Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

GEOGRAFIA ACTIVITATILOR PRIMARE: PREMISELE NATURALE SI ANTROPICE

geografie



+ Font mai mare | - Font mai mic



GEOGRAFIA ACTIVITATILOR PRIMARE: PREMISELE NATURALE SI ANTROPICE



Dupa studierea acestui capitol vei fi capabil sa intelegi mai bine :

. ca localizarea activitatilor agricole este strans dependenta de conditiile naturale dar si de nivelul de dezvoltare tehnica a societatii

. ca agricultura este un factor esential in modelarea peisajului geografic

. ce sunt structurile agrare si sistemele de cultura

. care este repartitia resurselor funciare la nivel global, regional si local

. care sunt limitele spatiului agrar mondial

. care sunt principalele tendinte ale dezvoltarii agriculturii contemporane

1 PREMISELE NATURALE ALE DEZVOLTARII AGRICULTURII

Geografia agriculturii s-a dezvoltat initial sub forma unei ramuri a geografiei economice cu caracter descriptiv, axata pe ierarhizarea si


Cautarea logicii spatiale a diferentierilor observate si a distributiei activitatilor de profil este obiectivul studiilor de geografie a agriculturii


clasificarea regiunilor dupa nivelul productiei agricole sau al modului de utilizare a terenurilor. Orientarea cantitativista a introdus abordarea cauzala, accentuata in ultimele decenii de progresele tehnicii informationale.

Un punct de plecare esential in abordarea teoretica a localizarii activitatilor agricole l-a avut opera economistului german J.von Thnnen (1826). Acesta explica modul in care formele de utilizare a solului si intensivitatea productiei agricole variaza in functie de distanta fata de piata, in conditiile unui mediu natural relativ omogen si a unei economii liberale.

Numita renta localizarii, aceasta functie presupune o dispunere concentrica a specializarilor agricole in jurul marilor centre consumatoare. Prima centura se specializeaza in productie de legume si lactate, mai perisabile, urmata de o centura forestiera, de protectie ecologica si de cele specializate in culturi cerealiere, tehnice iar la extremitate, in zootehnie extensiva. Acest model simplu a fost ameliorat ulterior prin luarea in calcul a unor constrangeri precum diversitatea mediului fizic, existenta unor axe de comunicatie sau a unor aglomeratii urbane multipolare. Meritul acestui model, cu toate criticile ulterioare consta in impunerea constrangerilor spatiale si economice alaturi de cele derivate din interactiunile mediului in explicarea peisajelor rurale.



Agricultura a devenit in principala forma de modificare a ecosferei

Factori naturali impun productiei agricole o serie de limite geografice, definite de regimul termic, higrometric sau pluviometric

Potentialul bio-pedo- climatic cuprinde suma constrangerilor si favorabilitatilor factorilor naturali implicati in desfasurarea activitatilor agricole

Relieful influenteaza decisiv practicarea agriculturii, fiind unul din elementele cel mai eficient stapanite de catre om atunci cand tehnicile utilizate sunt ingenioase


Geografia agriculturii a devenit o disciplina aplicativa, integrata intr-un context interdisciplinar, vizand amenajarea teritoriului si asigurand intelegerea impactului antropic.

Omul nu s-a nascut agricultor ci a ajuns in aceasta ipostaza dupa sute de mii de ani de hominizare, de evolutie biologica, tehnica si culturala. Abia in Neolitic (cca 10 000 de ani in urma), a inceput sa cultive plante si sa creasca animale, domesticite de el insusi, introducandu-le si multiplicandu-le in cele mai diverse locuri, transformand astfel ecosistemele naturale in ecosisteme cultivate, artificializate.

Premisele naturale ale localizarii activitatilor agricole se manifesta sub forma unor potentialitati, in sensul existentei unor conditii a caror valorizare depinde de nivelul tehnic propriu fiecarei societati. Potentialul agricol al unei regiuni nu poate fi inteles in forma abstracta a variabilelor fizico-geografice ci numai corelat cu aspectele concrete derivate din capacitatea omului de a le pune in valoare.

Pe masura evolutiei tehnicilor, limitele impuse de factorii naturali se dovedesc a fi mai putin intangibile, prin crearea unor hibrizi, modificarea unor componente naturale prin amendare, irigare, drenaj, adapostire etc.

Componentele potentialului bio-pedo-climatic sunt ambivalente, actionand atat ca factori limitativi (restrictivi) cat si ca factori favorizanti, in functie de contextul local. De exemplu, excesul de umiditate poate limita dezvoltarea agriculturii in zona temperata, pe terenuri plane, dar devine un factor favorizant in Asia Musonica, in aceleasi conditii morfologice.

Solul este un prim element al acestui potential, fiind un element instabil al suprafetei terestre. Absent in ariile lipsite complet de viata, solul este fragil, disparand acolo unde conditiile de conservare si reinnoire inceteaza. Patura de sol se formeaza pe baza unui strat mobil, susceptibil a suporta o vegetatie suficient de densa pentru a furniza elemente vitale combinatiilor chimice complexe care au loc aici. Apar astfel diferente esentiale in functie de prezenta sau absenta materialului grosier, permeabilitate, aciditate etc.

Interventia activitatilor agricole intrerupe ciclul evolutiv al solului, implicand prelevarea anumitor substante in detrimentul procesului de formarea a solului. Solurile din zona tropicala sunt cele mai fragile, datorita accelerarii spalarii si formarii crustelor lateritice. Solurile din zona temperata oceanica sunt mai stabile prin impregnarea constanta cu umiditate atmosferica. Foarte instabile sunt solurile din regiunea mediteraneana, marcate de violenta precipitatiilor si de ariditate sau cele din regiunea temperat-continentala, unde vantul si precipitatiile torentiale favorizeaza eroziunea si alunecarile de teren.

Relieful intervine prin caracteristicile hipsometrice, care impun limite altitudinale. Gradul de uniformitate a spatiilor utilizate agricol este un factor esential. Se disting zonele plane, fara variatii de relief, mai propice practicarii unei agriculturi moderne, de cele fragmentate,


accidentate, care necesita un efort suplimentar de amenajare si intretinere. Expozitia versantilor este un alt factor favorizant sau restrictiv, in corelatie cu elementele climatice.

 
Panta este elementul principal, actionand in corelatie cu alte componente ale potentialului natural (climatice, biotice), prin declansarea unor procese negative. Panta limiteaza tehnicile agricole moderne precum mecanizarea, impunand reducerea progresiva in altitudine a suprafetelor agricole. In anumite situatii (zona tropicala) se ajunge la o inversare a intensitatii utilizari agricole, prin amenajarea zonelor accidentate favorabil expuse. Relieful determina diferentele de potential agricol, in functie de altitudine si specializarea activitatilor agricole. Limitele altitudinale sunt dublate de limite latitudinale.


Plantele de cultura ca

si animalele domestice (mai putin sensibile) s- au dezvoltate in

conditii specifice, cu un anumit necesar de caldura, luminozitate sau umiditate

Consumul specific de apa difera in functie de specie, conditii termice, tip de sol


Figura 1 Limitele latitudinale si altitudinale ale culturii vitei de vie in

Europa

Agricultura a fost totdeauna dependenta de caracteristicile termice si de umiditate, factori care impun limite derivate din excesul sau insuficienta acestora ca si din variatiile sezoniere. Aceste limite pot fi inlaturate prin amenajari costisitoare (asanarea, drenaj, irigatii). Fiecare faza de dezvoltare a plantei este strans legata de conditiile climatice. De exemplu, graul necesita o temperatura minima de 2-3 la germinatie si un optim termic intre 0 si 35. Pentru a ajunge la maturitate, plantele au nevoie de o anumita cantitate de caldura, numita constanta termica : suma temperaturilor din zilele in care media termica depaseste 5 C. La cartof, acest indice variaza de la

1300 la 3000 C, la porumb de la 1200 la 3700, la grau de la 2000 la

2300 C. Aceste valori stau la baza zonarii culturilor agricole.

Un rol esential il are lumina, prin intermediul careia plantele sintetizeaza substantele organice si minerale in decursul fotosintezei.


Durata si intensitatea iluminarii se constituie intr-un factor limitativ, variind in corelatie cu alte componente (latitudine, anotimp, nebulozitate).

Precipitatiile constituie sursa de aprovizionare cu apa a plantelor, necesara formarii solutiilor nutritive si dizolvarii sarurilor minerale din sol, ajutand si la transportul acestora in corpul plantelor sau la mentinerea echilibrului mecanic al celulelor si tesuturilor. Consumul de apa este destul de ridicat, pentru o unitate substanta uscata formata se consuma de la 200 la 1000 unitati de apa, dintre care cea mai mare parte (98-99.5%) este eliminata prin transpiratie.



Necesarul de apa variaza si in functie de fazele de crestere a plantelor. Asa numitele faze critice, in care consumul este maxim, se suprapun de regula germinatiei, infloririi, formarii boabelor, deci unor procese vitale in evolutia plantei. Cunoasterea acestor faze este esentiala pentru stabilirea momentului optim de irigare.

In functie de pretentiile fata de apa, se manifesta si rezistenta fata de seceta. Se disting astfel :

-plante xerofite, rezistente la seceta, care pot fi cultivate si in zone aride (mei, sorg, linte);

-plante mezofite, cu rezistenta medie (porumb, secara, grau, floarea soarelui);

-plante higrofite, care nu rezista la seceta (orez, ovaz, cartof, in pentru fibra etc.).


Retine!


Activitatile agricole sunt limitate si de factori biotici (plante salbatice, paraziti si boli care pot concura sau parazita speciile cultivate). Concurenta poate fi inlaturata mai usor, prin tehnici agricole adecvate dar combaterea parazitilor necesita tratamente chimice costisitoare. Se adauga daunatorii, specii de animale care distrug partial sau total recoltele, caracteristice fiind insectele gregare (lacuste) si rozatoarele.

Test de autoevaluare 1.

Acest subcapitol a prezentat succint modul in care elementele cadrului natural influenteaza dezvoltarea activitatilor agricole.

a)Incercati sa surprindeti elementele definitorii ale potentialului agricol natural din judetul dumneavoastra de domiciliu.

b)Explicati, pe baza figurii 1., limitele latitudinale si altitudinale ale culturii vitei de vie in Europa

Comentarii la aceste probleme sunt inserate la sfarsitul capitolului


Acest capitol v-a introdus in problematica premizelor naturale ale activitatilor agricole. In acest mod ati inteles ca agricultura, spre deosebire de alte activitati economice se distinge printr-o mai mare dependenta de constrangerile bio-pedoclimatice.

2 PREMISELE SOCIAL-ECONOMICE ALE DEZVOLTARII AGRICULTURII


Agricultura, desi dependenta de premisele naturale, suporta si constrangerile

inerente societatii, derivate din evolutia culturii si civilizatiei umane


Agricultura nu a aparut oriunde ci in acele arii in care existau anumite premise naturale : plante valoroase biologic, susceptibile a fi cultivate, specii de animale productive. Se adauga existenta unor conditii sociale : solidaritatea umana, dorinta de actiune colectiva, gradul de structurare si organizare a comunitatilor preistorice. Aceste conditii au fost intrunite mai ales in medii aparent ostile, in regiuni subtropicale aride, situate in apropierea unui mare curs de apa (Valea Nilului, Mesopotamia de ex.).

Procesul de trecere de la o economie de prada (cules, vanat, pescuit) la agricultura este cunoscut sub numele de Revolutia neolitica. Aceasta s-a manifestat in mai multe regiuni ale Globului, independent, mai intai in Orientul Apropiat, apoi si in estul Asiei sau in America Centrala. Tehnicile agricole s-au bazat inca de la inceput pe irigatii, factor de marire a coeziunii sociale.

Esentiala a fost si specializarea timpurie in cultura plantelor sau cresterea animalelor, impulsionand astfel comertul.

Tranzitia la agricultura propriu-zisa a durat cel putin un mileniu, revolutionand complet modul de viata al oamenilor sub aspect tehnic, economic si cultural. Dezvoltarea acestui mod de viata sedentar a fost conditionata de o serie de inovatii care au permis exploatarea pe scara larga a unor noi resurse : secera, cutitul, macinatul, depozitarea produselor, ceramica, toporul, securea, toate cu un rol major in defrisarea si intretinerea terenurilor, recoltarea produselor sau constructia locuintelor si anexelor.

Primele urme ale unor cereale cultivate (alacul, graul amidonier) dateaza de circa 9500 ani. Cultivarea orzului, mazarei, lintei, nautului sau inului este atestata acum 9 000 ani. Domesticirea animalelor dateaza de circa 16000 ani pentru caine, 9500 pentru capra, 9200 pentru porc, 9000 pentru oaie,

8400 pentru bovine si 5500 pentru magar.

Expansiunea agriculturii neolitice a cunoscut doua forme : colonizarea progresiva a teritoriilor anterior neocupate sau aflate in stapanirea populatiilor de vanatori si culegatori; transmiterea din aproape in aproape a uneltelor, speciilor de animale domestice si de plante, a cunostintelor, modurilor de punere in valoare spre spatiile ocupate de populatiile de vanatori si culegatori, convertite astfel la agricultura.

Trecerea la agricultura a fost punctul de plecare al operei de transformare a naturii, de creare a peisajelor agrare, conforme tehnicilor specifice, obisnuintelor sociale sau sistemelor economice.

Aceste peisaje desi variate se disting prin existenta unor structuri fundamentale similare.

Ocuparea si aproprierea unei portiuni a suprafetei terestre,


transformarea sa in teritoriu, utilizat si amenajat, duce la aparitia unor elemente distincte, constitutive structurilor agrare :

-mosia, teritoriul pe care se regrupeaza o comunitate rurala, pentru a-l defrisa si cultiva, asupra caruia isi exercita anumite drepturi juridice;

-ogorul, o intindere de teren individualizata din punct de vedere agronomic, fie ca urmare a unor calitati naturale sau prin amenajarile intreprinse de catre om (terasari, irigatii etc.);

-habitatul rural, vatra satului, cu gospodariile si anexele lor a caror grupare corespunde fie conditiilor naturale fie modului de organizare sociala (grupat, disociat sau dispers).;

-morfologia agrara, adica aspectul, conturul parcelelor, al drumurilor de exploatare, dispunerea relativa a campurilor cultivate, a padurilor, si pasunilor, intr-o mosie. Se disting doua tipuri : campuri deschise (oppenfield), mai frecvente in campii si campuri inchise (infield, bocage), mai frecvente in regiunile colinare sau muntoase;

-sistemul de cultura care cuprinde tehnicile de cultura, asociatiile de plante si asolamentul, elemente mai dinamice.


Structurile agrare se refera la existenta unor legaturi profunde si durabil intre om si teritoriu, exprimate prin peisaje rurale (agrare specifice.


Structurile agrare sunt rezultatul interferentei mai multor categorii de factori :

-factorii agronomici, care impun selectia anumitor asociatii de plante in functie de conditiile ecologice locale, rezultand astfel fie sisteme de cultura monoculturale fie policulturale, unele dintre ele extrem de rigide, greu de modificat datorita performantelor productive (cazul culturii orezului in Asia);



-factorii sociologici, in primul rand coeziunea sociala care distinge agricultura individualista de cea comunitara, apoi inegalitatea sociala, motor al modificarii structurilor agrare, in general distingandu-se marile domenii de proprietatea taraneasca individuala la care se pot adauga terenurile comunale si cele ale statului (in Europa). Din aceasta deriva modul de exploatare (direct sau indirect), sursa a unor tensiuni sociale rezolvate cel mai adesea prin intermediul reformelor agrare;

-factorii demografici intervin fie prin cresterea presiunii demografice, care determina extinderea suprafetelor agricole sau prin scaderea acesteia cu efecte contrare in trecut, mult reduse astazi prin mecanizarea avansata a lucrarilor agricole;

-factorii economici sunt la fel de importanti, prin intermediul modelul economic de organizarea a activitatilor agricole, de la cel subzistential, orientat spre autoconsum, la cel speculativ, orientat spre piata. Poate fi adaugat modelul colectivist, impus in fostele state comuniste.


Retine : Figura 2 Schema sistemului productiv din agricultura

Structurile agrare constituie baza sistemului productiv din agricultura. Evolutia acestuia a condus in timp la aparitia filierelor agro-alimentare care inglobeaza baza materiala/imateriala a productiei, sistemul de productie si infrastructura de valorificare/desfacere a marfurilor rezultate. Activitatile agricole sunt astfel organizate in sistem antreprenorial similar celor industriale sau de deservire. Rolul politicilor agricole devine astfel tot mai important, atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare.


Test de autoevaluare

Acest subcapitol v-a informat asupra modului in care elementele cadrului social-economic influenteaza dezvoltarea activitatilor agricole.

a) Incercati sa surprindeti evolutia formelor de proprietate si exploatare a terenurilor agricole din localitatea de domiciliu, in special dupa 1989.

b) Pe baza figurii 2, efectuati o analiza a bazei tehnico-materiale a agriculturii din localitatea de domiciliu

Comentarii la aceste probleme sunt inserate la sfarsitul capitolului.

3 DISTRIBUTIA SPATIALA A SUPRAFETELOR AGRICOLE


Spatiul ocupat de catre om, ecumena, reprezinta doar

40% din suprafata emersa (12% din suprafata totala a Globului, 6 Md. ha, adica 1 ha/loc.)


Din spatiul ocupat de catre om o parte importanta este destinata agriculturii : 60% (3,6 Md. Ha),1,4 Md. ha constituind suprafata efectiv cultivate (9% din suprafata emersa). Restul este ocupat cu pasuni si fanete (2 Md. ha) si plantatii pomi-viticole (0,2 Md. ha). O parte importanta a ecumenei este ocupata cu paduri si tufarisuri (2 Md. ha) la care se adauga suprafata construite sau ocupata de infrastructura industriala si de transporturi. Acest calcul exclude suprafetele neproductive, considerate ca exterioare ecumenei.

Aceasta repartitie globala mascheaza profunde inegalitati regionale. Zonele exploatabile agricol se situeaza in cea mai mare parte in zona temperata si in cea intertropicala.

Zonele temperate cuprind 5,5 Md. Ha, din care 2 Md. ha fac obiectul agriculturii. Acestea sunt structurate astfel : 2/5 terenurile cultivate sau ocupate cu plantatii perene, 3/5 pasuni si fanete, destinate zootehniei.



Inegalitatile regionale devin si mai evidente daca le raportam la efectivul populatiei.


Zona intertropicala este apropiata ca extindere (5 Md. ha) dispune de suprafete agricole mai reduse (1,4 Md. ha) dar proportia intre cele doua categorii se pastreaza.

Exista si diferente calitative importante. In zonele temperate, o mare parte din suprafetele agro-pastorale sunt exploatate ca fanete, fiind astfel superior valorificate, fapt impus de climatul mai riguros. Tot aici, calitatea pasunilor, mai ales in zonele cu climat oceanic, este superioara, randamentul zootehniei fiind mai ridicat, chiar in conditii de exploatare traditionala. Spre deosebire, in zona tropicala, aceste suprafete sunt mai slabe calitativ, situate adesea in conditii improprii, desertice sau semidesertice, destinate unui pasunat continuu, cu un randament redus al productiei zootehnice.

Un rol important in distributia spatiala a suprafetelor utilizabile agricol revine altitudinii si latitudinii. Influenta lor se exprima prin limitarea ariilor de extindere a unor culturi agricole in functie de adaptabilitatea proprie. Astfel, cultura orzului nu depaseste 1600 m in regiunea alpina, dar urca la 3100 in Pamir iar in Tibetul meridional la 4600 m. Citricele nu depasesc 600-700 m in sudul Europei dar ating in Anzii nordici, in lungul Ecuatorului, 1800 m.

America de Nord (S.U.A. si Canada) dispun de 0,8 ha terenuri arabile si

1,15 ha terenuri pastorale pe locuitor, mult peste media mondiala (0,23, respectiv 0,34 ha). O situatie similara caracterizeaza si spatiul C.S.I., cu o populatie apropiata de cea a Americii de Nord (300 Mil.) unde revin

0,75, respectiv 1 ha/loc. Spre deosebire, America Latina (inclusiv arhipelagul antilez) dispune de 1 ha terenuri arabile si plantatii pentru fiecare locuitor dar exploateaza doar 0,2 ha pasuni si fanete.

Europa, dens populata si antropizata, apare complet defavorizata cu doar 0,25 ha arabil/culturi permanente si 0,15 ha pasuni/fanete. La fel de defavorabila, daca nu chiar mai mult tinand cont de nivelul tehnic precar, este situatia Africii, unde revin 0,3, respectiv 0,8 ha pentru fiecare din cei peste 840 Mil. locuitori. Cea mai putin favorizata prin prisma acestor cifre este Asia, continent ce grupeaza 60% din populatia Globului. Aici revin doar 0,12 ha terenuri arabile sau cu plantatii si numai

0,07 ha pasuni si fanete, fiecarui locuitor, acestea din urma fiind concentrate in regiunile aride din sud-vestul continentului.

Aceasta comparatie ascunde inegalitatile si mai profunde care exista la scari mai detaliate de analiza sau sunt amplificate de calitatea terenurilor (a solului, a particularitatilor morfologice, climatice etc.). Intre terenurile cultivate in savanele africane si cele cu soluri fertile din marile campii ale zonei temperate exista un ecart productiv considerabil. Analiza prezentata permite insa intelegerea faptului ca economia agricola moderna nu poate subzista decat pe baza unor schimburi masive de produse alimentare, la scara intercontinentala, dar si ca populatiile cele mai defavorizate, al caror acces la aceasta piata mondiala de produse agricole este redus, sunt condamnate la subnutritie, la foamete.



Spatiul agricol, ocupat treptat, pe masura extinderii ecumenei si a cresterii populatiei, a ajuns la limitele maxime


Figura 3 Presiunea antropica asupra suprafetelor arabile (2004, cf.FAO)

Rezerva de terenuri ocupate cu paduri ar putea permite extinderea spatiului agricol. Estimarile F.A.O. admit posibilitatea introducerii in circuitul agricol a circa 1,3-2 Md. ha, in special pe seama padurilor si a savanelor tropicale, actiune partial realizata, cu mari riscuri ecologice insa. In realitate, extinderea terenurilor cultivate a devenit dificila, din diverse cauze :



-anumite spatii neexploatate, desi sunt situate in interiorul ecumenei nu sunt propice unei exploatari agricole (datorita conditiilor climatice sau impuse de relief);

-terenurile abandonate in tarile dezvoltate (cu climat temperat), din cauza rentabilitatii reduse, nu pot fi repuse in circuitul agricol, pentru ca ar spori excedentul de produse al acestor tari, confruntate cu criza de supraproductie, in afara cazului in care tarile dezvoltate, intr-un exces de bunavointa, ar transfera acest surplus spre tarile dezvoltate;

-defrisarea padurilor, asa cum se practica in Brazilia (Amazonia) sau in sud-estul Asiei, conduce la compromiterea echilibrului ecologic al planetei, reducand capacitatea de absorbtie a carbonului emis in atmosfera.

Din cele expuse asupra limitarii spatiului agricol, pot fi extrase doua concluzii:

-statele in care resursele alimentare sunt insuficiente trebuie sa gaseasca solutii pentru limitarea cresterii demografice paralel cu ameliorarea productivitatii agricole;

-tarile dezvoltate, principalii consumatori de energii fosile care contribuie esential la cresterea continutului bioxidului de carbon in atmosfera, nu pot cere tarilor in curs de dezvoltare sa opreasca defrisarea spatiilor forestiere (inclusiv in scopuri energetice), decat in masura in care acorda un sprijin mai eficace decat simplele ajutoare alimentare, de fapt un transfer al unei parti din surplusul propriu, deci actiuni in directia dezvoltarii productiilor agricole ale acestora prin intensivizare si modernizare tehnica.


Test de autoevaluare 3.

Acest subcapitol v-a prezentat diferentierile regionale existente la nivel mondial din punctul de vedere al distributiei spatiale a suprafetelor agricole:

a)Plecand de la informatiile referitoare la ponderea celor doua mari categorii de terenuri agricole (cultivate si agro-pastorale) si la raportul acestora cu numarul de locuitori, intocmiti o serie de diagrame structurale, suprapuse pe un planiglob. Observati diferentele existente la nivel continental.

b)Explicati diferentierea presiunii antropice asupra terenurilor arabile surprinsa in figura 2

Comentarii la aceste probleme sunt inserate la sfarsitul capitolului

RASPUNSURI SI COMENTARII LA INTREBARILE DIN TESTELE DE AUTOEVALUARE

Testul de autoevaluare 1.

a)Trebuie sa scoateti in evidenta particularitatile locale ale potentialului agricol natural si modul de valorificare al acestuia.

b)A se urmari rolul jucat de factorul climatic si de prezenta catenelor muntoase principale (lantul alpin, lantul carpatic etc.)

Testul de autoevaluare

a)Urmariti transformarile suportate de structurile agrare ca urmare a renuntarii la formele de exploatare colectiva si modificarile sistemelor de cultura.

b)Incercati sa surprindeti punctele forte si punctele slabe ale bazei tehnico-materiale si sa imaginati solutii pentru integrarea agriculturii locale in circuitele economice.

Testul de evaluare 3

a)Alegeti una din metodele clasice de reprezentare (diagrama circulara, histograma) si incercati sa explicati diferentierile observate.


b)urmariti existenta unor deosebiri la nivel continental si incercati sa le explicati. De exemplu, in Europa exista practic trei fasii orientate dinspre nord-vest spre sud-est, in legatura cu densitatea populatiei, presiunea antropica fiind mai redusa in estul continentului si in sud-vestul acestuia. Densitatea populatiei nu explica totdeauna aceste diferente : comparand India si China se observa o presiune mult mai mare in aceasta din urma desi densitatea populatiei este mult mai redusa. Vastele suprafete desertice si cele muntoase din vestul Chinei explica aceasta diferenta.

LUCRAREA DE VERIFICARE NR . 2

Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoasterea capitolului referitor la premisele naturale si antropice privind dezvoltarea agriculturii al cursului de Geografie economica. Raspunsurile la intrebari vor fi transmise prin posta tutorelui pentru comentarii, corectare si evaluare.

Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :

-titulatura acestui curs

-numarul lucrarii de verificare

-numele si prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)

-adresa cursantului

Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat si sa nu depaseasca 250 de cuvinte. Pentru usurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum si o distanta similara intre raspunsuri.

Mentionati totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, scoala unde activati si pozitia in cadrul corpului profesoral.

Care erau asteptarile dumneavoastra de la acest curs? Problemele la care trebuie sa raspundeti sunt urmatoarele :

1) Credeti ca potentialul agricol se poate substitui notiunii de fond funciar?

2) Puteti explicita cauzele care determina utilizarea agricola mai intensiva a unor regiuni cu altitudine ridicata din zona tropicala (de ex. Podisul Abisiniei sau Yemenul)?

3) Care dintre structurile agrare urmatoare sunt mai eficiente : a)structurile agrare cu campuri deschise specializate in cerealicultura; b)structurile agrare cu campuri deschise specializate in legumicultura; c)structurile agrare cu campuri inchise specializate in cresterea animalelor in sistem pastoral? Argumentati.

4) Realizati o schema a sistemului productiv din localitatea de domiciliu.

5) Surprindeti principalele diferente de potential agricol dintre zona intertropicala si cea temperata, aplicand cunostinte insusite la alte discipline geografice.

6) Mentionati care ar fi posibilele modificari de mediu induse de extinderea suprafetei utilizabila agricol : a)in cazul extinderii suprafetelor cu pasuni in regiunea intertropicala; b)in cazul extinderii suprafetelor cultivate in regiunea ecuatoriala.

In evaluarea raspunsurilor fiecare problema va fi notata cu maximum 10 puncte, iar nota finala va reprezenta media aritmetica a notarilor partiale.


Bibliografie minimala

Iatu C., Muntele I., (2002), Geografia economica, Edit. Economica, Bucuresti

Muntele I, (2000), Geografia agriculturii, Edit.Univ."Al.I.Cuza", Iasi

Negut S. (coord.), (2002), Geografia economica mondiala, Edit. Stiintifica, Bucuresti

Raboca N, (1994), Agricultura mondiala, Sarmis, Cluj-Napoca

Velcea I., Ungureanu Al., (1993), Geografia economica a lumii contemporane, Edit. Sansa SRL, Bucuresti





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1735
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved