Parcul Natural Balta Mica a Brailei

Parcul Natural Balta Mica a Brailei

Balta Mica a Brailei este singura zona umeda ramasa in regim natural dupa desecarea Baltii Mari a Brailei si a Baltii Ialomitei, care pastreaza sisteme caracteristice atat deltei, cat si zonei inundabile; ca suprafata, este a doua dupa Delta Dunarii.

Localizare

Balta Mica a Brailei este situata pe cursul inferior al Dunarii, intre kilometrii 175 si 237, in lunca cu regim natural de inundatie, intre Dunare si bratele Valciu, Calia si Cravia.

Din punct de vedere administrativ, parcul se afla in S-E Romaniei, in judetul Braila, la sud de orasul Braila, in lunca inundabila a fluviului Dunarea si acopera o suprafata totala de 21.074 ha.

Acces

Nu exista puncte de acces amenajate in parc, singurul mod de a ajunge aici fiind traversarea apei cu ajutorul ambarcatiunilor mici, avand puncte de plecare localitatile din jurul Baltii Mici a Brailei.

Accesul in localitatile invecinate parcului se face pe drumuri asfaltate, iar punctul principal de plecare este orasul Braila, dupa cum urmeaza: Braila-Marasu, pe DJ212A, 56 km; Braila-Stancuta, pe DJ212, 52 km; Braila-Chiscani, 10 km; Braila-Gropeni, 23 km.

Accesul spre cele doua zone strict protejate se face astfel: spre complexul Fundu Mare - din Braila cu ambarcatiuni pana la punctul turistic si piscicol Fundu Mare si de aici pe canalul Hagioaia pana la complexul Fundu Mare si din localitatea Chiscani pana in vestul complexului Fundu Mare; spre complexul Ostrovul Popa - din localitatea Marasu spre privalul Milea si de aici catre lacurile Sinetele, Cocaina si Curcubeu; din localitatea Stancuta catre privalul Chirchinetu si de aici in lacurile Balaia si Gasca.

Geologie si geomorfologie

Balta Mica a Brailei este unul dintre cele mai recente "pamanturi" ale Romaniei, care a luat nastere prin retragerea lacului cuaternar in timpul holocenului si individualizarea cursului inferior al Dunarii. in alcatuirea petrografica a acestui parc natural intra doar roci sedimentare recente, maluri argilo-nisipoase, nisipuri, argile si mai rar pietrisuri rulate de mici dimensiuni, depuse de Dunare. inscriindu-se in Lunca Dunarii, formele si microformele de relief din Balta Mica a Brailei sunt intr-o continua evolutie si cuprind: grinduri principale de brat (de mal), grinduri de prival, depresiuni lacustre, ostroave, iar la baza malurilor se afla si acumulari de sedimente rezultate prin prabusirea sau surparea malurilor. Procesele morfogenetice actuale se rezuma doar la acumulari de sedimente si eroziunea malurilor, mai ales a celor concave.

Hidrologie

Dunarea este elementul principal care domina intreaga zona. Pe cuprinsul "baltii" se afla lacuri (iezere) de diferite dimensiuni, privaluri (canale naturale), garle, mlastini (permanente sau temporare). Nivelul apelor din Balta Mica a Brailei este direct influentat de nivelul apelor Dunarii.

Clima

Din punct de vedere climatic, Balta Mica a Brailei se incadreaza intr-o zona aflata sub influentele climatului temperat continental, ceea ce impune o nuanta de ariditate pronuntata. Totusi, datorita intinderii suprafetelor acvatice, umiditatea aerului este mai ridicata decat in zonele limitrofe. Valoarea medie anuala a temperaturii aerului este de 10,8^oC, iar valoarea medie a lunii ianuarie este de -3,5^oC, pentru ca in luna iulie sa se inregistreze valoarea medie de 23,1^oC. Nuanta de ariditate este argumentata si de valoarea medie a precipitatiilor cazute intr-un an, care nu depasesc 450 mm/an.

Flora si vegetatie

In sistemul de zone umede din Balta Mica a Brailei a fost identificat pana in prezent un numar de circa 150 specii de plante. Dintre speciile lemnoase cele mai raspandite sunt: salcia (Salix alba, Salix cinerea, Salix fragilis), plopul (Populus alba, Populus nigra), ulmul (Ulmus foliacea), catina mica (Myricaria germanica), murul (Rubus caesius). in mlastinile cu stuf, speciile de plante mai des intalnite sunt: stuful (Phragmites australis), papura (Typha latifolia, Typha angustifolia), Scirpus lacustris, Lythrum salicaria, Galium palustre, Euphorbia palustris, Solanum dulcamara, Sium latifolium, Glyceria maxima, Stachys palustris, Butomus umbellatus, Iris pseudacorus.

Cele mai importante asociatii acvatice sunt: Myriophyllo-nupharetum, Hydrocharitetum morsus-ranae, localizate in special pe canale si in lacuri; Salvinio-Spirodeletum polyrrizae, in ochiurile de apa din interiorul mlastinilor cu stuf, si Trapetum natansis, in apele adanci, in asociere cu Lemna minor, Potamogeton perfoliatus, Potamogeton crispus, Potamogeton luncens, Potamogeton pectinatus.

Din componenta ecosistemelor acvatice au fost identificate pana in prezent un numar de 176 specii de alge planctonice. O vegetatie deosebita se afla pe nisipuri (Tragus racemosus, Cynodon dactylon etc.).

Fauna

Diversitatea faunei este determinata de diversitatea habitatelor, mai ales datorita faptului ca mai mult de jumatate din ecosistemele identificate sunt naturale.

Fauna de nevertebrate este foarte bogata, fiind identificati pana in prezent 49 taxoni superiori de nevertebrate terestre, peste 100 specii de gasteropode si bivalve, 12 taxoni superiori de organisme bentonice, cu mai mult de 60 specii identificate si peste 120 specii de cladocere, copepode si rotifere. Exista, de asemenea, multe specii de insecte acvatice.

Populatiile de pesti sunt reprezentate printr-un numar de 65 specii, iar amfibienii si reptilele prin 13 specii.

Pasarile sunt reprezentate de un numar de 205 de specii, care utilizeaza acest teritoriu pentru cuibarit, loc de popas in timpul migratiei sau pentru iernare. intre acestea se includ specii amenintate pe plan international, cum ar fi: pelicanul cret (Pelecanus crispus), rata rosie (Aythya nyroca), gasca cu gat rosu (Branta ruficollis) si cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus). Din totalul speciilor de pasari identificate aici, peste 40 se afla pe lista Directivei Pasari si 34 specii se afla pe lista Conventiei de la Berna.

Mamiferele sunt reprezentate de un numar de 11 specii.

Habitate si ecosisteme

Pe teritoriul parcului au fost identificate numeroase tipuri de habitate, clasificate in 13 grupe, dintre care amintim: paduri de salcii, lacuri eutrofe naturale, zavoaie cu plopi si salcii, mlastini cu Typha, tufarisuri (zalog, rachita), mlastini cu Phragmites, pajisti umede de lunca, pajisti stepice. Dintre ecosistemele identificate aici, 50% sunt naturale, 30% sunt seminaturale si 20% sunt antropizate.

Peisaje caracteristice

Pentru ca parcul este situat pe cursul inferior al fluviului Dunarea, in apropierea Deltei Dunarii, peisajul in general este asemanator cu cel al deltei, altitudinea foarte joasa a terenului (cu o medie de 4,5 m) facand posibila inundarea regulata a unor suprafete mari de teren. Caracteristice acestei zone sunt bratele Dunarii care inconjoara Balta Mica a Brailei, canalele marginite de siruri de salcii, lacurile partial acoperite de vegetatie acvatica si inconjurate de stuf, papura si asociatiile vegetale forestiere, pajistile de lunca, padurile de lunca etc.

Istorie, cultura, traditii si activitati specifice

Comunitatile locale si-au asigurat existenta si dezvoltarea in timp, pe baza utilizarii resurselor naturale din Balta Mica a Brailei. Principala resursa exploatata in aceasta zona a fost cea piscicola, existand o mare traditie in pescuit. Alte ocupatii traditionale au fost legate de utilizarea resurselor padurii, precum lemnul si vanatul; deoarece izolarea acestui teritoriu a permis ca ecosistemele naturale sa se pastreze mai bine decat pe teritoriile invecinate, aici se afla locuri propice pentru pasunat si cresterea animalelor. Pe teritoriul Baltii Mici a Brailei nu exista localitati.

Activitati permise in parc

In zonele strict protejate, impactul antropic este eliminat sau restrans la acele activitati care ajuta la dezvoltarea cunoasterii si la garantarea obiectivelor de conservare a biodiversitatii.

In zona-tampon, pentru ca aceasta are rolul de a ocroti zonele strict protejate de presiunea antropica directa, este permisa utilizarea durabila a resurselor in limita capacitatii productive si de suport al sistemelor ecologice specifice luncii inundabile a Dunarii, ca de exemplu: pescuitul practicat de populatiile locale cu mijloace traditionale, silvicultura conform specificatiilor planului de management. Pasunatul este permis doar cu anumite specii, iar utilizarea pasunilor este permisa numai pentru animalele localnicilor. Turismul se practica cu respectarea regulilor de vizitare.

Alte activitati, cum ar fi vanatoarea, sunt strict interzise, conform prevederilor legale in vigoare.

Arii protejate incluse in parc

Zonarea interioara prevede existenta a doua zone strict protejate, una in Ostrovul Fundu Mare, cu o suprafata de 1.629 ha, si cealalta in Ostrovul Popa, cu o suprafata de 7.801 ha, acestea reprezentand in total 44% din suprafata parcului.

Suprafata 21.074 ha.

Centre de informare si contacte Secretariatul Consiliului Consultativ de Administrare si a Consiliului stiintific - Statiunea de Cercetari Ecologice Braila, str. Ciprian Porumbescu, nr. 4, Braila, cod 1800, tel./fax: 0239 620 046, Centrul de Informare, Educare si Vizitare Stancuta, tel.: 0239 665 687.