisiunii de imprumuturi obligatare sau contractarii de alte imprumuturi pentru finantarea noilor investitii, sau diminuarea acestor datorii ca urmare a rambursarii unor imprumuturi;

investitii corporale, necorporale sau financiare;

dezinvestitii;

modificari importante ale datoriilor pe termen scurt;

modificari semnificative ale stocurilor de produse finite sau materii prime si materiale;

modificari importante ale ponderii creantelor, de exemplu ca urmare a schimbarii politici de credit a intreprinderii etc.

De asemenea, pentru a cunoaste evolutia intreprinderii luate in studiu pe termen mediu, trebuie analizate bilanturile pe o perioada de patru - cinci ani:

analiza evolutiei pasivului ofera informatii despre strategia de dezvoltare a intreprinderii, modul de finantare a dezvoltarii si evolutia structurii financiare a intreprinderii;

analiza evolutiei activului evidentiaza tipul de dezvoltare a intreprinderii: crestere interna (sporirea ponderii imobilizarilor corporale) sau crestere externa (sporirea ponderii imobilizarilor financiare), gestiunea stocurilor, politica de credit practicata in relatiile cu clientii etc.

In ceea ce priveste compararea bilanturilor a doua intreprinderi diferite, trebuie ca acestea sa fie din acelasi sector de activitate, deoarece structura bilantului difera considerabil de la un sector la altul. De asemenea, este necesara o buna cunoastere a intreprinderilor respective, deoarece comportamente diferite ale acestora pot determina structuri bilantiere a caror comparare nu are semnificatie (de exemplu, preferinta pentru leasing sau pentru achizitii de imobilizari duce la ponderea diferita a imobilizarilor corporale in bilant).

In cadrul aceluiasi sector de activitate, coexista structuri diverse ale bilanturilor. Ele pot fi explicate prin diferentele de marime (posibilitatea de acces mai mult sau mai putin facila la piata financiara), prin pozitiile diferite detinute pe piata, prin specificitatea produselor pe care le comercializeaza.

Pentru compararea bilanturilor diferitelor intreprinderi ar trebui sa ne raportam la anumite valori medii sectoriale. Consider ca aceste valori nu pot fi considerate norme, deoarece nu exista o structura optima a bilantului pentru un anumit sector de activitate. Politica financiara a unei intreprinderi in cadrul sectorului sau de activitate poate explica mai bine structura bilantului acesteia decat apartenenta la un anumit sector.

In concluzie, se poate aprecia ca analiza comparativa a bilanturilor poate constitui
un demers dificil, care presupune un inalt profesionalism solicitand indeosebi precautie si
profunzime in analiza

1.1.1. Analiza bilantului FINANCIAR (lichiditate-exigibilitate)

Analiza bilantului lichiditate-exigibilitate se realizeaza prin intermediul maselor bilantiere care intervin in calculul celor trei indicatori de baza ai echilibrului financiar: fondul de rulment financiar, nevoia de fond de rulment si trezoreria.

Baza de pornire a acestei analize o constituie respectarea regulilor de principiu ale echilibrului financiar, potrivit carora activele cu lichiditate peste un an trebuie finantate din surse cu exigibilitate mai mare de un an (capitaluri permanente), iar activele cu lichiditate sub un an trebuie finantate din surse cu exigibilitate sub un an (datorii pe termen scurt).

Tabelul 2.5. Bilantul financiar

1.1.1. Analiza fondului de rulment financiar

Fondul de rulment determinat pe baza bilantului financiar constituie un fond de rulment financiar (FRF) si poate fi determinat prin doua modalitati:

a) Pe baza partii de sus a bilantului financiar:

FRF = Cpm - Ai

unde:

Cpm - capitaluri permanente;

Ai - active imobilizate nete.

In acest caz fondul de rulment financiar arata surplusul de capital permanent peste valoarea activelor imobilizate folosit pentru finantarea activelor circulante.

In functie de marimea celor doua mase bilantiere din partea de sus a bilantului
financiar, se intalnesc urmatoarele situatii:

Cpm >Ai (FRF>0)

Aceasta situatie reflecta fondul de rulment financiar ca expresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt, capitalurile permanente asigurand finantarea unei parti a activelor circulante.

Cpm < Ai (FRF<0)

Situatia reflecta absorbirea unei parti din datoriile pe termen scurt pentru finantarea
unei parti a activelor imobilizate, contrar principiului de finantare conform caruia resursele
permanente se aloca nevoilor permanente. Aceasta situatie genereaza un dezechilibru financiar care, in cazul intreprinderilor industriale, poate deveni o situatie critica atat sub aspectul nevoii de rambursare a datoriilor pe termen scurt care au finantat imobilizarile, cat si sub aspectul costului ridicat de procurare a creditelor pe termen scurt, renegociate in mod constant.

Cpm - Ai (FRF=0)

Aceasta situatie mai putin probabila implica o egalitate deplina intre cele doua mase bilantiere de aceeasi durata.

b) Pe baza partii de jos a bilantului financiar:

FRF = Ac - Dts

unde:

Ac - active circulante totale;

Dts - datorii (obligatii) totale pe termen scurt.

Calculat astfel, fondul de rulment financiar reprezinta partea activelor circulante nefinantata din datoriile pe termen scurt sau excedentul de active circulante fata de datoriile pe termen scurt. Activele circulante reprezinta lichiditati potentiale realizabile in mai putin de un an, adica intrari de fonduri asteptate din vanzarea stocurilor si incasarea creantelor, alaturi de disponibilitatile banesti. In ceea ce priveste datoriile pe termen scurt, acestea reprezinta exigibilitati potentiale, adica angajamente ce ajung la scadenta in mai putin de un an.

Pot fi evidentiate, de asemenea, urmatoarele situatii, a caror semnificatie poate fi apreciata in mod pertinent doar daca se cunoaste maturitatea elementelor respective:

Ac > Dts (FRF>0), intreprinderea dispune de o marja de securitate care o poate proteja partial sau integral de efectele perturbarii ciclului de incasari si plati, activele circulante transformabile in lichiditati in termen scurt asigurand nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt, ci si degajarea unor lichiditati excedentare;

Ac = Dts (FRF=0), activele pe termen scurt sunt finantate strict pe seama datoriilor pe termen scurt, fara degajarea de lichiditati excedentare;

Ac < Dts (FRF<0), lichiditatile potentiale nu acopera exigibilitatile potentiale, fiind previzibile dificultati in ceea ce priveste echilibrul financiar si impunandu-se unele interventii corectoare (accelerarea incasarilor, incetinirea platilor, apelarea la imprumuturi pe termen scurt).

Daca activele circulante se rotesc mai repede decat datoriile pe termen scurt, ceea ce reflecta un termen mediu de transformare a activelor circulante in lichiditati propriu-zise, mai mic decat termenul mediu in care datoriile pe termen scurt ajung la scadenta, in acest caz, intreprinderea ar trebui sa-si poata asigura echilibrul financiar nu numai cu un fond de rulment scazut, ci, in anumite cazuri, si cu un fond de rulment zero sau negativ.

Avantajele pentru intreprindere sunt:

asigurarea solvabilitatii pe termen scurt;

raport favorabil intre creditul clienti si creditul furnizori;

reducerea costului capitalului.

Daca activele circulante se rotesc mai incet decat datoriile pe termen scurt, adica
activele circulante necesita o perioada mai mare de timp pentru realizare comparativ cu
datoriile pe termen scurt, solvabilitatea este asigurata de un fond de rulment pozitiv al carui
nivel sa fie suficient de mare pentru a putea acoperi decalajul dintre durata de plata a
datoriilor pe termen scurt si cea de incasare.

Dezavantajele pentru intreprindere sunt:

dezechilibru financiar ce poate sa apara in orice moment;

necesitatea blocarii unei parti a capitalului permanent in fondul de rulment, ceea
ce determina o franare a investitiilor;

apelarea la imprumuturi;

cost mai ridicat al imprumuturilor.

Chiar daca activele circulante si datoriile pe termen scurt au durate de rotatie comparabile, asimetria realizarii lor reprezinta un risc ce necesita constituirea unui surplus de lichiditati care sa joace rolul de marja de securitate pentru situatii neprevazute ce pot aparea in desfasurarea activitatii intreprinderii.

Fondul de rulment poate fi analizat in functie de structura capitalurilor permanente,
analiza care pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile
proprii, respectiv gradul de autonomie a intreprinderii.

In functie de apartenenta capitalului, fondul de rulment se regaseste sub urmatoarele forme:

Fond de rulment propriu care arata cuantumul participarii capitalului propriu la finantarea activelor circulante, indicator care releva gradul de autonomie, de libertate in luarea deciziilor de investitii privind dezvoltarea intreprinderii:

FRP = Cpr - Ai  FRP = FRF - Dtml

unde:

Cpr- capitaluri proprii;
Ai - imobilizari nete;

Dtml - datorii pe termen mediu si lung.

Fond de rulment strain care arata participarea imprumuturilor pe termen mediu si lung la finantarea activelor circulante.

FRS = FRF - FRP = Dtml

Factori care influenteaza nivelul si evolutia fondului de rulment sunt:

a) Factori de crestere a fondului de rulment:

cresterea capitalurilor permanente, dar nu prin apelarea la credite pe termen mediu si lung care vor duce la cresterea cheltuielilor financiare (dobanzilor), avand ca efect scaderea rezultatului exploatarii, ci prin cresterea capitalurilor proprii prin noi aporturi, acumularea rezervelor, sporirea provizioanelor, repartizari din profit, primirea de subventii;

scaderea valorii activelor imobilizate prin amortizare sau vanzari de active imobilizate.

b) Factori de diminuare a fondului de rulment:

scaderea capitalurilor permanente prin scaderea capitalurilor proprii sau prin restituirea imprumuturilor pe termen mediu si lung;

cresterea de active imobilizate prin investitii sau prin reevaluare.

Influenta factorilor va determina modificari ale fondului de rulment care se pot sintetiza in urmatoarele situatii:

a)          Fondul de rulment creste. Este o situatie pozitiva, deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finantata din capitalul permanent. In cazul in care cresterea fondului de rulment se realizeaza pe seama cresterii capitalurilor proprii, situatia financiara se imbunatateste.

b)          Fondul de rulment ramane neschimbat. Aceasta situatie se intalneste pe perioade scurte de timp, ca urmare a stagnarii intreprinderii, cand nu se realizeaza investitii sau volumul de activitate ramane acelasi.

c)          Fondul de rulment scade. Situatia este considerata negativa, deoarece activele circulante sunt acoperite intr-o mai mica masura de resurse permanente. Daca scaderea fondului de rulment se datoreaza cresterii activelor imobilizate, atunci situatia financiara a intreprinderii pe termen lung se imbunatateste datorita rezultatelor exploatarii degajate de investitii. De asemenea scaderea fondului de rulment poate fi compensata si printr-o gestionare mai eficienta a activelor circulante.

Reducerea fondului de rulment se manifesta negativ atunci cand se micsoreaza pe seama reducerii capitalului social.

Marimea absoluta a fondului de rulment nu ne spune daca aceasta este adaptata sau nu nevoilor intreprinderii, problema esentiala fiind aceea de a asigura un nivel al fondului de rulment care sa acopere nevoile ciclului de exploatare.

Se considera ca marimea minima necesara a fondului de rulment este data de nivelul mediu al fluctuatiilor nevoii de fond de rulment, iar marimea optima este cea care mentine echilibrul financiar la cel mai scazut cost al procurarii capitalurilor.

Pentru analiza si aprecierea corecta a echilibrului financiar, pe langa marimea fondului de rulment, trebuie luate in considerare gradul de lichiditate a activelor si cel de exigibilitate a pasivelor, precum si gradul de risc privind realizarea activelor circulante.

1.1.2. Analiza nevoii de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezinta activele ciclice ce trebuie finantate din fondul de rulment, respectiv activele cu lichiditate sub un an care urmeaza sa fie finantate din surse cu exigibilitate mai mare de un an.

Nevoia de fond de rulment se determina ca diferenta dintre necesitatile de finantare temporare si resursele temporare. Relatia de calcul este:

NFR = Active curente - Pasive curente

sau

NFR - [Active circulante - Disponibilitati si Plasamente] - [Obligatii pe termen scurt -
(Credite curente + Soldul creditor la banci)].

In analiza nevoii de fond de rulment pot fi intalnite urmatoarele situatii:

1) NFR > 0, adica exista un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare posibile de mobilizat.

Este o situatie normala, daca este determinat de:

politica de investitii;

- cresterea vanzarilor;

marirea duratei ciclului de fabricatie, determinata de cresterea complexitatii productiei.

Este o situatie negativa daca este determinata de:

- existenta unui decalaj nefavorabil intre lichiditatea activelor curente si exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a incetinit incasarea creantelor si s-a urgentat plata obligatiilor);

- existenta unor stocuri fara miscare sau cu miscare lenta.

2) NFR < 0, adica un surplus de surse ciclice (temporare) in raport cu activele ciclice (nevoi temporare).

Este o situatie pozitiva daca este determinata de:

- accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor si creantelor;

angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plata mai relaxate.

Analiza nevoii de fond de rulment va fi tratata mai pe larg in cadrul analizei bilantului functional.

1. 1.3. Analiza trezoreriei

Analiza trezoreriei inseamna analiza echilibrul financiar pe termen scurt prin compararea fondului de rulment (care este o marime relativ constanta) cu nevoia de fond de rulment (o marime fluctuanta).

Trezoreria reflecta imaginea disponibilitatilor monetare si a plasamentelor pe
termen scurt, aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor. incasarile sunt, de fapt, operatiuni de intrare de trezorerie, iar platile sunt operatiuni de iesire de trezorerie. Este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente. Inregistrarea unei trezorerii nete in cadrul mai multor exercitii succesive demonstreaza succesul intreprinderii in viata economica si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei ei pe piata

Trezoreria se poate determina in doua moduri:

1. T = FR-NFR

2. T = TA - TP

unde:

TA - trezoreria de activ ce cuprinde disponibilitatile banesti din conturi si casa, precum si plasamentele pe termen scurt;

TP - trezoreria de pasiv ce cuprinde creditele curente si soldul creditor la banci.

Trezoreria poate inregistra, in general, doua situatii:

Trezorerie pozitiva, adica FRF > NFR, ceea ce da posibilitatea efectuarii de plasamente si detinerii de disponibilitati banesti. inregistrarea unei trezorerii pozitive poate demonstra o rentabilitate economica ridicata si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei intreprinderii pe piata, insa, pe termen lung, abundenta resurselor stabile ar putea antrena costuri de oportunitate ale nevalorificarii capitalurilor disponibile, cu efecte negative in remunerarea capitalului si rambursarea imprumuturilor.

Trezorerie negativa, cand NFR > FRF, acest lucru evidentiind un dezechilibru financiar. In acest caz, fondul de rulment financiar nu poate acoperi in totalitate necesarul de fond de rulment, fiind necesara apelarea la credite pe termen scurt, putandu-se vorbi de dependenta intreprinderii de resursele financiare externe, urmarindu-se obtinerea celui mai mic cost de procurare a noilor credite prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

Principalele masuri de luat in vederea imbunatatirii trezoreriei, a cresterii capacitatii de plata a intreprinderii se refera la:

prevenirea sau lichidarea imobilizarilor de fond de rulment in stocuri fara miscare sau cu miscare lenta;

dimensionarea judicioasa a volumului de productie pe baza cunoasterii cererii pietei;

accelerarea livrarii marfurilor si a incasarii facturilor prin masuri organizatorice adecvate;

reducerea creditului comercial acordat clientilor;

urmarirea riguroasa a incasarii clientilor la termenele convenite si a platii obligatiilor fata de terti etc.

1.1.4. Rolul si limitele bilantului lichiditate-exigibilitate

Bilantul financiar se construieste pe baza bilantului contabil, la fel ca si bilantul functional, necesitand retratarea elementelor din bilantul contabil si regruparea elementelor corectate strict in functie de gradul de lichiditate sau exigibilitate real.

Dupa conceptia pe care se bazeaza, bilantul financiar se apropie mai mult decat cel functional de bilantul contabil, avand in centrul sau notiunea de patrimoniu si de drepturi si obligatii ce apar in legatura cu posesia si folosirea elementelor sale.

Bilantul financiar reflecta lichiditatea si solvabilitatea agentului economic si, implicit, riscul de neplata sau de faliment al acestuia. El masoara capacitatea sa de a-si onora datoriile. Prin urmare, constructia sa se bazeaza pe comparatia pe orizontala intre activele si pasivele patrimoniale, in functie de lichiditatea, respectiv exigibilitatea lor.

Bilantul financiar studiaza riscul nerambursarii datoriilor de catre agentul economic si structura financiara a patrimoniului sau, raspunzand mai ales cerintelor creditorilor acestuia. De aceea, primii care au elaborat sau cerut bilanturi financiare au fost bancile, la ora actuala insa, acestea fiind utile si altor terti.

Elaborarea acestui tip de bilant specific analizei financiare statice se bazeaza pe clasificarea elementelor de activ in ordinea stricta a lichiditatii (mai mare sau mai mica de un an) si a elementelor de pasiv dupa exigibilitate (mai mare sau mai mica de un an). El raspunde, in primul rand, necesitatilor creditorilor agentului economic, interesati sa afle daca activele lichide pot acoperi rapid datoriile exigibile.

Pornind de la acest deziderat, prin lectura orizontala se urmareste ca activele exigibile sa fie mai mari decat datoriile exigibile sau, cu alte cuvinte, ca resursele stabile sa finanteze cel putin utilizarile stabile, pentru ca restul activelor sa poata acoperi datoriile exigibile.

Bilantul financiar are rol in:

prezentarea patrimoniului real al intreprinderii: posturile bilantului sunt evaluate, pe cat posibil, la valoarea lor venala;

masurarea echilibrului intre diferite grupe (mase) bilantiere;

aprecierea lichiditatii bilantului, adica a capacitatii intreprinderii de a face fata datoriilor sub un an cu ajutorul activelor sale circulante;

aprecierea solvabilitatii intreprinderii, adica masura in care activul este suficient pentru a acoperi toate datoriile;

analiza ratelor de gestiune;

analiza ratelor de rentabilitate;

aprecierea riscului financiar;

elaborarea si aplicarea deciziilor.

Analiza lichiditate-exigibilitate prezinta numeroase limite care au constituit subiectul multor critici, dintre care prezentam urmatoarele:

Se poate remarca in primul rand faptul ca prezentarea elementelor din bilantul patrimonial in functie de lichiditate si de exigibilitate poate da nastere la numeroase clasificari arbitrare. Daca pentru pasive aceasta delimitare este mai usor de facut, pentruca li se cunoaste in general scadenta, pentru active este mai greu de realizat si poate sa nu reflecte intotdeauna realitatea, mai ales daca aceasta clasificare este realizata in cadrul analizelor externe, de catre analisti care nu dispun de toate informatiile necesare pentru realizarea unei corecte aprecieri a situatiei reale din intreprindere. De exemplu, un imobil situat intr-un cartier de afaceri poate, in functie de situatia pietei imobiliare, poseda un grad de lichiditate ridicat, in comparatie cu anumite componente de stocuri sau creante- clienti care, in anumite conjuncturi defavorabile, se pot dovedi mai putin lichide.

Fiind o abordare statica, realizata pornind de la un document ce reflecta patrimoniul intreprinderii la un moment dat, analiza trebuie sa fie nuantata tinand cont de momentul in care bilantul este elaborat. Trebuie precizat aici ca, uneori, datele disponibile descriu o situatie depasita datorita intarzierii cu care sunt obtinute documentele contabile pentru analiza financiara.

De cele mai multe ori, analiza lichiditate-exigibilitate se realizeaza intr-o optica lichidativa si intr-un asemenea caz valorile contabile ale activelor sunt sensibil diminuate. Aceasta optica este considerata pesimista de catre cei care ii confera analizei pe baza de bilant un rol de anticipare si de luare in considerare a viitorului.

Evaluarea patrimoniului intreprinderii in ipoteza continuarii activitatii cu ajutorul activului net contabil este, de asemenea, inexacta din cauza fondului de comert, activ imobilizat necorporal, dificil de apreciat si care nu este luat in considerare, de cele mai multe ori, la valoarea sa reala.

Critica cea mai semnificativa este cea adusa interpretarii notiunii de "fond de rulment net" sau "patrimonial". Analiza lichiditate-exigibilitate recomanda existenta unui fond de rulment pozitiv, dar nu este precizat volumul sau optim.

Datorita maturitatii diferite a lichiditatilor si exigibilitatilor potentiale pe termen scurt (sub un an), care in practica se ajusteaza rareori, chiar existenta unui fond de rulment patrimonial pozitiv nu exclude riscul incetarii de plati pe termen scurt. Fara referinte la norme precise, fondul de rulment calculat pe baza datelor bilantului financiar poate fi apreciat numai in cadrul sectorului de activitate al agentului economic, comparativ cu acele firme care aplica acelasi tip de analiza, sau in timp prin norme interne definite.

Nu respecta principiul unitatii de casa prin alocarea resurselor stabile la utilizarile stabile.

Trezoreria are rol rezidual, aparand ca o rezultanta a alocarii diferitelor resurse la nevoi specifice.

Totusi in ciuda acestor critici, clasificarea elementelor bilantului contabil in functie de criteriile de lichiditate si de exigibilitate ramane inca des utilizata, in primul rand in cazul evaluarii situatiei financiare a unei intreprinderi aflate in lichidare.

1.2.1. Bilantul functional

Bilantul functional are la baza conceptia economica asupra bilantului, potrivit careia activul bilantului cuprinde toate bunurile utilizate in scopuri economice de catre intreprindere si nu numai bunurile asupra carora ea are dreptul de proprietate, iar pasivul indica sursele de finantare a utilizarilor, delimitandu-se pentru fiecare categorie de utilizari sursa de finantare.

Conceptia functionala a bilantului are ca obiectiv intelegerea functionarii intreprinderii si grupeaza utilizarile si resursele acesteia in stocuri de utilizari si stocuri de resurse. Aceste stocuri sunt grupate in bilantul functional dupa o anumita logica, urmand ca apoi sa se studieze relatiile care exista intre ele, atat pe verticala, cat mai ales pe orizontala.

Potrivit acestei conceptii, activitatea unei intreprinderi este analizata pe cicluri de operatiuni, luand in considerare rolul fiecarui ciclu in functionarea acesteia, avand in vedere ca elementele de activ si de pasiv reflecta valori tranzitorii, structuri trecatoare in procesualitatea patrimoniului[9].

Conceptia functionala cu privire la agentul economic se indeparteaza de cea patrimoniala (sau juridica) de care tine seama contabilitatea, adica faptul ca acesta este persoana juridica ce dispune de un patrimoniu. Ea vede agentul economic ca o entitate economica, al carei obiectiv este producerea de bunuri si servicii; in acest scop se exercita un ansamblu de functii economice: productie, comercializare, repartitie, investitii si finantare. Combinarea acestor functii reflecta un anumit comportament specific unei entitati date.

Bilantul functional poate fi realizat fie intr-o optica orizontala (afectarea pe orizontala, pe diferite nivele a resurselor financiare la nevoi specifice), fie intr-o optica "pool de fonduri" (lipsa oricarei afectari intre resurse financiare si nevoi).

Intre aceste doua abordari functionale ale bilantului exista o serie de asemanari cum ar fi:

. imaginea intreprinderii ca entitate economica ce trebuie sa gestioneze, in activ, un stoc de utilizari care genereaza nevoi financiare si, in pasiv, un stoc de resurse financiare care trebuie sa acopere nevoile;

aceleasi prelucrari ale posturilor bilantului contabil pentru a ajunge la stocuri de utilizari si stocuri de resurse semnificative din punct de vedere economic;

utilizarea notiunii de" nevoie de fond de rulment".

Exista si anumite deosebiri intre cele doua tipuri de bilant, mai ales pe planul logicii si interpretarii lor, motiv pentru care vor fi prezentate separat.

1.2.2. Constructia bilantului functional

F * 9 *

In vederea obtinerii bilantului functional, analiza financiara reprelucreaza bilantul contabil in felul urmator:

elimina incidentele aspectelor juridice, incidentele aplicarii legislatiei fiscale, anumite principii si reguli de inregistrare contabila care impiedica reflectarea situatiei economice si financiare reale a agentului economic;

urmareste in primul rand natura elementelor de activ si pasiv, si nu lichiditatea si exigibilitatea acestora;

urmareste aspectul de sursa de finantare a pasivelor si nu de elemente rectificative ale unor active.

Bilantul functional se bazeaza pe principiul continuitatii activitatii, ceea ce inseamna ca intreprinderea este intr-o situatie normala, adica nu este pusa in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii intr-un viitor previzibil[10].

Pentru intocmirea bilantului functional, se utilizeaza valoarea de origine a
elementelor care il compun, valoare la care acestea au fost inregistrate in momentul intrarii in patrimoniu, deci se iau in considerare valorile brute si nu cele nete. Pentru transformarea bilantului contabil in bilant functional, reprelucrarile acestuia sunt asemanatoare cu cele necesare obtinerii bilantului lichiditate-exigibilitate. In plus, sunt necesare cateva precizari:

Evaluarea stocurilor de utilizari

a) Activele imobilizate

Luarea in calcul a valorii brute a activelor imobilizate

Imobilizarile sunt luate in considerare la valoarea lor bruta pentru a pune in evidenta
decizia initiala. Pentru aceasta, la valoarea neta a activelor imobilizate se adauga valoarea
amortismentelor si provizioanelor care au fost contabilizate, avand ca obiect imobilizarile
respective. Aceasta valoare rectificata, obtinuta prin adaugarea amortismentelor si provizioanelor, nu constituie totusi valoarea reala a capitalurilor care au fost investite, deoarece in cursul exercitiilor trecute au avut loc cesiuni de imobilizari care nu sunt reflectate in bilantul actual.

Neutralizarea incidentelor reevaluarilor

De asemenea, pentru a corecta deformarile antrenate de inflatie in materie de evaluare a imobilizarilor, intreprinderile realizeaza periodic reevaluari, in majoritatea cazurilor acestea fiind reglementate. Bilantul functional trebuind sa fie construit pornind de la valoarea de origine a bunurilor, este necesara neutralizarea incidentei eventualelor reevaluari care au avut loc. Se corecteaza, deci, valoarea imobilizarilor cu suma rezultata in urma reevaluarilor, care trebuie insotita de o corectie corespunzatoare in pasiv, prin eliminarea diferentelor din reevaluare din cadrul resurselor proprii interne (capitalurilor proprii).

In cazul bilantului functional, notiunea de "activ fictiv", utilizata in intocmirea bilantului financiar, nu mai este luata in considerare, tocmai pentru ca activitatea firmei este privita in mod dinamic.

Reintegrarea imobilizarilor finantate prin leasing

Conform opticii juridice care prevaleaza in materie de evaluare contabila, bunurile finantate prin leasing nu figureaza in bilant, intreprinderea nefiind proprietara acestora. Conform opticii functionale insa, aceste bunuri constituie utilizari stabile, iar leasing-ul reprezinta un mijloc de finantare care inlocuieste un imprumut traditional. Bunurile finantate prin leasing trebuie, deci, integrate in activ; in mod simetric trebuie corectate resursele cu aceeasi valoare. Aceasta prelucrare se poate face pornind de la informatiile din anexe care ar trebui sa prezinte:

valoarea bunurilor in momentul semnarii contractului;

valoarea chiriei pentru anul in curs, precum si suma cumulata a chiriilor varsate in exercitiile precedente;

valoarea amortizarii care ar fi fost inregistrata de intreprindere, daca ar fi fost proprietara acestor bunuri;

valoarea chiriei ramase de platit, ca si pretul rezidual al acestor bunuri.

Intr-o optica functionala, pot fi propuse mai multe modalitati de includere in bilant a acestor bunuri[11]:

activele in leasing pot fi evaluate la valoarea de origine inregistrata in anexe. In contrapartida, in pasiv trebuie inregistrate resursele implicite care permit finantarea acestora. Aceste resurse comporta, pe de o parte, amortismentele care ar fi fost inregistrate de la achizitionarea acestor active in leasing, daca acestea ar fi fost incluse in patrimoniul intreprinderii si, pe de alta parte, si o resursa corespunzand avansului acceptat de proprietar, echivaland cu un imprumut pe termen lung pentru intreprindere;

o a doua metoda ar putea consta in evaluarea valorii implicite a imobilizarilor detinute printr-un contract de leasing, pornind de la o capitalizare a fluxurilor de cheltuieli corespunzand redeventelor viitoare pe care intreprinderea trebuie sa le plateasca. Or, aceste redevente sunt calculate tinand cont de natura hibrida a leasing-ului care include, in aceeasi operatie, o investitie si dobanda unui credit de echipament. Redeventa include, in consecinta, o contributie la amortismentul activului pus la dispozitie si o contributie datorata cu titlu de serviciul datoriei. Dificultatea rezida in disocierea partii ce revine fiecaruia dintre cele doua aspecte ale operatiunii.

O metoda preconizata de Centrala Bilanturilor Bancii Frantei[12] consta in inscrierea in activ, la imobilizari, a valorii de achizitie diminuata cu pretul de cumparare rezidual, precizat in contract. In contrapartida, se va inscrie la resurse proprii interne amortizarea inregistrata daca bunul ar fi fost cumparat, iar diferenta corespunzand partii nerambursate a datoriei echivalente care ar fi fost contractate in cazul finantarii bunului respectiv printr-un imprumut pe termen mediu sau lung se va inscrie la datorii financiare (tot in cadrul resurselor aciclice stabile).

b) Activele circulante

Dupa acelasi principiu ca si la imobilizari, stocurile si creantele-clienti trebuie luate in calcul la valoarea bruta, optica functionala nepreocupandu-se de eventualele deprecieri care pot afecta aceste elemente. Stocurile si creantele-clienti sunt considerate ca apartinand ciclului de exploatare al agentului economic.

Uzura obiectelor de inventar

Obiectele de inventar vor fi reflectate in activul bilantier la valoarea bruta, iar in pasiv se va inregistra partea din valoarea lor recuperata prin inregistrarea uzurii care corespunde unei resurse proprii de finantare, daca se are in vedere natura sa juridica.

Alte creante ale activului circulant

Acest post de bilant cuprinde creante sociale, fiscale si fata de debitori diversi. Analiza financiara trebuie sa separe acest post eterogen, in vederea separarii operatiunilor legate de ciclul de exploatare al agentului economic de cele in afara exploatarii.

Investitiile financiare pe termen scurt

Daca se apreciaza ca aceste titluri nu sunt destul de lichide pentru a fi considerate elemente de trezorerie, atunci ele vor fi clasate la nevoi temporare in afara exploatarii.

Numerarul din casierie

Conform uneia dintre opticile analizei financiare, care claseaza operatiile agentului economic dupa ciclurile carora le apartin, disponibilitatile banesti sunt considerate ca apartinand trezoreriei de activ.

In economiile de piata dezvoltate, mai ales in cazul agentilor economici cu activitate de productie, incasarile si platile in numerar sunt foarte limitate, sumele din casieria intreprinderilor productive servind acoperirii micilor cheltuieli cotidiene, putand fi incluse in acest caz la functia de exploatare a agentilor economici[13].

Reintegrarea efectelor scontate neajunse la scadenta

Analiza financiara asimileaza operatia de scontare unei finantari pe termen scurt primite de al banca; pentru care agentul economic depune ca si garantie creanta fata de clienti, fara insa a o elimina din activul patrimonial. Prin urmare, in bilantul reprelucrat se introduce marimea efectelor scontate nescadente, pe de o parte in activ, la postul clienti si pe de alta parte in pasiv, la credite curente de trezorerie. In acest fel se reflecta adevaratele nevoi de exploatare si se poate calcula corect viteza de rotatie a creditului clienti.

c) Cheltuielile inregistrate in avans

Acestea reprezinta fie cheltuieli inregistrate in cursul exercitiului financiar, care se raporteaza direct la rezultatul exercitiului urmator, fie cheltuieli efectuate in cursul exercitiului financiar, dar de repartizat sistematic pe mai multe exercitii viitoare.

In cadrul bilantului functional, cheltuielile inregistrate in avans sunt tratate diferit in functie de natura lor:

- in cele mai multe cazuri, cheltuielile inregistrate in avans reprezinta plati anticipate (chirii, abonamente, prime de asigurare, dobanzi); in acest caz, cheltuielile inregistrate in avans sunt pastrate in activul bilantului reprelucrat, fiind considerate utilizari de exploatare sau in afara exploatarii, in functie de natura lor;

- sunt incluse la cheltuielile inregistrate in avans si cheltuielile efectuate in cursul exercitiului financiar curent, dar care se refera la mai multe exercitii viitoare (de exemplu, cheltuielile de intretinere si reparatii). Esalonarea pe mai multe exercitii le apropie de caracteristica imobilizarilor care se amortizeaza in timp, motiv pentru care pot fi incluse la utilizari stabile. Acestea reprezinta de fapt investitii efectuate intr-un exercitiu care se recupereaza prin trecerea pe cheltuielile exercitiilor urmatoare

2. Evaluarea stocurilor de resurse

a) Resursele proprii brute

Acestea cuprind capitalurile proprii, amortizarile si provizioanele si cvasi-fondurile proprii, tinand seama de prelucrarile prezentate la resurse. Trebuie precizat ca rezultatul
este considerat inainte de repartizare.

b)  Datoriile
Datoriile financiare

Sunt considerate ca datorii financiare ansamblul resurselor rambursabile care antreneaza plata unor dobanzi, a caror marime este fixata contractual si nu depinde nici macar partial de nivelul rezultatului obtinut de agentul economic . In bilantul patrimonial, in cadrul datoriilor financiare sunt incluse si dobanzile datorate si nescadente. Acest lucru poate fi o sursa de eroare pentru analiza financiara, aparand riscul de a lua in calcul de doua ori plata dobanzilor: o data la rambursarea imprumuturilor si a doua oara, la plata cheltuielilor financiare. De aceea dobanzile datorate si nescadente pot fi inscrise la datoriile pe termen scurt care apartin trezoreriei de pasiv.

Datoriile fata de furnizori

Datoriile fata de furnizori se refera atat la furnizorii de imobilizari, cat si la furnizorii de bunuri si servicii. Datoriile fata de furnizorii de imobilizari nu sunt legate direct de activitatea curenta, nu evolueaza in relatie directa cu cifra de afaceri. Prin urmare, ele pot fi reclasate la resurse in afara ciclului de exploatare.

Alte datorii nefinanciare

Acestea sunt evidentiate in acelasi post al bilantului contabil si se caracterizeaza printr-o mare eterogenitate. La fel ca si in cazul altor active circulante, analiza financiara face o triere a datoriilor, clasandu-le in cadrul sau in afara ciclului de exploatare al activitatii agentului economic.

Sunt considerate in afara exploatarii unele datorii precum: impozitul pe profit de plata, considerat a nu fi in legatura directa cu exploatarea; impozit datorat pentru dividende distribuite; datorii fata de grup si asociati; sume lasate de catre actionari la dispozitia agentului economic o perioada mai mare de un an, considerate resurse stabile apartinand functiei de finantare, datorii in cadrul decontarilor dintre agentul economic si subunitatile sale sau intre acestea din urma; varsaminte ramase de efectuat pentru titluri de plasament achizitionate, considerate datorii in afara exploatarii.

c) Veniturile inregistrate in avans. Pentru veniturile inregistrate in avans care se refera la incasari anticipate din chirii, abonamente, prime de asigurare etc, este necesara o separare a acestora la datorii de exploatare, respectiv datorii in afara exploatarii.

2.4.2. Analiza bilantul functional "orizontal"

Bilantul functional orizontal constituie "fotografia" la un moment dat a derularii diferitelor cicluri economice ale intreprinderii.

Structura bilantului functional are la baza structura bilantului contabil, clasificand elementele de activ si de pasiv dupa apartenenta acestora la diferitele cicluri, astfel:

ciclul de investitii, care cuprinde ansamblul deciziilor luate pentru asigurarea nevoilor de imobilizari ale intreprinderii si caruia ii corespund utilizarile (activele) stabile sau aciclice si, respectiv, resursele (pasivele) stabile sau aciclice;

ciclul de exploatare, care se refera la derularea activitatilor operationale de productie (aprovizionare - fabricatie - vanzare) si la fluxurile degajate de circuitul capitalului (bani - marfa - productie - marfa - bani), ciclu caruia ii corespund activele ciclice de exploatare si pasivele ciclice de exploatare;

ciclul de finantare, caruia ii corespund operatiile destinate procurarii de capitaluri derulate intre intreprindere si proprietarii de capital (actionari si creditori) si permite eliminarea decalajelor intre fluxurile de lichiditati de intrare si de iesire degajate de celelalte cicluri.

Derularea fiecarui ciclu are drept consecinta generarea de nevoi de finantare sau procurarea de resurse financiare:

operatiile de investire genereaza nevoi de finantare;

dezinvestirea si operatiile de finantare procura resurse;

ciclul de exploatare determina in cele mai multe cazuri aparitia unei nevoi de
finantare, numita nevoie de fond de rulment, dar in anumite cazuri, in special in
sfera comertului, el poate procura resurse.

In consecinta, solvabilitatea si lichiditatea intreprinderii vor depinde in conceptia functionala de echilibrul care se poate stabili intre nevoile si resursele generate prin operatiile diferitelor cicluri[15].

Schema bilantului functional orizontal cuprinde patru nivele:

nivelul utilizarilor stabile si al resurselor stabile: fondul de rulment functional (FRF);

nivelul utilizarilor ciclice de exploatare si al datoriilor de exploatare: nevoia de fond de rulment de exploatare (NFRE);

. nivelul creantelor si datoriilor din afara exploatarii: nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE);

. nivelul elementelor de trezorerie de activ si de pasiv: trezoreria neta (TN).

Tabelul 2.6. Bilant functional - conceptia orizontala

Se poate usor observa ca la baza constructiei bilantului functional orizontal se afla principiul afectarii resurselor la utilizari specifice.

Echilibrul financiar este rezultatul ajustarii efectuate intre diferitele operatii financiare regrupate pe cicluri ale activitatii intreprinderii, accentul fiind pus pe afectarea resurselor la nevoile generate de diferitele functii ale intreprinderii.

Bilantul functional se preteaza lecturii pe cicluri pentru care a fost conceput:

. imobilizarile brute corespund ciclului de investitii;

. nevoia de finantare legata de exploatare corespunde lichiditatilor blocate in ciclul de exploatare;

. ansamblul resurselor corespunde ciclului de finantare.

Odata obtinut bilantul functional orizontal, analiza financiara functionala devine
posibila studiind comparativ masele care il constituie. Aceasta analiza se fundamenteaza pe
structura utilizarilor si resurselor financiare, pe principiul adecvarii lor si presupune
urmatoarea norma de echilibru: resursele financiare disponibile la nivelul intreprinderii pe termen lung, resursele stabile trebuie sa acopere utilizarile, nevoile financiare stabile.
Rationamentul porneste de la ciclul de exploatare si de la nevoia de finantare care decurge din acesta, nevoia de fond de rulment de exploatare. In perspectiva continuitatii exploatarii, aceasta nevoie se reinnoieste in permanenta; ea devine astfel o utilizare stabila ce trebuie finantata printr-o resursa stabila. Tinand cont de structura bilantului functional, singurele resurse durabile disponibile sunt eprezentate de fondul de rulment "net global" sau functional (FRNG).

Trezoreria apare in acest demers ca rezultanta a ajustarii diferitelor mase financiare, soldul sau la un moment dat permitand analiza echilibrului ansamblului.

1.2.3. Fondul de rulment "net global" sau functional

In optica functionala fondul de rulment net global este partea din resursele durabile
afectata finantarii ciclului de exploatare, adica resursele stabile ce acopera o parte din nevoia de fond de rulment de exploatare.

Fondul de rulment net global (FRNG) reprezinta:

. surplusul resurselor stabile in raport cu nevoile (utilizarile) stabile, caz in care se determina potrivit relatiei:

FRNG = RESURSE STABILE (RS) - UTILIZARI STABILE (US)

marimea nevoilor ciclice si de trezorerie, ramasa nefinantata de resursele ciclice si de
trezorerie, determinandu-se potrivit relatiei:

FRNG = (Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie) - (Resurse ciclice + Resurse de trezorerie)

sau

FRNG = (ACE + ACAE + TA) - (DE + DAE + TP)

Un principiu al analizei functionale presupune ca resursele afectate unei utilizari sa ramana investite atata timp cat utilizarea exista. Astfel, resursele durabile trebuie sa finanteze utilizarile stabile (mijloacele de productie) si NFRE (mijloace de exploatare), adica utilizarile de exploatare nefinantate prin resurse de exploatare. Avem, deci, pe de o parte, resursele stabile ramase disponibile (FRNG) si, pe de alta parte, o nevoie de finantare cu caracter permanent (NFRE). In timp ce aceasta din urma depinde de deciziile curente, operationale, FRNG este reflectarea deciziilor strategice:

de investire (active imobilizate);

de indatorare (imprumuturi si datorii pe termen mediu si lung);

de distributie (prelevarile actionarilor);

de amortizare (resurse proprii interne).

De fapt nivelul fondului de rulment functional depinde de:

orientarile strategice financiare ale intreprinderii, importanta fiind gasirea unui echilibru intre un nivel care ar presupune o supra-mobilizare de resurse durabile costisitoare pentru intreprindere si un nivel insuficient care nu ar mai juca rolul de marja de securitate pentru intreprindere, nici pentru creditorii sai si ar provoca probleme de finantare;

sectorul de activitate si tipul de produs. Aceasta se traduce prin importanta imobilizarilor necesare. Pentru a desemna ansamblul capitalurilor necesare pentru lansarea intr-o activitate se utilizeaza uneori expresia de "tichet de intrare". Volumul echipamentului necesar variaza cu o mare amplitudine, in functie de natura activitatii;

integrarea mai mult sau mai putin evidenta in aval sau in amonte si apelarea la serviciile tertilor. Nivelul FRNG nu se apreciaza independent, ci in raport cu nivelul NFRE. In functie de regula de afectare bine cunoscuta, FRNG trebuie sa acopere NFRE cel putin pentru partea sa structurala considerata in ipoteza continuarii activitatii ca fiind o utilizare stabila. Mai mult, existenta unei NFRE negative subliniaza faptul ca analiza independenta a FRNG si analiza acoperirii NFRE de catre FRNG nu au nici un interes. Nu este important de stiut daca FRNG este pozitiv sau negativ, ci daca el este adaptat nivelului NFRE si, mai mult, daca aceasta din urma este bine gestionata. Totusi trebuie precizat ca, in general, o insuficienta a FR si mai ales un FR negativ pot provoca o anumita situatie de fragilitate. Probleme curente, cum ar fi incasarea de creante cu intarziere, clienti falimentari, furnizori mai exigenti asupra termenelor de plata sau regresul activitatii pot fi fatale intr-o asemenea situatie. Cresterea FR este, deci, vitala pentru intreprindere si se realizeaza prin:

cresterea resurselor durabile: cresterea capitalului social prin aport sau prin incorporarea de rezerve, cresterea indatorarii in functie de posibilitati;

mentinerea nivelului optim de utilizari stabile apreciate prin rata de utilizare a
capacitatilor de productie, care se poate realiza prin derularea unui program corespunzator de investitii sau prin masuri de dezinvestire.

Este fundamental sa se efectueze analiza, atat intr-o perspectiva plurianuala, pentru a putea judeca evolutia si a-i intelege cauzele, cat si intr-o perspectiva de interdependenta, pentru realizarea echilibrului, optand fie pentru reducerea NFRE, fie pentru cresterea FR, si intr-un caz si in altul urmarindu-se adaptarea utilizarilor la resurse.

1. 2.4. Nevoia de fond de rulment

Activitatea unui agent economic necesita nu numai finantarea utilizarilor stabile, ci si acoperirea unor nevoi imediate.

Conform opticii functionale, activele si pasivele circulante pot apartine activitatii de exploatare sau sunt considerate in afara exploatarii. Stocurile si creantele reprezinta imobilizari temporare care se vor materializa in incasari, dar pana atunci trebuie acoperite din alte resurse, formand nevoile ciclice de exploatare sau in afara exploatarii. Datoriile fata de furnizori, salariati si alte datorii nefinanciare se vor materializa in plati, dar pana atunci ele sunt niste resurse atrase temporar, alcatuind resursele ciclice de exploatare sau in afara exploatarii.

Nevoia de fond de rulment poate fi analizata pe doua componente:

nevoia de fond de rulment din exploatare (NFRE), calculata ca diferenta intre necesitatile ciclice de exploatare si resursele ciclice de exploatare

NFRE- ACE - DE

nevoia de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE), calculata ca diferenta intre
necesitatile ciclice din afara exploatarii si resursele ciclice din afara exploatarii.

NFRAE = ACAE~DAE

Necesitatile ciclice de exploatare sunt legate direct de activitatea de exploatare si cuprind: produse finite si produse in curs de executie; avansuri acordate clientilor; clienti si conturi asimilate; cheltuieli efectuate in avans privind activitatea de exploatare.

Resursele ciclice de exploatare cuprind datoriile de exploatare si anume: furnizori si conturi asimilate, avansuri clienti, datorii fiscale si sociale aferente activitatii de exploatare, veniturile efectuate in avans pentru activitatea de exploatare.

Necesitatile ciclice din afara exploatarii cuprind: alte creante, decontari cu asociatii privind capitalul, debitori diversi, cheltuieli efectuate in avans in afara exploatarii.

Resursele ciclice din afara exploatarii sunt: unele datorii fiscale, datorii asupra imobilizarilor, creditori diversi, venituri inregistrate in avans in afara exploatarii.

Nevoia de fond de rulment totala se obtine insumand volumul NFRE si NFRAE:

NFR = NFRE + NFRAE

Nevoia de fond de rulment de exploatare reprezinta componenta stabila a nevoii de fond de rulment, deoarece derularea activitatii intreprinderii necesita reinnoirea continua a nevoilor si resurselor de exploatare. Datorita caracterului relativ stabil al componentelor nevoii de fond de rulment de exploatare, aceasta parte poate fi finantata pe seama fondului de rulment net global.

Acest indicator influenteaza nu numai lichiditatea agentului economic, ci si rentabilitatea sa, deoarece, fiind considerata o componenta stabila, va fi acoperita din resurse stabile. Or, cresterea nejustificata a nevoii de fond de rulment de exploatare conduce la deteriorarea structurii financiare printr-o insuficienta a resurselor stabile.

In general, marimea nevoii de fond de rulment in afara exploatarii este nesemnificativa si nu prezinta o importanta deosebita in cadrul analizei financiare. Parte instabila a nevoii de fond de rulment, ar trebui finantata din alte resurse temporare si anume, credite pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment de exploatare (NFRE)

Ciclul de exploatare genereaza o nevoie de finantare datorita unui dublu decalaj:

un decalaj legat de durata acestui ciclu. Bunurile aprovizionate si diversele cheltuieli de exploatare trebuie achitate inainte de a incasa contravaloarea vanzarilor, in toata aceasta perioada intreprinderea detinand in stoc materii, materiale si produse finite, stocuri care genereaza o nevoie de finantare;

un decalaj legat de termenele de plata. Recuperarea platilor legate de ciclul de exploatare nu se face in momentul vanzarii, ci in momentul incasarii, care poate avea loc cateva luni mai tarziu. Sumele achitate la inceputul ciclului de exploatare trebuie deci finantate pe o perioada mai mare de timp decat durata acestui ciclu. Dar cum intreprinderea acorda termene de plata clientilor sai, ea beneficiaza de asemenea termene din partea furnizorilor pentru bunurile cumparate, ceea ce diminueaza nevoia sa de finantare.

Analiza nevoii de fond de rulment de exploatare trebuie sa fie corelata cu obiectul de activitate, modul de organizare a activitatii, evolutia cifrei de afaceri si contextul economic in cadrul caruia isi desfasoara activitatea agentul economic.

Analiza NFRE poate evidentia urmatoarele situatii:

a) NFRE > 0

Nevoia de fond de rulment de exploatare pozitiva semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu surse temporare posibil de mobilizat. O asemenea situatie poate fi judecata ca fiind normala daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare sau daca este determinata de cresterea vanzarilor si de marirea duratei ciclului de fabricatie ca urmare a introducerii in fabricatie a unor produse mai complexe.

In caz contrar, nevoia de fond de rulment de exploatare poate evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor pe de o parte, si exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de alta parte, precum si existenta unor stocuri fara miscare sau cu miscare lenta.

b) NFRE < 0

Nevoia de fond de rulment de exploatare negativa semnifica un surplus de surse temporare ciclice, in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante aferente exploatarii.

Asemenea situatie poate fi apreciata pozitiv daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai mari. In caz contrar, nevoia de fond de rulment negativa evidentiaza o situatie nefavorabila determinata de restrangeri ale nivelului de activitate, intreruperi temporare in aprovizionarea si reinnoirea stocurilor, sau in activitatea de productie.

In cazul agentilor economici cu activitate de productie, nevoia de fond de rulment de exploatare este de obicei pozitiva, datorita specificului activitatii care reclama imobilizarea stocurilor, un interval mai mare de timp necesar incasarii produselor livrate, degajand astfel o nevoie de exploatare.

In cazul intreprinderilor cu activitate de comert sau de servicii, unde durata de stocaj si a creditului clientilor este neglijabila, nevoia de fond de rulment de exploatare va fi negativa, degajand o resursa de exploatare.

Evolutia NFRE este influentata de urmatorii factori:

1) Nivelul de activitate. Cifra de afaceri.

Daca activitatea se dezvolta, volumul aprovizionarilor, stocurilor si vanzarilor va creste in paralel; in caz de regres, se va produce situatia inversa. Exista deci o legatura intre NFRE si cifra de afaceri, motiv pentru care raportul lor se presupune a fi relativ constant. NFRE este frecvent exprimat in zile cifra de afaceri (NFRE/CA) x 360. Fondul de rulment si trezoreria pot fi, de asemenea, exprimate in zile CA fara TVA pentru a permite comparatii cu NFRE si urmarirea evolutiei lor in marimi relative.

Relatia NFRE - CA nu este perfect constanta din mai multe motive:

NFRE reflecta o situatie la un moment dat, iar cifra de afaceri masoara fluxul veniturilor pe o anumita perioada; din acest motiv un indicator NFRE mediu ar fi mai coerent;

nu exista elasticitate perfecta intre variatia nivelului de activitate si variatia cifrei de afaceri; o crestere a activitatii permite ameliorarea anumitor conditii comerciale, cum ar fi negocierea termenilor de plata, iar o reducere a activitatii se loveste, adesea, de nivele minime de cheltuieli fixe sau stocuri necesare continuitatii activitatii de exploatare a intreprinderii;

unele posturi ale bilantului pot suferi in anumite cazuri distorsiuni: stocuri speculative, termene de plata anormale, cresterea stocurilor de produse finite in caz de conjunctura nefavorabila.

Marimea optima a nevoii de fond de rulment stabilita in practica nu trebuie sa depaseasca o rata de 10-15% din valoarea cifrei de afaceri.

Sectorul de activitate. Tipul de produs.

Intre nivelele atinse de nevoia de fond de rulment a diverselor intreprinderi exista o dispersie sectoriala, care depinde, in principal, de practicile in materie de credit inter-intreprinderi. De asemenea ciclul de productie si de stocaj nu are aceeasi durata, de la un sector la altul, cu influenta asupra marimii NFRE[16].

Un alt factor de variatie a NFRE este sezonalitatea productiei si a vanzarilor, legata de tipul de produse fabricate si vandute. Astfel, se face adesea distinctia intre o NFRE structurala, permanenta si o NFRE conjuncturala, reprezentand variatii sezoniere cotidiene. Sunt dificil de identificat generalitati pe sectoare in ceea ce priveste dimensiunea NFRE, ea depinzand mai mult de tipul de produs decat de sector. Se intelege astfel ca analizele comparative inter-intreprinderi nu au valoare decat daca acestea au acelasi tip de activitate.

Durata ciclului de exploatare si valoarea adaugata

Cu cat un ciclu de productie este mai lung, cu atat valoarea adaugata este mai mare, si cu atat NFRE creste. Daca intreprinderea transfera o parte din procesul de productie tertilor, ea reduce durata ciclului sau de productie, reducand stocurile de productie in curs si de semifabricate si sporind datoriile - furnizor, reducand NFRE, dar in acelasi timp se priveaza de o marja pe care o transfera intreprinderii la care a apelat pentru realizarea anumitor faze ale ciclului de productie.

Asupra duratei ciclului de exploatare se poate actiona prin:

schimbarea tehnologiilor de fabricatie;

modificarea structurii productiei in favoarea acelor produse care au o durata de fabricatie mai mare sau mai mica decat durata medie;

masuri de natura organizatorica ce conduc la reducerea pierderilor de timp in fluxurile tehnologice.

Gestionarea eficienta a elementelor NFRE

Volumul NFRE reflecta, de asemenea, calitatea deciziilor operationale privind:

volumul stocurilor, reflecta eficacitatea metodei de gestiune a stocurilor si a productiei; acesta depinde si de costurile de productie (reducerea lor determinand scaderea nevoii de fond de rulment si invers), de modificarea preturilor la materii prime, materiale, combustibil, energie, transport, cresterea lor determinand cresterea necesarului de resurse de finantare a activelor circulante.

volumul creantelor-client: reflecta politica comerciala si de urmarire a clientilor, raportul de forte furnizor-client, termenele de plata acordate clientilor si solvabilitatea acestora;

volumul datoriilor-furnizor: reflecta puterea de negociere a termenelor de plata.

Studiul aprofundat al acestor elemente se realizeaza cu ajutorul ratelor de rotatie a stocurilor, creantelor-client si a creditului-furnizor.

In ce priveste gestiunea stocurilor, se poate actiona in sensul scaderii nevoi de fond de rulment prin:

scaderea duratei medii a aprovizionarii cu materiale si vanzarii produselor finite;

o dimensionare optima a stocurilor de materiale si produse finite;

scaderea duratei medii de stocare;

scaderea cheltuielilor de aprovizionare si desfacere.

Toti acesti factori determina modificarea nevoii de fond de rulment in perioada curenta fata de perioada de baza in sensul cresterii:

si

sau in sensul scaderii:

si

Nevoia de fond de rulment reflecta modul de asigurare a echilibrului curent prin compararea necesitatilor de finantare ale ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatarii.

In concluzie, studiul NFRE se poate face in trei moduri:

analizand evolutia sa si a elementelor componente pe mai multe exercitii;

comparand NFRE exprimata in zile CA cu nivelul inregistrat de intreprinderile concurente;

comparand NFRE constatata cu NFRE normativa calculata in functie de conditiile normale de exploatare.

Nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE)

Constituita din elemente aciclice si in general marginale, NFRAE nu are semnificatie economica, in mod obisnuit utilizarile in afara exploatarii fiind inferioare resurselor din aceasta categorie.

Daca NFRE inregistreaza o valoare pozitiva, aceasta constituie un consumator de resurse de finantare, trebuind identificate resurse de finantare suplimentare pentru a se finanta unele activitati fara nici o legatura directa cu specificul activitatii de baza a intreprinderii.

Daca NFRE inregistreaza o valoare negativa, constituie un mijloc de finantare a activitatii de exploatare, contribuind la asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii.

Trezoreria neta

In conceptia functionala, trezoreria apare ca rezultanta a echilibrului functional, ca diferenta intre fondul de rulment net global si nevoia de finantare de exploatare si in afara exploatarii, ca structura reziduala. Ea poate fi calculata, de asemenea, ca sold net de trezorerie, scazand din utilizari (trezoreria de activ), resursele de trezorerie (trezoreria de pasiv).

Astfel relatia fundamentala de trezorerie este:

TN = FRNG - (NFRE + NFRAE)

TN = Utilizari de trezorerie (TA) - Resurse de trezorerie (TP)

Utilizarile de trezorerie, trezoreria activa constituie utilizari indispensabile functionarii intreprinderii, care se incearca a fi mentinute la nivelul minim necesar, excedentul plasandu-se in valori mobiliare de plasament. Trezoreria pasiva apare atunci cand trezoreria activa este insuficienta.

Nivelul trezoreriei fluctueaza datorita unor elemente extrem de diferite si poate atinge temporar niveluri anormale datorate unor fluxuri exceptionale.

Inainte de a cauta semnificatia financiara a relatiei fundamentale de trezorerie, trebuie observat faptul ca, din punct de vedere aritmetic, aceasta relatie traduce o identitate contabila intre activul total si pasivul total. Din punct de vedere functional, relatia fundamentala stabilita exprima trezoreria ca structura ce poate furniza informatii importante despre modul in care a fost realizat echilibrul pe termen scurt si, mai mult, reprezinta o variabila ce realizeaza acest echilibru.

Analiza trezoreriei presupune determinarea marimii si sensului acesteia, a existentei si miscarii titlurilor de plasament, disponibilitatilor in conturi la banci si in casa, a creditelor bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie. De asemenea, presupune identificarea factorilor de influenta si cauzele care modifica acesti factori.

Soldul trezoreriei poate avea interpretari diverse:

trezorerie pozitiva se va interpreta ca o disponibilitate destinata a face fata unei investitii viitoare. Daca nu este cazul, o asemenea situatie poate ascunde cauze de fragilitate pe termen mediu si lung pentru ca abundenta relativa de resurse stabile poate fi semnul utilizarii lor ineficiente;

o trezorerie structurala negativa poate fi rezultatul unei gestiuni dorite in functie de conditiile bancare pe termen scurt sau poate fi rezultatul unor grave probleme care necesita o examinare aprofundata. O trezorerie deficitara influenteaza rentabilitatea intreprinderii prin cheltuielile financiare pe care le genereaza si poate pune in pericol lichiditatea si autonomia in decizii a intreprinderii. Adevarata problema ridicata de o trezorerie negativa nu se pune in termeni de solvabilitate, ci in termeni de dependenta fata de banci, si in primul rand, e vorba de riscul nereinnoirii creditelor si riscul de crestere a ratei dobanzii la creditele bancare curente.

o trezorerie medie nula reprezinta o buna gestiune a structurii financiare a bilantului. Veniturile generate de plasamentele excedentelor tind sa compenseze cheltuielile financiare aferente perioadelor de trezorerie negativa. Mentinerea unei trezorerii in apropiere de zero poate aparea ca expresie a unei logici de gestiune financiara care apara intreprinderea contra riscurilor simetrice constituite, pe de-o parte, de ineficienta resurselor stabile excedentare si pe de alta parte, de dependenta fata de creditori pe termen scurt.

Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este asigurarea unui sold zero al acesteia, care nu antreneaza nici costuri de finantare si nici de oportunitate.

Cand dam diagnosticul final, trebuie sa urmarim modul in care s-au avut in vedere urmatoarele:

evitarea pierderilor, in zilele de decontare, la incasarile si platile prin banca ale intreprinderii;

cresterea operativitatii incasarii creantelor intreprinderii, fara a afecta politica fata de clienti;

esalonarea echilibrata si degajata a scadentelor obligatiilor de plata ale intreprinderii;

obtinerea celui mai bun credit si la cel mai mic cost real al acestuia;

optimizarea utilizarii excedentului de trezorerie prin cea mai buna plasare a lichiditatilor, care sa asigure rentabilitatea, siguranta si lichiditatea optima.

1.2.6. Rolul si limitele bilantului functional

Conceptia functionala a bilantului nu are ca obiectiv determinarea valorii patrimoniului actionarilor, ci intelegerea functionarii intreprinderii, grupand utilizarile si resursele acesteia in stocuri de utilizari si stocuri de resurse, urmand ca apoi sa se studieze relatiile care exista intre ele, atat pe verticala, cat mai ales pe orizontala.

Cu ajutorul bilantului functional se pot identifica ciclurile de operatiuni pe care le deruleaza intreprinderea, facand posibila intelegerea rolului pe care il are fiecare ciclu functional in derularea activitatii lucrative. Acest tip de bilant se bazeaza pe clasificarea activelor si pasivelor patrimoniale dupa ciclurile activitatii agentului economic si pe alocarea resurselor la nevoi specifice.

Bilantul functional este utilizat de analistul financiar datorita urmatoarelor caracteristici:

permite realizarea unei analize dinamice, deoarece pleaca de la premisa de continuitate a activitatii, iar elementele de activ si de pasiv sunt privite ca structuri supuse unei permanente schimbari pe parcursul evolutiei financiar-patrimoniale a intreprinderii;

face posibila identificarea nevoilor de finantare pe care le are intreprinderea si, in acelasi timp, a surselor de finantare disponibile.

Rolul bilantului functional se concretizeaza in urmatoarele:

aprecierea structurii financiare a intreprinderii;

evaluarea necesitatilor de finantare si a tipurilor de resurse de care dispune intreprinderea;

determinarea raportului de echilibru intre diferite posturi sau grupe omogene si studierea diverselor modalitati de obtinere a echilibrului financiar functional;

calcularea marjei de siguranta financiara a intreprinderii;

analiza ratelor de finantare;

fundamentarea luarii deciziilor.

Critici aduse analizei functionale a bilantului

Numeroase critici au fost, de asemenea, adresate si analizei functionale, acestea scotand in evidenta limitele sale si explicand necesitatea evolutiei si perfectionarii continue a analizei financiare a bilantului. Cateva din criticile cele mai semnificative sunt prezentate in continuare.

Lectura orizontala a bilantului

Trebuie remarcat, in primul rand, ca realizarea bilantului functional rezulta prin atribuirea pe diferite nivele a anumitor resurse la anumite utilizari, din aceasta afectare rezultand cate un sold pe fiecare nivel. Acest mod de constructie a bilantului functional obliga analistul financiar la efectuarea unei lecturi orizontale a bilantului, ce este considerata contrara principiului unitatii de casa.

Accentul este pus pe ne voia de fond de rulment de exploatare (NFRE)

Pentru a analiza echilibrul functional ce rezulta din constructia bilantului functional, accentul este pus pe NFRE si pe masura in care aceasta este finantata din resurse stabile. Orice crestere a nevoii de fond de rulment, ce nu este finantata printr-o crestere a fondului de rulment functional, se traduce printr-o crestere a valorilor de trezorerie de pasiv, ce este apreciata, deseori, ca un semn al degradarii echilibrului financiar.

Experienta practica arata ca numeroase intreprinderi din sectorul industrial prezinta aproape in permanenta o trezorerie negativa. Rezulta ca ceea ce trebuie luat in considerare nu este soldul insusi, ci interpretarea sa, apreciind daca nivelul sau este suportabil si daca apelarea la credit nu pune probleme de lichiditate intreprinderii.

De asemenea, in practica, nu este intotdeauna usor sa se faca distinctie intre elementele "din exploatare" si "in afara exploatarii" (de exemplu, constituirea unui stoc speculativ, creante excesive in raport cu practica anterioara etc).

Distinctia arbitrara intre datoriile pe termen lung si creditele bancare pe termen scurt

Din bilantul functional rezulta o noua regula de finantare potrivit careia este sanatos gestionata intreprinderea care, pentru a face fata investitiilor si cresterii nevoii sale de fond de rulment, privilegiaza finantarea stabila si nu recurge la creditele bancare pe termen scurt decat in mod exceptional si temporar.

Studiind in timp modalitatile de finantare a intreprinderilor, se observa ca, in prezent, majoritatea intreprinderilor isi reinnoiesc creditele bancare pe termen scurt. Acest comportament financiar al intreprinderilor face sa para arbitrara distinctia intre datoriile pe termen lung si creditele bancare pe termen scurt, facand necesara abordarea indatorarii intreprinderii in ansamblul sau si trecerea la o abordare de tip "pool de datorii" a pasivului.

De exemplu, in perspectiva scaderii ratei dobanzii, gestiunea sanatoasa a indatorarii consta in a prefera datoriile financiare pe termen scurt, astfel incat sa se poata profita de o eventuala scadere a dobanzilor, in timp ce alegerea unei indatorari stabile ar putea fi considerata ca o decizie gresita in planul gestiunii financiare.

Conceptia reziduala a trezoreriei

In bilantul functional, trezoreria este, in principal, definita in termeni de utilizari si resurse. Trezoreria neta, ca diferenta intre valorile de trezorerie active si valorile de trezorerie pasive apare ca o structura reziduala a echilibrului financiar. Se poate spune, de asemenea, ca are o functie subordonata si joaca un rol pur rezidual. In conceptia functionala trezoreria este dependenta de deciziile luate la nivelul fondului de rulment functional si a nevoii de fond de rulment, ea neconstituind o functie autonoma.

Astazi, in schimb, una dintre trasaturile ce caracterizeaza comportamentul financiar al intreprinderilor este locul, din ce in ce mai important, ce este acordat functiei de trezorerie careia i se incredinteaza gestiunea excedentelor de lichiditati si gestiunea riscurilor de schimb si de modificare a ratei dobanzii, in primul rand prin alegerea intre finantarea pe termen lung si finantarea pe termen scurt. Trezoreria joaca, deci, un rol activ in intreprindere.

Absenta de referinte teoretice

Lectura orizontala a bilantului functional este rezultatul unei practici pur empirice, utilizate la inceput, in principal, de catre gestionari, iar mai apoi de catre banci, toti fiind preocupati de cresterea nevoii de fond de rulment de exploatare a intreprinderilor. Aceasta crestere, agravata prin cresterea preturilor, risca sa compromita sansele de rambursare a diferitelor datorii bancare.

Trebuie remarcat faptul ca bilantul functional nu face nici o referinta la teoria financiara. Problema remunerarii riscurilor ce pot fi evidentiate prin examinarea structurii financiare nu este abordata, lasand loc, in acest sens, unor contributii ce nu s-au lasat asteptate si au aparut o data cu conceptia "pool de fonduri".

Bilantul functional are, in schimb, numeroase utilizari pentru responsabilii intreprinderii, in primul rand cand se aplica unei intreprinderi industriale a carei cifra de afaceri este in crestere intr-un context inflationist. Este de retinut ca, intr-un asemenea caz, responsabilul intreprinderii trebuie sa prevada nu numai finantarea investitiilor in echipamente, ci si resursele financiare necesare acoperirii nevoii de fond de rulment in crestere determinata de actiunea conjugata a doi factori: cresterea cifrei de afaceri si cresterea pretului.

In concluzie, analiza bilantului poate fi apreciata ca fiind mai mult empirica decat fundamentata teoretic pe principii general-valabile, ea necesitand un sistem integrat de experienta si competenta, fiind mai aproape de arta decat de stiinta.

II. Prezentarea Asociatiei Obstea Mosnenilor Namaesti

Ca forma juridica asociatia "OBSTEA MOSNENILOR NAMAESTI" este o persoana juridica romana de drept privat Denumirea societatii este "OBSTEA MOSNENILOR NAMAESTI".

ASOCIATIA "OBSTEA MOSNENILOR NAMAESTI" isi propune sa reia activitatea "ASEZAMANTUL OBSTEI MOSNENILOR DIN COMUNA NAMAESTI - MUSCEL" (actualmente comuna Valea Mare Pravat), in acest scop urmand a mentine aceleasi prevederi din vechile acte constitutive care isi pastreaza actualitatea in noul context social, economic, legislativ.

Pe de alta parte asociatia "OBSTEA MOSNENILOR NAMAESTI" isi propune sa redobandeasca locul in cadrul comunitatii locale pe care prin traditie le-a avut obstea mosnenilor.

Averea obstei se compune din proprietatile devalmase cuprinse in muntii, padurile, apele, izlazurile si terenurile din muntii:

GAINATUL MIC (Munte);

GAINATUL MARE - 101 ha padure, conform sentintei civile nr. 245 din 26 noiembrie 1932;

PLEASA sau FATA PREJMEI;

FETELE CAPITANULUI si MUNTISORULUI (PLESI);

PLAISOARELE MARE si MIC;

CLABUCETUL (Munte);

POIANA FETII;

IZLAZUL OBSTEI MOSNENILOR NAMAESTI;

Prundurile si albiile garlelor si raurilor si a micilor lor afluenti;

10. Cariere de piatra, varniti si locuri virane aflate in interiorul izlazului.

in total de:

1085 ha vegetatie forestiera

462,46 ha in afara fondului forestier (izlazuri, goluri alpine, altele)

conform TITLU DE PROPRIETATE nr. 13524/28.02.2002, care se completeaza cu suprafata de teren atribuita conform HOTARARII PREFECTURII ARGES din 18.04.2006.

In conditiile in care Obstea devine proprietara altor suprafete de teren sau bunuri, acestea fac parte de drept din patrimoniul/averea Obstei, in conformitate cu documentele si inscrisurile ce stau la baza si documentelor contabile aferente.

Fac parte din avutul Obstei constructiile si alte mijloace fixe, dobandite de Obste conform investitiilor anuale si evidentei contabile.

Obstea are un capital social de 100 lei (RON) subscris si varsat.

Fac parte din averea Obstei si averea S.C. MOSNEANUL SRL care s-a constituit din fondurile Obstei si cu finantarea acesteia (Obstea fiind asociat unic).

Pentru realizarea scopului sau, asociatia se va ocupa de exploatarea masei lemnoase, care se va face conform regulamentului silvic si regulamentelor stabilite de Consiliul de Administratie si va urmarii ca regenerarea padurii sa se faca pe cale naturala la foioase, iar la rasinoase se va face pe cale de plantare cu puieti de rasinoase din pepinierele proprii sau prin cumparare de la Ocoalele Silvice.

Industrializarea masei lemnoase care va rezulta din exploatare se va face prin SC Mosneanul SRL care functioneaza in cadrul Obstei cu: gater, circular si alte utilaje de prelucrare a lemnului, pentru a se produce cherestea, binale, mobilier, si asa mai departe (depozit material lemnos industrializat sau neindustrializat/lemn de foc).

Valorificarea masei lemnoase se va face pe piata interna si externa in produse semifabricate sau produse finite in conformitate cu prevederile legale in vigoare (licitatie, negociere directa).

Activitatea de valorificare a vanatului si pescuitului, fructelor de padure si ciupercilor, a altor produse vegetale (executia de produse din nuiele, tarnuri, cosuri, maturi, etc) si minerale (exploatare balastiera, varnite, etc) din perimetrul Obstei va

fi administrat de catre obste sau contractate unor asociatii/societati cu personalitate juridica sau la persoane fizice cu activitate in domeniul respectiv, conform legislatiei in vigoare.

Golurile alpine vor fi licitate de catre administratie cu detinatorii de animale, conform legilor in vigoare.

Organizarea asociatiei din punct de vedere structural, operational si functional

Structura de conducere operationala a Obstei Mosnenilor Namaesti este asigurata de consiliul de administratie al obstei ales pe o perioada de 4 ani si compus din cinci membrii cu atributii proprii specifice in desfasurarea activitatii asociatiei. Presedintele Consiliului de administratie reprezinta asociatia in relatiile comerciale si juridice cu tertii si asigura conducerea executiva a SC Mosneanul SRL.

Personalul operativ al Obstei compus din 3 persoane (1 contabil, 1 casier (si cu alte atributii administrative), 1 paznic) asigura si activitatea financiar contabila si de gestiune a SC Mosneanul SRL.

Activitatea de productie desfasurata in cadrul Obstei prin SC Mosneanul SRL este asigurata de 4 muncitori calificati (gaterist) coordonati in activitatea curenta de productie de 1 sef de echipa.

In momentul actual sediul administrativ al Obstei cat si cel al SC Mosneanul SRL este in acelasi spatiu, cu aceiasi adresa. De asemeni punctul desfasurare activitatii de catre Mosneanul SRL este in spatiul amenajat si detinut in proprietate se Asociatia Obstea Mosnenilor.

III. Analiza bilantului financiar al Obstei mosnenilor Namaesti

Bilantul financiar intocmit pentru Obstea Mosnenilor Namaesti. se prezinta astfel:

Tabelul III.1. Structura bilantului financiar

Pentru intocmirea bilantului financiar s-a procedat la reasezarea posturilor de activ si de pasiv in functie de lichiditate, respectiv exigibilitate, fara a realiza reevaluarea activelor, incorporarea imobilizarilor detinute in leasing sau a efectelor scontate neajunse la scadenta, in primul rand pentru pastrarea valorilor inscrise in bilant, documentul contabil oficial.

Corectiile efectuate se refera la includerea la creante a cheltuielilor inregistrate in avans, precum si la eliminarea diferentelor de conversie activ si pasiv din vechiul format de bilant, prin trecerea efectelor acestora asupra capitalurilor proprii.

Indicatorii echilibrului financiar calculati pe baza bilantului financiar sunt prezentati in tabelul III.2, iar evolutia acestora este redata in figura III.3

Tabel III.2. Evolutia indicatorilor de echilibru calculati pe baza bilantului

Indicator	Simbol
Active imobilizate	Ain
Stocuri	St
Creante	Cr
Disponibilitati banesti	Db
Active circulante	Ac
Capital propriu	Cpr
Imprumut pe termen lung	Itml
Capital permanent	Cpm
Credite pe termen scurt	Cts
Furnizori si asimilate	Fz
Alte datorii pe termen scurt	Adat
Datorii pe termen scurt	Dts
Pasiv total = Activ	Pt = At
Fondul de rulment financiar	FR = Cpm-Ain=Ac-Dts
Fondul de rulment propriu	FRp= Cpr-Ain
Indice de crestere a FRF
Nevoia de fond de rulment	NFR=(St+Cr)-(Fz+Adat)
Indice de crestere a NFR	Infr
Trezoreria neta	TN=FR-NFR =Db-Cts

Fig. III.3 Evolutia FRF, NFR si Trezoreriei nete

Fig. III.4 Evolutia indicelui de crestere a FRF si NFR

Deoarece intreprinderea nu a apelat la imprumuturi pe termen mediu si lung, fondul de rulment propriu inregistreaza aceleasi valori ca si fondul de rulment financiar total.

Fondul de rulment financiar in perioada analizata inregistreaza valori pozitive si in crestere de la un an la altul, ceea ce inseamna ca resursele permanente finanteaza integral alocarile permanente, ramanand si un surplus pentru finantarea unei parti a activelor circulante. Acest fapt este consecinta cresterii capitalurilor permanente, in conditiile mentinerii activelor imobilizate nete la aproximativ acelasi nivel pe primii 3 ani si o triplare a acestora in ultimul an

Interpretat pe baza partii de jos a bilantului financiar, fondul de rulment financiar pozitiv este expresia unui excedent de lichiditati potentiale fata de exigibilitatile potentiale pe termen scurt, ceea ce inseamna ca intreprinderea este in masura sa faca fata scadentelor de plata si sa dispuna de un "stoc tampon" de lichiditati la care sa poata apela in anumite situatii nefavorabile privind realizarea activelor circulante, tinand seama de valorile mici ale stocurilor si creantelor.

Nevoia de fond de rulment este pozitiva si are valori relativ mici in 3 ani exceptie fiind anul 2005 atunci cand asociatia a facut investitii de modernizare

Trezorerie pozitiva, adica FRF > NFR, ceea ce da posibilitatea efectuarii de plasamente si detinerii de disponibilitati banesti. inregistrarea unei trezorerii pozitive poate demonstra o rentabilitate economica ridicata si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei intreprinderii pe piata, insa, pe termen lung, abundenta resurselor stabile ar putea antrena costuri de oportunitate ale nevalorificarii capitalurilor disponibile, cu efecte negative in remunerarea capitalului si rambursarea imprumuturilor

Trezoreria inregistreaza valori pozitive tot mai mari pe parcursul perioadei analizate, Exista o disponibilitatea de a face fata unei investitii viitoare si in acest sens se propune modernizarea activitatii obstei si extinderea domeniului de activitate.

IV. Analiza bilantului functional al Asociatiei Obstea Mosnenilor

Bilantul functional orizontal intocmit pentru Obstea Mosnenilor Namaesti. este prezentat in tabelului IV.1.

Tabelul IV.1. Structura bilantului functional

Indicatorii de echilibru financiar calculati pe baza maselor bilantiere din structura bilantului functional sunt prezentati in tabelul IV.2.

Tabelul IV.2. Evolutia indicatorilor de echilibru calculati pe baza bilantului functional

Fondul de rulment net global inregistreaza valori pozitive si o tendinta ascendenta, crescand de la un an la altul, ceea ce inseamna ca resursele stabile reusesc sa finanteze integral utilizarile stabile, ramanand si un surplus pentru finantarea nevoilor ciclice.

Aceasta evolutie este determinata de cresterea resurselor stabile intr-un ritm superior cresterii utilizarilor stabile, practic valoarea fondului de rulment net global dublandu-se in fiecare an, cu toate acestea acoperind doar partial nevoia de fond de rulment de exploatare.

Nevoia de fond de rulment a exploatarii a fost permanent pozitiva, inregistrand o tendinta de crestere, in special in ultimii doi ani ai perioadei de analiza, ceea ce semnifica existenta unui surplus de nevoi ciclice aferente exploatarii in raport cu resursele ciclice ale exploatarii, determinat de cresterea intr-un ritm superior a activelor ciclice comparativ cu resursele ciclice. Cresterea nevoii de fond de rulment de exploatare poate fi explicata prin existenta unui decalaj nefavorabil intreprinderii intre durata de incasare a creantelor-clienti si durata de achitare a datoriilor-furnizori, precum si prin cresterea ineficienta a unor elemente ale activelor circulante si reducerea gradului de lichiditate a acestora.

Trezoreria de activ a fost mult superioara trezoreriei de pasiv, reflectand cam activitatea curenta s-a autofinantat din surse proprii.

V.Concluzii si propuneri

Fondul de rulment net global inregistreaza aceeasi evolutie ca si fondul de rulment financiar, diferenta dintre cei doi indicatori fiind determinata de intocmirea bilantului financiar in valori nete, iar a bilantului functional in valori brute. Indicatorul inregistreaza valori pozitive si in crestere, ceea ce inseamna ca echilibrul financiar pe termen lung este asigurat.

Trezorerie pozitiva, adica FRF > NFR, ceea ce da posibilitatea efectuarii de plasamente si detinerii de disponibilitati banesti.

Inregistrarea unei trezorerii pozitive poate demonstra o rentabilitate economica ridicata si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei intreprinderii pe piata, insa, pe termen lung, abundenta resurselor stabile ar putea antrena costuri de oportunitate ale nevalorificarii capitalurilor disponibile, cu efecte negative in remunerarea capitalului si rambursarea imprumuturilor.

Avand in vedere cele prezentate este necesara utilizarea cu maxima eficienta a fondului de rulment financiar si in acest sens se propune dezvoltarea activitatii asociatiei prin efectuarea de modernizari ale spatiului de productie, investitii cu utilaje performante pentru prelucrarea lemnului si reciclarea deseurilor de lemn.

Investitiile se vor realiza din sursele proprii si din imprumuturi bancare, avand in vedere capacitatea asociatiei de a rambursa creditul contractat in valoare de circa1 mil lei din din surse proprii -exploatarea de masa lemnoasa, cat si din profitul realizat in procesul de productie realizat pe noile investitii.

BIBLIOGRAFIE

- Evaluarea intreprinderii - prof. Dumitru Nica;

Note de curs - prof. Dumitru Nica;

Exemplu plan de analiza economica prezentat la seminar: