Organizarea si rolul bancilor centrale

Organizarea si rolul bancilor centrale

Aparitia bancilor centrale s-a realizat fie prin constituirea inca de la infiintare ca banci centrale (cazul Sistemului Federal de Rezerve FED in SUA) fie prin desprinderea din randul bancilor comerciale ( cazul majoritatii statelor lumii).

Structura sistemelor bancare contemporane este asa numita "two tier" pe doua paliere, si anume o banca centrala cu rol de emisiune monetara, de control al sistemului bancar, si banci comerciale universale si specializate, membre ale sistemului, implicate in finantarea economiei si circulatia monedei.

Analiza sistemelor bancare contemporane a evidentiat ca nu exista o varianta standard de organizare a activitatii bancilor centrale. Studiul activitatii bancilor centrale din diferite state ale lumii a relevat existenta unei relatii, legaturi stranse, intre atributiile, functiile si rolul acestora si gradul de independenta fata de factorul politic, puterea executiva, guvern.

Pentru indeplinirea obiectivelor fixate, bancile centrale exercita o serie de functii, printre care se numara:

1. functia de emisiune monetara
2. functia de banca a bancilor
3. functia de banca a statului, a administratiei, si serviciilor publice
4. functia de centru valutar si gestionare a cursului de schimb
5. functia de supraveghere prudentiala a sistemului bancar
6. functii economice ocazionale

Exercitarea acestor functii se realizeaza cu ajutorul unor organisme ai caror membrii sunt numiti dupa diverse criterii de diferite autoritati. Exemple:

A. In SUA Sistemul Federal de Rezerve FED creat in 1913 mentine o forma mai descentralizata. Pe teritoriul american fiecare stat are o banca federala al carei capital este constituit de bancile comerciale din statul respectiv. Politica monetara si de credit este adoptata si pusa in aplicare de Consiliul Guvernatorilor, format din 7 membrii numiti pe o perioada de 4 ani de catre seful statului, in acord cu Senatul. Guvernatorul este numit pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului. Principalele obiective ale bancii centrale sunt:

• stabilitatea preturilor
• stabilitatea sistemului bancar
• monitorizarea ratei dobanzii

Politica de curs de schimb este in responsabilitatea guvernatorului.

B. In Marea Britanie, Banca Angliei (infiintata in 1694) a obtinut controlul asupra emisunii monetare in anul 1864. Organizarea actuala se bazeaza pe Bank of England Act din 1946, cu amendamentele aduse in 1997 pentru o mai larga autonomie. Conducerea Bancii Angliei este fornata din Consiliul de Administratie cu 16 membrii numiti pe o perioada de 4 ani si un Guvernator numit pe o perioada de 5 ani, cu posibiliate de prelungire. Principalul obiectiv mentionat in statut este favorizarea binelui public. Banca Angliei realizeaza:

• politica monetara si de credit
• supravegherea prudentiala a sistemului bancar
• tine conturile statului
• gestioneaza datoria publica
• monitorizeaza rata dobinzii

Obiectivele privind inflatia, cursul de schimb si rezerva de schimb sunt in competenta guvernului.

C. In Japonia, Banca Japoniei, infiintata in 1942, are capitalul social 55% de stat si 45% privat. Ministerul de Finante poate adresa directive bancii centrale in conditiile in care Consiliul de Conducere (format din 8 membrii) este numit pe o perioada de 4 ani de catre Consiliul de Ministri. Guvernatorul este numit pe 5 ani de catre Parlament, la propunerea Consiliului de Ministri. In echipa de conducere sunt doi viceguvernatori numiti de Ministerul de Finante respectiv de Agentia de Planificare. Conducerea politicii monetare este impartita cu Ministerul de Finante, ambele realizand supravegherea prudentiala a sistemului bancar. Politica valutara si a cursului de schimb precum si obiectivele privind inflatia sunt in competenta guvernului.