Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

BANCILE CENTRALE - FUNCTIILE BANCILOR CENTRALE

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




BANCILE CENTRALE




FUNCTIILE BANCILOR CENTRALE

OPERATIUNILE BANCILOR CENTRALE

BANCA NATIONALA A ROMANIEI

SISTEMUL EUROPEAN AL BANCILOR CENTRALE

FUNCTIILE BANCILOR CENTRALE

Indiferent de caracterul mai mult sau mai putin centralizat al Bancilor Centrale, acestea exercita functii generale si, uneori, ocazionale, prin care se evidentiaza rolul in cadrul sistemelor bancare si al economiilor contemporane.

Astfel, pot fi enumerate urmatoarele functii:

functia de emisiune;

functia de banca a statului, a administratiei si a serviciilor publice;

functia de banca a bancilor;

functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare;

functia prudentiala si de supraveghere;

functii economice ocazionale.

Functia de emisiune

In domeniul emisiunii de moneda s-au manifestat doua principii, astfel:

principiul bancii , potrivit caruia emisiunea de moneda putea fi garantata cu avansuri si imprumuturi, garantate la randul lor cu activitatea economica reala de productie si schimb;

principiul incasarii metalice , care avea la baza garantarea cu piese metalice a emisiunii monetare.

Functia de banca a statului, a administratiei publice si a serviciilor publice

In toate tarile, Banca Centrala reprezinta banca statului, a administratiei si a serviciilor publice, semnificand faptul ca detine si administreaza conturile acestora, ale caror solduri figureaza in pasivul bilantului, si care, in principiu nu pot fi debitoare.

Datorita interventiilor de finantare directa sau indirecta, Bancile Centrale indeplinesc rolul esential de consilier si realizator al emisiunilor de titluri pentru contul statului. Astfel, Bancile Centrale organizeaza sindicate pentru achizitia de imprumuturi, administreaza datoria publica si plata anuala a dobanzilor la titlurile de stat, toate aceste atributiuni atestand, intr-o masura considerabila functia de banca a statului.

Functia de banca a bancilor

Aceasta functie reuneste trei activitati, strans corelate intre ele, pe care le desfasoara Banca Centrala.

In primul rand, fiecare banca de rang secundar (banca din sistemul bancar) are un cont la Banca Centrala, care nu poate fi debitor, si pe baza caruia pot fi realizate viramente si compensari interbancare.

In al doilea rand, daca in procesul compensarilor, anumite banci au nevoie de refinantare, atunci Banca Centrala poate, in anumite conditii sa furnizeze resursele necesare, alimentand piata monetara. Se poate manifesta si situatia in care Banca Centrala poate absorbi lichiditati de pe piata, daca se considera ca acestea sunt in surplus.

In al treilea rand, Banca Centrala trebuie sa utilizeze interventiile pe piata monetara pentru a mentine masa monetara si rata dobanzii in limitele fixate de catre autoritatea monetara.

d) Functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare

Sub aceasta denumire este desemnata o tripla functie a Bancii Centrale:

asigurarea, singura sau in concurenta cu bancile de rang secundar, a schimbului de moneda nationala in devize;

pastrarea si gestionarea rezervelor valutare

supravegherea ratei de schimb a monedei nationale.

e) Functia disciplinara si prudentiala

Prin functia disciplinara este inteleasa exercitarea controlului asupra bancilor si institutiilor de credit, in scopul asigurarii securitatii depozitelor si al prevenirii falimentelor bancare.



Campul de aplicare al acestei functii este urmatorul :

autorizarea exercitarii activitatii bancare;

concentrarea si divizarea riscurilor bancare;

lichidarea si solvabilitatea bancara.

Referitor la controlul exercitat de Banca Centrala in domeniul infiintarii bancilor, criteriile in adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleasi, in toate tarile si anume:

forma juridica (in general societati comerciale);

capitalul minim (variabil de la o tara la alta);

importanta mijloacelor utilizate si pregatirea profesionala;

planul de activitate;

nevoile economice ale pietei financiare.

Functia economica a Bancii Centrale

Toate functiile precedente ale Bancii Centrale presupun si o implicare economica a acesteia. Astfel, atunci cand se realizeaza emisiune monetara, sau se supravegheaza cursul valutar si rata de schimb, sau atunci cand se intervine pe piata monetara, pentru a influenta intr-un fel sau altul rata dobanzii, Bancile Centrale indeplinesc si o functie economica.

OPERATIUNILE  BANCILOR CENTRALE

A. Operatiunile active si pasive

Utilizand criteriul bilantier, operatiunile Bancii Centrale pot fi analizate ca operatiuni active si operatiuni pasive.

Operatiunile active desfasurate de Bancile Centrale se concretizeaza in:

operatiuni de creditare;

decontari interbancare;

operatiuni de vanzare-cumparare de aur si devize.

Ponderea cea mai mare o detin operatiunile de creditare, concretizate in acordarea de credite, atat statului, sub forma creditelor guvernamentale, cat si celorlalte banci din sistemul bancar prin operatiunile de rescontare si refinantare.

In relatiile cu bancile comerciale, Banca Centrala realizeaza operatiuni de rescontare, respectiv accepta titlurile de credit pe care bancile le detin in portofoliul lor si care provin din vanzarile pe credit ale marfurilor. De asemenea, Banca Centrala poate acorda credite pe gaj de fecte comerciale, situatie in care titlurile de credit raman in proprietatea bancii comerciale, servind bancii de emisiune doar ca garantie a rambursarii imprumutului.

Operatiunile de decontare, inter si intrabancare prezinta importanta, datorita locului pe care il detine Banca Centrala printre participantii la compensarea multilaterala a platilor.

Prin operatiunile de vanzare-cumparare de aur si valute, Banca Centrala isi consolideaza rezerva valutara si influenteaza cursul valutar al monedei nationale fata de valutele principale, in functie de obiectivele politicii monetare si valutare practicate in tara respectiva.

Operatiunile de pasiv ale Bancii Centrale constau in urmatoarele:

formarea capitalului propriu

depunerile sau sursele atrase

emisiunea monetara

Capitalul propriu al Bancii Centrale are o pondere redusa in totalul pasivului, comparativ cu nivelul inregistrat la bancile comerciale. In structura capitalului propriu se include: fondul statutar, prevazut in Statutul de functionare al Bancii Centrale, fondul de rezerva si profitul bancar.

Sursele atrase ale Bancii Centrale constau in depozitele celorlalte banci, in depunerile intreprinderilor cu capital de stat sau ale unor mari intreprinderi si in Contul Trezoreriei Statului (datorita rolului de casier al statului indeplinit de Banca Centrala).

Printre sursele atrase figureaza si depozitele unor organisme internationale sau ale unor banci straine, precum si imprumuturi de la bancile straine si cumparari de DST de la FMI.

Emisiunea monetara reprezinta cea mai importanta operatiune pasiva a Bancii Centrale, prin aceasta se are in vedere emisiunea monedei scripturale (bani de cont) si a cantitatii de numerar, corespunzatoare structurii masei monetare.

Creatia monetara



In procesul creatiei monetare sunt implicate bancile comerciale sau, in context mai larg, institutiile de credit, pe de o parte si Banca Centrala, pe de alta parte.

Capacitatea bancilor de a crea moneda poate fi evidentiata prin analiza procesului de multiplicare a monedei scripturale, prin acordarea de credite. Asupra procesului de creatie monetara se exercita controlul de catre Banca Centrala, care detine monopolul in acest domeniu. Moneda centrala, denumita si “moneda de prim rang” creata de Banca Centrala, cuprinde suma bancnotelor aflate in circulatie si a activelor care apartin bancilor si Trezoreriei si care se regasesc in pasivul Bancii Centrale. Moneda centrala se creeaza prin mecanismul de acordare de credite bancilor comerciale si Trezoreriei, sau prin cumpararea de devize si titluri de piata.

Pentru masurarea stocului de moneda centrala aflata in circulatie (bancnote si depozite detinute de agentii bancari la Banca Centrala) se utilizeaza un agregat denumit baza monetara.

In literatura de specialitate, baza monetara este definita ca o variabila exogena fata de bancile comerciale, iar masa monetara , in sens larg, reprezinta un multiplu al bazei monetare emisa de Banca Centrala.

Pe baza elementelor care figureaza in bilanturile bancilor implicate in procesul creatiei monetare, se pot stabili urmatoarele corelatii:

Mm = N + D (masa monetara este formata din numerar si depozite)

BM = N + RMO baza monetara este formata din numerar si rezerve obligatorii)

Astfel, atunci se scrie relatia: BM = 1/m * Mm, rezulta nevoia de moneda centrala, ca urmare a creatiei monetare realizate de catre bancile comerciale. Acesta situatie apare cand oferta de moneda este determinata de finantarile acordate agentilor economici, iar coeficientul 1/m se analizeaza ca un divizor al creditului.

Necesarul de moneda centrala poate fi explicat prin urmatoarele argumente:

cererile de conversie ale depozitelor la vedere ale publicului, in numerar, induc nevoia de moneda centrala;

necesitatea constituirii rezervelor obligatorii;

existenta Trezoreriei publice, ale carei conturi se afla la Banca Centrala, antreneaza, in momentul platii impozitelor de catre agentii economici, transformarea depozitelor la vedere ale acestora in moneda centrala;

relatiile economice internationale ale unei tari antreneaza pierderi pentru banci, ca urmare a transformarii monedelor nationale in devize.

BANCA NATIONALA A ROMANIEI

A. Istoricul BNR

Banca Nationala a Romaniei reprezinta o institutie care a fost infiintata prin Legea organica din 23 aprilie 1880, in baza careia bancii ii este acordat privilegiul de a emite moneda nationala. Institutia a avut, de asemenea, privilegiul de a resconta titlurile comerciale si biletele de trezorerie, de a lombarda bonurile de tezaur si de a participa la constituirea capitalului unor societati financiar bancare, impreuna cu statul.

Bancnotele emise de BNR, erau garantate atat cu titluri si efecte comerciale, rezultate din tranzactii reale, cat si cu rezerve de aur si argint, care nu puteau reprezenta mai putin de o treime din valoarea emisiunii monetare.

Adoptarea de catre Romania, in anul 1890, a sistemului monometalist “gold standard” a imprimat activitatii de emisiune a BNR, caracteristicile acestuia. In anul 1929, unificarea si reforma monetara au reprezentat momentul in care a fost adoptata moneda nationala cu denumirea “leu”.

Dintre momentele mai importante din evolutia BNR, retin atentia urmatoarele: in 1946, BNR devine unic actionar, statul roman; in 1948 si 1970 denumirea oficiala a bancii se modifica potrivit cu titulatura tarii.

In perioada economiei centralizate, rolul BNR a constat in urmatoarele:

monopolul exclusiv asupra emisiunii monetare si asupra operatiunilor cu aur;

monopolul asupra incasarii veniturilor statului si a platilor pentru buget;

rolul de casier general al statului;

monopolul asupra schimbului valutar;

stabilirea planului de credite al economiei nationale;

acordarea de imprumuturi pe termen scurt clientilor bancii; stabilirea balantei de venituri si cheltuieli pentru populatie.

Trecerea economiei la o noua etapa a produs ample si profunde reforme in ceea ce priveste statutul BNR.

Rolul si functiile BNR

Reglementarea activitatii BNR a fost reprezentata in perioada 1991-1998 de Legea nr. 34/1991, iar din 1998, de Legea nr. 101/1998, care indeplineste, in prezent rolul de Statut al BNR. In concordanta cu acesta, conducerea BNR este asigurata de catre un Consiliu de Administratie, format din 9 membri, numiti pe 6 ani de Pralament. Misiunea Consiliului de Administratie este de a adopta decizii, in concordanta cu prevederile legii, in domeniul monetar, al cursului de schimb si al supravegherii activitatii bancare.



In concordanta cu statutul sau, BNR desfasoara urmatoarele operatiuni:

emisiune monetara: BNR este singura institutie autorizata sa emita bancnote si piese metalice in intreaga tara; administreaza stocul de bancnote si monede; formuleaza programul de emisiune monetara, astfel incat sa satisfaca cererea de moneda necesara circulatiei monetare; totalul stocului de bancnote si piese metalice este inscris in bilantul BNR, in pasiv.

operatiuni cu societatile bancare si cu alte institutii de credit

In cadrul relatiilor BNR cu societati bancare, alaturi de scontarea si rescontarea titlurilor comerciale au acordarea creditelor, o importanta sporita o au operatiunile de refinantare. Prin refinantare, BNR ofera lichiditati societatilor bancare cu respectarea conditiilor de politica monetara. Refinantarea reprezinta o operatiune de acordare a creditelor pe termen scurt, pentru maximum 90 de zile, iar formele pe care le imbraca aceasta pot fi urmatoarele:

creditul structural

creditul de licitatie

creditul special

creditul lombard

c) operatiuni in contul statului

BNR administreaza contul curent al Trezoreriei statului, deschis in numele Ministerului de Finante. Poate acoperi deficitele temporare ale Trezoreriei, prin acordarea de asistenta financiara sub forma unor credite, in limitele acceptate de legislatie si cu scopul mentinerii stabilitatii monedei nationale.

d) operatiuni valutare si cu aur

BNR  stabileste si conduce politica in domeniul valutar si al rezervelor de aur, cu scopul mentinerii stabilitatii monedei nationale.

Responsabilitatile se manifesta si in urmatoarele domenii:

stabileste balanta de plati exetrne;

stabileste si publica ratele de schimb;

stabileste limitele rezervelor in valuta si de aur care pot fi schimbate sau care pot fi pastrate in depozite;

mentine si administreaza rezervele internationale (aur, active externe, titluri comerciale, cecuri exprimate in valuta, bilete de trezorerie si alte titluri emise de guverne straine).

e) supraveghere bancara

Statutul BNR prevede, in mod expres, supravegherea bancara, ca pe o operatiune distincta. In aceasta directie, BNR are competenta exclusiva in supravegherea activitatii sistemului bancar. Pentru a asigura viabilitatea si functionarea acestuia, emite reglementari si adopta masuri de sanctionare a bancilor cre nu respecta normele prudentiale.

Politica monetara a BNR in perspectiva integrarii europene

Criteriile de convergenta stabilite in Tratatul de la Maastricht cu privire la formarea Uniunii Monetare Europene necesita indeplinirea la nivelul fiecarei tari, a unor parametri macroeconomici, prin realizarea unor masuri de natura financiara, fiscala si monetara.

Dintre realizarile de pana acum in domeniul monetar si al restructurarii bancare pot fi enumerate urmatoarele:

alinierea legislatiei bancare

In acest sens, reglementarile au vizat o actualizare alegislatiei in domeniul bancar, fiind reprezentative urmatoarele: Legea bancara nr. 58/1998 si Legea nr. 101/1998 privind statutul BNR; Legea nr. 88/1997 privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar; Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului societatilor bancare, Regulamentul nr. 1/2000 privind operatiunile BNR pe piata monetara; Regulamentul nr. 4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii.

modificarea operatiunilor BNR

Interventia BNR pentru asigurarea cadrului unitar de desfasurare a activitatii bancare s-a concretizat intr-o serie de acte normative care au vizat instrumentarea deciziilor de politica monetara. Pot fi citate: normele privind capitalul minim al societatilor bancare (nr. 1/1996); normele privind clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc, normele privind supravegherea pozitiilor valutare ale bancilor comerciale (nr. 15/1995) si normele cu privire la lichiditatea valutara (nr. 10/1996).

modernizarea sistemului de evidenta bancara, prin elaborarea noului plan de conturi pentru bancile comerciale (Ordinul 344/1997 al BNR).

La baza noului plan contabil au stat principiile si uzantele contabile internationale, ceea ce permite asigurarea transparentei informatiilor necesare analizelor comparative.

modernizarea sistemului de plati, prin reinfiintarea in Romania a sistemului de compensari interbancare prin intermediul Caselor de compensatie.

Dintre avantajele functionarii eficiente a sistemului de plati retinem: stabilitatea sistemului financiar, reducerea costului anual al operarii sistemului de plati si eficienta pietelor financiare care utilizeaza sistemul de plati.

modificari structurale ale sistemului bancar, prin diversificarea activitatilor, produselor si serviciilor bancare.

Modificari operationale in cadrul bancilor, necesare pentru a face posibila integrarea bancilor in structura Sistemului Central al Bancilor Europene.

SISTEMUL EUROPEAN AL BANCILOR CENTRALE

Sistemul European al Bancilor Centrale este constituit din Banca Centrala Europeana si Bancile Centrale ale statelor membre, avand drept obiectiv principal mentinerea stabilitatii preturilor. Fara a prejudicia acest obiectiv, SEBC contribuie la sustinerea politicii economice generale cu scopul de a fi realizate obiectivele Comunitatii.

Principiul in conformitate cu care actioneaza SEBC este acela al unei economii de piata deschisa, unde concurenta este libera, favorizand alocarea eficienta a resurselor.

Misiunea SEBC consta in urmatoarele:

Definirea si punerea in aplicare a politicii monetare a Uniunii Europene;

Realizarea operatiunilor de schimb;

Detinerea si gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre, fara a fi prejudiciata gestionarea de catre guvernele statelor membre, a fondului de rulment in devize;

Promovarea unei bune functionari a sistemelor de plati.

Banca Centrala Europeana indeplineste functii consultative, colecteaza informatii statistice si detine un rol important in cooperarea internationala.

Rolul consultativ se manifesta asupra oricarei actiuni comunitare si care intra in domeniul competentei sale. Colectarea informatiilor statistice se realizeaza fie in mod direct, de la autoritatile competente, fie direct, de la agentii economici. In acest scop, BCE coopereaza cu institutiile si organismele din fiecare tara, precum si cu organismele internationale.

Indeplinirea misiunii si a functiilor SEBC si a BCE se realizeaza prin respectarea principiului independentei.

Banca Centrala Europeana este administrata de organele de decizie si anume: Consiliul Guvernatorilor si Directoratul, in structura carora intra guvernatorii Bancilor Centrale Nationale precum si alti membri.

Partajarea sarcinilor intre cele doua organisme se realizeaza astfel:

# Consiliul Guvernatorilor defineste politica monetara a Comunitatii, deciziile cu privire la obiectivele monetare intermediare, aprovizionarea cu rezerve a SEBC;

# Directoratul pune in aplicare politica monetara, in conformitate cu orientarile si deciziile adoptate de Consiliul Guvernatorilor si da instrunctiuni necesare Bancilor Centrale Nationale.

Presedintele BCE sau vicepresedintele prezideaza Consiliul Guvernatorilor si Directoratul, avand rolul de a prezenta BCE in exterior. In contextul functionarii SEBC Bancilor Centrale le revin anumite sarcini, dintre care stabilirea unei compatibilitati a legislatiei nationale referitoare la statutul Bancii Centrale cu legislatia Uniunii Monetare. Bancile Centrale Nationale fac parte integranta din SEBC si actioneaza in conformitate cu orientarile si instructiunile BCE.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1159
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site