Obiectul de studiu al gestiunii fiscale

Obiectul de studiu al gestiunii fiscale

1 Gestiunea fiscala deziderat in deciziile manageriale ale intreprinderilor

A gestiona eficient resursele economice si financiare ale intreprinderii inseamna a lua in calcul si dimensiunea fiscala a afacerii.Pe baza analizei financiare din documentele de sinteza se pot stabili performantele trecute,prezente si viitoare,limitarea riscurilor si determinarea eficacitatii fiscale.

Contabilitatea si fiscalitatea constituie 2 discipline adesea independente una de alta.Societatiile comerciale,regiile autonome si atlte institutii de stat prezinta un ansamblu de documente,contabile si fiscale care trebuie analizate in ansamblu si nu independent una de alta.

Contabilitatea raspunde in plan informational si decizional la problematica gestiunii valorilor economice separat de patrimonial.Entitatiile patrimoniale au reprezentat spatiul de reprezentare si actiune al contabilitatii.Din totdeauna pt contabilitate a existat problema concilierii sale cu fiscalitatea.

Cauza perpetua a unei asemenea situatii a fost generata de faptul ca nu in toate cazurile principiile contabile privind evaluarea si calculul economic sunt convergente cu cele fiscale,care nu se subordoneaza prezentarii unei imagini fidele a operatiilor ce au loc in intreprindere.

Principiile fiscale urmaresc fie stimularea,fie inhibarea unor activitati.Prin directiva a 4-a a Comunitatii Economice Europene s'a stabilit interactiviatea intre dreptul contabil si dreptul fiscal,aceasta este realizata prin gestiunea fiscala a intreprinderii.

Obiectul de studiu al gestiunii fiscale il constituie analiza distorsiunilor sau abaterilor,prin incompatibilitatea intre regula fiscala si contabila,convergentele intre ele ,precum si stabilirea pe baza analizei lor a strategiei ,a riscului fiscal si a eficientei fiscale a intreprinderii.

Gestiunea fiscala se adreseaza tuturor intreprinderilor care au ca obiect de activitate acte de comert,operatii ec si financiare destinate obtinerii de profit.Pt acest motiv trebuie respectate principalele mecanisme ale fiscalitatii fara ca profesionistul contabil sa se abata de la obiectivul fundamental al contabilitatii,obtinerea unei imagini clare,complete si reale(o imagine fidela a situatiei financiare si a rezultatelor).

Fiscalitatea are la baza dreptul contabil pt a determina regimul de impozitare privind beneficiile,TVA,impozitele si taxele locale,contributiile pt asigurarile sociale.

Contabilitatea in cadrul obiectivelor de imagine fidela are un rol esential in economie pt a furniza situatii financiare.

Aceste situatii prezinta credibilitatea daca nu contine erori semnificative,ele trebuie sa fie:

-inteligibile(intelese de diversi utilizatori)

-pertinente(in raport cu necesitatea luarii de decizii)

-corecte( sa inspire incredere in fidelitatea informatiilor)

-sa fie comparabile in timp si spatiu

Imaginea traditionala a fiscalitatii ca instrument de constrangere este inlocuita cu cea de gestiune fiscala a intreprinderii.

2 Sursele de drept fiscal

Dreptul fiscal s'a creat si corespunde textelor de origine variata.Legea a fost mult timp privilegiata de crearea dreptului fiscal,considerand suprematia legii in sursele reglementare.

Principalele surse ale dreptului fiscal sunt:

a.Sursele legislative

b.Sursele conventionale

c.Sursele reglementare

d.Sursele jurisprudentiale

a.Sursele legislative constituie sursa principala a dreptului fiscal.In Constitutia Romaniei care precizeaza ca impozitele si taxele sunt instituite prin lege.Legea reprezinta actul legislativ care detine autoritatea principala in materie fiscala.

b.Sursele conventionale sunt stabilite prin acorduri,tratate si conventii internationale.

c.Sursele reglementare constituie doctrina administrativa prin care legiile sunt completate in vederea punerii lor in aplicare prin decrete sau ordine ministeriale.Aceasta putere reglementara in executarea legiilor fiscale este autonoma.Normele,instructiunile si circularele privind aplicarea legiilor revin Ministerului Finantelor.

d.Sursele jurisprudentiale reprezinta rationamente de natura fiscala prin jurisdictii litigioase si care se refera cel mai adesea la contestatiile contribuabililor cu privire la interpretarea legiilor de catre administratie(norme de aplicare,instructiuni sau circulare ale Ministerului de Finante).

Jurisprudenta vine sa interpreteze corect legea si implicit normele sale de aplicare si sa completeze notiunile pe care legea nu le'a definit cu precizie.

3 Sistemul fiscal

Impozitele,taxele si contributiile reprezinta fundamentul si motivatia pe care este constituita fiscalitatea.Sistemul fiscal reprezinta totalitatea impozitelor si a taxelor realizate prin intermediul unui mecanism bazat pe tehnici ,metode si instrumente specifice desfasurarii activitatii de urmarire si control cu ajutorul aparatului fiscal.

Legea fundamentala a statului de drept,consimteste obligatia tuturor cetatenilor tarii de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice.

4 Structura Sistemului Fiscal

La baza Sistemului fiscal s'au conturat 3 componente:

1.impozite,taxe,contributii si fonduri speciale

2.mecanismul fiscal

3.aparatul fiscal

1.Impozite,taxe,contributii

Impozitul -reprezinta prelevarea obligatorie si fara contraprestatie din partea statului cu scopul de a acoperi cheltuielile publice.

Taxele-reprezinta contravaloarea serviciilor executate de stat la cererea persoanelor fizice si juridice(acte notariale,mentiuni la contractul si statutul soc.com.,acte testamentare)valoarea taxelor in raport cu serviciul prestat de stat este mult mai mare.

Contributiile-reprezinta obligatii ale ag.ec. la asigurari soc. de stat,sanatate,pensii,somaj fiind achitate de persoanele fizice si juridice care utilizeaza forta de munca pe durata nedeterminata sau determinata.

2.Mecanismul fiscal-reprezinta ansamblul de metode si tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului precum si instrumentele impunerii.

Impunerea consta in identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care detin sau realizeaza un anumit obiect impozabil in evaluarea bazei de calcul a impozitului,in determinarea exacta a cuantumului acestuia.

3.Aparatul fiscal-decurge din legile care reglementeaza impozitele si taxele.Statul isi indeplineste sarcinile fiscale prin institutii, autoritati publice, Parlament si Guvern.Activitatea fiscal a statului cuprinde latura legislative care se infaptuieste de catre Parlament,sic ea executiba realizata de Guvern prin institutiile Administratiei Publice de specialitate in structura carora se include si aparatul fiscal.

Institutia administratiei publice de specialitate prin care Guvernul isi indeplineste atributiile sale executive in domeniul fiscal este Ministerul Finantelor Publice.Directia generala a finantelor publice si a controlului financiar de stat realizeaza obiectivul central al Ministerului Finantelor pe linia controlului financiar.

Menirea aparatului fiscal este ca prin impunere sa urmareasca incasarea veniturilor bugetare ale statului si  sa combata evaziunea fiscal.

5 Obiectivele fundamentale ale fiscalitatii

Acestea sunt: promovarea politicii financiare prin incasarea veniturilor fiscal,prin plati obligatorii si fara contraprestatii  de catre contribuabili, taxe, contributii si fonduri speciale.

Scopul incasarii acestor venituri e acoperirea cheltuielilor publice necesare oricarei societati pt a functiona in limite normale.

Promovarea politicii economice prin dezvoltarea activitatii productive care asigura reduceri de impozite pt activitatea de export, dezvoltarea unor sectoare de activitate si inhibarea altora, taxe vamale mari, accize pt acele bunuri din import care se produc in tara noastra cu scopul de a proteja productia.

Promovarea politicii sociale pt persoanele dezavantajate datorita veniturilor mici sau cu capacitate redusa de munca, veterani de razboi, handicapati.

Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pt limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii si la plata unor fonduri speciale a tuturor agentilor economici care fac reclama si publicitate la astfel de produse.

6 Functiile sistemului fiscal

Politica fiscal e orientate spre realizarea urmatoarelor functii ale sistemului fiscal:

Functia financiara- e instrumental prin care statul procura resursele necesare finantarii activitatilor de interes national.

Functia economica- stimulativa prin facilitate prevazute in sursele legislative si reglementare: reduceri de impozit pe profit, scutiri de impozite pe zonele declarate defavorizate.

Functia sociala- manifestata prin aceea ca sistemul fiscal trebuie sa favorizeze anumite categorii sociale.

Functia de control- da posibilitatea statului prin intermediul sursei  informationale a contabilitatii sa valideze volumul correct al vanzarilor, costul de productie, contabilitatea cheltuielilor si veniturilor, a modului correct al bazelor de calcul pt impozitul veniturilor din salarii, TVA, accize, precum si plata acestora la termenele prevazute in lege.

Functia de echitate- toti agentii economici, personae juridice si fizice care desfasoara activitati economice in scopul obtinerii de profituri, trebuie sa fie impozitate. Chiar daca acestia obtin facilitate fiscal pe o perioada limitata de timp, dupa aceasta trebuie sa continue cu o cota la dezvoltarea societatii. Nu se poate vorbi despre un sistem fiscal perfect, dar el poate fi perfectat in concordant cu dezvoltarea sectorului privat.

7 Justificarea generala a impozitului

Impozitul in sine e justificat deoarece functia oricarei societati implica costuri care trebuie sa fie acoperite prin resurse suficiente. Resursele pe care statul le poate detine,provenind de exemplu din proprietatile sale, nu sunt suficiente. Din acest motiv, impozitele trebuiesc prelevate in mod obligatoriu si fara contraprestatie din partea statului.

Dreptul de a introduce impozite il are statul prin organele puterii central de stat, sau uneori prin administratiile de stat locale.

Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat, de importanta nationale, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administratiilor teritoriale.

In consecinta, agentii economici conform dispozitiilor legale, trebuie sa suporte o parte din cheltuielile statului.Intreaga activitate de impunere, urmarire si percepere a impozitelor si taxelor consta in aplicarea si respectarea intocmai a prevederilor legale si orice abatere in acest sens inseamna incalcarea legii cu consecinte ce atrag raspunderea celor in cauza.

Justificarea impozitului e o problema de cultura a fiecaruia sa inteleaga ca nici un stat din lume nu poate functiona daca nu are si resurse financiare.Sanatatea, securitatea si cultura, invatamantul sunt problem de importanta nationala. Functionarea lor eficienta necesita suficiente resurse financiare. Statul nu are posibilitatea sa le acopere din resurse proprii. Toate cele 4 sunt de ordin national, care au o fiscalitate asupra fiecarui cetatean.

In masura in care resursele financiare provenite de la intreprinderi si persoane juridice sunt suficiente, o parte se va reintoarce in beneficial contribuabililor.Deci, impozitul e justificat.

8 Principiul neutralitatii si eficacitatii impozitului

Neutralitatea impozitului presupune de a nu fi investit cu alta functie decat cea fiscala, adica finantarea cheltuielilor publice fara sa influenteze conditiile de functionare ale economiei, repartitia avutiilor sau structurilor sociale. Impozitul trebuie sa aiba ca finalitate realizarea unei economii eficiente.

Neutralitatea impozitului poate fi privita sub 2 aspecte:

a.       D.p.d.v. al cercetarii unei eficacitati maxime a intreprinderii pt resurse si tehnici date, un impozit general sau o taxa uniforma de consumatie, provenita de la terti, nu afecteaza rezultatul intreprinderii.( ex.: impozitul pe veniturile din salarii, TVA daca nu implica aplicarea pro ratei,contributiile la asigurarile sociale de salariati).

b.      D.p.d.v.  al dinamicii programului tehnic si economic, impozitul nu trebuie sa intimideze beneficiile atunci cand acestea provin dintr`o punere in practica a tehnicilor modern, eficiente, a reducerii costurilor si o mai buna orientare a productiei.

Beneficiile constituie premiza dezvoltarii intreprinderii si implicit a economiei nationale. Daca agentii economici suporta din beneficiile lor impozite acceptabile,incitarea lor la o mai buna gestionare a resurselor economice si financiare nu poate sa fie diminuata in aceeasi masura.Acestea sunt in general intreprinderile care inregistreaza pierderi si care in mod normal trebuie penalizate, si nu cele care realizeaza profituri.

In permanenta,Ministerul Finantelor ca reprezentant al statului a cautat solutii de impunere care sa raspunda cel mai bine autonomiei tehnice cu toate regulile de avizare, lichidare si incasare a creantelor fiscale.

Puterea legislativa prin Parlament trebuie sa reprezinte interesele statului, dar sa nu omit ape cat posibil aplicarea practica a teoriei principale fiscale.

9 Principiul transparentei impozitului

Impozitul trebuie sa fie prelevat urmand principia simple, clare, sa nu dea loc interpretarilor si deci aplicarea lor sa fie cat mai putin costisitoare. De cele mai multe ori, aplicarea unui impozit a fost transpus pe zeci de pagini in Monitorul Oficial, conducatorul economic al firmei ocupa o mare parte a timpului studiindu`le pt aplicarea lor corecta in practica.

Aparitia unei legi sau ordonante e urmata de regula de norme care apar cu mare intarziere, instructiuni care nasc confuzii si lasa loc interpretarilor aparatului fiscal care trebuie sa ofere interesul statului fata de agentul economic preocupat in permanenta de a gasi calea legala pt impunerea cea mai mica.

10 Impozitele,taxele si contributiile

Impozitul reprezinta prelevarea obligatory si fara contraprestatie din partea statului cu scopul de a acoperi cheltuielil publice.

Taxele reprezinta contravaloarea serviciilor executate de stat la cererea persoanelor fizice si juridice (acte notariale, mentiuni la contractual si statutul societatii comerciale, acte testamentare etc), valoarea taxelor in raport cu serviciul prestart de stat este mult mai mare.

Contributiile reprezinta obligatii ale agentului economic la asigurari sociale de stat, sanatate, pensii, somaj, fiind achitate de persoane fizice si juridice care utilizeaza forta de munca pe durata nederminata sau determinate.