Consideratii teoretice asupra creditului

Consideratii teoretice asupra creditului

Creditul are un rol foarte important in economia moderna, operatia de credit concretizandu-se, cel mai adesea, in schimbul de moneda. Subiectul X ofera astazi 1.000 lei subiectului Y, acesta din urma rambursand, peste o perioada de timp, subiectului X 1.100 lei, deci o suma mai mai mare.

Aceasta reprezinta, in primul rind, transferul dreptului de a dobandi o anumita cantitate de moneda, si in al doilea rand, crearea unui nou drept de a dobandi bunuri, in cazul in care cel care imprumuta moneda, adesea banca, are posibilitatea de a o face.

In cadrul acestui schimb una dintre parti, aceea care primeste creditul, debitorul, amana livrarea sa in timp, ceea ce presupune ca cel care acorda creditul, creditorul, are incredere in promisiunea debitorului.

Pretiul acestei increderi pe care subiectul X i-o acorda subiectului Y in schimbul acordarii in prezent a 1.000 lei pe care-i va primi peste o perioada de timp, sa spunem 1 an, este dobinda pe care subiectul Y va trebui s-o platesca, rambursandu-i 1.100 lei subiectului X, deci platind o dobanda de 100 lei, ceea ce semnifica o rata a dobanzii de 10%. Rata dobanzii reprezinta pretul platit pentru a dispune o perioada de timp de o anumita cantitate de moneda.

Subiectii economici, indeosebi agentii economici, firmele dispun de modalitati diverse pentru a-si finanta nevoile de lichiditati, adica de a obtine un credit. O firma imprumuta moneda atat pentru functionarea sa normala, pe termen scurt, dar si pentru o perioada mai lunga de timp.

Firma comerciala Z vinde zilnic 500 kg de zahar, insa din motive de eficienta economica se aprovizioneaza de la angrosist pentru 3 luni, deci cu 45 de tone, cu plata dupa doua luni de la livrare, dupa vinzarea a 2/3 di zahar. Insa angrosistul are nevoie de bani pentru cheltuielile sale de exploatare si pentru reinnoirea stocurilor, si in acest sens solicita firmei Z sa semneze o promisiune de plata a facturii peste 2 luni de la livrare, sub forma unui inscris comercial, numit efect de comert, adresandu-se bancii pentru a obtine un credit egal cu suma din factura de livrare catre firma Z.

Banca preia inscrisul, la scadenta firma Z rambursand bancii suma, precum si o dobanda pentru creditul acordat, aceasta operatiune de imprumut numindu-se scontarea efectelor de comert, rata dobanzii perceputa de catre banca numindu-se taxa de scont.

Similar procedeaza orice firma pentru a imprumuta sume de bani de la banca pentru nevoi conjuncturale, pentru finantarea descoperirilor de cont.

Firmele au nevoie de lichiditati nu numai pentru a-si continua activitatea, dar si pentru a se dezvolta, pentru a-si creste productia, ceea ce presupune modernizarea echipamentelor existente sau crearea de noi echipamente, mai performante, cererea de capital fiind importanta pentru firme, acestea avand nevoie de fonduri pentru o perioada mai lunga, 5-10 ani sau mai mult.

Recursul la credit, in acest caz, se impune atunci cind firma trebuie sa realizeze investitii care depasesc capacitatea de economisire a firmei sau daca nu sunt posibilitati de a stimula investitorii de capitaluri (populatie, firme, banci) de a-si plasa disponibilitatile in firma, devenind proprietari a unei parti din capitalul acesteia.

Apelarea la credit poate fi o sursa de profit,   caci ar permite extinderea productiei, investitiile moderne ar permite cresterea beneficiilor si crea astfel posibilitatea rambursarii creditului, cu conditia ca firma sa-si prevada corect rentabilitatea investitiei, putandu-se afirma ca firma se imprumuta astazi pentru a se imbogati maine.

Apelul la credit, adica la economisirea altora, se impune indeosebi cind este necesar de a realiza mari investitii, si in acest sens rolul intermedierii institutiilor financiare consta in colectarea economisirii de la o multitudine de subiecti economici, creditul delimitandu-se in doua categorii mari: creditul pe termen scurt, cu scadenta, de regula, sub 1 an, si creditul pe termen lung, cu scadenta peste 5 ani, intre acestea plasindu-se creditul pe termen mediu, cu scadenta intre 1 an si 5 ani.

Mijloacele de finantare a creditului pe termen scurt si a creditului pe termen lung sunt, din punct de vedere teoretic, diferite.

Intr-adevar, creditul pe termen scurt fiind rambursat rapid si servind functionarii normale a firmelor, creaza bunuri sau comercializeaza bunuri existente, fiind normal sa fie finantat prin creatie de moneda scripturala. Ajustand cantitatea de moneda la nevoile economiei, banca permite echilibrarea cererii si ofertei de moneda pe piata bunurilor de consum, ajustare realizata, deci, prin creatia de moneda scripturala. Singura constrangere este aceea ca banca sa nu depaseasca posibilitatile de creatie a monedei scripturale, in caz contrar banca trebuie sa faca apel la Banca centrala pentru ca aceasta sa-i avanseze lichiditatile care-i lipsesc, ceea ce ii va diminua rentabilitatea.

Daca in conditii normale creditul pe termen scurt nu ar trebui sa genereze dezechilibre intre cantitatea de bunuri oferite si fluxurile de moneda, in cazul utilizarii creditelor pentru a realiza stocuri speculative de marfuri, indeosebi in conditiile inflatiei sau ale devalorizarii monedei, pot fi generate dezechilibre prin cresterea aparenta cererii in conditiile unei oferte constante de bunuri.

Daca creditul pe termen lung ar fi finantat de catre banci prin creatie monetara, si tinind seama ca acest credit va genera bunuri dupa o perioana lunga de timp, se va inregistra conjunctural un dezechilibru al circuitului economic intre lichiditatile distribuite suplimentar prin credit si oferta de bunuri existenta.

Creditul pe termen lung nu poate fi deci finantat din moneda pe care bancile o detin la vedere, in casierii, fara a se confrunta cu riscuri, fiind periculoasa finantarea creditelor pe termen lung prin creatia de moineda, in acest caz facandu-se apel la economisire, deci la amanarea consumului. In cazul acestei finantari a creditului pe termen lung circuitul economic ramane in echilibru, caci efectul dezechilibrant al al veniturilor, al lichiditatilor suplimentare pe piata bunurilor de consum este anulat de aceasta economisire, echivalenta unei abtineri de la consum.

Presupunem insa ca se recurge la creatie monetara pentru a finanta investitiile in conditiile existentei unei capacitati de productie neutilizata in firmele care produc bunuri de consum, caz in care cresterea cererii de bunuri de consum, datorita distribuirii noilor venituri din creditul pe termn lung, ar putea corespunde unei cresteri rapide a cantitatii de bunuri oferite pe aceasta piata, echilibrul economic nefiind afectat.

Cei care economisesc ofera fonduri pe piata creditelor, iar cei care investesc solicita, cer fonduri pe piata creditelor, echilibrul dintre cererea si oferta de credite, in functie de nivelul ratei dobinzii fiind prezentat in graficul din figura nr. 4.

Figura nr. 4. Echilibrul dintre oferta si cerea de credite

Curba ofertei de credite este inclinata pozitiv, ea creste de la stinga la drepta, cu cit va creste rata dobanzii cu atat populatia si firmele vor deveni creditori neti. La o rata a dobanzii ridicata populatia observa ca rata de piata a dobanzii ofera o alegere mai buna decat rata personala a castigului determinata prin echilibrarea personala dintre consumul prezent si viitor. La o rata foarte inalta a dobanzii indivizii orientati spre "traieste-ti viata in prezent" vor considera ca merita sa salveze mai mult din venituri, si totodata, firmele vor considera ca nu pot plati rata dobanzii din castiguri, ele putand castiga mai mult devenind creditori neti, deoarece rata de piata a dobanzii depaseste rata asteptata a profitului din proiectele de investitii.

Curba cererii de credit a comunitatii va fi inclinata negativ, coborand de la stanga la dreapta, la o rata a dobinzii in scadere mai multi indivizi prefera sa devina debitori neti, sa se imprumute. La o rata a dobanzii descrescatoare populatia descopera ca rata de piata a dobanzii este mai mica decat rata personala de cistig, si ei decid sa reduca rata de economisire. La o rata foarte joasa a dobanzii, care ar putea fi si negativa, chiar si indivizii orientati spre viitor vor considera ca prefera sa consume mai mult in prezent si sa economiseasca mai putin.. Pentru firme, ratele mai joase ale dobanzii inseamna ca vor putea imprumuta fonduri pentru mai multe proiecte de investitii, platind dobanzi si obtinand profit.

Pe scurt, la o rata a dobanzii redusa celelalte conditii ramanand constante, volumul de credit ceruta creste.

Graficul din figura de mai sus indica cum oferta de credit si cererea de credit ale comunitatii se comporta pe piata creditului, determinand si fiind determinate de catre evolutia ratei dobanzii.

La o rata a dobanzii peste 10%, de exemplu 12%, volumul de credit oferit depaseste volumul de credit cerut, inregistrandu-se un surplus de credit. Creditorii, concurand pentru castiguri din dobanzi, vor impinge rata dobanzii in jos, spre 10%.

Pe de alta parte, la 8 % se va inregistra penurie de credit, volumul de credit cerut depasind volumul de credit oferit la aceasta rata a dobinzii. Cei care se imprumuta, debitorii, se concureaza pentru a obtine credit, impingand rata in sus, spre 10%.

In cele din urma rata dobanzii se va stabiliza la 10%, punct la care volumul de credit oferit si volumul de credit cerut se egalizeza la 100 milioane lei, considerandu-se ca exista echilibru, deoarece nici ofertantii nici solicitantii de credit nu sunt interesati sa-si modifice comportamentul.

Studierea sistemului de piata implica intelegerea faptului ca preturile aloca resursele in economie, dobinda reprezentind pretul care aloca fondurile imprumutabile, creditul intre consumatori si firme, afaceri. Firmele concureaza intre ele pentru fondurile imprumutabile, rata dobinzii alocand aceste fonduri intre diferitele firme, si prin urmare diferitelor proiecte de investitii ale acestor firme. Acele proiecte de investitii ale caror rate de rentabilitate sunt mai mari decat rata de piata a dobanzii de pe piata creditului vor fi realizateprocurand liber fonduri de pe piata creditelor. De exemplu, daca rata asteptata a rentabilitatii pentru cumpararea unui nou factor in industrie este de 20% si fondurile imprumutabile pot fi obtinute cu o rata a dobanzii de 15%, atunci investitia, in acest caz cumpararea unui nou factor de productie, va fi realizata. Daca insa acelasi proiect are o rata asteptata a rentabilitatii de 9%, el nu va fi realizat. Fondurile vor merge spre licitatorii mai convenabili, cei care vor si sunt capabili sa plateasca o rata a dobanzii mai ridicata., adica spre acele firme care sunt mai profitabile. Astfel, firmele profitabile se vor extinde, iar firmele neprofitabile sunt fortate sa-si restranga activitatea sau sa falimenteze. Alocarea creditului intre firme poate fi considerata eficienta daca eficienta este definita in termenii suveranitatii consumatorului. Daca este util pentru ca cei care consuma sa influenteze productia prin plasarea banilor pe piata, atunci este util sa se permita firmelor profitabile sa se extinda, fortand firmele neprofitabile, sau mai putin profitabile, sa-si restranga activitatea.

Consumatorii concureaza de asemenea intre ei, prin orientarea creditului sa se deplaseze spre licitatorii convenabili rata dobanzii aloca consumul in timp. Aceasta permite indivizilor orientati spre prezent, care sunt dispusi sa plateasca rate ale dobanzii mai ridicate, sa consume mai mult acum si mai putin mai tarziu. Permitand creditului sa se deplaseze spre licitatorii mai convenabili, permite totodata indivizilor orientati spre viitor sa substituie un consum mai mare in viitor unui consum mai redus in prezent. Daca este util sa se permita indivizilor sa aleaga ratele lor de consum de-alungul timpului, atunci este util sa se permita ratei dobanzii sa aloce creditul intre indivizii care se concureaza.