Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Dobrogea- geografie istorica

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Grupa Retezat-Godeanu
Hidrografia Romaniei
Berlin - capitala Germanie si cel mai mare oras al tarii
STATIUNEA DURAU
PRAID
VATRA DORNEI
Chile - Regiunile naturale, Resurse naturale
PREZENTAREA GENERALA A FRANTEI
Hazarde naturale si antropice si protectia mediului in Romania
EXEMPLE DE UTILIZARE A COREMELOR

Dobrogea- geografie istorica

Dobrogea, vechi pamant romanesc, este situata in sud-estul Romaniei, fiind limitata pe trei   laturi ale sale de regiuni naturale: la est si nord de Dunare iar la est de Marea Neagra; in sud o linie terestra conventionala formeaza granita cu Bulgaria intre localitatile Ostrov si Vama Veche; are o suprafata de 15.485 km2 (teritoriul judetelor Constanta si Tulcea, inclusiv Delta Dunarii, desi aceasta din urma, din punct de vedere fizico-geografic si chiar istoric, nu face parte din cadrul regiunii Dobrogea), ceea ce ar reprezenta 6,52% din suprafata tarii. Judetul Tulcea are o suprafata de 8.430 km2 si ocupa nordul platformei dobrogene si Delta Dunarii, iar judetul
Constanta cuprinde partile centrala si meridionala ale Dobrogei.
Prin asezarea sa in sud-estul Romaniei, Dobrogea este cea mai meridionala provincie a tarii noastre, insemnatatea cea mai mare a Dobrogei, pentru Romania, este ca ea este asezata la gurile Dunarii si la tarmul Marii Negre; gratie acestei asezari Dobrogea este cea dintai provincie romaneasca care a intrat in lumina istoriei, fiind si cea mai veche provincie romana dintre toate tinuturile romanesti.
Atat prin asezare cat si prin caracterul sau de podis-cetate care domina largile depresiuni de la miazazi si apus de fluviu, Dobrogea a jucat in istoria politica a Daciei, ca si in istoria marilor razboaie, un rol covarsitor. Se spune ca „cine stapaneste Dobrogea, stapaneste de fapt toata viata economica ce se desfasoara la Dunarea de Jos, dar exercita si o deosebita presiune asupra vietii politice din umbra Carpatilor'.
In Antichitate tinutul se numea Scythia Minor, spre deosebire de Scythia Major care este situata in stepele din nordul Marii Negre. Prin secolul al XI-lea cronicarii bizantini o pomenesc uneori sub numele de Paristrion, termen care dupa Nicolae Iorga ar insemna mai mult decat o indicatie geografica oarecare, el este „un termen administrativ si militar'.




In secolul al XII-lea este cunoscuta sub numele de Bergean (geograful arab Edrisi -cca. 1110-1164); mai tarziu calugarul minorit Wilhelm de Rubruquis (1253) o numeste Valachia lui Asan. In secolul al XIV-lea in fruntea Dobrogei este intalnit ca despot bizantin, Dobrotici. Acesta ajunge tributar turcilor iar tara sa a fost numita de catre acestia Dobrugi-illi, provincia Dobrugi, adica Dobrogea. Obiceiul de a numi o tara dupa un stapanitor il gasim si in alte parti ale pamantului romanesc. Exemplu: Moldova era cunoscuta de turci si sub numele de „Bogdania' -  Tara lui Bogdan Voda, iar Basarabia  si-a luat acest nume de la Nicolae Alexandru Basarab.
In graiul curent termenul de „Dobrogea Veche' desemneaza regiunea ocupata astazi de judetele Tulcea si Constanta, iar „Dobrogea Noua', sau „Cadrilaterul”, districtele, din sud: Caliacra si Durostor care actualmente se afla situate pe teritoriul Bulgariei.

Descoperirile arheologice au pus in evidenta urme ale prezentei omului in paleolitic indeosebi in pesterile La Izvor (Cheia) si La Adam (Targusor) din bazinul vaii Casimcea; in mai multe puncte din Dobrogea Centrala si de Sud s-au mai identificat urme de locuire sporadica (I.Popovici si colab., 1984).

Neoliticul, prin cele trei culturi Hamangia, Gumelnita si Cernavoda, este prezent in multe locuri din lungul Dunarii, litoralului si pe vaile principale; in functie de conditiile locale, asezarile erau situate fie pe inaltimi cu versanti povarniti, fie in zone joase (asezari cu fortificatii totale sau partiale de tipul santurilor si valurilor de pamant).

In epoca bronzului (mileniul III i.e.n.) are loc amestecul triburilor indoeuropene cu populatia bastinasa si formarea poporului trac cu arie de desfasurare pe spatiul carpato-balcanic (erau agricultori, pastori, dar si mestesugari).

In epoca fierului (Hallstatt – 1200 – 450 i.e.n.) se produce scindarea triburilor trace in doua grupe care se deosebesc treptat prin unele aspecte legate de religie, obiceiuri si limba (tracii balcanici la sud de Dunarea de Jos). Din acestia din urma s-au separat getii (sec. VII – i.e.n.), axati pe Carpati si Dobrogea, Campia Romana, Moldova.

De prezenta grecilor la Marea Neagra este legata intemeierea oraselor Histria (grecii mileseni – sec VII i.e.n.), Tomisul (grecii dorieni – sec. VI i.e.n.), Callatis (grecii dorieni – sec. VI i.e.n.) si probabil Argamum (la Capul Dolojman). Intre acestea mai existau cateva puncte de stationare (Stratonis – langa Tuzla; Parthenopolis, la sud de Costinesti).

Pe la finele epocii fierului se realizeaza o civilizatie geto-dacica evidentiata de un numar mare de asezari de tipul cetatilor cu valuri de aparare sau situate pe monticuli naturali. Pe litoral, colonistii si-au preluat o parte din pamanturi pe care le-au folosit in agricultura si au stabilit intense legaturi cu populatia locala. Tariverde a devenit un important centru de colectare a produselor agricole pentru cetatea Histria (I.Popovici si colab.).

Incepand cu secolul I i.e.n. se remarca o evolutie catre uniuni tribale care au dus, in final, la realizarea statului centralizat dac condus de Burebista (82 – 44 i.e.n..). In contextul amenintarii romane, acesta pune stapanire pe toate cetatile grecesti de la Olbia (nord) la Apollonia (sud) si pe teritoriul de pe dreapta Dunarii pana la Balcani, in virtutea unitatii de neam si limba.

Faramitarea statului lui Burebista a favorizat cuceririle romane si transformarea Dobrogei in provincie romana (in anul 46 i.e.n. – intra in provincia Moesia); sunt intemeiate castre de-a lungul limes-urilor, pe litoral orasele s-au constituit intr-o federatie cu sediul la Tomis, se dezvolta agricultura (viticultura, cultura cerealelor, cresterea animalelor, piscicultura), comertul, mestesugurile. Schimburile au impus organizarea statului vamal si financiar.

Fig 1 Harta limesului danubian,

cu pozitionarea fortaretelor

Exista o retea formata din trei drumuri imperiale si altele secundare. Cel mai vechi drum unea cetatile si castrele din lungul fluviului – de la Transmarisca (Turtucaia) si pana la Histria; de aici, pleca cel de-al II-lea (cel grecesc, refacut de romani si care se desfasura pe litoral pana la Bizant. Al treilea, trecea prin centrul Dobrogei (Tropaeum Traiani – Ulmetum – Ibida). Existau mai multe capete pe pod, peste Dunare, la Altinum (Oltina), Carsium (Harsova), Barbosi si Noviodunum (Isaccea), pentru legaturi cu drumurile din Moldova si Muntenia. Se remarca o oarecare specializare a cetatilor principale – Histria (agricultura si pescuitul sturionilor), Tomis (comert – exportul de cereale), Callatis (agricultura si comert; I.Popovici si colab.).

In secolele IV- VII e.n., Dobrogea era o provincie (Scythia Minor) de sine statatoare. S-a intarit sistemul fortificatiilor de pe limes-ul dunarean, cat si al cetatilor dunarene (Capidava, Dinogetia), a celor din interior (Tropaeum Traiani – Ulmetum) si a celor marine (Callatis, Tomis) pentru a apara regiunea de geti, vizigoti, ostrogoti, huni, slavi, bulgari. In secolul VII dominatia romano-bizantina cedeaza in fata slavilor si avarilor. Bizantul stapanea zona litorala cu sediul flotei la Lycostomion (Chilia), bulgarii erau in sudul litoralului, iar in centru si pe Dunare era populatia romanizata („romaniile”).

In secolul X e.n., Dobrogea reintra in Imperiul Bizantin fiind cunoscuta sub numele de Paradunavon sau Paristrion. Frecventele invazii au determinat consolidarea sistemelor de aparare materializate in trei valuri de aparare (valul mare si valul mic de pamant; valul de piatra) aflate intre Constanta – Cernavoda – Niculitel. In perioada urmatoare (sec. XII – XIV) din nou slabeste autoritatea bizantina, dar creste rolul negustorilor genovezi la gurile Dunarii. Se organizeaza statul feudal sub conducerea lui Dobrotici prin unirea organizatiilor politice locale; in timpul lui Mircea cel Batran se realizeaza unitatea dintre Tara Romaneasca si Dobrogea.

In 1417, Dobrogea este cucerita de Mahomed I, iar gurile Dunarii la 1484. timp de patru secole se produce o evolutie economica si sociala lenta. Mai mult va fi o zona frecvent afectata de razboaiele ruso-turcesti insotite de pierderi materiale mari. In afara colonizarii cu tatari si turci, se constata si patrunderea elementului romanesc din Moldova, Muntenia, Transilvania care s-a imbinat cu populatia romaneasca straveche; romanii au intemeiat asezari noi.

Dobrogea revine in hotarele firesti ale tarii la 14 noiembrie 1878; la 9 mai 1880 este aprobata Legea pentru organizarea Dobrogei cu doua judete (Tulcea si Constanta). In scurt timp creste numarul de locuitori (100.000 in 1878 si 380.000 in 1913, se mareste suprafata cultivata si productia agricola; sunt valorificate diferite resurse (cupru la Altan Tepe; piatra la Turcoaia, Greci, Macin) se construieste podul de la Cernavoda (1890-1895) si portul de Constanta

In acest fel, Dobrogea a fost totdeauna un spatiu organic integrat teritoriilor romanesti 'sprijinite de Carpati' - Muntenia si Moldova - si o poarta maritima naturala a tarii.

Pozitia geografica, limitele si gradul de accesibilitate al zonei

Dobrogea a atras atentia geologilor de foarte multa vreme; dupa monografia lui K.Peters „Grundilien der Geograpfie und Geologieder Dobrudscha” (1867), i-au fost consacrate studii stratigrafice, petrografice si tectonice. Din pacate , conditiile sunt putin favorabile: hartile nu sunt bune fie ca relieful (adesea fara responsabilitate) nu i-a atras pe topografi, fie ca ridicarile au fost facute in graba dupa trecerea Dobrogei la Romania. Pe harta nu sunt bine figurate formele de relief mai evidente , pe hartile la scara 1:1 000 000, erorile cotelor sunt surprinzatoare.

Geografii ca si geologii sunt impiedicati deopotriva de cuvertura de loess, asternuta pretutindeni cu exceptia celor mai mari inaltimi. Relieful este tocit, rupturile de panta estompate iar aluviunile vechi sunt ascunse.

Dobrogea se prezinta ca un podis relativ rigid, format pe roci vechi (sisturi verzi, granite) si structuri sedimentare mezozoice si neozoice, puternic erodat de actiunea indelungata a factorilor modelatori externi, cu un relief domol, usor ondulat si cu altitudini relativ reduse (200-300 m). Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400 m si chiar 467 m in varful cel mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub 200 m (altitudinea maxima este de 204 m in Deliorman).Masivul Dobrogei de Nord este situat in partea sud-estica a tarii noastre constituind sectorul de nord al Podisului Dobrogei.

Fig 2: Podisul Dobrogei

Limita nordica este data de Valea Dunarii, iar in nord-est de Delta Dunarii (Bratul Sfantul Gheorghe). In sud, limita este data de linia Harsova-Capul Midia, iar in est de sectorul lagunar Razim-Sinoie. Limita in partea de vest o constituie bratul dobrogean al Dunarii, ce-l separa de Balta Brailei.

Masivul Dobrogei de Nord are un relief cu altituini medii ce nu depasesc dacat rar 400 m (467 m in Muntii Macinului). Sub raport petrografic este alcatuit din roci metamorfice (sisturi verzi - Podisul Casimcei), eruptive (granite) si sedimentare, reprezentate prin: calcare, conglomerate, gresii, argile, nisipuri, pietrisuri. Are o orientare generala a culmilor pe directia NV-SE.

Masivul Dobrogei de Nord cuprinde:

- in partea de nord-vest Muntii Macinului (varful Greci - 467 m si Culmea Niculitel - 363 m);

- spre est sunt Dealurile Tulcei, care scad treptat in altitudine, terminandu-se ca o peninsula intre apele lagunei Razim si Delta Dunarii; Prispa Agighiol se afla la nord de laguna Razim;

- in partea centrala se afla Podisul Babadagului, neted si bine impadurit, despartit de culmile din nord prin Depresiunea Nalbant;

- la sud de acest podis se afla Podisul Casimcei, cu relief modelat pe sisturi verzi;

- Prispa Hamgia se desfasoara in partea vestica a complexului lagunar Razim. In sud, la limita cu Podisul Dobrogei de Sud, s-au dezvoltat forme majore ale reliefului carstic (endocarst), mai cunoscuta fiind Pestera Gura Dobrogei-rezervatie naturala.

Accesul catre toate obiectivele este facil , putand fi facut cu autoturismele , fapt ce favorizeaza turismul de tranzit. Aceasta situatie este cauzata si de faptul ca posibiltatile de cazare sunt insuficiente si nu dispun de toate facilitatile necesare. Activitatile turistului se axeaza in general pe vizitarea punctelor de interes, dar in cazul turismului de week-end sau cel de vacanta, cu camparea in zonele pitoresti din parc ( Culmea Pricopanului, Creasta principala, Rezervatia Valea fagilor, valea Luncavita in zona 'La Scapeti'), va ajunge la aparitia vetrelor de foc, a resturilor menajere, deranjarea vanatului.DN 22 Smardan-Macin-Isaccea-Tulcea, faciliteaza accesul la limitele de nord-vest si de nord ale masivului prin localitatile Macin, Jijila, Garvan, Luncavita.

DN 22 Smardan-Macin-Isaccea-Tulcea, faciliteaza accesul la limitele de nord-vest si de nord ale masivului prin localitatile Macin, Jijila, Garvan, Luncavita.

3. Potentialul turistic natural

3.a. Relief

Dobrogea se prezinta ca un podis relativ rigid, format pe roci vechi (sisturi verzi, granite) si structuri sedimentare mezozoice si neozoice, puternic erodat de actiunea indelungata a factorilor modelatori externi, cu un relief domol, usor ondulat si cu altitudini relativ reduse (200-300 m). Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400 m si chiar 467 m in varful cel mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub 200 m (altitudinea maxima este de 204 m in Deliorman).

Tectonic, Dobrogea apartine unor microplaci diferite: in nord, microplaca Marii Negre (care poarta si nordul Dobrogei) aflata intr-un proces de subductie (in lungul unui plan Benioff), in fata Carpatilor Curburii si in sud, microplaca Moesica (cuprinzand fundamentul Campiei Romane si Dobrogea de Sud).

Geologic, Dobrogea cuprinde mai multe formatiuni: granite si sisturi cristaline paleozoice (in zona Macin), sisturi verzi (in Podisul Casimcei), structuri sedimentare triasice (in Dealurile Tulcei), jurasice (pe cursul inferior al raului Casimcea), cretatice (in Podisul Babadag si Dobrogea de Sud), structuri sedimentare neozoice (in Dobrogea de Sud).

La suprafata, cele mai vechi roci sunt sisturile verzi proterozoice din Podisul Casimcei, cu o virsta de peste 600 milioane ani. In fundamentul Dobrogei de Sud exista roci mai vechi, identificate in foraje si acoperite in prezent de straturi sedimentare paleozoice, mezozoice si neozoice, care au o varsta mult mai mare (1,6 miliarde ani).

Asociat acestora exista forme de relief influentate de petrografie si structura: un relief 'granitic', cu trene de grohotisuri si abrupturi in Muntii Macinului, vechi peneplene conservate pe suprafata erodata a sisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafete structurale adaptate ondularilor largi ale formatiunilor neozoice din Dobrogea de Sud.

Exista de asemenea, in nord (Muntii Macinului, Dealurile Tulcei si Podisul Babadag), un ansamblu de forme de sedimentatie (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare si sufoziune.

Evolutia Dobrogei cuprinde urmatoarele etape mai semnificative:

  • In Proterozoic si inceputul Paleozoicului sudul Dobrogei (impreuna cu fundamentul Campiei Romane si fundamentul Campiei Moldovei) era un uscat continental supus unei eroziuni subaeriene;
  • Orogeneza caledoniana (din Silurian) a creat un sistem montan (situat in zona Podisului Casimcei), adaugat uscatului sud-dobrogean, erodat apoi pana la stadiu de peneplena;
  • Orogeneza hercinica (din Carbonifer si Permian) a construit zona Muntilor Macinului (prin cutare si magmatismul granitic), adaugata ariei caledoniene si ulterior erodata;
  • In Mezozoic se sedimenteaza substratul peneplenizat cu sedimente triasice, cretatice si jurasice;
  • In Neozoic se incheie sedimentarea Dobrogei (prin depunerea stratelor de calcare si gresii sarmatiene) si transformarea ei integrala in uscat.

Subdiviziunile principale ale Podisului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord si Podisul Dobrogei de Sud, despartite de linia Harsova-Capu Midia.

Masivul Dobrogei de Nord este mai inalt, cu un relief mai variat si o inclinare generala de la Dunare spre mare. Este format din Muntii Macinului (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculitelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podisul Babadagului (alungit de la Dunare la Mare, cu altitudine maxima de 401 m), Podisul Casimcei, format din sisturi verzi (cu 325 m altitudine maxima), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de raul Casimcea au generat un mic areal carstic (pesterele de la Gura Dobrogei si 'cheia' Dobrogei).

Uneori Podisul Casimcei este considerat o subdiviziune majora separata a Dobrogei, de acelasi rang cu celelalte doua si denumit Dobrogea Centrala.

Podisul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200 m), este larg ondulat dupa cutele calcarelor sarmatiene si inclinat de la mare spre Dunare. Vaile au un pronuntat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestica, cu altitudini maxime de 204 m, poarta denumirea generica de 'Deliorman' (continuandu-se in Bulgaria).

Subdiviziunile sunt: zona litorala inalta, Podisul Medgidia (cu Valea Carasu), Podisul Negru Voda si Podisul Oltinei.

Muntii Macin. Sunt incadrati de Dunare in vest si nord si de la Culoarul Luncavita-Lozova in est; intre 28º07´ si 28º27´ long. E, respectiv 45º01´ si 45º21´ lat. N Are cele mai mari inaltimi (patru varfuri peste 400 m). Este alcatuit din formatiuni paleozoice, cu desfasurare in NV-SE, care s-au reflectat in relief. Climatul arid a favorizat dezvoltarea unui relief rezidual (creste pe cuartite in pozitie aproape verticala; mase de grohotisuri), scoarta de alterare groasa si culmi rotunjite (pe granite).



Se separa in sectorul central – Culmea Pricopan (cea mai inalta si omogena, cu relief rezidul, cu exploatari de granite si curtite), Dl. Megina Priopcea (vest) si Dl Boclugea (est) in care se intercaleaza vai longitudinale sau depresiuni (Jijila, Greci, Cerna-Mircea Voda in vest si Lucretia, Taita superioara in est).

Podisul Niculitel. Se desfasoara intre vaile Dunarea (N), Telita (E) – contactul cu Depresiunea Nalbant (pe aliniamentul Post – Nalbnt – N.Balcescu); Valea Taitei (S), vaile Lazovei si Luncavitei (V). Este alcatuit din roci vulcanice (diabaze, porfire, cateva iviri de granite) si roci sedimentare triasice (calcare si gresii) cuprinse in multe cute orientate NV-SE si N-S. Inaltimile scad spre est si sud; catre nord se termina brusc. Vaile principale Telita, Taita sunt in buna masura axate pe linii tectonice. Spre ele se desfasoara numeroase vai scurte ale caror obarsii corespund unor mici bazinete depresionare. Este o zona inca bine impadurita in care circulatia se realizeaza prin culoare depresionare din lungul vailor principale. Pe versantul nordic se fla podgoria Niculitel-Sarica.

Dealurile Tulcei. Ocupa jumatatea nord-estica Dobrogei de Nord. In alcatuirea lor se impune o culme de peste 40 km desfasurata de la vest la est, cu o inaltime medie de 80-120 m, dar in lungul carei se ridica mai multe varfuri rotunjite de peste 180 m altitudine. Din aceasta culme, care se termina spre nord printr-un versant abrupt (adesea cu mai multe trepte taiate in loess), se desprind spre sud interfluvii de tipul platourilor care coboara spre zonele joase depresionare (Nalbant, Agighiol etc.). Fizionomia reliefului este o reflectare a conditiilor structurale (diabaze si porfire, roci sedimentare cutate acoperite de depozite loessoide groase). Se impune relieful de pediment si de inselberguri.

Peste 90% sunt terenuri de cultura si pasuni; padurea se afla doar in cateva locuri (in nord si vest predomina gorunul). In sectorul nordic sunt principalele suprafete cu livezi si vita de vie, pe cand la sud sunt terenurile cerealiere (indeosebi porumbul).

Podisul Babadag. Se desfasora in sudul Dobrogei de Nord de la Dunare la Lacul Razim. Limita de nord o formeaza sudul Depresiunii Nlbant si culoarul Taita-Mircea Voda, iar la sud culoarul vailor Aiorman – Slava Rusa. Geologic reprezinta un sinclinoriu cu numeroase cute secundare de care de leaga forme de releif structural (linii de cueste). Prezenta rocilor calcaroase a favorizat dezvoltarea reliefului carstic. Aici exista inselberguri si pedimente, iar in lungul vailor depresiuni de eroziune diferentila. Cele mai extinse sunt Dorobantu (V), Babadag (E) si cele de pe Slava. Inaltimile scad de la vest (ating 400 m in Dl.Atmagea) spre SE (30-40 la capul Dolosman deasupra Razelmului). Padurile cu stejar brumariu, carpen, tei etc. ocupa areale mai largi in centrul si nord-vest; la exterior silvostepa a fost inlocuita cu intinse areale de culturi agricole (I.Marin, 1971).

3.b Clima

Clima se manifesta printr-un regim temperat cu pronuntat continentalism unde verile sunt secetoase, iar iernile sunt friguroase si lipsite de umiditate.

Temperatura medie plurianuala are o valoare destul de ridicata, de 10-10,8ºC . Verile sunt calde, cu temperaturi medii in luna iulie de 21-23ºC. Iernile sunt relativ blande, cu valori medii ale temperaturii de 0 ºC, dar, in unele cazuri, temperatura medie a lunii ianuarie scade sub 2 ºC. Amplitudinea medie anuala este de 24-26 ºC, iar valori medii zilnice sub 0ºC se intalnesc timp de circa 10 zile in decembrie si 20 zile in februarie. Perioada de timp fara inghet este de doua ori mai mare decat cea cu inghet,

Statia

Mediile lunare

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Galati(1961-1998)

Tulcea(1961-1998)

Tabel 1: Temperatura medie lunara a aerului (0C) in intervalul 1961-1998.

Fig.1 – Temperatura medie lunara la statiile Galati si Tulcea (1961-1998).

Timpul favorabil practicarii drumetiei de vara in muntii Macin se intinde din luna aprilie pana in luna noiembrie.

Conform determinarilor de la cea mai apropiata statie meteorologica-Isaccea, la 16 km nord-est de vf. Tutuiatu, 467 m, cel mai inalt al muntilor-valorile medii ale temperaturii pe anotimpuri sunt: primavara 10,6 ºC, vara 21,9 ºC, toamna 11,1 ºC si iarna 0 ºC. In timpul verii, aerul este uscat si arsita puternica in zonele fara vegetatie arborescenta.

Cantitatea anuala de precipitatii care cade in muntii Macin este de 500-600 mm/mp, iar in zona orasului Macin este de 455 mm/mp.

Vanturile care predomina bat de la nord-est la nord-vest. Perioadele de calm atmosferic se inregistreaza toamna si iarna, in rest vanturile sunt frecvent intalnite pe crestele muntilor.

O particularitate climatica a Dobrogei este cea mai secetoasa regiune din tara, cu precipitatii mai mici de 400 mm/anual in interiorul podisului.

3.c Ape

Reteaua hidrografica este foarte saraca, cu raurile Jijila, Luncavita, Plopilar, Cerna si Taita. Datorita climatului arid, caracterizat prin veri foarte calduroase si uscate, toamne lungi si secetoase si ierni geroase si cu putina zapada, debitele de apa sunt reduse si cursurile raurilor au caracter temporar, influentate si de insuficienta alimentare subterana a vailor. Vaile sunt foarte largi, unele avand numai temporar apa.Cele de la baza unor deluvii, au debite reduse si sunt extrem de fluctuante. Principalele rauri din Dobrogea de Nord sunt: Taita(57 km), Telita(48 km), Slava(38,3 km), care se varsa in Lacul Razim si raurile Cerna, Aiorman, Jijila-Sarniar, care se varsa in Dunare. Lacurile din aceasta zona se impart dupa geneza:

  • limane maritime (situate pe tarmul lacului Razim): Babadag, Agighiol, Sarinasuf, Tuzla;
  • limane fluviatile: Peceneaga, Traian;
  • lacuri situate pe albia unor brate parasite ale Dunarii: Beibugeac, Slatina, Sarat, Carpina.

Apele subterane sunt reprezentate prin panze freatice care, in regiunile carstice, formeaza cursuri subterane (Valea Casimcei-Pestera Gura Dobrogei- Cheile Dobrogei).

3.d Solurile

Prin varietatea si fertilitatea lor, joaca un rol important pentru dezvoltarea culturii agricole. In depresiunea interioara si pe glacisurile de versant ale Dobrogei de Nord au o larga raspandire cernoziomurile carbonatice vermice si solurile balane foarte utile pentru culturile agricole. Pe spatiile ocupate de padurile mezofile si xerofile din Podisul Babadag si Niculiteluiui, predomina solurile cenusii si cernoziomurile cambice. Pe luncile principalelor rauri si pe cateva areale de langa laguna Ceamurlia se dezvolta lacovistile aluviale si solenturile.

3.e Vegetatie

Podisul Dobrogei de Nord se afla sub influenta conditiilor climatice cu pronuntat continentalism si a unui relief cu o morfologie variata. Vegetatia si fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa si a padurilor de foioase. Vegetatia de stepa si silvostepa propriu-zisa e dominata de specii ierboase de talie mica si mijlocie. Padurile alcatuiesc areale compacte raspandite pe o suprafata de 61.000 ha in Muntii Macinului, Podisul Babadagului si dealurile Niculitelului. Ele alcatuiesc doua etaje de vegetatie: unul intre 150 m si 250 m delimiteaza padurile exofile si altul cuprins intre 250-400 m formeaza etajul padurilor mezofile. In padurile mezofile predomina gorunul, in asociatie cu teiul, frasinul, gladisul, iar in padurile xerofile e frecvent intalnit stejarul, brumariu in asociatie cu garnita, cerul, carpinita, mojdreanul.




In Podisul Dobrogei de Nord vegetatia se caracterizeaza printr-o mare complexitate, deoarece configuratia reliefului si variatiile altitudinale date de amplitudine relativ redusa, au puternice efecte asupra conditiilor topoclimatice si edafice, ceea ce se reflecta pregnant in stuructura covorului vegetal. Zona de stepa se desfasoara pe un areal intins in dealurile Tulcei si mai restrans la poalele Muntilor Macin si in marginea sudica a Podisului Babadag. In mare parte vegetatia naturala a fost inlocuita prin culturi, incat acum se mai pastreaza doar in izlazurile ramase necultivate, unde cresc numai plante ierboase de talie mica si mijlocie rezistente la seceta ca: firuta, paiusul, negara, pelinita, coada soricelului, scaiul dracului, rostogolul sau tavalugul.

Silvostepa formeaza un spatiu de tranzite intre vegetatia de stepa si cea forestiera. Ocupa un areal foarte restrans, intre 50 si 100 m altitudine (Muntii Macinului in sectorul sudic si flancul de Nord al Podisului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin paduri de stejar brumariu si pufos si tufarisuri alcatuite din scumpie, paducel, porumbar, tufe de stejar pufos. Plante ierboase sunt cele specifice pajistilor stepice: paiusul, negara, osul iepurelui.

Padurile din Dobrogea de Nord ocupa o suprafata de 61.000 ha adica 19,2% din teritoriul acesteia si sunt raspandite in Muntii Macinului( 8.600ha ), Dealurile Niculitelului (20000ha) si Podisul Babadagului(33000 ha). Padurile xerotermofile sunt situate la altitudini de 150-250 m in Dealurile Niculitelului, Podisul Slavelor si partile marginale ale Podisului Babadagului. Sunt alcatuite din stejar brumariu uneori in asociatie cu garnita iar pe falancul sudic al Podisului Babadagului apare stejarul pufos.Adesea, in aceste paduri se intalneste si teiul argintiu, carpinita mojdranul, jugastrul, cornul si scumpia.Acesta constuie fragmente ale unui etaj de vegetatie mai extins in trecut, etajul padurii sub mediteraniene. La altitudini de 250 m se intalnesc asociatii forestiere foarte complexe in care speciile mezofile cresc alaturi de numeroase specii xerotermofile.In stratul arborilor predomina gorunul in asociatie cu teiul pucios, teiul argintiu, teiul cu frunza mare, carpenul, frasinul, ulmul. Local apare si fagul. Tot aici mai cresc si diverse specii de arbusti: alunul, cornul, paducelul. Vegetatia de saratura se afla raspandita in campia litorala a Razimului si in Deprsiunea joasa a Ceamurliei.Plantele sunt scunde si au frunzele dese, groase si carnoase adaptate la uscaciune.Dintre acestea:branca sau iarba sarata, ghirinul cu frunze mici ghimparita. Vegetatia de stancarie e specifica stancariilor de granit si calcar din Muntii Macinului si Podisului Babadagului.De exemplu pe culmile Pricopanului, Priopceni,Iacobdeal si Bujoarele unde apar granitele se intalnesc iarba rosioara, garofita, clopoteii.Pe stancariile calcaroase, mai evidente in Podisul Atmagea si Visterna intalnim pirul, turita, cosaci. Vegetatia ruderala e prezenta in localiltatile rurale, de-a lungul drumurilor, in izlazuri si pe locurile unde stationeaza animalele domestice.In spatiul asezarilor rurale, se intalnesc frecvent plante spinoase, holera, ghimpele, spinul, ciumafaia, maselarita. De-a lungul drumurilor si islazurilor cresc: troscatul,coada sori -celului,obsiga,traista ciobanului.

3.f Fauna

Lumea faunistica a acestui sector e variata avand in vedere existenta atat a spatiilor deschise, cat mai ales a celor mai extinse paduri din Dobrogea. Capriorul atinge, pe alocuri densitati apreciabile (60-90 exemplare pe efective din toata Dobrogea sunt in Codrul de la sud de Babadag (120 exemplare in 2003) apoi in regiunile Alba-Celic (107 exemplare) si Atmagea (100 exemplre). in spatiile deschise Depresiunea Nalbant, Bestepe-Malcioc el e rar (sub 20 exemplare). In padurile din Muntii Macinului si din depresiunea Niculuitelului se intalneste cerbul efectivul sau fiind de 56 exemplare (2003). Totodata in padurile din Vestul Podisului Babadag s-a colonizat cerbul lopatar ale carui efective ajung la 123 exemplare intre Carjelari si Topolog si 95 exemplare la Atmagea ( migreaza pana aproape de Ciucurova si Fantana Mare). Mistretul are cele mai mici efective 42 exemplare in 2003 in spatiile forestiere situate de o parte si de alta a drumului Luncavita-Nifon. Dintre canide, semnificative sunt populatiile de sacali si vulpe. Acestea sunt mai frecvente la sud de Babadag, langa Enisala si in regiunea Ciucurova Izvoru. Viezurele e mai numeros in padurea Babadagului, Enisala si Niculitel. Jderul de copac se observa mai des in regiunile Niculitel,Carada,Camena,Alba-Celic, ca si in Padurile dintre Hamcearca si Luncavita. Pisica salbatica se intalneste in padurile dintre satele Greci, Luncavita si Hamcearca (20 exemplare in 2003),in padurea de la Babadag exista cel mai mare efectiv din Dobrogea (25 exemplare). In spatiile deschise iepurele are efective mari cate (700 exemplare) in arelele: Fagarasu Nou, Daieni, Babadag-Sarichioi si Bestepe-Sarinasuf. Areale largi de raspandire are nevastuica si dihorul comun. Foarte rar se intalneste dihorul galben. Dintre rozatoare intalnim:chitcanul comun, soaricele de camp,soaricele gulerat, soaricele de padure, sobolanul de camp, popandaul, soaricele de misuna iar la Malcoci a fost identificat soaricele saritor de stepa, orbetele mic, hamsterul dobrogean, cartita. Pasari un numar forate mare de specii: ghionoaiele, ciocanitoarele, ciuful de padure,pitigoii, silviile, cinteza, florintele, sticletele,canepaerul, sturzul cantator, uliul pasarar, soarecele comun, porumbelul de scorbura, cotofana, gaita, prepelita, potarnichea. Raportat la extinderea Dobrogei numai in Podisul Dobrogei de Nord cuibaresc ciocanitoarea neagra, ciocanitoarea cu spatele alb,pitigoiul sur, silvia de zavoi, pitulicea mica, canarasul, sturzul de vasc,mierla de paiatra etc. O specie ce cuibareste in podisul de la Babadag si din Muntii Macinului (singurul loc din tara) cu efectiv destul de redus sub 20 de exemplare e sorecarul mare.Muntii Macinului constituie singurul loc din tara unde cuibareste soimul dunarean. Dintre reptile mentionam: testoasa, testoasa cu coada, soparla de camp, gusterul vargat dobrogean, soparla, gusterul, serpi. Amfibienii sunt reprezentati de: broasca de pamant bruna, broasca raioasa verde, brotacelul. In ciuda naturii unice biogeografice a Muntilor Macinului, cu atractiile lor speciale florale si faunistice, informatiile asupra diversitatii faunistice sunt putine. Dintre cele 187 de specii de pasari observate in zona parcului, 60% (aproimativ. 112 specii), sunt considerate 'Vulnerabile', ' Rare' sau 'Posibil Extincte', conform criteriilor IUCN, si multe dintre celelalte specii sunt considerate 'Insuficient Cunoscute'. Muntii Macinului reprezinta cea mai importanta zona de cuibarit din Dobrogea pentru pasarile de prada si de asemeni reprezinta o importanta zona de pasaj pentru cele migratoare. Dintre cele 41 de specii de mamifere inregistrate aici, 11 sunt protejate prin conventii internationale. Exista peste 979 de specii de lepidoptere inregistrate, iar cercetarile entomologice recente realizate in Muntii Macinului au scos la iveala inca 14 specii noi pentru Romania si 3 specii noi pentru stiinta. Exista 7 specii strict protejate de amfibieni iar toate cele 11 specii de reptile inregistrate in zona Muntilor Macinului sunt de asemeni protejate prin Conventia de la Berna. Aceste comunitati si specii nu se gasesc in cadrul altor parcuri sau arii protejate din Europa sau imprejurimi. Fara acest parc, protejarea biodiversitatii internationale ar fi incompleta. Valoarea internationala a biodiversitatii ecosistemelor din Muntii Macinului este incontestabila .

Lista faunei Muntilor Macin include in jur de 2000 de specii de nevertebrate ( aproximativ 1000 de specii de fluturi au fost reconfirmate in anul 2000, ca fiind prezente), 7 specii de amfibieni, 11 specii de reptile (incluzand specii rare, incluse in anexele Directivei Habitate si ale Conventiei de la Berna: Testudo graeca, Ablepharus kitaibelii, Lacerta trilineata, Elaphe quatorlineata, Vipera ammodytes), si cel putin 187 de specii de pasari (specii rare, incluse in anexle Directivei PASARI: Anser erythropus, Aquila clanga, Aquila pomarina, Crex crex, Hieraaetus fasciatus, Pernis apivorus, Neophron percnopterus, etc), si 40 de specii de mamifere ( incluzand specii adaptate la stepa ca Spermophilus citellus - inclusa in Anexa II a Directivei Habitate si Conventia de la Berna, Vormela peregusna, Canis aureus etc). Pentru pasarile rapitoare din Romania Muntii Macin reprezinta cea mai importanta zona de cuibarit, fiind de asemeni un important loc de pasaj pentru cele migratoare. O parte din insectele gasite in Muntii Macin sunt noi pentru stiinta, iar speciile Calimorpha quadripunctaria si Morimus funereus sunt incluse in Anexa II a Directivei Habitate si in Conventia de la Berna. Principalele tipuri de habitate prezente in Muntii Macinului sunt: pajistile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, padurile de Tilio-Acerion pe povarnisuri, grohotisuri si viroage, pantele de roca silicioasa cu vegetatie casmofitica, padurile de fag Luzulo-Fagetum, padurile termofile de Farxinus angustifolia si padurile de stepa euro-siberiana cu Quercus sp (incluse in Anexa I a Directivei Habitate) precum si: stepe continentale, paduri de fag, paduri de stejar si carpen si paduri termofile si supra-mediteraneene de stejar (incluse in Conventia de la Berna). Dintre acestea numai habitatele de stepa sunt pasunate moderat, restul fiind bine conservate.

3.g Flora

Din punct de vedere floristic ei reprezinta limita nordica a speciilor mediteraneene, balcanice si pontice, limita sudica a speciilor central europene si caucaziene, si limita vestica a catorva specii asiatice. Toate comunitatile de plante din zona sunt considerate rare la nivel european . Anumite asociatii floristice formeaza comunitati unice care se intalnesc numai in aceasta parte a lumii (de ex. Asociatia Gymnospermo-Celtetum ). Acesti munti conserva comunitati de plante si specii reprezentative sau periclitate, multe dintre ele endemice, pentru unitatea biogeografica a Platoului Dobrogean. Numarul speciilor de plante variaza in aceasta regiune intre 1779 si 1911 in functie de referinte. Ele reprezinta peste 19% din flora europeana si sunt comparabile cu flora bogata a insulelor Creta si Corsica. Unul dintre argumentele cele mai importante pentru infiintarea acestui Parc, si totodata o remarcabila parte a valorii ecologice a acestor munti, o reprezinta numarul mare de specii amenintate de flora(>72) de statut national si international. 1,4% sunt considerate acum 'extincte', 17% 'vulnerabile' sau 'rare' ( conform Listei Rosii) . Un exemplu al importantei acestei arii la nivel de comunitati ecosistemice, il reprezinta padurea de fag si carpen dobrogean , care este unica in Romania. Un alt exemplu, la nivel de specie, este cel al lui clopotelului dobrogean, Parcul Muntii Macinului fiind singurul Parc din lume care ofera protectie acestei specii endemice, intalnita numai in aceasta regiune. In total aceasta arie detine 27 de specii de plante endemice . In orice caz se pare ca datele existente sunt putine si ca ar putea exista mai multe specii decat cele inregistrate pana in prezent. Dobrogea este singura regiune din Romania unde inca mai exista suprafete importante de vegetatie stepica, unice in Romania si in Balcani. Muntii Macinului reprezinta singurul Parc National din tara care protejeaza acest tip de vegetatie, foarte rara acum in Europa. Tocmai de aceea acest parc ar fi singurul din lume care conserva habitate specifice, comunitati de plante , specii endemice, sub-endemice si relicte ale platoului dobrogean, o arie biogeografica de importanta internationala, recunoscuta.

3.h Rezervatii naturale

In Podisul Dobrogei de Nord exista patru rezervatii forestiere, trei rezervatii botanice, doua rezervatii paleontologice si o rezervatie mixta, dar si Parcul National Muntii Macin.

Padurea Valea Fagilor de la Luncavita (154 ha)- rezervatie naturala botanica, situata la 10 km sud de comuna Luncavita, la aproximativ 2 km in amonte de locul numit 'La Scapetia', unde se afla si cantonul silvic Cetatuia. Se intinde pe o suprafata de 154 ha si tine de ocolul silvic Macin. Aceasta rezervatie reprezinta un relict tertiar, unde intalnim: fagul european (Fagus sylvatica), fagul tauric (Fagus taurica), carpenul (Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia orientalis); plante ierboase ca: ferigi (Dryopteris filix-mas), sanisoara (Sanicula europaea), malaiul cucului (Luzula luzuloides), trepadatoarea (Mercurialis perennis), mierea ursului (Pulmonaria officinalis) etc.

Arboretele de fag (fagus sylvatica, fagus taurica) in amestec, in principal cu carpenul si teiul argintiu (tila tomentosa) se dezvolta intr-o vale ingusta si umeda la altitudini de 350-400 m. Mai apar jugastrul (acer compester), artarul, ulmul, gorunul. Se intalnesc chiar si exemplare de fag cu grosime de 0,8 m si o inaltime de 30 m. Subarboretul e slab reprezentat fiind alcatuit din: alun, corn. In covorul ierbaceu semnalam: ferigile, pchivniul, obsiga de padure, vinarita, malaiul cucului, coada cocosului.

Celelalte rezervatii forestiere sunt: Padurea Niculitel (11 ha), Padurea Dealul Bujorului de la Babadag (50,8 ha) si Padurea Varful Secarul de la Atmagea (43,5 ha), toate reprezentand paduri termofile cu specii de stejar brumariu, carpen, tei, alaturi de care apar stejarul pufos, carpinita, mojdreanul. In rezervatiile botanice se numara palcurile de liliac de pe Valea Oilor de la Babadag (0,35 ha) pe langa localitate Fantana Mare (0,30 ha) si asociatiile ierboase de stepa de la Kornu Tarla langa Babadag (2 ha).

Punctul fosilifer Dealul Bujoarele de la Turcoaia (207m, 8ha ) rezervatie naturala geologica situata pe versantul de vest al dealului Bujorul Mare, intr-una din mancaturile in care apare substratul din covorul compact al ierbii ce acopera solul.Cu resturile sale de fauna devoniana, reprezinta singurul punct din Romania care contine fosile paleozoice.Acestea se gasesc in sisturile argiloase, transformate in filite si in calcare cenusii devoniene. Aici au fost identificate 30 de forme fosile, dintre care 22 sunt brahipode, urmate de brioziare, moluste, crustacei si astracode.Asociatia din Dealul Bujoarele e de tip renan si are afinitati cu Koblontianul din perimetrul Bosforului, constituind o veriga importanta pentru stabilitatea paleogeografiei Devonianului din aceasta parte a Europei.

Dealul Pietrosul de la Agighiol (167m, 9,70 ha) este situat la nord se lacul Razim si reprezinta unul dintre celebrele puncte fosiliere din tara incluzand o bogata fauna de amoniti triasici, specifici domeniului alpin.Alcatuit exclusiv din calcare, cenusii si negre dealul adaposteste peste 100 de specii de amoniti, cefalopode, conodonte si brahiopode. Fauna de cefalopode are afinitati cu cea din restul domeniului alpin european, dezvoltata in aceeasi faciesuri si in Himalaya, devedind unitatea paleogeografica a intregului domeniu.

Rezervatia mixta capul Dolosaman de la Jurilovca (56m , 125 ha )   : cuprinde un pinten calcaros ce domina lacul Razim si adaposteste o vegetatie specifica stepei pastrata pe masivele calcaroase Nord - Dobrogene. Aceasta vegetatie e derivata din unitati de tipul Stipo(ucrainiacae) si Festucetum(valesiacae), Stipetum capillate si din unitati ale aliantei Pimpinello-Thymion.

Rezervatia Nationala Muntii Macin (1132 ha) aria protejata Muntii Macin este situata intr-una dintre cele mai remarcabile regiuni naturale ale Europei, si poate fi considerata ca fiind o componenta cheie a mostenirii naturale a Romaniei si a intregii lumi. Bogatia biodiversitatii sale, marimea sa si amplasarea, dau acesteia posibilitatea de a deveni una dintre cele mai importante arii protejate din regiune. In orice caz planurile pentru statutul ariei protejate trebuie sa fie in concordanta cu necesitatile si asteptarile comunitatii locale care nu poate fi separata de natura Muntilor Macin. Prezenta acestora, interesul si activitatile lor au o legatura importanta si un potential impact asupra succesului si sustinerii oricarei arii protejate sau admnistrate, din regiune.

Romania are una dintre padurile temperate cele mai importante din punct de vedere biologic din lume. Muntii Macin sunt unii dintre cei mai vechi munti din Romania. Unicitatea lor este rezultatul combinatiei dintre caracterul geologic intrinsec si specificitatea si locatia lor biogeografica. Acesti munti prezinta ecosisteme caracteristice pentru stepa ponto-balcanica, paduri sub- mediteraneene si balcanice, impreuna cu un numar mare de specii periclitate. Habitatele biogeografice si comunitatile din muntii Macinului sunt complet diferite de cele din muntii Carpati (unde se afla deja in derulare initiative de protejare a ecosistemelor specifice in cadrul altor Parcuri Nationale romanesti). Din punct de vedere geografic muntii Macinului se situeaza la o altitudine joasa intr-o pozitie unica din punct de vedere biogeografic. Recunoasterea caracterului reprezentativ si unic la nivel national a Muntilor Macinului precum si a valorii internationale conferite in special prin prezenta numeroaselor specii amenintate cu disparitia, s-a materializat prin constituirea Parcului National Muntii Macinului, in suprafata totala de 11.321 ha, incluzand doua lanturi muntoase principale: Pricopan-Megina ( in capatul nord-vestic) si Macin ( in partea centrala si sud-estica) separate prin depresiunea Greci. Tipurile de roci dominante sunt granitele, porfirele, argila cu caolin, cuartul si recent depozitatele straturi de loess. Din suprafata totala a parcului, 11.291 ha apartin Administratiei Nationale a Padurilor, din care 10.160 ha sunt paduri, 940 ha sunt terenuri neproductive, 130 ha sunt habitate stancoase si 61 ha sunt alocate administratiei, restul de 30 ha fiind pasune comunala ce apartine Consiliului Local Macin.

Potentialul turistic natural este reprezentat prin urmatoarele obiective:

• Varful Tutuiatu (467 m);

• Varful Capusa (433 m) si zona invecinata;

• Varful Moroianu (434 m);

• Varful Priopcea (410 m);

• Varful Sulucu mare (370 m) si Culmea Pricopanului ;

• Punctul fosilifer Dealul Bujoarele rezervatie naturala geologica ;

• Padurea Valea Fagilor (rezervatie naturala botanica) ;

• Lacul Sarat ;

• Broasca testoasa dobrogeana (monument al naturii);

Dotarile turistice lipsesc pe munte , iar cele existente , sunt localizate in orasul Macin sau pe soseaua nationala de la poalele muntilor.

4.Potentialul turistic antropic

Evaluarea elementelor de potential demografic: traditii, obiceiuri, comportamente legate de structura etnica si confesionala a populatiei

Prin pozitia ei geografica, la intretaierea marilor drumuri comerciale, terestre, marine si fluviale, Dobrogea a jucat un rol important in istoria civilizatiei romanesti, teritoriu prin care au trecut, in ambele sensuri, importante valori de cultura.

.2 Evaluarea posibilitatilor de valorificare turistica a ocupatiilor traditionale din zona in stransa concordanta cu structura ocupationala a populatiei

Evaluarea potentialului turistic al asezarilor: vestigii si monumente istorice, muzee, case memoriale, lacasuri de cult, arhitectura populara traditionala, starea patrimoniului construit

Asezari vechi

1) vestigii ale culturii neolitice:

-colectia de oase ale culturii Hamangia,

- vestigiile de la Babadag, Nalbant (pastrate in cea mai mare parte in colectia de arheologie a Muzeului judetean).

2) vestigiile cetatilor traco-getice si dacice de la:

Niculitel (sec.IV-III i.Hr.),

Garvan (cetatea Dinogetia), situata la 1 km nord-vest de localitatea Garvan, pe partea dreapta a DN 22 Tulcea-Galati, in sensul de mers dinspre Tulcea, la cca. 300 m de axul drumului; accesibil dinspre Tulcea, Galati si Braila numele cetatii este pomenit de catre Ptolomeu, apoi in Itinerarium Antonini si Notitia Dignitatum, avand origine getica.

Enisala (sec.IX-VII i.Hr.),

Movilele Paraipan, Murighiol, Tulcea, de pe malul lacului Erenciuc;



3) vestigiile cetatilor romane si daco-romane de la

asezarea romana 'Arrubium, ruinele castrului militar roman Arrubium se situeaza pe teritoriul orasului Macin in partea de nord-vest;

Enisala (castru roman), ruinele fortaretei medievale se afla la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal care domina zona lacurilor Razim si Babadag. Cetatea fost construita in scop militar, defensiv si de supraveghere a drumurilor de pe apa si de pe uscat, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunarii. La sfarsitul secolului al XIV-lea in cetate exista o garnizoana instalata de domnitorul Tarii Romanesti Mircea cel Mare care organizeaza apararea Dobrogei pana in anul 1417 cand o parte din teritoriul acestei provincii impreuna cu cetatea de la Enisala, va fi cucerita de Imperiul Otoman;

Isaccea (ruinele cetatii romane 'Noviodunum'), situata pe malul drept al Dunarii, in locul numit Pontonul Vechi, in apropierea orasului Isaccea, la cel mai important punct de trecere al fluviului.

close window

Topolog, Casimcea,

fortificatia romana de la Topraichioi (monedele si ceramica descoperite aici dateaza din perioada 370-450 d.Hr.),

Fortificatia Romana - Babadag : Situata la 5 km nord de Babadag.

Mahmudia (fostul 'Salsovia', ruinele numite 'Cetatea Bisericuta'),vestigiile fortificatiei romane Salsovia sunt amplasate pe un promontoriu la baza caruia se afla bratul Sf. Gheorghe . Cetatea a functionat drept castru militar inca din prima jumatate a sec. III, (Itinerariul Antonini si Tabula Peutingeriana), ulterior, ca anexa la Legiunile militare romane. Zidurile cetatii antice, groase de 2 m, au fost afectate pana in zilele de astazi atat de factorii naturali de eroziune cat si de efectele celui de-al doilea razboi mondial si de extragerea pietrei de catre localnici.

Tulcea (castrul 'Aegyssus'),cetatea este situata pe Dealul Monumentului, in partea estica a orasului Tulcea.

Cetatea Proslavita este suprapusa in totalitate de catre satul Nufarul. Este situata pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe aici s-au gasit sarcofage si monede romane.

urmele zidurilor vechii cetati 'Libida' din comuna Slava Cercheza, desfasurata pe o suprafata de 24 de hectare, cetatea este situata la marginea de vest a satului Slava Rusa, pe valea paraului Slava, fiind singura cetate al carei spatiu fortificat este strabatut de un curs de apa si prezinta lucrari de indiguire, canalizare, poduri. In prezent, cetatea este acoperita mai mult de jumatate de satul Slava Rusa.

ruinele marelui castru roman 'Troesmis' ,situata pe malul bratului Macin al Dunarii, in dreptul localitatii Turcoaia, la o distanta de 3 km de aceasta.

4) vestigiile cetatii grecesti de la :

- Chilia Veche (cetatea 'Achillea')

- Capul Dolosman (cetatea 'Arganum' - analoaga cronologic cu Histria) situata in apropierea localitatii Jurilovca;

5) vestigii ale epocii romano-bizantine:

-cetatea 'Halmyris' (sec. IV-VII) din municipiul Tulcea, situata la aproximativ 2,5 km est de comuna Murighiol si aproximativ 3 km de Dunavatul de Jos.

- ruinele cetatii genovezo-bizantine 'Heracleea' - din Enisala; Ruinele fortaretei medievale se afla la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal care domina zona lacurilor Razim si Babadag.

a)    Monumente istorice si de arta de factura religioasa

Manastiri:

- Manastirea Cocos (1833, refacuta in 1913) Monument istoric si un foarte important asezamant monahal din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, Manastirea Cocos este situata in judetul Tulcea, la o departare de 6 km de comuna Niculitel.

- Manastirea Saon (1846) din comuna Niculitel - Acest sfant asezamant a luat fiinta sub stapanirea otomana in anul 1846, prin plecarea unor calugari de la Manastirea Celic-Dere. Cei veniti la Saon au ridicat aici din chirpici cateva chilii si un Paraclis ca metoc al Manastirii Celic-Dere.

- Manastirea Celic-Dere (1844) din comuna Frecatei, - Vatra de pieste mostenitoarea si continuatoarea traditiilor monahale dobrogene ale caror inceputuri se inscriu in cronologia veacurilor IV-VII cand ne sunt atestate atat de cunoscuta Episcopie a Tomisului, cat si cele dunarene de la : Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Turcoaia), Noviodunum (Isaccea) si Halmyris (Murighiol).

Manastirea Vovidenia (1667) manastire de maici de rit vechi, se afla in comuna

Slava Cercheza, judetul Tulcea.

Manastirea Stipoc (Schitul Sfantul Atanasie) singura manastire situata in Delta

Dunarii, amplasata pe grindul Stipoc, in apropiere de Chilia.

Manastirea Uspenia, manastirea de calugari, ortodoxa de rit vechi, cu hramul

Adormirea Maicii Domnului, se afla in localitatea Slava Rusa , judetul Tulcea. Declarata Monument de arhitectura religioasa, esta situata intre dealurile Babadagului, pe cursul superior al paraului Slava.Aceasta manastire a fost ridicata in sercolul XVII de catre calugarii rusi ce s-au retras de pe locul unde astazi se afla Manastirea de maici Vovidenia.

Manastirea Valea Teilor, situata la 4 km de comuna Valea Teilor, inspre

Niculitel intr-un peisaj absolut fantastic, acest asezamant de calugari incepe sa se contureze din anul 2006.

Biserici:

Exista 11 Biserici Ortodoxe, 4 Biserici Ortodoxe de rit vechi, o Biserica

Romano-Catolica, o Biserica Baptista, o Biserica Adventista. Case de rugaciuni (baptisti, evanghelisti), Templul Evreiesc, o Moschee musulmana. Printre cele mai importante manastiri sunt :

- Biserica cu ceas - Conform istoricului acestei bisericii, aceasta impreuna cu 5000 m.p. de teren au ramas prin compensatie de la comunitatea bulgara o data cu schimbul de populatie din 1940.

'Sf. Atanasie' (sec. al XII-lea) din comuna Niculitel, Catedrala 'Sf. Nicolae'

1865) si Biserica 'Sf. Gheorghe', sau 'Biserica cu ceas' (sec. al XIX-lea), din municipiul Tulcea;

Geamii:

Geamia cu Minaret de la Isaccea (sec. al XVII-lea),

Geamia de la Macin (sec. al XVIII-lea),

Geamia turceasca si Mormantul lui Ali Gaza-Pasa (sec. al XVII-lea) – Babadag; Geamia face parte dintr-un ansamblu istoric medieval, ce gazduieste colectii de arta orientala decorative

Geamia catedrala 'Azzizie'(sec. al XVII-lea) - Tulcea: Situata pe strada 14 Noiembrie, Tulcea.

Alte monumente istorice :

Biserica Sf. Atanasie (Niculitel), Farul Vechi Genovez din Sulina, Mausoleul lui Sari Saltak. Merita a fi mentionata si Podgoria de la Sarica-Niculitel (Niculitel).

Monumente istorice si de arta, ansambluri arhitecturale civile:

In orasulTulcea:

-Liceul 'Spiru Haret' (1883): cea mai veche institutie de invatamant secundar din Dogrogea,

- Biblioteca municipala (printre cele mai vechi cladiri ale orasului), Primaria veche, Palatul pasalelor (1867);

In orasul Sulina

-Fostul beilic (Palatul administrativ) din orasul Sulina,

-Palatul administrativ al Asociatiei fluviale a Dunarii de Jos (sec.al XIX-lea)

-Farul vechi (1802).

Monumente de arta plastica comemorative

In orasul Tulcea:

Monumentul independentei de pe Colnicul Horei (1904) ridicat in cinstea razboiului pentru independenta; statuia ecvestra a lui Mircea cel Batran (1972), opera a sculptorului Ion Jalea;

Bustul lui Spiru Haret (sculptor Vasile Chiriachide) din orasul Tulcea;

In orasul Sulina:

Bustul dirijorului si compozitorului George Georgescu,

Farul din Sulina: Reper intern al orasului Sulina, farul este situat la 2,5 km distanta de malul actual al Marii Negre.

In localitatea Niculitel:

Monumentul Paleocrestin : se afla situat in zona de nord-est a localitatii, la poalele dealului Piatra Rosie.

In localitatea Smardan :

Monumentul de pe malul Dunarii, pe locul unde a fost scufundat in 1877 monitorul «Duba-Seify» de catre marinarii de pe Salupa «Randunica» a fost inaltat in 1894 si refacut in 1977 un monument comemorativ inchinat vitejiei acelui grup de romani in lupta generala pentru independenta. Monumentul a fost refacut.

In orasul Babadag:

Cismeaua Kalaigi- monument istoric ce dateaza din epoca medievala; cismeaua este situata in centrul orasului Babadag, fiind sapata de catre pelerinii musulmani la sfarsitul sec. XVII.

In localitatea Garvan:

Langa cetatea Garvan-Dinogetia la sud de capul dealului Bugeac, a fost ridicat la sfarsitul sec. XIX, de catre regimentul Riazan un monument comemorativ inchinat primilor eroi romani cazuti in timpul razboiului de Independenta, in luptele pentru eliberarea Dobrogei.

Muzee

- Muzeul Delta Dunarii :  Cu o colectie formata din 1500 de piese biologice si un ierbar voluminos. In prezent patrimoniul cultural al muzeului cuprinde colectii de botanica, entomologie, malacologie, preparate umede, ornitologie, mamologie si mineralogie, care insumeaza peste 65.000 de piese muzeale.

- Muzeul de Istorie : In expozitia permanenta si depozite se conserva un bogat patrimoniu arheologic - aproape 90.000 de piese arheologice : ceramica, bronzuri, piese sculpturale si epigrafice, podoabe, obiecte paleocrestine si crestine, numismatica.

- Muzeul de Etnografie : Expozitia permanenta avand ca tematica ornamentica traditionala, ofera publicului vizitator posibilitatea cunoasterii patrimoniului etnografic din nordul Dobrogei, intr-o maniera de prezentare cu totul deosebita.

- Muzeul de Arta : Construit in stil neoclasic pe malul fluviului Dunarea, Muzeul de Arta din Tulcea se mandreste de ocrotirea a 7 colectii : de pictura cu 927 de lucrari, o colectie de sculptura de 403 lucrari, o colectie de icoane de 798 lucrari, o colectie de grafica cu 3453 de lucrari, o colectie de placi de gravura cu 268 de piese, o colectie de arta decorativa cu 120 de piese si nu in ultimul rand o colectie de arta decorativa orientala cu 311 piese, totalizand 6280 de lucrari.

- 'Muzeul Dunarii' cu sectii de arta, arheologie, stiintele naturii si etnografie din orasul Tulcea;

Muzeul de arta orientala de la Babadag.

Case memoriale

- Enisala-Gospodaria Taraneasca «In Situ»: Gospodaria «in situ» este situata pe soseaua principala a localitatii Enisala in partea centrala a satului.

- Cerna - Gospodaria si Expozitia Memoriala: Casa memoriala 'Panait Cerna' ; obiectivul muzeal este situat in mijlocul localitatii Cerna, peste raul Cerna.

- Casa Panaghia – Babadag : Casa Panaghia este situata in localitatea Babadag.

Etnografie si folclor

- arhitectura populara (in care materialele de baza sunt pamantul, stuful, salcia, rachita, chirpici, mai rar lemnul si piatra) se intalneste in zona lacului Razim, Enisala, Visterna, la Bestepe, Luncavita, Garvan, Jijila, Revarsarea, Rachelu, Vacareni, 23 August s.a.;

- tehnica populara (mori de vant) in comuna C.A. Rosetti, Celic-Dere;

- creatie artistica populara (port popular, tesaturi, cusaturi, organizarea interiorului caselor taranesti) la Enisala, Slava Cercheza, Cerna;

- icoane pe sticla si lemn - la Tulcea;

- ceramica populara in centrele Alba, Dorobantu, Carjelari, Luncavita;

- cherhanale specifice zonei Delta Dunarii, locul de preparare a produselor piscicole, puncte de un real interes turistic, se intalnesc in localitatile in care ocupatia de baza a locuitorilor este pescuitul si anume: Chilia Veche, Periprava, Tatanir, Mila 23, Gorgova, Sulina, Caraorman, Rosulet, Crisan, Sf. Gheorghe, Enisala, Sarichioi, Gura Portitei s.a.;

- muzee, colectii muzeale etnografice: casa taraneasca muzeu de la Enisala; sectia de etnografie a Muzeului Delta Dunarii din Tulcea care detine circa 4000 de obiecte din mestesugurile specifice zonei nord-dobrogene;

- folclor, manifestari populare traditionale: - Festivalul obiceiurilor si datinilor de iarna 'Lerui Ler' - in orasul Tulcea, in luna decembrie, anual.

Traditii 

-Vatra folclorica 'Daeni' (judetean),

- Festivalul folcloric pentru tineret 'Pestisorul de aur' (international),

-Festivalul cantecului vechi rusesc (national),

-Festivalul-concurs de interpretare a muzicii populare 'Grigore Kiazim' (interjudetean),

-Festivalul folclorului tulcean (judetean),

-Scoala de vara a mestesugurilor traditionale (international).

5. Valorificarea actuala a potentialului turistic:

- starea obiectivelor turistice

- forme de turism practicate

- circulatia turistica



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3736
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site