Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

ENERGIA ELECTRICA PE GLOB

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Delta Dunarii - Excursii si Trasee turistice
Depresiunea Colinara a Transilvaniei
Bazinul Ialomitei
APELE CURGATOARE
Sistemul dualist de administrare al S.A.
Australia - Particularitatile reliefului - Clima
Hidrografia Romaniei
Japonia - 'Tara Focului'
Chile - Regiunile naturale, Resurse naturale
PROGRAMA PENTRU EXAMENUL NAłIONAL DE BACALAUREAT - GEOGRAFIE


ENERGIA ELECTRICA PE GLOB

Energia electrica pe glob | Folosirea caldurii scoartei terestre (geotermia)




Repartitia geografica a productiei mondiale de energie electrica

Energia electrica pe glob

Industria energiei electrice a aparut si s-a dezvoltat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, marcand unul dintre cele mai importante evenimente in revolutionarea tehnologiilor din economia mondiala.

Datele statistice atesta o crestere a productiei mondiale de energie electrica de la 40 miliarde kW/h cat prezenta in anii dinaintea primului razboi mondial la peste 3 800 miliarde kW/h in anul 1967, depasind 12 800 miliarde kW/h in 1995. Aceasta crestere rapida se explica prin extinderea ariei sale de aplicabilitate: industrie, consumul casnic, transporturi, agricultura, telecomunicatii, consumul public etc.

Calculata pe locuitor, productia mondiala de energie electrica a evoluat de la 6 kWh in anul 1900 la circa 1 000 kWh in 1965, depasind 2 200 kWh in 1996. Aceasta medie se prezinta foarte diferentiat pe continente si tari, existand un mare decalaj intre statele industrializate si cele slab dezvoltate. Astfel, productia de energie electrica pe locuitor este in Norvegia de peste 20 000 kWh, in Canada, Islanda, Suedia de 17 000 kWh, in S.U.A. de 11 500 kWh, in Germania de 7 500 kWh. In acelasi timp, productia de energie electrica pe locuitor oscileaza, in Africa, intre 3 500 kWh in Republica Africa de Sud si 20-25 kWh in Somalia, Mali, Burkina Faso. In America Latina aceasta diferenta este cuprinsa intre 2 500 kWh in Venezuela, 2 000 kWh in Brazilia si 180-250 kWh in Paraguay, Ecuador, Bolivia, iar in Australia si Oceania intre 8 200 kWh si 100-150 kWh Papua - Noua Guinee.

Tabelul nr. 1

Primii 10 producatori mondiali de energie electrica in anul 1995 sunt:

Nr. crt.

Tara

Productia

mil. kWh

Ponderea in totalul mondial

SUA

Japonia

China

Rusia

Canada

Germania

Franta

India

Marea Britanie

Brazilia

Italia



Ucraina

Africa de Sud

Coreea de Sud

Australia

Total mondial

In ceea ce priveste materiile prime care stau la baza producerii curentului electric, acestea pot fi clasificate in surse de energie conventionala (petrol, gaze naturale, carbuni, sisturi bituminoase) si surse neconventionale (energie solara, puterea vantului, maree, curenti, energie nucleara, hidroenergie, vulcani, biomasa). In ultimii ani se observa o tendinta continua de crestere a participarii centralelor care folosesc energie neconventionala.

In structura productiei de energie electrica se observa, astfel, o tendinta continua de crestere a ponderii energiei nucleare, de la 5,3% in 1975 la 20% in 1994 (18% in 1995), mentinerea unei proportii stabile a energiei hidraulice si reducerea ponderii energiei de origine termica.

Termocentralele continua sa furnizeze cea mai mare parte din energia utilizata astazi pe glob (65%); amplasarea termocentralelor s-a facut fie in apropierea zonelor de consum, fie in locuri unde se afla materia prima.

Hidrocentralele

Repartitia pe state a potentialului hidroenergetic amenajabil tehnic se prezinta astfel: C.S.I. (2 154 md.kWh anual), urmate de China (2 100), R.D. Congo (1 950), Brazilia (1 927), S.U.A. (1 850), Canada (900). Exista si state cu suprafete mici care valorifica aproape integral aceste surse. Astfel, in Elvetia energia apelor este utilizata aproape in proportie de 100%.

Energia nucleara. Tarile cu cea mai mare putere instalata de origine nucleara sunt: S.U.A. (100 000 MW cu 110 reactori), Franta (50 000 MW cu 55 reactori), C.S.I. (35 000 MW cu 60 reactori), Japonia (30 000 MW cu 37 reactori), Germania (20 000 MW cu 21 reactori), Canada (15 00 MW cu 18 reactori), Marea Britanie (12 000 MW cu 38 reactori). Referitor la productia mondiala de energie nucleara, primul loc ii apartine S.U.A. cu 28,8% din totalul mondial (in anul 1995), urmata de Franta cu 17%, Japonia 12,3%, C.S.I. 10%, Germania 6,

Energia mareelor (carbunele verde). Repartitia neuniforma a resurselor energetice pe suprafata pamantului, caracterul lor limitat, a impus cautarea unor noi posibilitati de transformare a fortei hidraulice in energie electrica. Astfel, in balanta energetica a aparut un nou furnizor, al carui potential s-a impus atentiei: mareele, respectiv folosirea miscarilor diurne de inaintare si retragere a apelor marii de la tarm (flux si reflux).

Energia mareelor prezinta avantajul de a fi inepuizabila, dar fenomenul care se produce este discontinuu, iar posibilitatile de utilizare limitata.

O prima etapa in folosirea acestui potential a reprezentat-o darea in exploatare in 1966, la Rance (golful Saint - Malo), a primei uzine mareomotrice producatoare de energie electrica din lume (240 MW). Noi uzine au fost construite in golful Mont Saint – Michel.

Centrale electrice mareomotrice mult mai mici s-au construit in C.S.I. (in golful Kislaia din peninsula Kola), China, R.D.P. Coreeana, Canada, Marea Britanie, India, Australia.

O importanta sursa de energie o constituie resursele termice marine obtinute din diferenta de temperatura dintre stratele de apa marina de suprafata (0 - 100 m) si cele de profunzime (900 - 1 000 m) care trebuie sa fie de minimum 18 C. Prima centrala de acest tip a functionat la Matanzas (Cuba), inca din 1930, cu o putere de 22 kW, urmata de o alta la Abidjan (Côte d’Ivoire).

Energia solara. Dintre toti purtatorii de energie inepuizabila, radiatia solara reprezinta sursa cea mai importanta. Energia solara nu produce zgomot, nici fum sau reziduuri, procesul helioterm este practic scutit de uzura si nu necesita nici un fel de intretinere. Soarele furnizeaza pamantului o cantitate uriasa de energie (10 kilocalorii anual). Din aceasta energie, planeta nu consuma in mod util decat foarte putin: plantele 0,015%, iar oamenii 0,001% sub forma de hrana. Intr-o singura zi, soarele trimite asupra planetei noastre o cantitate de energie superioara celei pe care a obtinut-o sau utilizat-o omenirea de la inceputul existentei sale si pana in prezent.

Importante sunt si centralele heliotermice. Prima uzina de acest fel s-a realizat in Franta, la Odeillo (in Pirinei), urmata de cea de la Adrano (Sicilia), Almeria (Spania) , Nyo (Japonia), Solar One, Barstow ( California - SUA).

Multe tari ale lumii (Israel, Japonia, Italia, Franta, S.U.A., Australia s.a.) folosesc radiatia solara in procesele de incalzire (locuinte, hale industriale, sere), refrigerare, irigatii etc.

Folosirea caldurii scoartei terestre (geotermia)

Cele mai ridicate valori ale gradientului geotermic se inregistreaza la contactul placilor tectonice; asemenea zone sunt: Cercul de Foc al Pacificului (Japonia, Noua Zeelanda, Filipine s.a.), cu peste 60% din potentialul mondial, Mediana Atlanticului (cu Islanda, Azore, Canare), nord-vestul si estul Africii, bazinul Mediteranei etc.

In 1904 Ginari Conti construieste prima centrala geotermala din lume in localitatea Larderello din provincia Toscana (Italia). Aici exista 7 centrale mici, cu o capacitate de peste 500 MW, care dau 1,5% din productia de electricitate a tarii. Cea mai puternica geotermocentrala din lume functioneaza astazi la Geysers (835 MW), la nord-vest de San Francisco, S.U.A., avand si alte centrale mici in sudul Californiei, in statele Utah si New Mexico. Centrale de acest tip, de capacitate mica si mijlocie s-au mai construit in Noua Zeelanda, Japonia, Mexic, C.S.I. (Kamciatka), China, Islanda, Nicaragua, Martinica, El Salvador, Filipine etc.

Energia eoliana

Datorita intermitentei vantului si imposibilitatii de stocare a electricitatii, centralele eoliene pot functiona ca elemente integrate retelei de electricitate centralizate care sa produca in cadrul sau pentru centralele furnizoare de electricitate.

S-au construit centrale eoliene cu puteri instalate mari in S.U.A. (Complexul de generatori electrici de langa San Francisco), in C.S.I. (la Novorosiisk, pe tarmul caucazian al Marii Negre), Canada (insula Magdalena din estuarul Sf.Laurentiu), Germania (estuarul Elbei), Danemarca, Suedia etc.



Prima instalatie eoliana de tip industrial a inceput sa produca energie electrica in statul New Hampshire S.U.A. in 1981, iar prima instalatie eoliana de uz comercial a fost construita la Livingstone, in statul Montana, in 1982. Se estimeaza ca in anul 2000 energia eoliana va contribui cu 5-10% la productia de energie electrica a S.U.A.

Una din sursele energetice de viitor de care dispune omenirea, in mica masura folosita astazi, este biomasa. Se aprecieaza ca acestea ar putea satisface 6-13% din necesitatile mondiale de energie.

Hidrogenul desi nu poate fi apreciat ca o sursa de energie primara, poate constitui o importanta materie prima pentru producerea de electricitate. Rezultat din disocierea apei, poate fi produs in cantitate inepuizabila, nu polueaza si poate fi stocat sub forma gazoasa si lichida. Prin ardere degaja o cantitate mare de caldura, care poate fi transformata in curent electric.

Dar toate acestea nu se gasesc decat in faza de proiectare sau experimentala datorita costurilor uriase si a imposibilitatii folosirii lor la scara industriala.

Repartitia geografica a productiei mondiale de energie electrica

In ceea ce priveste gruparea si repartizarea geografica a centralelor electrice, acestea se prezinta diferentiat pe continente si tari. Peste 80% din productia mondiala de energie este data de Europa (inclusiv C.S.I.) si America de Nord.

America de Nord reprezinta zona geografica cu cea mai mare productie de energie electrica, S.U.A. si Canada realizand impreuna, in anul 1996, 1/3 din productia mondiala. Dintr-un total mondial de peste 12 000 miliarde kWh peste 3 500 miliarde sunt produsi si consumati de S.U.A. (25,7% din productia mondiala).

Aproximativ 2/3 din energia electrica produsa de S.U.A. provine din termocentrale alimentate in special cu carbuni si in mai mica masura cu hidrocarburi. Ele sunt amplasate in nord-estul S.U.A, intre Mississippi si Oceanul Atlantic.

In vest centralele intrebuinteaza titeiul, carbunele local si gazele de la furnalele inalte

Posibilitati mari pentru amenajari hidroelectrice exista in sistemul muntos al Cordilierilor, pe raurile ce izvoresc din Apalasi, cat si in unele sectoare ale fluviului Mississippi si a afluentilor sai. Dintre acestea mai important este sistemul realizat impreuna cu Canada pe fluviul Columbia si afluentii sai, pe care s-au construi 25 de hidrocentrale, cu o capacitate de 20 000 MW, dintre care patru in Canada. Grand Coulee (6 280 MW), Bonne Ville

(3 000 MW), Arow, Duncan sunt cele mai importante hidrocentrale din acest sistem. Tot in aceasta parte, pe fluviul Colorado, in aval de Marele Canion, s-a construit uzina Boulder Dam (3 000 MW) si marele baraj Hoover (221 m), al doilea ca inaltime din S.U.A., care a rezolvat problema energetica a orasului Los Angeles.

A doua zona hidroelectrica a S.U.A. o constituie Muntii Apalasi, unde hidrocentralele au fost amplasate de-a lungul asa-numitei 'linii de cadere' a apelor (fall line) Prin aceasta masura s-a urmarit utilizarea cascadelor pe care raurile, care izvoresc de pe versantul rasaritean al Apalasilor, le fac de-a lungul liniei de denivelare ce marcheaza trecerea lor in campia atlantica. Valea raului Tennessee a facut obiectul unor amenajari complexe care cuprind 50 de uzine de putere mica si mijlocie. Lucrari de mare amploare se desfasoara in prezent in bazinul fluviului Mississippi si afluentului sau Missouri, unde in faza finala va dispune de peste 100 de baraje, care vor contribui la regularizarea cursului marelui fluviu, asigurarea apei pentru irigatii si nu in ultimul rand la productia electrica.

O regiune pusa partial in valoare o constituie zona Marilor Lacuri. Folosind conditiile naturale favorabile au fost construite aici cateva hidrocentrale, dintre care cea mai importanta este Robert Moses (1 950 MW), care foloseste caderea de apa a cascadei Niagara.

O mare amploare a capatat-o construirea de centrale nucleare, care detin aproximativ 20% din productia totala de electricitate. Mari uzine nuclearoelectrice functioneaza la Hartsville in Kentucky (cu 4 932 MW), cea mai mare, Chicago, Berkeley, Oak Ridge, Portsmouth etc. Numeroase centrale functioneaza in jurul Marilor Lacuri (Perry pe malul lacului Erie - 2 400 MW, Zion pe malul lacului Michigan - 2 200 MW etc.).

S-a trecut, de asemenea la folosirea energiilor neconventionale geotermice, solare, eoliene cu ponderi inca modeste in productia nationala.

Canada are o productie excedentara de curent electric, in mare parte hidroenergetica (65%). Numeroase lacuri, rauri si raulete cu debite bogate si constante, dispuse pe diferite trepte de altitudine, legate prin repezisuri si cascade, risipite pe tot intinsul scutului canadian, inmagazineaza dupa unele aprecieri rezerve de 900 md. kWh/an.

Cele mai importante hidrocentrale sunt construite in partea de rasarit a tarii, in provinciile Québec (46%) si Ontario (30%), restul fiind distribuite inegal intre regiunile din vestul si centrul tarii. Dintre centralele hidroelectrice mari, cu o capacitate de peste 1 000 MW, se remarca cele de pe fluviul Sfantul Laurentiu (La Grande, Beauharnois) si afluentii sai (sistemele Saguenay, Manicouagan si Outard). De asemenea au fost construite mari hidrocentrale pe fluviile Churchill (Churchill Falls - 5 200 MW), Saskatchewan, Nelson. In ultima perioada s-a trecut si la amenajarea, impreuna cu S.U.A., a fluviului Yukon din Alaska.

In Canada termocentralele furnizeaza doar 1/5 din productia totala, fiind cantonate in vest. A sporit continuu productia de energie obtinuta in centralele nucleare (18,3%). Se preconizeaza folosirea energiei mareomotrice din Golful Fundy, unde se apreciaza ca acestea inregistreaza amplitudinea maxima de pe Terra.

EUROPA

CONTINENTUL EUROPEAN

Europa septentrionala. Productia totala a acestei zone este de circa 400 miliarde kWh, din care Suedia produce 148 miliarde kWh, Norvegia 123 md. kWh, Finlanda 63 md. kWh.

In Suedia majoritatea hidrocentralelor sunt situate pe paralela de 60 latitudine sau la sud de aceasta paralela. Pe lacul Seljan, in bazinul lacului Väner si in localitatea Gotelf, la Parjous in apropierea Cercului Polar si la Stornorrfors se afla cele mai mari hidrocentrale (cu peste 500 MW), restul uzinelor avand capacitate mai mica. Pentru a putea solicita energia apelor, majoritatea uzinelor au fost construite sub pamant (60-160 m).

Cea mai mare uzina termoelectrica se afla langa Göteborg (850 MW). Este de remarcat ponderea insemnata a energiei obtinute in centralele atomice: 47%.

Norvegia obtine aproape in totalitate energia electrica in hidrocentrale, raspandite pe versantul occidental al platoului scandinav, intre Sognefjord si Hardangerfjord. Principalele uzine sunt localizate in lungul vailor Glommer,Drammer, Skien, Nummedal.

In Finlanda uzinele hidroelectrice, care depasesc 5 000 MW putere instalata, dau circa 20% din intreaga productie a tarii. Uzinele hidroelectrice cele mai importante sunt pe cascada Imatra si pe raurile Vooksi Oulu Joki si Hariavalta; centralele electronucleare, reprezinta 30% in bilantul electroenergetic.

Europa Centrala si de Est (inclusiv C.S.I.).

Un rol deosebit in cadrul productiei de energie electrica il detine C.S.I., a carei productie in balanta mondiala este de 13%. Volumul productiei sale, care in 1992 a reprezentat peste 1 400 miliarde kWh, o situeaza pe locul doi in lume. Din aceasta productie, 2/3 este furnizata de uzine termoelectrice. Puternice termocentrale se afla in bazinul Moscovei (Konakovo, Kostroma cu cate 2 400 MW putere instalata fiecare), Belovo si Nazarov (bazinul Kuznetk), Baku (Azerbaidjan), Troitk (Ural).

Hidrocentralelor, le revine 16% din intreaga cantitate de energie electrica produsa in tara. In unele regiuni hidroenergia reprezinta practic unica sursa de energie si cea mai ieftina (in nord-vest in Karelia, peninsula Kola, in Caucaz si intr-o anumita masura in centrul partii europene).

Mari fluvii bogate in ape, cum sunt Volga, Nipru, Obi, Enisei, Angara pun in miscare turbinele unor uriase centrale hidroelectrice. Cel mai important sistem este cel de pe Volga, unde s-a format o adevarata cascada de hidrocentrale cu o putere instalata de 13 600 MW. Mai importante sunt Volgograd si Kuibisev, de peste 2 000 MW, fiecare, Saratov, Ceboksari si Votkinsk de peste 1 000 MW fiecare. Resursele energetice ale Niprului sunt concentrate pe cursul sau mijlociu si inferior, pe care se afla in functiune 6 hidrocentrale (Kiev, Kanev, Kremenciug, Dneproghes s.a.) cu o putere de peste 3 000 MW.

Mari sisteme hidroenergetice functioneaza pe marile fluvii siberiene. Astfel, in bazinul Eniseiului s-au construit hidrocentralele de la Krasnoiarsk

00 MW), Saian Sushensk (6 400 MW), Osinovka (8 000 MW), iar pe afluentul sau Angara cele de la Bratsk (4 500 MW) si Ust Ilimsk (4 300 MW). Puternice uzine hidroelectrice functioneaza pe fluviul Obi (Novossibirsk) si afluentul sau Irtis (Ust-Kamenogorsk si Buhtarama). O atentie deosebita s-a acordat amenajarii apelor care coboara din Caucaz,precum si celor ce-si au obarsiile in Podisul Pamir si muntii Tian-San.

Cele 42 de atomocentrale de care dispune astazi C.S.I. sunt amplasate in general in uzine de mare putere (Beloiarsk, Sankt Petersburg, Cernobil, Jgnalina, Hmelnitkii) si contribuie cu 9% la productia de energie electrica.

In mod experimental functioneaza centrala mareomotrica din Golful Kislaia (Peninsula Kola), altele fiind in stadiu de constructie la Marea Alba (Mezen, Lumbovska), precum si centrale geotermice (Kamciatka) si eoliene (Crimeea) de capacitate mica.

Germania este, dupa S.U.A., C.S.I., Japonia, China, al cincilea mare producator al lumii de energie electrica. Caracteristica acestei tari este ponderea mare a energiei termice: circa 2/3. Hidrocentralele, care reprezinta 4,6% din productia totala, sunt concentrate mai ales in regiunile alpine, pe cursul superior al Rinului si Dunarii, in Bavaria si in general acolo unde lipsesc alte surse de energie. Termocentralele sunt localizate in special in Ruhr si in intregul bazin al Rhinului. Sunt cunoscute ca importante centralele termoelectrice Boxberg (3 500 MW), Frimmersdorf (2 300 MW) , Köln, Aachen, Leipzig, Halle etc.



O parte din ce in ce mai importanta a productiei de energie electrica se obtine in centralele nucleare (29%), cantonate in regiunea Rhinului Mijlociu, Bavaria, Saxonia Inferioara.

Datorita lipsei unei rezerve insemnate de combustibili minerali, Franta a cautat sa-si orienteze productia de energie electrica prin folosirea energiei nucleare, precum si valorificarea resurselor regenerabile - energia mareelor, geotermica si cea solara. S-a ajuns astfel ca Franta sa detina cea mai mare capacitate instalata in centrale atomoelectrice din Europa (58 000 MW) si cea mai mare pondere a electricitatii de provenienta nucleara in productia totala de electricitate (76,6%) de pe intregul glob.

Termocentralele importante sunt situate in apropierea bazinelor carbonifere (Nord - Pas de Calais), in porturile petroliere (Marsilia, Le Havre), precum si in apropierea Parisului (cu termocentrala Porcheville 2 340 MW).

Principalele zone unde au fost construite hidrocentrale sunt: muntii Alpi, cursul Rhonului si a afluentilor acestuia (Ain, Isere, Durrance), Podisul Central pe Loire (Crluse, Dordogne Truyere) si Pirineii Centrali etc. Au fost construite si cateva uzine ce folosesc energia mareelor. Prima centrala mareomotrice construita in lume a fost cea din estuarul Rance (240 MW) din Bretagne, situata intr-o regiune deficitara in resurse de energie. Centrale electrice mareomotrice mult mai mari cu caracter experimental s-au mai construit la Mont Saint Michele si Brest, fiecare de 1 000 MW. Energia geotermica se foloseste deja la incalzitul locuintelor si, incepand din 1985, pentru producerea de electricitate. In Pirineii Orientali s-au construit centrale electrice solare (Odeillo, Targasonne).

In Marea Britanie ponderea o detin termocentralele alimentate cu carbuni. In structura productiei de energie electrica resursele hidraulice au pondere scazuta (1,85%). Centralele termoelectrice sunt localizate in principalele bazine carbonifere, acestea folosind carbunele inferior si praful de carbune sau sunt integrate pe langa uzinele siderurgice, utilizand atat carbunele cat si gazele de furnal. Numeroase termocentrale functioneaza in bazinul Scotiei, in Northumberland - Durham - Yorkshire – Nottingham, in marile porturi si in apropierea marilor orase.

In 1953 a inceput constructia unei centrale atomoelectrice, cea de la Calder Hall (Cumberland). De atunci au fost construite si altele, la Berkeley si Oldsbury in estuarul Severnului, Winfrith la Marea Manecii, in insula Anglesey, Wylfa, Humperton (langa Glasgow) s.a. Dupa 1970, odata cu descoperirea si exploatarea petrolului si a gazelor naturale din Marea Nordului, Marea Britanie si-a redus mult planul de construire a centralelor atomoelectrice.

In Europa Meridionala raporturile dintre productia de energie electrica si consum sunt foarte diferentiate si aceasta apare cu atat mai evident daca o comparam cu partea septentrionala a Europei. Consumul de energie electrica pe locuitor scade in jur de 1 200 kWh, cu o mare diferenta intre Elvetia care depaseste 6 000 kWh si Peninsula Balcanica, unde scade in Turcia la 250 kWh si in Grecia la 600 kWh. Marile producatoare de energie electrica din aceasta regiune, Italia, Spania, Elvetia, Austria, folosesc rezervele hidraulice ale raurilor cu debit mai bogat. Italia a cunoscut in ultimele decenii o dezvoltare accelerata a productiei de energie electrica (243 miliarde kWh in 1995), insotita de modificari in structura resurselor folosite pentru obtinerea curentului electric. Majoritatea hidrocentralelor, se afla in Italia de Nord, la poalele Alpilor: in Piemont, Lombardia, Valle d'Aosta, Trentino, Alto Adige se afla majoritatea hidrocentralelor. Mari termocentrale, care functioneaza cu carbune, petrol si gaze naturale din import, au fost amplasate in apropiere de Roma, precum si in porturi (Genova, Napoli, Venetia). Numeroase centrale geotermice au fost puse in functiune, inca de la inceputul acestui secol, in partea central-nordica a Italiei, mai cunoscuta fiind cea de la Larderello (440 MW), la care se adauga alte 7 centrale mai mici care dau impreuna 1,5% din productia de electricitate a tarii. De asemenea a fost construita si conectata la reteaua de alimentare cu energie electrica centrala solara de la Adrano (Sicilia).

Tarile din Peninsula Iberica dispun de un potential hidroenergetic bogat si bine valorificat, determinat de energia mare a reliefului si reteaua hidrografica cu debit constant si bogat.

In Spania (164 miliarde kWh), hidrocentralele dau 15% din productia de energie electrica. Numeroase amenajari se afla pe fluviul Tajo, pe Ebro si afluentii sai care izvorasc din Pirinei. Termocentralele functioneaza in bazinele carbonifere din nord (Asturia), pe langa marile porturi si in centrele industriale importante. Acestora li s-au adaugat, in ultimii ani, centrale electronucleare, pe valea Tagului la Zorita, iar pe cea a Ebrului la Santa Maria de Garona, cu participare importanta in productia totala (30%).

ASIA. Pe continentul asiatic (fara C.S.I.) exista trei mari producatoare de energie electrica: Japonia, China, India.

Dezvoltarea accelerata a productiei de energie electrica a constituit o trasatura de seama a economiei japoneze (peste 993 miliarde kWh, locul doi pe glob in anul 1995) si a fost insotita de modificari in structura resurselor folosite pentru obtinerea de curent electric. Cele mai mari uzine termoelectrice se afla concentrate in ariile cu un consum mare de energie (Tokyo, Yokohama, Nagoya, Kobe, Kitakyushu). In paralel s-a trecut la valorificarea potentialului bogat al raurilor. Uzinele hidroelectrice din Japonia sunt strans legate de cantitatea precipitatiilor si mai ales de regimul musonilor din anotimpul ploios. Hidrocentralele se afla concentrate in centrul insulei Honshu, pe principalele cursuri de apa (pe Shinano 10 centrale, pe Tone 4, pe Agana 3). In ultimii ani s-a pus un accent deosebit pe constructia centralelor nucleare dispunand de 32 grupuri producatoare totalizand 25 000 MW (cea mai mare centrala, cea de la Fukushima, avand 5 000 MW).

Aceste centrale sunt completate prin uzine care folosesc energiile nonconventionale: geotermice, solare, eoliene cu ponderi inca modeste in productia nationala.

In China, industria electroenergetica se bucura de largi posibilitati de dezvoltare. La bogatele rezerve de carbune se adauga si importante cursuri de apa, al caror potential hidraulic este evaluat la 540 000 MW si care ar putea sa produca 2 100 miliarde kWh anual.

Aproximativ 2/3 din productie este data de termocentrale, construite in apropierea exploatarilor carbonifere: Anshan, Harbin, Tiantzin, Senian. Centralele hidroelectrice sunt concentrate mai ales in China de nord-est si centrala si dau aproximativ 17% din productia totala, care a fost de 984 miliarde kWh in anul 1995. Importante hidrocentrale construite in cadrul sistemului energetic al Chinei de Est sunt localizate la Finman si pe cursul superior al fluviului Sungari si Siaohunsi si la Iunfen pe Yalu. Mari lucrari au fost finalizate pe Yangtze (Lunsiha si Sansia), iar pentru Huanghe proiectele prevad in final construirea a 50 de hidrocentrale cu o putere instalata de 23 000 MW.

In Asia de Sud, India este cea mai importanta producatoare de energie electrica, in general pe seama unor mari rezerve de carbune si a potentialului hidroenergetic bogat. Puterea instalata a centralelor electrice depaseste 30 000 MW din care termocentralelor le revine 75%, urmandu-le hidrocentralele (23%), si atomocentralele (2%). Puternice termocetrale functioneaza in regiunea central-sudica, fiind amplasate fie in bazine carbonifere, fie in mari centre industriale (Mumbai, Calcutta, Madras, Bangalore). Principalele cursuri de apa cu potential hidroenergetic sunt situate de-a lungul muntilor Himalaya (din Madhya-Pradesh si pana in Assam) si in Ghatii de Vest, pe care au fost instalate hidrocentrale de mare capacitate (Sharavat, Tatte Groupe, Kenys). 'Proiectul Indus prevede construirea a peste 20 de hidrocentrale cu o putere instalata de 7 000 MW.

Celelalte zone de pe glob produc circa 500 miliarde kWh, furnizate aproape exclusiv de termocentrale asociate in cadrul gruparilor industriale sau al marilor orase. AMERICA LATINA are, in ansamblul ei, o productie restransa (5%) din cea mondiala, desi detine rezerve mari de hidrocarburi si importante resurse hidroenergetice (15% din cele mondiale). Importante producatoare de energie electrica sunt Argentina, Brazilia si Columbia, restul tarilor avand productii mici. Cea mai mare producatoare din acest spatiu geografic este Brazilia (275 miliarde kWh), majoritatea productiei fiind obtinuta in hidrocentrale (88,20% din productie). Cele mai mari amenajari sunt cele de pe Parana si afluentii sai (Paranaibo si Rio Grande). Pe fluviul Parana a fost construita cea mai mare hidrocentrala de pe Terra - Itaipu - cu o putere instalata finala de 12 600 MW.

CONTINENTUL AFRICAN

Resursele hidroenergetice (aproape 40% din cele mondiale) sunt slab folosite. Lucrari importante au fost efectuate in Zimbabwe pe Zambezi (la Kariba), in Guineea (Kankoure), in Ghana (proiectul Volta), in Egipt (Assuan pe Nil), in Kenya (Seven Farks), in Nigeria (pe Niger la Kainji).

In Romania inceputurile folosirii energiei electrice se fixeaza in ultima parte a secolului al XIX-lea (in 1882 primele incercari de iluminare la Bucuresti, in 1884 prima uzina electrica pentru iluminatul strazilor si a fabricilor la Timisoara), cand se trece si la construirea primei uzine hidroelectrice de pe raul Sadu (1896).

Dupa al doilea razboi mondial au fost construite mari termocentrale atat in zonele de extractie a combustibililor, cat si in zonele mari consumatoare. S-a acordat, de asemenea, o mare atentie valorificarii potentialului hidroenergetic al principalelor rauri (Bistrita, Arges, Lotru, Sebes, Somes s.a.), prin amenajarea lor complexa, folosirea unor noi surse de energie geotermala, solara, eoliana. De asemenea, energia nucleara se valorifica incepand cu anul 1996, prin darea in exploatare, a primei centrale nuclearo-electrice din tara.

A fost realizat sistemul energetic national si interconectarea sa cu cel al tarilor vecine.

In anul 1995 puterea instalata in centralele electrice din tara noastra a depasit 22 000 MW, din care 80% (17 600 MW) reveneau termocentralelor, iar 4 400 MW hidrocentralelor. S-a inregistrat in mod corespunzator o crestere a productiei nationale de energie electrica, precum si a celei pe locuitor, de la 72,4 kWh in 1938 la 2 415 kWh in 1995.

Studiile privitoare la repartitia teritoriala a unitatilor producatoare de energie electrica diferentiaza in profil teritorial mai multe grupari electroenergetice.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3855
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site