Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

Concepte ale Analizei Finantelor Firmei

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




Concepte ale analizei finantelor firmei



1. Descrierea contabila. Situatia neta

Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria neta, cash-flow

3. Indicatori ai echilibrului financiar

4. Contul de rezultate

5. Soldurile intermediare de gestiune

6. Capacitatea de autofinantare

Analiza structurii contului de profit si pierderi pe baza unor indicatori economico-financiari

1. Descrierea contabila. Situatia neta

Situatia patrimoniala a firmei este descrisa, in mod definitiv, la sfarsitul perioadei de gestiune (sfarsitul exercitiului bugetar), prin intermediul activului si pasivului firmei, asa cum s-a aratat in lectia precedenta.

Intr-o exprimare sintetica, activul si pasivul sunt compuse din urmatoarele componente:

unde s-au folosit urmatoarele notatii:

A: activ; P: pasiv; B: bunuri detinute de firma; C: creante (drepturi asupra tertilor; CP: capitaluri proprii; D: datorii

Pe baza elementelor de mai sus se poate determina situatia neta a firmei, astfel:

Situatia neta reflecta averea neta a actionarilor. Semnificatia ei este, insa, ambivalenta. Daca , aceasta poate indica fie o gestionare sanatoasa a firmei fie o slaba activitate de investitii si, deci de dezvoltare a afacerii. Daca , aceasta poate insemna fie o activitate intensa de investitii si, deci, de dezvoltare a firmei fie rezultate slabe ale exercitiului financiar anterior (cazuri prefalimentare si este o consecinta a incheierii cu pierderi a exercitilor anterioare).

Semnificatia exacta a valorii algebrice a situatiei nete trebuie examinata in fiecare caz concret prin luarea in considerare si a altor elemente analitice. In fapt, trebuie stabilit daca este vorba despre cresterea sau scaderea capitalurilor proprii, atat pe termen scurt cat si pe termen mediu si lung.

Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria neta, cash-flow

Intr-o alta clasificare, in functie de lichiditatea lor, adica de posibilitatea transformarii rapide si fara costuri (sau cu costuri minime), activele pot fi de tipul alocarilor permanente (Ap) sau de tipul alocarilor ciclice sau temporare (At). Alocarile permanente sunt cele care au o lichiditate mica iar cele temporare sunt activele caracterizate de o lichiditate relativ ridicata. Alocarile permanente se recupereaza dupa mai multe exercitii financiare pe cand cele temporare se recupereaza si trebuie inlocuite dupa fiecare exercitiu financiar.

La randul lor, pasivele se pot clasifica, dupa gradul lor de exigibilitate, adica dupa trasatura de a deveni scadente la un anumit termen) in surse permanente (Sp), (cu grad scazut de exigibilitate sau, practic, neexigibile) si surse ciclice sau temporare (St), (cu un anumit grad de exigibilitate).

In general, alocarile permanente sunt acoperite din surse permanente iar alocarile temporare din surse temporare. Cu cat sursele permanente depasesc alocarile permanente, cu atat firma se afla intr-o mai mare siguranta (securitate) financiara. Marja cu care alocarile permanente sunt depasite de sursele permanente permite firmei sa finanteze, din surse permanente, alocari temporare.

De regula, sursele permanente sunt formate din capitalurile proprii (Cp) si din datoriile financiare (Df), (datorii pe termen lung):

iar sursele temporare sunt formate din datoriile de exploatare (De), (facute pentru finantarea exercitiului financiar):

Pe baza elementelor mentionate se poate determina o marime financiara extrem de importanta pentru analiza echilibrului financiar dinamic al firmei si anume fondul de rulment (FR):

unde alocarile permanente sunt alocari nete (fara amortizari ale imobilizarilor).

Interpretarea valorii algebrice a fondului de rulment este urmatoarea:

- semnifica existenta unui excedent al surselor permanente fata de alocarile permanente, excedent care poate fi utilizat pentru finantarea nevoilor curente ale firmei sau pentru investitii menite sa dezvolte afacerea.

- semnifica existenta unui deficit in privinta finantarii alocarilor permanente, deficit care se poate datora si unei politici extrem de active in domeniul investitiilor, politica benefica pe termen lung (daca este bine fundamentata) dar care poate conduce la dificultati pe termen scurt in ceea ce priveste finantarea activitatilor curente ale exercitiului financiar.

Desi finantarea alocarilor temporare (finantarea productiei, adica a ciclului de exploatare) se face prin intermediul surselor temporare, atunci cand aceste surse nu sunt suficiente pentru a acoperi alocarile temporare apare necesarul de fond de rulment (NFR):

unde alocarile temporare sunt formate din stocuri (S) si creante C, ().

Semnificatia valorii algebrice a necesarului de fond de rulment este urmatoarea:

- semnifica un surplus al nevoilor temporare de finantare in raport cu sursele temporare aflate la dispozitie. Aceasta se poate intampla fie ca urmare a unei politici de investitii menite sa sporeasca stocurile si creantele (aspect pozitiv), fie ca urmare unei proaste politici de corelare a lichiditatii stocurilor si creantelor cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt (in sensul cresterii gradului mediu de exigibilitate si scaderii gradului mediu de lichiditate), (aspect negativ) ;

- semnifica un surplus de surse temporare fata de nevoile temporare de finantare. Aceasta se poate intampla fie ca urmare a relaxarii gradului de exigibilitate a datoriilor, concomitent cu accelerarea rotatiei alocarilor temporare (aspect pozitiv), fie ca urmare a unor intreruperi temporare in aprovizionarea si reinnoirea stocurilor (aspect negativ).

Mecanismul prin care este generata necesarul de fond de rulment este urmatorul:

Exista mai multe categorii de necesar de fond de rulment:

1) necesarul de fond de rulment din exploatare: cuprinde stocurile si creantele din exploatare, pe de o parte si datoriile din exploatare, pe de alta parte. Se calculeaza in felul urmator: unde: necesarul de fond de rulment din exploatare ; alocarile ciclice; resursele ciclice. In alocarile ciclice se includ urmatoarele elemente: stocuri materiale; stocuri produse in curs si produse finite; clienti si conturi asimilate; cheltuieli efectuate in avans privind activitatea de exploatare. In resursele ciclice se includ: furnizori si conturi asimilate; datorii fiscale si sociale; venituri inregistrate in avans ce privesc activitatea de exploatare. Din punct de vedere grafic necesarul de fond de rulment se determina astfel:

2) necesarul de fond de rulment din afara exploatarii: cuprinde alte creante sau necesitati din afara exploatarii si alte datorii sau resurse din afara exploatarii: se calculeaza astfel:

, unde: necesarul de fond de rulment din afara exploatarii; alte nevoi din afara exploatarii (debitori diversi); alte resurse din afara exploatarii (creditori diversi). Schematic, acest necesar de fond de rulment se poate reprezenta astfel:

Atunci cand necesarul de fond de rulment este pozitiv (fie cel din exploatare, fie cel din afara exploatarii) spunem ca avem un necesar net de fond de rulment, in caz contrar spunem ca avem resurse nete. Necesarul total de fond de rulment se determina ca suma a celor doua necesaruri de fond de rulment mentionate, adica. . Evident, se poate ca, din activitatea de exploatare sa rezulte un necesar net de fond de rulment iar din activitatea din afara exploatarii sa rezulte resurse nete sau invers. In aceste situatii se impune o analiza nuantata, concreta, care sa degaje cu finete concluziile si caile de mentinere a echilibrului financiar al firmei.

Modificarea necesarului de fond de rulment depinde , indeosebi, de fluctuatiile necesarului de fond de rulment din exploatare si mai putin de fluctuatiile necesarului de fond de rulment din afara exploatarii. Exista trei factori principali care conduc la aceasta variatie: a) marimea valorii adaugate; b) marimea cifrei de afaceri; c) modul de gestionare a stocurilor.

a)      influenta modificarii valorii adaugate: se manifesta in mod direct proportional: cu cat este mai mare valoarea adaugata, cu atat necesarul de fond de rulment este mai mare;

b)      influenta modificarii cifrei de afaceri: pe ansamblu, si acest factor exercita o presiune de crestere a necesarului de fond de rulment, desi cresterea cifrei de afaceri poate avea consecinte contradictorii asupra activelor, pe de o parte si asupra pasivelor, pe de alta parte;

c)      influenta modului de gestionare a stocurilor: se manifesta prin intermediul modificarii vitezei de rotatie a stocurilor: o crestere a acestei viteze conduce la micsorarea necesarului de fond de rulment si invers.

O semnificatie importanta pentru analiza echilibrului financiar o are si raportul dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment, determinat la sfarsitul exercitiului financiar. Se calculeaza, astfel, trezoreria neta (TN):

Trezoreria neta este concretizata in disponibilitati banesti, in conturi bancare si in soldul de casa al firmei plus valori mobiliare de plasament mai putin creditele de trezorerie. Semnificatia economica a valorii algebrice a trezoreriei nete este urmatoarea:

- semnifica desfasurarea unei activitati economice de succes, care a generat disponibilitati banesti ce pot fi plasate spre fructificare;

- semnifica un dezechilibru financiar, fiind necesara contractarea de resurse monetare.

Mecanismul prin care se formeaza trezoreria neta in cadrul activitatii firmei este urmatorul:

Evolutia trezoreriei nete reprezinta continutul conceptului de cash-flow (CF). Daca se noteaza cu „0” si respectiv „1” doua exercitii financiare (sau, ceea ce este acelasi lucru, inceputul si sfarsitul aceluiasi exercitiu financiar), atunci se poate scrie:

Semnificatia economica a valorii algebrice a cash-flow-ului este urmatoarea:

- semnifica o crestere a capacitatii de autofinantare a investitiilor efectuate de firma;

- semnifica o diminuare a capacitatii de autofinantare a investitiilor



3. Indicatori ai echilibrului financiar

Analiza echilibrului financiar si, ca urmare, identificarea principalilor indicatori privind echilibrul financiar presupune prezentarea simplificata a bilantului contabil al firmei, sub forma bilantului financiar agregat. Acesta se prezinta sub forma urmatoare:

unde notatiile folosite au urmatoarea semnificatie:

Imo: active imobilizate (imobilizari nete)

Acr: activele circulante

Db: disponiblitatile banesti

Cpr: capitalurile permanente (Cp + Df)

De: datorii de exploatare

Crt: creditele de trezorerie

Pe baza notatiilor de mai sus si tinand seama si de paragraful anterior, se pot calcula o serie de indicatori care reflecta echilibrul financiar al firmei, dupa cum urmeaza:

1.

Intrucat este chiar necesarul de fond de rulment iar este chiar trezoreria neta, rezulta , relatie deja cunoscuta ()

Fondul de rulment propriu sau endogen (FRP): . Fondul de rulment propriu se determina la sfarsitul exercitiului financiar, dupa repartitia profitului

3. Fondul de rulment imprumutat sau exogen (FRI): este, de fapt fondul de rulment propriu atunci cand acesta are semn algebric negativ (adica, atunci cand )

4. Fondul de rulment minim necesar (FRmn): este marimea fondului de rulment care se stabileste la nivelul mediei fluctuatiilor necesarului de fond de rulment. Acest mod de stabilire a nivelului minim necesar al fondului de rulment se explica prin faptul ca o crestere prea accentuata a fondului de rulment peste nevoile fondului de rulment poate insemna o proasta gestionare a trezoreriei nete pe cand o scadere prea mare a fondului de rulment fata de necesarul de fond de rulment poate insemna cresterea costurilor cu asigurarea finantarii activitatii firmei. Din punct de vedere grafic modul de stabilire a dimensiunii minim necesare a fondului de rulment se poate reprezenta astfel:

Dupa sursa de informatii, exista doua metode de determinare a fondului de rulment.

a)      analiza externa a fondului de rulment: foloseste informatiile furnizate de partea superioara a bilantului financiar:

unde: fondul de rulment; capitalul permanent; : imobilizari nete. Schematic aceasta relatie se poate exprima astfel:

b)      analiza interna a fondului de rulment: foloseste informatiile din partea inferioara a bilantului financiar:

unde: active circulante; = datoriipe termen scurt. Schematic putem reprezenta aceasta relatie astfel

Practica economica arata ca un fond de rulment care sa exprime o situatie de echilibru financiar ar trebui sa reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

4. Contul de rezultate

Activitatea unei firme poate fi atat activitate curenta (generata de efortul de a-si indeplini obiectivele fixate prin statut) cat si activitate extraordinara, derivata din producerea anumitor conjuncturi sau eventualitati neprogramate.

Activitatea curenta, la randul ei, este formata din doua categorii de activitati:
a) activitate de exploatare (derivata din specificul firmei) si b) activitate financiara (generata, indeosebi de plasamente si participari de capital)

Contul de rezultate sintetizeaza fluxurile economice (veniturile si cheltuielile) aferente exercitiului bugetar pe cele trei categorii de activitati mentionate mai sus. Contul de rezultate se mai numeste cont de profit si pierderi, deoarece pune in evidenta fie excedentul de venituri peste cheltuieli (profit), fie excedentul cheltuielilor peste venituri (pierdere).

Soldurile intermediare de gestiune

Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici cu privire atat la volumul de activitate cat si cu privire la eficienta (rentabilitatea) cu care se desfasoara aceasta activitate.

Intrucat acesti indicatori se determina in trepte (in cascada) ei se mai numesc, la un loc, solduri intermediare de gestiune si au, ca principala caracteristica, pe aceea de a reprezenta, fiecare pe treapta sa de semnificatie, marja de acumulare valorica pana la acea treapta.

Principalele solduri intermediare de gestiune sunt urmatoarele:

a)   valoarea adaugata (VA): cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, peste valoarea intrarilor in firma. Ea se determina prin diferenta dintre valoarea rezultatelor activitatii firmei si valoarea intrarilor in firma;

b)   excedentul brut din exploatare (EBE acumularea bruta din activitatea de exploatare. Exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor, de plata a datoriilor si de remunerare a investitorilor (actionari si creditori);

c)   profitul din exploatare ( diferenta dintre veniturile din exploatare si cheltuielile din exploatare;

d)   profitul curent ( rezultatul net (diferenta dintre venituri si cheltuieli) aferent activitatii curente a firmei (de exploatare si financiare);

e)   profitul net ( marimea absoluta cu care sunt remunerati actionarii.

Din punct de vedere schematic, cascada soldurilor intermediare de gestiune se prezinta dupa cum urmeaza:

Soldurile intermediare de gestiune

VA

Productia exercitiului

Consumuri externe cu tertii

EBE

Cheltuieli de personal

Impozite, taxe, varsaminte asimilate

Subventii de exploatare

Reluari asupra provizioanelor

Alte venituri din exploatare




Alte cheltuieli de exploatare

Amortizari si provizioane calculate

Cheltuieli financiare

Venituri financiare

Rezultatul extraordinar (venituri extraordinare– cheltuieli extraordinare)

Participarea salariatilor

Impozit pe profit

Capacitatea de autofinantare

Cash-flow-ul reprezinta potentialul de dezvoltare al firmei si el s-a determinat pe baza datelor din bilantul contabil. Pe baza datelor din contul de rezultate se poate determina un indicator cu o semnificatie echivalenta si anume capacitatea de autofinantare (CAF) a firmei.

Exista doua metode de determinare a capacitatii de autofinantare: a) metoda deductiva si b) metoda inductiva sau aditionala.

a)        metoda deductiva: , unde Vp semnifica venituri incasate iar Cp cheltuielile platite;

b)        metoda aditionala:

Din punct de vedere grafic, modul de formare a capacitatii de autofinantare se poate reprezenta ca mai jos:

Analiza structurii contului de profit si pierderi pe baza unor indicatori economico-financiari.

Contul de profit si pierdere pune in evidenta urmatoarele nivele:

Nr crt

NIVELUL

CHELTUIELILE

VENITURILE

Exploatare

Cheltuieli de exploatare

Venituri din exploatare

Financiar

Cheltuieli financiare

Venituri financiare

Extraordinar

Cheltuieli extraordinare

Venituri exceptionale

Global

Impozit pe profit

NIVELUL DE EXPLOATARE

La acest nivel, acontului de profit si pierdere, sunt prezentate date contabile masurate pe baza unor indicatori care permit determinarea performantei firmei la nivelul activitatii de baza, respectiv la nivelul activitatii de exploatare.

In cele ce urmeaza sunt prezentati principalii indicatori economico-financiari de cuantificare a activitatii de exploatare:

Marja comerciala = Venituri din vanzarea de marfuri – Cheltuielile cu marfurile;

Reprezinta adaosul comercial, respectiv valoarea nou creata din sfera comertului en gros si en detail, atat de societatile de profil cat si de societatile care au in obiectul de activitate si comercializarea de marfuri.

Cifra de afaceri neta = Productia vanduta + Venituri din vanzarea de marfuri + Venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct 7411)

In speta, cifra de afaceri neta, cuprinde sumele provenite din vanzarea de bunuri si servicii ce intra in categoria activitatilor curente ale intreprinderii, dupa scaderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adaugata si a altor impozite si taxe aferente.

Aceasta reprezinta volumul de afaceri realizat cu terte persoane in cadrul activitatii curente a firme si este foarte important in caracterizarea marimii unei societati si asituatiei economico-financiare a acesteia.

Se observa ca marimea acestui indicator este functie de pret si cantitate, fiind influentat de variatile acestora.

Productia exercitiului = Productia vanduta +/- Productia stocata + Productia imobilizata

Reprezinta valoarea totala a bunurilor executate si a servicilor prestate de o firma intr-o anumita perioada, vandute, stocate sau utilizate drept active fixe.

Marja industriala = Productia exercitiului – (ansamblu cheltuielilor materiale + lucrarile si servicile executate de terti)

Reprezinta valoarea nou creata, obtinuta din activitatea de productie de bunuri si servicii, alat decat cea pur comerciala, intr-o anumita perioada de timp.

Valoarea adaugata = Marja industriala + Marja comerciala

Este valoarea nou creata, obtinuta de o societate din activitatea de productie si comercializare. Acest indicator reprezinta sursa de constituire a rezultatului de exploatare si prin acesta a rezultatului net al exercitiului.

Valoarea adaugata reprezinta in esenta sursa de constituire a fondurilor in vederea remunerarii tuturor factorilor de productie, inclusiv a statului precum si de autofinantare a firmei, respectiv: cheltuielile cu personalul; cheltuielile financiare; impozite, taxe, varsaminte asimilate; impozit pe profit; parte din profit trecute la rezerve; amortismente si provizioane.

Bancile acorda o mai mare importanta acestui indicator, deoarece valoarea adaugata reprezinta sursa din care se platesc creditele angajate, respectiv dobanzile.

Excedentul brut din exploatare = Valoarea adaugata + Subventii din exploatare – Impozite, taxe, varsaminte asimilate – Cheltuielile cu personalul

Reprezinta acumularea bruta din activitatea de exploatare obtinuta de o firma, neinfluentata de amortismente, si provizioane si nici de alte venituri si cheltuieli de exploatare.



Se obtine astfel un rezultat care nu este afectat de elementele de politica economica interna a clientului privind constituirea amortismentelor si provizioanelor.

Venituri totale din exploatare = Cifra de afaceri +/- Productia stocata + Subventii din exploatare + Alte venituri din exploatare + Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

Veniturile din exploatare sunt formate din totalitatea veniturilor unei societati inregistrate intr-o perioada.

Cheltuieli totale din exploatare =Cheltuieli materiale + Costul marfurilor vandute + Lucrarile si servicile executate de terti + Impozite si taxe + Cheltuielile cu personalul + alte cheltuieli de exploatare + cheltuieli cu amortizarea si provizioanele

Cheltuielile din exploatare reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate de o societate intr-o anumita perioada.

Rezultatul din exploatare = Venituri totale din exploatare – Cheltuieli totale din exploatare

Rezultatul din exploatare = Excedentul brut din exploatare + (alte venituri din exploatare – alte cheltuieli din exploatare) +/- Amortizari si provizioane

Rezultatul din exploatare este un indicator prin care se evalueaza rentabilitatea economica a unei societati din activitatea de exploatare.

Acest rezultat este utilizat in compararea performantelor societatilor comerciale care au politici financiare diferite in ceeea ce priveste modul de determinare si calcul a amortizarii si provizioanelor.

NIVELUL FINANCIAR

Excedentul brut financiar = Venituri financiare (mai putin venituri din provizioane) – Cheltuieli financiare (mai putin amortizarile si provizioanele)

Excedentul brut financiar reprezinta rezultatul obtinut de societate din fluxurile financiare neinfluentat de provizioane si amortizari financiare

Veniturile financiare reprezinta totalitatea veniturilor obtinute din toate fluxurile generate la acest nivel economic al activitatii unei societati.

Cheltuielile financiare reprezinta toate cheltuielile aferente fluxurilor financiare, respectiv creantelor imobilizate, titlurilor de plasament, diferentelor de curs valutar si platii dobanzilor.

Obs: pentru banci, deosebit de important sunt cheltuielile pentru plata dobanzii, deoarece volumul acestora arata gradul de risc pe care si-l asuma in relatile cu clientii.

Rezultatul financiar = Excedentul brut financiar +/- amortizari si provizioane financiare

Rezultatul financiar = Venituri totale financiare – Cheltuieli totale financiare

Rezultatul financiar este un indicator care masoara rentabilitatea societatii obtinuta in activitatea sa la nivelul tuturor fluxurilor financiare.

Excedentul brut curent = Excedentul brut din exploatare + Excedentul brut financiar

Excedentul brut curent este unn sold intermediar de gestiune care masoara volumul rezultatului obtinut in activitatea curenta (de exploatare si financiara) neinfluentat de alte venituri si cheltuieli din exploatare precum si de amortizari si provizioane din exploatare si financiare.

Rezultatul curent al exercitiului = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

Rezultatul curent al exercitiului este un indicator care masoara rentabilitatea unei firme in intreaga sa activitate de exploatare si financiara.

NIVELUL EXTRAORDINAR

Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare (771) – Cheltuieli extraordinare (671)

771 = se inregistreaza subventile primite sau de primit pentru pierderile inregistrate de o firma, ca urmare a efectuarii unor cheltuieli generate de evenimente extraordinare;

671 = se inregistreaza valoarea pierderilor din calamitati, exproprieri de active.

NIVELUL GLOBAL

Profitul inaintea de plata dobanzilor si a impozitului pe profit = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar + cheltuielile cu dobanzile.

Acest indicator este un sold intermedier de gestiune care masoara volumul profitului obtinut de o firma, neinfluentat de cheltuielile cu dobanzile si cheltuielile cu impozitul pe profit.

Acest indicator comparat cu rezultatul brut si rezultatul net al exercitiului ofera informatii asupra politicii de dobanzi si de impozite practicate la un moment dat.

Veniturile totale reprezinta totalitatea veniturilor obtinute de o societate din toate fluxurile economice, respectiv de exploatare, financiare si extraordinare

Cheltuielile totale reprezinta cheltuielile efectuate pentru desfasurarea intregii activitati a unei firme intr-o anumita perioada.

Rezultatul brut al exercitiului = rezultatul curent al exercitiului + Rezultatul exceptional

Rezultatul brut al exercitiului = venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul brut al exercitiului este un sold intermediar de gestiune care masoara rezultatul obtinut de o firma in intreaga sa activitate inaintaea platii impozitului pe profit.

Rezultatul net al exercitiului = Rezultatul brut al exercitiului – Impozitul pe profit

Rezultatul net al exercitiului este un sold intermediar de gestiune care comensureaza rezultatul final al activitatii unei firme dupa plata impozitului pe profit.

Capacitatea de autofinantare se poate calcula in doua modalitati:

Pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adauga alte venituri din exploatare, veniturile financiare si extraordinare (fara provizioane) si se scad alte cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si extraordinare (mai putin amortizarile si provizioanele) si impozitul pe profit.

Pornind de la rezultatul net al exercitiului la care se adauga suma amortizarilor si provizioanelor.

Capacitatea de autofinantare neta = Capacitatea de autofinantare – Dividende

Capacitatea de autofinantare neta reprezinta surplusul de mijloace banesti rezultat din activitatea unei firme pe parcursul unei perioade dupa repartizarea dividendelor. Aceasta reprezinta o deosebita importanta deoarece ofera indicii asupra politicii de dividend promovata de proprietari.

Daca:

Capacitatea de autofinantare neta < capacitatea de autofinantare; atunci proprietarii repartizeaza profitul la dividende si mai putin pentru a fi reinvestit.

Acest aspect este negativ pentru banca, deoarece concluzia care rezulta este ca pe proprieteri nu-I inereseaza dezvoltarea pe viitor a firmei ci mai mult obtinerea unor beneficii cat mai mari intr-un timp cat mai scurt.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 984
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site