Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

Criza capitalismului global

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




Presedinte al Asigurarilor Generale ale Frantei – A.G.F., Michel Albert a publicat numeroase eseuri de pedagogie economica si sociala: “Le manifeste radical”–1970, “Les vaches maigres”–1975, “Le pari français”–1982, “Un pari pour l’Europe”–1983, “Crise, krach, boom”–1988 si “Capitalisme contre capitalisme”–1991.

Obiectivul cartii “Capitalisme contre capitalisme” este de a demonstra ca pe langa modelul economic neoamerican exista si alte modele ce pot fi din punct de vedere economic mai eficiente si din punct de vedere social mai echitabil.



Introducerea cuprinde pe scurt temele abordate de autor in aceasta carte, subiecte comune intereselor tarilor capitaliste si anume: saracia, imigratia, securitatea sociala, ierarhia salariilor, fiscalitatea, bancile si bursele, rolul intreprinderilor, asigurarile.

Se disting doua mari tipuri de capitalism de importanta comparabila: “modelul anglo-saxon” si “modelul germano-nipon”. Modelul neoamerican reprezinta un model de economie in sine, un fenomen de o stralucire internationala denumit “reaganomics” format datorita apropierii dintre SUA si Europa in timpul crizei anilor ’30, in incercarea de a face fata sfidarii comuniste. Exista si “un nucleu dur” al Europei economice ce prezinta 2 aspecte: modelul alpin din “zona Deutshe Mark” ce include Elvetia si Austria si modelul “renan”. La congresul din 1959 social-democratia germana a decis sa adere la capitalism subliniind “necesitatea de a proteja si a incuraja proprietatea privata asupra mijloacelor de productie”, “libertatea concurentei si libertatea intreprinderii”.

Prabusirea comunismului va scoate la iveala opozitia dintre cele doua modele de capitalism: cel neoamerican - bazandu-se pe reusita individuala, pe profit financiar rapid si cel renan avand drept centru Germania punand accent pe reusita colectiva, pe consens, pe viitor.

1. AMERICA IS BACK

Pentru a intelege esenta capitalismului american “trebuie urmarite evolutiile de profunzime”: dezastrele din Vietnam, Cambogia si Nicaragua. America ce parea a da inapoi in fata expansionismului sovietic a fost parca mobilizata de reformele lui Reagan: lozinca acestuia “America is back” inseamna readucerea Americii in prim-planul scenei internationale. Elanului militar (dar pacifist) i se adauga si o revigorare a capitalismului american.

Reforma lui Reagan a constat in: reducerea rolului statului, sustinerea intreprinzatorilor, a liberei initiative; dereglementarea in sistemul petrolier, al telecomunicatiilor, al transporturilor aeriene, al bancilor; simplificarea impozitului pe venit si lupta impotriva inflatiei printr-un control sever al masei monetare. Reformele lui Reagan au fost sustinute si de teoriticieni si monetaristi precum: Milton Friedman care a propus divizarea rolului statului in favoarea omului “self-mode”.

Initiativele presedintelui Reagan au avut finalitate numai datorita fundamentelor puterii americane: stocul de capital; resursele naturale-energetice reprezentand o bogatie fara echivalent; tehnologia; privilegiul dolarului si hegemonia culturala: limba, universitatile si mijloacele de informare in masa.

2. AMERICA BACKWARDS (in regres)

America se afla pe primul loc si in ceea ce priveste din pacate: criminalitatea, consumul de droguri si pe ultimul in privinta vaccinarilor si participarilor la alegeri. Participarea la alegeri e cea mai scazuta din toate democratiile occidentale, rata absenteismului fiind 2/3 din electorat. 40% din tinerii americani intrati in “college” recunosc ca nu stiu sa citeasca corect si o noua geografie sociala isi traseaza contururile: saraci mult mai saraci si bogati inca si mai bogati de unde tensiunile sociale. Acest formidabil dualism ce ii separa pe bogati de saraci e evidentiat si in “The politics of Rich and Poor”-de Kevin Phillips: “vremea in care bogatii puteau face bani fara a provoca reactii negative… s-a sfarsit”.

De asemenea rata mortalitatii infantile si a graviditatii in randul adolescentelor (15-18 ani) cu cele 10% au un procent dublu fata de cea japoneza. Si industria pare a fi intr-un continuu regres caci numarul pieselor cu defecte produse in SUA este de 100 de ori mai mare ca in Japonia, americanii detinand in prezent doar 10 fata de 60 din piata mondiala.

Cosmarul deficitelor ameninta cel mai serios SUA. Economistul Lester Thurano propunand acest epitaf pentru Ronald Reagan: “Aici odihneste omul care a condus intr-un timp record o mare putere de la statutul de creditor al intregii lumi la acela de debitor”. Deoarece nu dispune de economii interne, pentru a-si finanta investitiile este nevoita sa imprumute anual aproximativ 150 miliarde USD, fiind cel mai mare debitor din lume.

3. CELALALT CAPITALISM

In acest capitol Michel Albert evidentiaza faptul ca sistemul capitalist nu este unul si indivizibil. “Modelele economiei de piata sunt mai multe si coexista”. In cartea lui Guy Sorman “Sortir du socialisme” este prezentata dorinta presedintelui Poloniei, Lech Walesna, ce visa la un model ideal capabil sa impace eficacitatea si prosperitatea propuse de capitalismul american cu securitatea sociala a regimurilor comuniste. Cele mai importante doua modele de piata se deosebesc considerabil prin locul pe care fiecare il atribuie bunurilor comerciale si bunurilor mixte. Tipurile de bunuri ce sunt tratate diferit in raport cu piata in cele doua modele sunt: 1-religiile, 2-intreprinderile, 3-salariile, 4-locuintele, 5-transporturile urbane, 6-mass-media, 7-invatamantul, 8-sectorul sanitar. Bunurile comerciale ocupa in cadrul modelului neoamerican un rol mai important in vreme ce bunurile mixte ocupa un rol mai important in modelul de piata renan.

4. SUPERIORITATEA ECONOMICA A MODELULUI RENAN



Capitolul prezinta originalitatea modelului renan in cadrul caruia: nivelul absenteismului la alegeri este scazut, partidele sunt puternice, legea obliga oamenii politici sa participe activ la viata institutiilor, fiind prevazute amenzi pentru absentarea de la lucrarile Parlamentului.

In urma crearii in 1979 a S.M.E si a crahului bursier de la 19 octombrie 1987 “maria sa, marca” s-a dovedit destul de puternica pentru a sutine guvernul american insetat de lichiditati, reprezinta o adevarata “forta de soc”, “artilerie grea” imbatabila.

“Cercul virtuos” al monedei forte da rezultate si merita sa fie urmat concluzie la care a ajuns nu numai autorul ci si Raymond Barre pentru ca dinamismul iesit din comun al industriilor din modelul renan se bazeaza pe trei factori: 1-productia si metodele de gestiune foarte moderne, 2-pregatirea profesionala, 3-investitiile pentru cercetare si dezechilibru.

Michel Albert da o definitie a culturii economice proprie tarilor modelului renan ce se bazeaza pe o rata crescuta a economiilor acestei tari, fiind “furnicile” lumii dezvoltate comparativ cu SUA, “greierul” ce ajunge sa consacreze 25 din venituri rambursarii datoriilor. Opozitia intre capitalismul “greierului” si capitalismul “furnicilor” este evidentiata de faptul ca: intre 1980-1990 in tarile renane economisirea la nivel national a crescut de la 31% la 35% din PIB in Japonia, de la 22% la 26% in Germania, in vreme ce in SUA a scazut de la 19% la 13%.

5. SUPERIORITATEA SOCIALA A MODELULUI RENAN

Superioritatea sociala a modelului renan este evidenta-sustine autorul, datorita: 1-gradului de securitate ridicat oferit cetatenilor, 2-inegalitatilor sociale reduse, 3-posibilitatii oricarui cetatean de a urca treptele socio-economice. In tari precum Germania (in care asigurarile sociale au fost infiintate de Bismark), Marea Britanie “tara protectiei sociale universale si gratuite”, in Franta, Elvetia, Suedia, Japonia majoritatea populatiei este asigurata impotrive bolilor, accidentelor de munca si somajului, beneficiind si de un regim al pensiilor foarte avantajos-regim care pe scara nationala e practic necunoscut in SUA. Desi cheltuielile alocate pentru sanatate in SUA reprezinta din PIB-cele mai ridicate din lume, aproximativ 35 milioane de cetateni nu au nici un fel de asigurari si sistemul social al modelului neoamerican e total insuficient si lacunar (in ciuda efortului guvernului SUA de a limita cresterea continua a cheltuielilor de sanatate).

6. RECULUL MODELULUI RENAN

Desi superior din punct de vedere economic si social, modelul renan da mult inapoi din punct de vedere politic. Mai mult toate tarile adepte ale modelului renan se confrunta cu o situatie demografica ingrijoratoare. In consecinta: procentul dintre persoanele active si cele inactive urmand sa creasca de 1,5 ori deci va creste numarul persoanelor inactive, va lipsi mana de lucru, sistemul de pensii va intra in criza ;i protectia sociala se va scumpi.

Cresterea tot mai insemnata a puterii pietelor financiare internationale in tarile renane duce la relativa pierdere a independentei autoritatilor monetare nationale cat si a puterilor publice, autoritatile monetare nationale nemaiputand actiona cu aceeasi libertate ca in trecut asupra marilor variabile economice: fiscalitatea, rata dobanzii, masa monetara.

7. CUM AJUNGE SA SE IMPUNA TOCMAI CEL MAI PUTIN PERFORMANT?

Se intreba autorul pentru care problema este o “adevarata dilema”. Pentru opinia publica din intreaga lume, capitalismul renan-onest, egalitar, prudent, discret- este lipsit de orice forta de atractie. Are totul pentru a fi eficient dar nimic pentru a seduce. Concurentul sau american in schimb avand parca “farmecele lui Venus” incendiaza literalmente scenele facand totul pentru a intra in gratiile publicului si a se mentine la latitudinea visului roz-bonbon si al averilor castigate peste noapte. Tocmai esecurile, datoriile, slabiciunile industriale si inegalitatile lui au transformat capitalismul american intr-un star foarte mediatizat. Capitalismul american e definit de autor in incheierea acestui ultim capitol drept: “prezentul pentru profit si profitul pentru prezent”. Diferenta fundamentala dintre cele doua modele de economii de piata fiind ca: modelul american sacrifica viitorul prezentului.

Fiscalitatea este un motiv de controversa intre economisti. Conform teoriei lui Keynes prin cresterea cheltuielilor publice se stimuleaza cererea de bunuri si servicii. Experienta a demonstrat totusi ca cheltuielile bugetare au un efect favorabil doar pe termen scurt. pe termen lung ele devin o povara tot mai mare pentru un sistem economic: din factor stimulator se transforma intr-un factor important de instabilitate economica. Politica fiscala nu poate contribui la cresterea permanenta a productiei peste nivelul ei natural. Dimpotriva, o politica fiscala expansiva afecteaza echilibrul dobanzilor nominale si reale si nivelul real al investitiilor planificate. Milton Friedman afirma ca cheltuielile guvernamentale nu fac altceva decat sa provoace deviatii in volumul si structura cheltuielilor private. Dupa parerea sa, singurul mod de a evita acest lucru este cheltuirea banilor de catre guvern pe ceva cu totul nefolositor de genul: “sapa santul-umple santul” doar pentru a da de lucru somerilor.




BIBLIOGRAFIE

George Soras – “Criza capitalismului global” – Editura Polirom

F.A. Hayek – “Capitalismul si istoricii” – Editura Humanitas

Milton Friedman – “Capitalism si libertate” – Colectia Bibliotecii Bancii Nationale

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

- ADMINISTRATIE PUBLICA -

RECENZIE

“CAPITALISM CONTRA CAPITALISM”

MICHEL ALBERT

- CARACTERISTICILE ECONOMIEI DE PIATA -

STUDENTA: Proca Roxana-Maria

ANUL: I

SERIA: C

GRUPA: 211








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1000
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site