Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

Impunerea vamala

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




Impunerea vamala

Prin impunere vamala, in general, se intelege un complex de masuri si operatii efectuate in baza legii, care au drept scop: stabilirea taxei vamale aferente operatiunii de import-export, indeplinirea formalitatilor vamale, evaluarea marfurilor in vama, plata taxelor vamale.





Impunerea vamala presupune, din punct de vedere al politicii practicate de catre un stat la un anumit moment, aplicarea unor principii de politica economica de incurajare a dezvoltarii unei ramuri sau subramuri economice si/sau extinderea relatiilor economice cu strainatatea. Impunerea vamala joaca rolul cel mai important in cadrul politicii vamale, indeplinind trei functii principale:

functia fiscala - taxele vamale reprezinta o sursa de venituri la bugetul de stat;

functia protectionista - taxele vamale percepute la import ridica artificial pretul intern al marfurilor importate, protejand astfel producatorii interni;

functia de negociere - statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii tarifare reciproce.

Obiectul impunerii il constituie marfurile care fac obiectul formelor de desfasurare a activitatii de comert exterior, respectiv importul, exportul sau tranzitul vamal, subiectul impozitului fiind persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. Cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere care, in activitatea vamala, de regula, este calculat sub forma de cota procentuala.

In practica internationala, impozitele pe operatiuni comerciale cuprind taxele vamale si alte impozite percepute la importul sau exportul unor bunuri. Raportate la PIB, aceste impozite reprezinta valori extrem de modeste, situandu-se sub 1% in majoritatea tarilor dezvoltate. De asemenea, contributia acestora la formarea veniturilor fiscale in majoritatea tarilor occidentale are o pondere scazuta, cuprinsa intre 0,65 % si 3,88 %.

Participantii la activitatea de vamuire

Vamuirea este realizata de organele vamale, si anume de personalul de conducere si executiv din unitatile vamale. Organele vamale sunt participanti activi la activitatea de vamuire, cuprinzand salariati incadrati in sistemul institutional al autoritatii vamale. In Romania, functiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotarare guvernamentala, iar conditiile de incadrare, de promovare, de desfacere a contractului individual de munca, precum si alte norme specifice in executarea acestuia sunt stabilite in statutul personalului vamal.

Incepand cu 26 martie 2004, a intrat in vigoare noua reglementare privind vama si anume Hotararea nr.366/18.03.2004 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale a Vamilor[1].

Autoritatea Nationala a Vamilor se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Autoritatii Nationale de Control.

Autoritatea Nationala a Vamilor asigura aplicarea in domeniul vamal a masurilor specifice rezultate din programele guvernamentale si din legislatia in domeniul vamal.

Autoritatea Nationala a Vamilor organizeaza, indruma si controleaza activitatea directiilor regionale vamale si a birourilor vamale din subordine (a se vedea figura nr.8).

Autoritatea Nationala a Vamilor ia masuri de prevenire si combatere a infractiunilor si contraventiilor din domeniul vamal.

Autoritatea Nationala a Vamilor aplica prevederile Tarifului vamal de import al Romaniei si ale altor acte normative referitoare la acesta.

De asemenea, aplica masurile cu caracter vamal din acordurile de liber schimb sau comert liber incheiate de Romania si UE sau tarile aflate in curs de integrare in UE.

Asigura aplicarea prevederilor cu caracter vamal din conventiile si tratatele internationale la care Romania ia parte.

Urmareste aplicarea corecta a regulilor de interpretare a nomenclaturii sistemului armonizat, a regulilor generale de stabilire a originii bunurilor si de evaluare in vama a marfurilor.

Personalul vamal in Romania (reglementari specifice)

Organele vamale sunt obligate sa poarte, in timpul serviciului uniforma, insemne specifice, ecusoane distincte si, dupa caz, echipamente de protectie, care se atribuie gratuit. Modelul si durata de intrebuintare a acestora sunt stabilite prin statutul personalului vamal;

Agentii vamali isi exercita atributiile in cadrul operatiunilor de vamuire si supraveghere vamala numai pe baza legitimatiilor de serviciu, in care sunt inscrise competentele conferite prin normele legale. Organele de politie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin autoritatilor vamale in exercitarea atributiilor care le revin;

Agentii vamali, in exercitarea atributiilor de serviciu, beneficiaza de ocrotirea speciala prevazuta de lege pentru ofiterii de politie;

Personalul vamal, indiferent de functia detinuta, este obligat sa pastreze confidentialitate datelor si a operatiunilor efectuate;

Personalul vamal este obligat sa fie loial institutiei, sa aiba o atitudine corecta si integra actionand cu competenta si fermitate pentru prevenirea, combaterea si sanctionarea incalcarilor aduse reglementarilor vamale.

Pe langa organele vamale, de cealalta parte stau, fiind supuse activitatii de vamuire, urmatoarele categorii de participanti:

importatorii, exportatorii sau reprezentantii legali ai acestora in cadrul operatiunilor de export si import;

transportatorul/titularul de tranzit in cazul operatiunilor de tranzit si de transbordare de marfuri;

declarantii vamali, si anume persoane fizice si juridice, specifice fiecarui regim vamal in parte, implicate in alte operatiuni de trecere a frontierei in afara celor clasice de comert exterior. Ei au obligatia de a declara si prezenta la control marfurile din teritoriul vamal al Romaniei.

Declarantii vamali au dreptul de a verifica, inainte de depunerea declaratiei vamale, felul si cantitatea marfurilor sosite sau pe care le expediaza in vederea intocmirii corecte a declaratiei vamale pe care sunt obligati sa o depuna autoritatii vamale. Declarantii pot solicita, pe riscul si cheltuiala lor, autoritatii vamale prelevarea de esantioane. Pentru masurile inscrise in fiecare document de transport, declarantii vamali depun o declaratie vamala in detaliu.

Text Box: Birouri vamale

Directii regionale vamale

 

Serviciul integrare vamala europeana si relatii internationale

 

Serviciul audit public intern

 

Serviciul juridic, legislatie vamala, urmarire si incasare a creantelor bugetare

 

Serviciul verificari interne

 

Directia de tehnologia informatiei, statistica vamala si gestiunea datelor

 

Directia resurse umane, organizare generala si invatamant

 

Directia economica, investitii si administrarea serviciilor

 

Directia

proceduri vamale si tarif vamal

 

Directia

supraveghere

vamala

 

SUBSECRETAR DE STAT*

 

SECRETAR DE STAT

 



Figura nr.8 – Structura organizatorica a autoritatii nationale a vamilor

 


coordoneaza la nivel national activitatea de combatere a fraudelor vamale, a traficului de droguri si a coruptiei din cadrul autoritatii nationale a vamilor.

Categoriile de bunuri supuse vamuirii

Sunt supuse de regula procesului de vamuire in Romania:

marfurile destinate exportului sau importului, precum si mijloacele de transport care trec frontiera Romaniei;

bunurile introduse sau scoase in/din tara de catre persoanele juridice in afara activitatii de comert exterior;

bunurile introduse sau scoase in/din tara de catre persoanele fizice.

Sunt exceptate de la procesul de vamuire urmatoarele:

marfurile care tranziteaza teritoriul vamal al Romaniei;

marfurile transbordate;

bunurile si mijloacele de transport introduse sau scoase in/din teritoriul vamal national de catre unitatile militare romane;

coletele care constituie valiza diplomatica sau consulara trimise sau primite de Ministerul Afacerilor Externe;

bunurile destinate uzului oficial al misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, precum si cele destinate folosintei personale a membrilor cu statut diplomatic, in conditiile stabilite de conventiile internationale la care Romania este parte si pe baza de reciprocitate.

Fluxul operatiunilor in activitatea de vamuire

Procedura vamala in cazul marfurilor care fac obiectul operatiunilor de comert exterior, importate sau exportate de catre comercianti, este mai complexa decat cea corespunzatoare bunurilor persoanelor fizice trecute peste frontiera, procedura vamala fiind mult simplificata.

Marfurile destinate importului sau exportului si mijloacele de transport care trec frontiera vamala a Romaniei sunt supuse urmatoarei succesiuni de operatiuni, care toate alcatuiesc etapele activitatii de vamuire:

operatiuni prealabile vamuirii;

completarea, verificarea, acceptarea si inregistrarea declaratiei vamale;

controlul vamal si plata taxelor vamale aferente;

acordarea liberului de vama;

controlul vamal ulterior al operatiunilor.

Operatiuni prealabile vamuirii

Prima operatiune de acest gen este prezentarea mijlocului de transport la biroul vamal de frontiera in cazul  operatiunilor de import sau de tranzit, deoarece in cazul celor de export, mijlocul de transport se prezinta mai intai la biroul vamal de interior, in vederea efectuarii vamuirii si aplicarii sigiliului pe incarcatura de marfuri, dupa care iese de pe teritoriul vamal al Romaniei prin biroul vamal de frontiera.

Prezentarea mijlocului de transport la biroul vamal de frontiera. In cazul oricarei operatiuni, obligatia de prezentare a mijlocului de transport, impreuna cu documentele insotitoare necesare, la biroul vamal de frontiera cade in sarcina transportatorilor marfurilor destinate importului, exportului sau tranzitului, sau a reprezentantilor legali ai acestora.

Acesta operatiune se realizeaza diferit in functie de mijlocul de transport folosit.

La transportul marfurilor pe calea rutiera, la intrarea sau la iesirea din Romania, transportatorul este obligat sa prezinte personalului vamal de frontiera certificatul de inmatriculare al automobilului si documentele ce insotesc marfa.

La transportul marfurilor pe calea ferata, dupa intrarea in Romania a garniturii de tren, reprezentantii cailor ferate (exemplu, CFR Marfa, MAV etc) au obligatia de a depune la biroul vamal din cadrul statiei de frontiera actul de transmitere a garniturii de tren. La iesirea din tara, actul de transmitere a garniturii de tren se depune la biroul vamal cu cel putin o ora inainte de plecarea acesteia. Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numarul fiecarui vagon si al scrisorilor de trasura tip CIM, precum si cantitatea marfurilor si denumirea acestora in limba romana.

La transportul marfurilor pe cale maritima sau fluviala, comandantul, armatorul ori agentul navei care transporta marfurile ce urmeaza a fi descarcate sau transbordate are obligatia de a prezenta biroului vamal din cadrul ariei portuare exemplarul original al manifestului incarcaturii si sa depuna o copie a acestuia. Aceasta operatiune trebuie indeplinita intr-un termen de 24 ore de la acostarea in rada portuara. In cazul navelor incarcate cu marfuri destinate exportului, comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sa prezinte biroului vamal originalul manifestului incarcaturii cu cel putin sase ore inainte de plecarea navei.

Manifestul incarcaturii cuprinde urmatoarele informatii:

numarul fiecarui conosament, al scrisorii de trasura fluviala sau al recipisei de bagaje;

marcile si numerele de didentificare a coletelor;

denumirea, cantitatea si, dupa caz, greutatea bruta si neta a marfurilor;

numele sau denumirea furnizorului si a beneficiarului marfii.

Pe copia manifestului incarcaturii trebuie inscrisa inclusiv denumirea in limba romana a marfurilor. Pentru incarcarea, descarcarea sau transbordarea marfurilor, transportatorul este obligat sa solicite unitatii vamale un permis vamal in care se inscriu datele de identificare a marfurilor.

Prezentarea mijlocului de transport la biroul vamal de interior sau la locul indicat pentru efectuarea vamuirii. Marfurile sosite la vama de destinatie (de cele mai multe ori, biroul vamal de interior) sau la locul stabilit de autoritatea vamala (exemplu: in cazul procedurii de vamuire la domiciliu) conform art. alin.(1), lit. a), din Codul vamal al Romaniei se prezinta autoritatii vamale de transportator sau de titularul operatiunii comerciale ori de catre reprezentantul acestuia.

Marfurile prezentate biroului sau punctului vamal se afla sub supravegherea vamala pana la stabilirea regimului vamal si sunt depozitate cu caracter temporar (pe baza unei declaratii sumare). Aceasta prevedere nu se aplica in cazul bunurilor persoanelor fizice sau al coletelor postale.

Autoritatea vamala poate cere depozitarului sa constituie o garantie care sa asigure plata taxelor vamale de import. Marfurile depozitate cu caracter temporar pot fi manipulate in cadrul depozitului vamal numai in scopul conservarii lor in starea initiala, fara a li se schimba caracteristicile aspectele tehnice si comerciale.

Daca autoritatea vamla competenta hotaraste, conform dispozitiilor legale, distrugerea marfurilor aflate in depozitul cu caracter temporar, in vederea stabilirii regimului aplicabil, aceasta operatiune se va efectua pe cheltuiala titularului operatiunii comerciale, sub supravegherea autoritatii vamale.

Completarea, verificarea, acceptarea si inregistrarea declaratiei vamale

La intrarea sau la iesirea din Romania marfurile destinate a fi lasate sub un regim vamal trebuie sa faca obiectul unei declaratii vamale - mai intai una sumara, iar ulterior una in detaliu corespunzatoare respectivului regim - indiferent daca ele sunt sau nu supuse impunerii vamale conform normelor legale in vigoare la momentul efectuarii operatiunii comerciale.

Declaratia vamala sumara (Anexa 6.A) este completata de catre depozitar pe formulare tip si se depune la autoritatea vamala. Ea este inregistrata in registrul de evidenta, vizata si pastrata de catre organele vamale, pentru a se putea verifica daca marfurile la care acesta se refera au primit o destinatie vamala in termen legal. Aceasta declaratie poate fi modificata sau inlocuita prin procedeele informatice agreate de autoritatea vamala.

Marfurile care au facut obiectul declaratiei sumare pot fi transferate numai in cazurile si locurile stabilite de autoritatea vamala. In caz fortuit sau de forta majora, in care se impune de indata transferul total sau partial al marfii, operatiunea se poate face si cu instiintarea ulterioara, in aceeasi zi, a autoritatii vamale.

Titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca, intr-un termen de 31 de zile de la depunerea declaratiei sumare, sa solicite autoritatii vamale plasarea marfurilor sub un regim vamal.

Declaratia vamala in detaliu (Anexa 6.B) este depusa intr-un termen de 30 de zile de la data depunerii declaratiei vamale sumare. Declaratia vamala se completeaza si se semneaza pe formulare tipizate de catre titularul operatiunii sau de catre reprezentantul sau, in forma scrisa sau utilizand un procedeu informatic agreat de autoritatea vamala, dupa care este depusa la biroul sau punctul vamal impreuna cu documentele prevazute de reglementarile vamale, in vederea acceptarii regimului vamal solicitat.

Declarantii vamali sunt obligati sa depuna cate o declaratie vamala in detaliu pentru marfurile inscrise in fiecare document de transport. Daca marfurile au acelasi destinatar si sunt prezentate simultan organelor vamale, se poate depune o singura declaratie vamala in detaliu pentru mai multe documente de transport.

Declaratia vamala in detaliu este ulterior acceptata si inregistrata in registrul de evidente de catre autoritatea vamala numai daca sunt indeplinite conditiile legale. Data declaratiei vamale acceptate este data inregistrarii ei si determina stabilirea si aplicarea regimului vamal.

In vederea intocmirii si depunerii corecte a declaratiei vamale in detaliu, autoritatea vamala poate sa aprobe titularului operatiunii sau reprezentantului acestuia, la cererea sa expresa, inainte ca declaratia sa fie depusa, verificarea felului si a cantitatii marfii, precum si prelevarea de probe

Declaratia vamala depusa si acceptata de autoritatea vamala poate fi, in principiu, rectificata sau retrasa numai pana in momentul inceperii controlului fizic al marfurilor.

In functie de operatiunea de comert exterior, intalnim: declaratie vamala de import, de export (sau de reexport) si de tranzit.

In cazul operatiunilor de IMPORT la declaratia vamala de import se anexeaza, atunci cand sunt depuse la autoritatea vamala, urmatoarele documente:

documentul de transport al marfurilor sau, in lipsa acestuia, alte documente emise de transportator, care cuprind date cu privire la marfurile transportate;

factura, in original sau copie, sau orice alt document pe baza caruia este declarata valoarea in vama;

declaratia pentru valoarea in vama;

documentele necesare aplicarii unui regim tarifar preferential, daca este cazul, sau a altor masuri derogatorii de la regimul tarifar de baza;

orice alt document necesar aplicarii dispozitiilor prevazute in normele legale specifice care reglementeaza importul marfurilor declarate;

codul fiscal al declarantului vamal.

In cazul operatiunilor de EXPORT sau de REEXPORT, declaratia vamala de export (sau de reexport) este depusa impreuna cu orice document necesar aplicarii corecte a dispozitiilor privind operatiunile respective. Dupa efectuarea contolului vamal, se depune, de asemenea, documentul de transport corespunzator marfurilor.

Pentru operatiunile de TRANZIT, declaratia vamala de tranzit este depusa la autoritatea vamala insotita de documentul de transport aferent. O situatie particulara se intalneste in cazul transporului feroviar international, declaratia vamala de tranzit fiind inlocuita cu scrisoarea de trasuri tip CIM, pe care organele vamale aplica stampila “marfa sub regim vamal de tranzit”.

Controlul vamal si plata drepturilor vamale aferente

Dupa acceptarea declaratiei vamale, autoritatea vamala procedeaza la efectuarea controlului vamal, compus din controlul documentelor si din controlul vamal fizic al marfurilor declarate. Controlul documentelor vizeaza:

corectitudinea completarii declaratiei vamale in detaliu;

existenta documentelor anexate de declaratia vamala, necesare incadrarii marfii in regimul vamal solicitat;

concordanta dintre datele inscrise in declaratia vamala si cele din documentele anexate acesteia;

verificarea formala a documentelor anexate.

Organele vamale pot cere declarantului sa prezinte si alte documente necesare verificarii exactitatii elementelor inscrise in declaratia vamala.

Controlul vamal fizic al marfurilor este efectuat, total sau partial, de organele vamale ale biroului vamal la care a fost depusa declaratia vamala.

Acesta poate fi birou vamal de frontiera sau, de cele mai multe ori, un birou vamal de interior.

Pe langa organele vamale, la controlul vamal fizic asista si declarantul vamal si transportatorul, cu exceptia transportului maritim sau a celui fluvial, cand prezenta transportatorului este facultativa, datorita dimensiunilor mari ale partizilor de marfuri transportate. Organele vamale indica, de regula, in mod specific marfurile sau partile din cadrul acestora pe care declarantul este obligat sa le prezinte pentru verificarea fizica. El este de asemenea obligat sa le manipuleze si dezambaleze, sa le reambaleze si sa asigure conditii pentru prelevarea de probe pentru expertize sau analize de laborator daca este cazul. Cheltuielile cu acestea, daca sunt efectuate in mod justificat, precum si costul probelor prelevate sunt suportate de catre declarantul vamal.

Daca controlul fizic se executa partial, rezultatele acesteia pot fi luate in considerare pentru intreaga partida inscrisa in declaratia vamala. Declarantul vamal are dreptul sa ceara efectuarea controlului total al marfurilor, cand considera ca rezultatul controlului partial nu este concludent.

In cazul in care nu sunt suspiciuni cu privire la posibila frauda, de regula, controlul vamal fizic al marfurilor se face numai pe baza de documente.

Autoritatea vamala poate sa ia masuri de marcare sau de sigilare a marfurilor, precum si a compartimentelor din mijloacele de transport in care se afla marfurile. Marcajele sau sigiile nu pot fi inlaturate decat de autoritatea vamala sau cu permisiunea acesteia, cu exceptia cazului fortuit sau de forta majora, cand operatiunea este necesara pentru a salva integritatea marfurilor sau a mijloacelor de transport. In aceasta situatie, autoritatea vamala va fi instiintata in aceeasi zi, justificandu-se prin orice mijloc de proba masura luata.



Ulterior controlului vamal are loc depunerea garantiilor sau plata drepturilor (taxe, comisioane etc) vamale.

Plata taxelor (lichidarea vamala) se face inainte de ridicarea marfurilor, principiul fiind acela al platii imediate. Totusi, in unele tari se acorda facilitati la plata. Astfel, in Franta, se practica:

creditul vamal, respectiv amanarea platii pentru o anumita perioada (patru luni), urmand ca taxele sa fie platite la scadenta, majorate cu o dobanda;

creditul de ridicare a marfii, care permite ridicarea marfii pe masura ce verificarea in vama a fost efectuata, valoarea taxei fiind inscrisa intr-un registru, iar importatorul angajandu-se sa efectueze plata in 30 de zile de la inregistrare.

Ridicarea marfii. Dupa ce controalele au fost terminate si plata taxelor s-a efectuat (sau au fost facute formele pentru credit vamal/de ridicare a marfii), inspectorul vamal autorizeaza iesirea marfurilor din vama („liber de vama”).

Acordarea liberului de vama

Autoritatea vamala acorda liberul de vama dupa efectuarea vamuirii, dar poate dispune eliberarea marfii si dupa depunerea documentelor de plata. Cand regimul vamal prevede plata unor taxe vamale de import ori depunerea unei garantii, liberul de vama se acorda numai dupa indeplinirea acestor obligatii, in conditiile si modalitatile prevazute de lege.

In cazul importurilor si al exporturilor, pentru acordarea liberului de vama, organele vamale romane probeaza conformitatea:

marfurile controlate cu inscrisurile prezentate in procesul vamuirii;

cantitatii marfurilor stipulate in documentele de transport si in facturi cu cele din declaratia vamala;

numarului si a valabilitatii licentei inscrise in declaratia vamala cu datele din licenta cazul in care este in mod legal necesara existenta unei licente.

Liberul de vama poate fi acordat:

in scris, dupa prezentarea documentelor care sa ateste plata datoriei vamale, in cazul in care au fost indeplinite conditiile cerute de lege si au fost efectuate formalitatile vamale;

sub forma electronica, in urma aplicarii unei proceduri simplificate de vamuire si a unei proceduri informatice de plata electronica a datoriei vamale.

Marfurile care nu au primit liberul de vama se vor regasi intr-una din cele doua variante:

raman sub supraveghere vamala, pe cheltuiala exportatorului sau a importatorului;

sunt pastrate in custodie de transportator sau de declarantul vamal, pe un termen stabilit de organele vamale, in vederea clarificarii situatiei.

Controlul vamal ulterior al operatiunilor

Autoritatea vamala are dreptul ca, intr-o perioada de cinci ani de la acordarea liberului de vama, sa efectueze controlul vamal ulterior al operatiunilor.

Acesta presupune:

verificarea oricaror documente, registre si evidente referitoare la marfurile vamuite, controlul facandu-se la orice persoana care are in posesie aceste acte sau detine informatii in legatura cu acestea;

controlul fizic al marfurilor, daca acestea mai exista.

Daca la controlul vamal ulterior se constata ca s-au incalcat reglementarile vamale aplicate, datorita unor date cuprinse in declaratia vamala, autoritatea vamala, dupa determinarea taxelor vamale cuvenite, ia masuri de incasare, respectiv de restituire a acestora.

In aceasta situatie:

diferentele in minus se comunica titularului operatiunii comerciale si urmeaza sa fie achitate intr-un termen de sapte zile de la data comunicarii. Daca diferenta datorata de titularul operatiunii comerciale nu se face in acest termen, acesta va suporta majorarile de intarziere aferente acestei diferente, precum si interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire pana la achitarea datoriei vamale;

diferentele in plus se restituie intr-un termen de 30 de zile de la data constatarii. Diferentele in plus sau in minus privind alte taxe vamale de import se solutioneaza potrivit normelor care reglementeaza perceperea taxelor vamale.

Statutul vamal al marfii

Statutul vamal al marfii este dat in principal de catre trei elemente: valoarea in vama, pozitia tarifara si originea marfurilor. Acesta formeaza, de altfel, si continutul declaratiei vamale, documentul de baza in functie de care se realizeaza formalitatile vamale.

Evaluarea in vama presupune o serie de reguli si norme de determinare a valorii marfii in vama.

Valoarea in vama este:

baza de calcul pentru taxele vamale;

baza de calcul pentru alte taxe cu caracter fiscal (TVA, accize);

masura de control pentru comertul exterior;

instrument de negociere in acordurile internationale (utilizarea unui sistem de evaluare comun intre statele participante la acorduri internationale face ca reducerile de taxe sa produca aceleasi efecte in ambele parti);

instrument prin care se realizeaza statistica de comert exterior (pentru a se asigura comparabilitatea datelor este necesar ca statistica de comert exterior sa fie realizata pe baza acelorasi principii de evaluare);

instrument ce permite efectuarea calculelor de eficienta in cadrul schimburilor internationale (utilizarea acelorasi reguli de evaluare permite cunoasterea cuantumului taxelor vamale si a altor taxe la care vor fi supuse marfurile in tara de import si de export inaintea realizarii efective a operatiunilor de export/import. Se pot realiza astfel comparatii intre posibilitatile existente pe o anume piata in raport cu alta).

La export, marfa este libera de taxe la punctul de iesire a marfii de pe teritoriul national, incluzand, daca este cazul, cheltuielile de transport pana la frontiera. In consecinta, TVA se restituie exportatorului.

La import, in conformitate cu prevederile GATT/OMC, valoarea in vama se determina la locul de intrare in tara de import, in principal, sub forma valorii de tranzactie a marfii. Exista, de asemenea, alte metode de calcul, care se aplica atunci cand nu se poate folosi valoarea de tranzactie. Acordul privind evaluarea vamala urmareste definirea unui sistem echitabil, uniform si neutru de evaluare a valorii vamale a marfurilor importate, in vederea evitarii folosirii unor valori arbitrare sau fictive. Administrarea acordului este asigurata de catre Comitetul de Evaluare Vamala. In acord sunt formulate cinci metodologii de evaluare vamala, cu precizarea ca, numai daca prima metoda nu permite evaluarea corecta a valorii in vama, se recurge la urmatoarea si asa mai departe:

valoarea tranzactiei reprezentata de pretul de facturare - pentru a putea fi considerata credibila, valoarea tranzactiei trebuie sa fie dovedita sau dovedibila (prin factura comerciala sau alte documente). Marfurile care fac obiectul importului nu trebuie sa faca obiectul unor restrictii (cu privire la uzul sau dreptul de dispozitie) de natura legala sau de alta natura. Pretul bunului importat trebuie sa fie mentionat in factura si nu trebuie sa faca obiectul unor conditii suplimentare, cum ar fi: legarea sa de pretul altor bunuri vandute de cumparator vanzatorului bunului, etc. Altfel spus, pretul trebuie sa fie determinat, nu determinabil;

valoarea tranzactiei unor marfuri identice, provenind din aceeasi tara de export, realizate de acelasi producator, cu destinatia aceleiasi tari de import, la acelasi moment sau aproape la acelasi moment cu marfa de evaluat;

valoarea tranzactiei unor marfuri similare, provenind din aceeasi tara de export, cu destinatia aceleiasi tari de import, la acelasi moment sau aproape acelasi moment cu marfa de evaluat; bunurile similare sunt definite ca fiind bunurile care indeplinesc aceleasi functii ca si bunul importat supus evaluarii sau care se aseamana intr-un grad ridicat cu acesta din punct de vedere al structurii, materiilor prime si tehnologiei folosite;

pretul de revanzare la care marfurile de evaluat, marfurile identice sau cele similare sunt revandute pe piata tarii importatoare, dupa scaderea comisioanelor platite, a profitului si a altor cheltuieli si taxe suportate in tara importatorului pe parcurs intern. Ca referinta se ia pretul unitar de revanzare practicat de importatorul din tara de destinatie, care a importat cantitatea agregata (respectiv cantitatea cea mai mare vanduta la acelasi pret) cea mai mare de bunuri identice sau similare avand ca origine aceeasi tara de export, din care se scad toate cheltuielile aferente pe parcurs intern;

valoarea calculata (costul de productie + costuri suplimentare + marja de profit).

Importatorul are dreptul sa aleaga ordinea de aplicare a metodelor de determinare a valorii in vama pe baza pretului unitar sau a valorii calculate.

Avand in vedere toate acestea se poate ilustra grafic schema aplicarii metodelor de determinare a valorii in vama astfel:

Figura nr.9 – Schema aplicarii metodelor de determinare a valorii in vama

 


In cazul in care nici una dintre metodele prezentate nu se poate aplica, atunci se va proceda la stabilirea valorii in vama dupa alte metode rezonabile, in functie de informatiile disponibile. In acest scop, este interzisa determinarea valorii in vama sa se faca pe baza „pretului de vanzare in tara importatoare al bunurilor identice sau similare realizate in tara de import; pretul unor bunuri identice sau similare pe piata interna a tarii exportatoare; introducerea in costul de productie a altor elemente de cost care nu apar in cazul unor marfuri identice sau similare, valori arbitrare sau fictive, etc”[2]

O alta notiune care tine de statutul vamal al marfii este pozitia tarifara. Aceasta reprezinta simbolul sub care marfurile figureaza in tariful vamal si se concretizeaza intr-un numar al nomenclatorului vamal. Determinarea pozitiei tarifare este importanta deoarece conditioneaza cuantumul taxelor vamale si a altor impozite de achitat, precum si natura formalitatilor de indeplinit in momentul vamuirii.

Incadrarea tarifara consta in:

a considera proprietatile si caracteristicile obiective ale marfurilor, asa cum se prezinta ele in momentul vamuirii (acesta fiind criteriul obiectiv de incadrare tarifara);

a revedea in nomenclatura combinata pozitiile tarifare susceptibile de a acoperi marfa in cauza;

a alege pozitia tarifara care corespunde marfii in cauza, respectand regulile de incadrare tarifara (note de sectiuni, de capitol, subpozitii, etc.).

Pozitia tarifara reprezinta un act de identitate al marfii prin intermediul caruia aceasta se legitimeaza in fata organelor vamale in vederea obtinerii unor facilitati sau indeplinirii unor obligatii. Din acest motiv s-au facut eforturi de elaborare a unui sistem armonizat de descriere a marfurilor, care sa elimine divergentele cu privire la incadrarea tarifara, prin aderarea la acest sistem a majoritatii statelor lumii.

Regimurile vamale

Regimul vamal indica, pe de o parte, daca si unde vor fi platite taxele vamale, iar pe de alta parte, daca si in ce conditii marfa va fi supusa controlului vamal.

In practica internationala, regimurile vamale sunt de doua tipuri: comune (definitive) si suspensive. Regimul comun se aplica automat, in conformitate cu legea vamala si priveste toate marfurile de export si import. Cele suspensive au ca efect suspendarea platii anumitor taxe vamale sau a aplicarii unor masuri de control; ele trebuie solicitate in mod expres. Principalele cazuri de aplicare a unui regim suspensiv privesc marfurile in tranzit, cele aflate in admitere temporara si cele cunoscute sub numele de „regimuri economice”.

Regimul vamal la export. In general, tarile lumii practica o politica de favorizare si stimulare a exporturilor, in vederea sprijinirii competitivitatii pe piata externa a producatorilor nationali.

Ca atare, de cele mai multe ori, marfurile care parasesc teritoriul national nu sunt supuse decat unui control formal, iar taxele vamale sunt fie suprimate (se liberalizeaza exportul), fie aplicate numai anumitor marfuri si din considerente formale.

Prin exceptie, o serie de produse „sensibile” sunt prohibite la export ori sunt supuse controlului sumar. In primul caz, este vorba de produse interzise in comertul international (ex. psihotrope, stupefiante, arme, etc.). In al doilea caz, este vorba despre bunurile tehnologice cu o destinatie speciala (ex. cele cu dubla utilizare, civila si militara). Sunt, totodata, prohibite exporturile catre tari asupra carora se instituie, temporar, un regim de embargo.

Regimul vamal la import. In cazul importurilor, masurile de politica comerciala vizeaza, in principal, protejarea pietei interne din punct de vedere economic (sprijinirea producatorilor nationali in competitia cu concurentii externi) si socio-cultural (protejarea sanatatii publice, a normelor culturale si morale din societatea respectiva). In acest sens, se utilizeaza o gama diversificata de instrumente de politica comerciala, care pot fi grupate in doua categorii: tarifare (adica bazate pe tariful vamal) si netarifare (instrumente de control al importurilor, cum sunt interdictiile la import, licentele si contingentele de marfuri, preturile minime, etc.).



Marfurile de import care se incadreaza in regimul definitiv - cea mai mare parte a importurilor - trebuie sa parcurga mai multe etape pana cand pot fi preluate efectiv de catre importator (respectiv sunt declarate „libere de vama”), si anume:

incadrarea, daca este cazul, in contingente de import pentru tara exportatoare si prezentarea in acest sens a licentei de import si a documentului de origine a marfii;

respectarea altor restrictii la import (de pret, cu caracter fitosanitar, etc.), prezentandu-se la vama documentele respective;

declararea valorii vamale, incadrarea tarifara, calculul taxelor vamale si plata acestora; 

plata altor taxe la care sunt supuse marfurile care intra in circuitul comercial (de exemplu, taxa asupra valorii adaugate);

controlul efectiv al marfii de catre autoritatile vamale.

Marfurile care cad sub incidenta regimului vamal definitiv vor fi supuse procedurii vamale, urmand sa primeasca „liber de vama” si sa fie trecute in regimul de marfuri aflate in circuitul comercial intern din tara importatoare.

Regimurile vamale suspensive

Regimul suspensiv pleaca de la ideea ca materiile prime, materialele, etc., importate pentru a fi incorporate intr-un produs finit nu fac decat sa tranziteze teritoriul national, nefiind eligibile pentru aplicarea regimului vamal comun; ele beneficiaza, in consecinta de suspendarea platii taxelor legate de vamuire.

Pentru a beneficia de regimul suspensiv, materiile de import trebuie sa fie de origine terta, iar produsele finite rezultate in urma prelucrarii trebuie sa fie destinate vanzarii in strainatate.

Conform Codului vamal al Romaniei, regimurile vamale suspensive sunt operatiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea platii taxelor vamale. Si in sistemul vamal romanesc, la fel ca in cel al Uniunii Europene, intalnim:

tranzitul vamal;

antrepozitul vamal;

admiterea temporara a marfurilor;

perfectionarea activa si pasiva a marfurilor;

transformarea sub control vamal a marfurilor.

Regimul vamal suspensiv se solicita in scris de titularul operatiunii comerciale, iar autoritatea vamala aproba cererea numai in cazul in care poate asigura supravegherea si controlul regimului vamal suspensiv. Toate cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operatiunii respective. Autoritatea vamala cere constituirea unei garantii care sa asigure incasarea taxelor vamale de import ce ar putea fi datorate.

Regimul vamal suspensiv aprobat isi incheie valabilitatea atunci cand marfurile primesc un regim vamal. Daca titularul dreptului de exercitare a regimului vamal nu finalizeaza operatiunile corespunzatoare in termenul aprobat, autoritatea vamala poate dispune, din oficiu incheierea valabilitatii regimului vamal suspensiv.

Drepturile si obligatiile aferente regimului vamal suspensiv pot fi cesionate de catre titul regimului vamal respectiv, cu acceptul proprietarului marfurilor si cu acordul autoritatii vamale romane.

Tranzitul vamal

Exista doua situatii in care putem vorbi de tranzit vamal, si anume, in cazul:

marfurilor straine transportate de la un birou vamal la alt birou vamal, fara ca acestea sa fie supuse taxelor vamale de import sau masurilor de politica comerciala;

marfurilor vamuite de la un birou vamal din interiorul tarii in vederea exportului si transportate pana la biroul vamal de frontiera.

Regimul de tranzit vamal se incheie atunci cand marfurile si documentele corespunzatoare sunt prezentate la biroul vamal de destinatie. In cazul in care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, marfurile pot primi o alta destinatie vamala.

Titularul regimului de tranzit este obligat sa prezinte biroului vamal de destinatie marfurile in stare intacta, cu masurile de marcare si de sigilare corespunzatoare in termenul stabilit de autoritatea vamala.

Antrepozitul vamal

Marfurile aflate in antrepozit vamal au un regim vamal suspensiv. Ele sunt dispuse intr-un loc special amenajat, aprobat de autoritatea vamala si aflat sub controlul acesteia. Autoritatea vamala stabileste prin aprobarea data si termenul in cadrul caruia titularul de antrepozit este obligat sa solicite acordarea unui nou regim vamal.

Antrepozitarul vamal este titularul declaratiei vamale prin care marfurile sunt plasate in regimul de antrepozit vamal.

Intr-un antrepozit vamal pot fi depozitate doua categorii de marfuri:

straine, inainte ca ele sa fie supuse obligatiei de plata a datoriei vamale sau a unor masuri de politica comerciala;

romanesti, deja vamuite, care sunt depozitate pana la expedierea lor in strainatate.

Dupa natura si caracterul proprietatii marfurilor depozitate, antrepozitul vamal poate fi:

public, destinat depozitarii de marfuri de catre orice persoana;

privat, destinat depozitarii marfurilor de catre cel caruia ii apartine depozitul.

Operatiunile care sunt permise a fi efectuate marfurilor in perioada de antrepozit vamal sunt cele de ambalare, marcare sau testare in vederea pregatirii pentru vanzare, care au fost aprobate de autoritatea vamala in prealabil. In vederea realizarii acestor operatiuni, marfurile pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal. De asemenea, este permis transferul marfurilor aflate intr-un antrepozit vamal intr-un alt antrepozit vamal.

In cadrul antrepozitelor vamale pot fi depozitate si marfuri care sunt supuse operatiunilor specifice regimului de perfectionare activa sau de transformare sub control vamal, ele facand obiectul regimurilor vamale corespunzatoare, si nu al regimului de antrepozit vamal.

In vederea calcularii valorii in vama pentru marfurile scoase din antrepozitul vamal la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adauga la acestea.

Admiterea temporara

Regimul de admitere temporara permite utilizarea pe teritoriul Romaniei a marfurilor straine destinate a fi reexportate in aceeasi stare (cu exceptia uzurii lor normale, corespunzatoare perioadei respective) cu exonerarea totala sau partiala a taxelor vamale de import si fara aplicarea masurilor de politica comerciala.

Autoritatea vamala acorda regimul de admitere temporara fixand un termen in cadrul caruia marfurile trebuie sa fie reexportate sau sa primeasca o noua destinatie vamala. Termenul aprobat trebuie sa permita ca scopul utilizarii sa poata fi realizat. Autoritatea vamala, cu acordul titularului regimului, poate scurta sau, in cazuri exceptionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul initial.

In functie de exonerarea partiala sau totala de plata a taxelor vamale, precum si de schimbarea regimului vamal de admitere temporara, conform Codului Vamal al Romaniei, distingem mai multe situatii, dupa cum urmeaza:

Cand marfurile se afla in regim de admitere temporara cu exonerarea partiala a taxelor vamale, cuantumul acestora este de 3 % din suma care se datora in cazul in care marfurile respective ar fi fost importate. Cuantumul de 3 % este calculat lunar pe intreaga durata in care marfurile sunt incadrate in acest regim vamal, fara a se putea depasi cuantumul datorat in cazul in care acele marfuri ar fi fost importate.

Cand marfurile aflate in regim de admitere temporara cu exonerarea totala a taxelor vamale sunt ulterior importate, elementele de taxare sunt cele in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale de import.

Cand marfurile aflate in regim de admitere temporara cu exonerarea partiala a taxelor vamale sunt ulterior importate, cuantumul taxelor vamale ce urmeaza a fi platite sunt reprezentate de diferenta dintre sumele platite corespunzator procentului de 3 % din taxele vamale de import si cele calculate conform paragrafului anterior (in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale de import).

Perfectionarea activa

Perfectionarea activa consta in supunerea, pe teritoriul Romaniei, la una sau mai multe operatiuni de transformare sau prelucrare a:

marfurilor straine destinate a fi reexportate in afara teritoriului vamal al Romaniei, sub forma de produse compensatoare, fara a face obiectul incasarii taxelor vamale de import sau al masurilor de politica comerciala;

marfurilor importate, introduse in circuitul economic, daca ele sunt exportate in afara teritoriului Romaniei sub forma de produse compensatoare. In acest caz, taxele vamale de import sunt incasate si restituite ulterior, la efectuarea exportului.

Regimul de perfectionare activa permite efectuarea urmatoarelor operatiuni:

prelucrarea  marfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte marfuri;

transformarea marfurilor;

repararea marfurilor, inclusiv remontarea in forma initiala;

utilizarea unor marfuri, care, desi nu se regasesc in produsele compensatoare, permit sau faciliteaza obtinerea acestor produse, chiar daca ele dispar total sau partial in timpul folosirii lor.

In cadrul unei operatiuni de perfectionare activa, produsele compensatoare sunt rezultatul obtinut in urma procesului de perfectionare, marfurile echivalente fiind marfurile romanesti utilizate in locul marfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare, iar rata de randament reprezinta cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute in urma procesului de perfectionare activa a unor cantitati determinate de marfuri importate.

Perfectionarea pasiva

Regimul de perfectionare pasiva presupune exportul temporar de marfuri romanesti in afara teritoriului tarii, in vederea supunerii acestora unor operatiuni de transformare sau prelucrare si, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totala sau partiala de taxe vamale de import. Exportul temporar de marfuri romanesti, in vederea perfectionarii pasive, este supus acelorasi masuri de politica comerciala care se aplica exportului definitiv de marfuri.

Sub regim de perfectionare activa nu pot fi plasate marfurile care:

prin exportul lor ar da nastere la rambursari sau restituiri de taxe vamale de import;

inaintea exportului, au fost importate, in regim de exonerare totala de taxe vamale de import, pentru a fi utilizate intr-un anumit scop.

Termenul in care produsele compensatoare, rezultate in urma procesului de perfectionare pasiva, vor fi reimportate este fixat de autoritatea vamala. Acest termen poate fi prelungit numai in cazuri temeinic justificate.

Cantitatea sau procentajul de produse compensatoare, produse care sunt obtinute dintr-o cantitate determinata de marfuri supuse procesului de perfectionare pasiva, numita si rata de randament, este stabilita tot de catre autoritatea vamala romana.

Transformarea sub control vamal

Transformarea sub control vamal permite pe teritoriul vamal al Romaniei supunerea unor marfuri straine la operatiuni care le transforma felul sau starea initiala, fara plata taxelor vamale de import pentru respectivele marfuri si fara aplicarea masurilor de politica comerciala.

Introducerea in circuitul economic a produselor rezultate, numite si produse transformate, se face cu plata taxelor vamale de import.

Taxele vamale de import sunt platite tinand cont de cota de taxare in vigoare in momentul inregistrarii declaratiei vamale:

pentru marfurile netransformate sau aflate intr-un stadiu intermediar de transformare care se importa;

daca termenul de incheiere a operatiunii de transformare a marfurilor, stabilit in aprobare, nu este respectat.

In regimul de transformare sub control vamal pot fi plasate numai anumite marfuri. Lista acestora este stabilita pentru perioade determinate de timp de catre Guvernul Romaniei prin hotarare guvernamentala.

Regimul de rambursare presupune faptul ca operatorul importator face plata taxelor vamale conform regimului comun, dar, dupa prelucrare, poate solicita si va primi rambursarea platii in proportia pe care o au materiile importate in valoarea produsului finit exportat.

Regimul de draw back prezinta, fata de cel suspensiv, avantajul flexibilitatii, lasand operatorului, pe langa optiunea reexportului, si pe aceea a comercializarii pe piata interna, dar, in acest din urma caz, el nu va fi rambursat.

Subcontractarea in strainatate sau „lohn-ul pasiv” priveste pe agentii economici care exporta materiale in vederea prelucrarii lor in strainatate, urmand sa reimporte produsul finit. La import, aceste produse nu sunt impuse la valoarea lor integrala, intrucat aceasta include si valoarea materiilor prime exportate anterior, ci numai diferenta de valoare corespunzatoare prelucrarii in strainatate (taxare diferentiala). Practic, taxarea diferentiala consta in deducerea din taxele calculate pentru produsele finite a marimii taxelor care s-ar fi achitat asupra materiilor exportate pentru prelucrare, daca acestea din urma ar fi fost importate din tara unde se realizeaza operatiunile de prelucrare.



Hotararea a fost publicata in M.O., partea I, nr.256/

Articolul nr.7 din GATT ‘47







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1855
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site