Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Regiunea Carpatilor Occidentali

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Regiunea Carpatilor Occidentali

Regiunea occidentala a Carpatilor romanesti este cea mai eterogena, cu insemnate diferentieri ale culmilor si masivelor componente. Intre limite extrem de sinuoase, este dominata in sud-est de „blocul” gruparii montane a Retezatului si domina in rest subunitati ale Depresiunii Transilvaniei, Dealurilor Vestice si chiar ale Campiei Tisei, care se insinueaza sub forma unor golfuri intre culmile vestice de la nord de Mures. Are o mare extindere latitudinala, numai in teritoriul national etalandu-se pe 370 km, de la vaile Somesului si Barcaului, in nord, pana la valea Dunarii, in sud, ocupand o suprafata de 19.900 km2 si reprezentand astfel 30 % din aria Carpatilor romanesti. Caracteristici geologice si geografice complexe demonstreaza ca acest segment carpatic se continua si la sud de Dunare, pana in culoarul Timok-Nišava (V.Mihailescu, 1963, M.Sandulescu, 1984, V.Mutihac, 1990).




1. Constitutia geologica si evolutia Carpatilor Occidentali

Dintre toate ramurile carpatice, cea occidentala a avut evolutia geologica cea mai complicata, fapt care o lipseste de caracterul ordonat/unitar al Carpatilor Orientali si mai ales al Carpatilor Meridionali. Sinteza informatiilor geologice confirma geneza puternic diferentiata a sectoarelor componente. Sectorul  sudic (M.Banato-Olteni si M.Poiana Ruscai) a evoluat pana la sfarsitul mezozoicului solidar cu ramura meridionala (cu toate unitatile lor tectonice si bazinele sedimentare postparoxismale), avand ca element original aflorimentul paraautohtonului de Severin in partea centrala a Podisului Mehedinti.  Evolutia sectorului central (M.Trascau, M.Metaliferi si partea estica – Drocea – a M. Zarandului) a inceput dintr-o arie de rift intra-microplaca, deschis in jurasicul mediu, in care s-a produs o intensa activitate magmatica de tip ofiolitic. Distensiunea a provocat fragmentarea ariei continentale cristaline, pastrata azi doar insular in M.Trascau. Din jurasicul mediu-superior si pana la sfarsitul cretacicului aria acestor Apuseni sudici (V.Mutihac, 1990) sau Metaliferi simici (M.Sandulescu, 1984) s-a aflat in regim de sedimentare, temporar sinorogen, in paralel cu paroxismele austric si subhercinic, cand s-au definitivat structurile principale, si cu o activitate magmatica importanta. Cele mai intense procese magmatice s-au produs insa la sfarsitul cretacicului si inceputul paleogenului, asociate orogenezei laramice. In miocen, formarea sau reactivarea unor sisteme de fracturi au generat bazine depresionare in care s-au acumulat sedimente in faciesuri foarte diferite, de molasa cu material piroclastic abundent, calcaroase, evaporitice s.a. si au antrenat o activitate vulcanica puternica, cu secvente deosebit de interesante din punct de vedere economic. Sectorul nordic (Gilau, Bihor, Vladeasa, Padurea Craiului, Codru-Moma, Plopis, Meses si partea vestica – Highis – a M.Zarandului) sau Apusenii nordici (V.Mutihac, 1990) s-a format prin implicarea in tectogenezele alpine a unor structuri mai vechi, cristaline, rigidizate cel putin de la sfarsitul ciclului hercinic si intrate apoi succesiv in regimuri tectonice de deformare plicativa si sedimentare postparoxismala. In consecinta, culmile si masivele montane sunt constituite din cristalin prealpin (cu magmatitele asociate si invelisul sau sedimentar), acoperit aproape integral de o mare epicontinentala la inceputul ciclului alpin si evoluand diferentiat in domeniile de Bihor, de Codru si de Biharia, deformate si rearanjate tectonic prin efectele tectogenezei laramice, care a antrenat si un magmatism foarte puternic. In lungul faliei profunde a Plopisului, intregul edificiu al Apusenilor nordici este deplasat prin subimpingere spre est, fapt care, asociat rezistentei opuse de blocul rigid transilvan, a obligat domeniile mentionate sa se dispuna in sariaje orientate spre nord si nord vest.

2. Relieful

Ca efect final al acestei istorii geologice complicate, ansamblurile structurale, reteaua de accidente tectonice si masa de roci care constituie Carpatii Occidentali sunt extrem de complexe si variate, fapt care a determinat si o variatie corespunzatoare a proceselor morfogenetice.

Sub efectul dominarii unui regim tectonic casant, in general mai stabil decat in Carpatii Meridionali si mai ales decat in cei Orientali, ca si al unei amplitudini mult mai reduse a ultimelor miscari de inaltare, nota comuna a reliefului sunt altitudinile modeste, un singur masiv, Biharia, ajungand la 1.848 m in varful Curcubata. Altitudinile medii se mentin in jurul valorii de 700 m, cu aprox. 300 m sub nivelul mediu al Carpatilor Orientali si 500 m sub cel al Carpatilor Meridionali. O asimetrie altitudinala este evidentiata prin gruparea masivelor ceva mai inalte in partea estica si a subunitatilor mai scunde in partea vestica, spre depresiunea Panonica. Energia reliefului este insa accentuata, rezultand din adancirea destul de puternica a vailor (400-500 m, in relatie cu nivelurile de baza joase din ariile limitrofe, in special din Campia Tisei) si din inclinarea mare a versantilor, caracteristica nu numai in sectoarele inguste ale vailor, ci si in cazul vailor largi. Specificul acesta al energiei reliefului creeaza un contrast accentuat cu netezimea partii superioare a multor culmi si masive, conditionata fie de aflorimente litologice omogen rezistente la modelarea externa, fie de prezenta suprafetelor de nivelare, clar exprimate, dar greu de corelat cu nivelurile din celelalte regiuni carpatice si chiar in cadrul intern.

Modelarea selectiva a evidentiat aflorimentele mezometamorfice din seriile de Somes, Vidolm-Lunca si de Baia-de-Aries (pe Somesul Cald, in M.Gilau si pe Ariesul inferior, in M.Trascau), ca si din seria de Sebes-Lotru (in M.Semenic si M.Poiana Ruscai), granitoidele de Sfardinu, Cherbelezu, Ogradena si Poneasca din autohtonul danubian, din unitatea getica si din cele supragetice (in M.Almajului, M.Semenic si M.Locvei), de Muntele Mare (in M.Gilau), de Codru (in M.Bihor), de Siria (in M.Zarandului), intruziunile ofiolitice din M.Metaliferi, intruziunile de gabbrouri si serpentinite de la Iuti si Plavisevita, din M.Almajului, corpurile vulcanice/subvulcanice neogene si cuaternare din M.Metaliferi. Exceptional de bogate si variate, sedimentele carbonatice (in special calcaroase) prezente in toate segmentele Carpatilor Occidentali au favorizat formarea celui mai bogat , variat si extins relief carstic din toti Carpatii romanesti. In carstul mehedintean, in muntii prin excelenta calcarosi ai Aninei, in calcarele de la nord de Mures (din Platoul Padisului, M.Trascau, M.Padurea Craiului, M.Codru-Moma), apele au modelat complexe exo- si endocarstice comparabile nu numai cu cele din alte segmente ale orogenului carpatic, ci si cu cele din aria clasica a carstului dinaric (platouri vaste, campuri de lapiezuri, doline cu diametre de peste 1 km, asociate sub forma de uvale sau in lungul unor vai seci (sohodoluri), polii cu lacuri carstice, poduri naturale si un carst subteran cu galerii de peste 40 km, cursuri subterane lungi si resurgente uneori sub presiune, acumulari de gheata si cele mai frumoase formatiuni concretionare, relativ bine pastrate, datorita faptului ca multe pesteri nu sunt usor accesibile.

Relieful acestei regiuni carpatice este completat de o serie de culoare transversale si longitudinale, de natura tectonica si tectono-eroziva, care sunt arii depresionare si in care sedimentarul recent, neogen, a fost sectionat si remaniat prin procese fluviale si de versant. In depresiuni si sectoarele mai largi ale vailor raurile au creat sisteme de terase.

3. Particularitati climato-hidrice si fito-pedologice

Sub aspect climatic Carpatii Occidentali reflecta in masura cea mai convingatoare rolul orientarii meridiane a muntilor, in cadrul lor influentele circulatiei atlantice fiind cele mai importante din Carpati. Acestea sunt potentate pe versantul vestic de orientarea generala mentionata, iar in sectorul sudic de interferenta cu influentele climatului submediteranean. Rezulatele se resimt in special in ceea ce priveste cantitatea mare de precipitatii si moderatia regimului climatic care, cu putine exceptii, nu cunoaste amplitudini termice medii mai mari de 18,50 C. In general temperaturile medii sunt cu 1,50 C – 20 C mai mari decat la altitudini similare in regiunea orientala, in defileul Dunarii (la Berzasca) ajungand la 11,40 C. Precipitatiile medii depasesc cu peste 600 mm valorile inregistrate in Carpatii Orientali, chiar in aceleasi conditii de expozitie favorabila. La Baita Bihorului, la altitudinea de numai 431 m, media anuala a precipitatiilor este de 1.000 mm, iar in M.Semenic depaseste 1.400 mm/an. O foehnizare puternica diferentiaza insa versantul estic, care este cald (cu medii termice de 90 C – 100 C in special in aria est - sud-estica a M.Apuseni, spre culoarul Aries-Mures) si uscat. In sectoarele inguste ale vailor, mai ales la nord de Mures, se produc inversiuni termice, cu efect asupra distributiei vegetatiei.

Bine alimentata din precipitatii, dar si din ape subterane (uneori din scoartele de alterare de pe cristalin, alteori din acvifere carstice), reteaua hidrografica este densa, reflectand aceeasi asimetrie pluviometrica (1,1 km/km2 pe versantul vestic, 0,6-0,7 km/km2 pe versantul estic). Raurile mehedintene, banatene dar mai ales Crisurile si afluentii lor au debite constant mari, iar in regimul acestora aportul mediteranean de precipitatii in sezonul rece si invaziile de aer cald in acelasi sezon (care determina topirea zapezii) produc un maximum de iarna, specific numai acestor sectoare montane vest – sud-vestice. In anii ploiosi, in bazinele respective se produc frecvent inundatii, dar in evolutie hidrocarstica, in perioadele de ape mici, chiar in bazine mai mari unele rauri raman fara apa. Intre lacurile naturale, nu prea numeroase, se remarca lacurile carstice din platoul Padis, din M.Aninei si din Podisul Mehedinti. Pentru valorificarea potentialului energetic al raurilor si pentru alimentare cu apa, sau in scopuri complexe, s-au amenajat lacuri de acumulare, atat in M.Apuseni (pe Somesul Mic, pe Dragan, pe Iada, pe Aries), cat si la sud de Mures, pe Cerna hunedoreana, pe Barzava, pe Cerna mehedinteana, pe Timis, culminand cu cel de pe Dunare). Apele subterane, bogate si numai partial cunoscute, sunt uneori mineralizate, bicarbonatate, feruginoase, sulfuroase, uneori carbogazoase- in ariile afectate de vulcanismul neogen, hipotermale oligominerale – la Moneasa, Geoagiu, sau chiar hipertermale – la Baile Herculane).

In vegetatie se remarca dezvoltarea deosebita a subetajelor de foioase, incepand cu cvercineele termofile, dar arealele cele mai mari revin amestecului de fag-gorun-carpen si mai ales fagetelor, in timp ce padurea de conifere este extrem de limitata ca intindere. Amestecul fag-molid sau fag-molid-brad apar numai pe arii mici in M. Raului Rece, iar la nord de Mures numai in Apusenii propriu-zisi si in partea cea mai inalta a M.Codru-Moma si Padurea Craiului. Molidisuri se afla numai spre varful M.Bihor si M.Vladeasa, iar la sud de Mures numai in insule foarte mici. Vegetatia subalpina este si mai slab reprezentata, numai la altitudini de peste 1.800 m, deasupra padurilor de molid. Nota de originalitate a invelisului vegetal este introdusa de blandetea climatica a segmentului sudic si de foehnizarea din partea sud-estica a M.Apuseni. Pe versantii dinspre defileul Dunarii si in terminatiile sud-vestice ale ariei mehedintene se dezvolta o vegetatie submediteraneana, cu arbori si arbusti termofili (mojdrean, carpinita, stejar pufos, liliac salbatic, alun turcesc, scumpie, ghimpe s.a.), unele elemente – ca pinul negru de Banat - prefigurind peisajul mediteranean. Foarte interesante sunt si cuplajele naturale de conditii morfolitologice si climatice favorabile vegetatiei xerofile, uneori in aria montana, pe versanti insoriti si uscati, aparand ierburi de stepa (in M.Banato-Olteni). Prin efectul inversiunilor termice, pe unele vai din M.Apuseni molizii coboara pe vai iar versantii sunt acoperiti de paduri de fag. De asemenea, la Vidolm, favorizat si de substratul carbonatic, se afla arboretul de zada situat la cea mai mica altitudine din tara (aprox. 700 m). Solurile corespunzatoare acestui complex de conditii genetice diferite fata de celelalte regiuni carpatice etaleaza pe suprafete destul de mari si tipuri argiloiluviale, iar dintre cele cambice solurile brune mezo- si eubazice sunt larg raspandite. Pe marile aflorimentele calcaroase, sub climatul cald si destul de umed, s-au format si soluri de tip terra rossa.

4. Particularitatile umanizarii

Cadrul natural foarte favorabil locuirii, incepand cu altitudinile reduse, fragmentarea accentuata, climatul permisiv, vegetatia naturala si apele bogate, soluri suficient de fertile si concentratii importante ale unor resurse minerale exceptionale au stimulat procesul de umanizare a Carpatilor Occidentali incepand din preistorie. Vetrele paleolitice de la Nandru, Deva, Conop s.a., culturile materiale neolitice (Cris, Turdas s.a.), continuitatea si densificarea locuirii in epoca metalelor exprima evolutia remarcabila a retelei de asezari si nivelul valorificarii resurselor naturale in epoca geto-daca, cand productivitatea metalurgiei aurului si fierului a adaugat o motivatie suficient de interesanta pentru expansiunea romana la nord de Dunare. Vaile raurilor (Mures, culoarul Timisului si Cernei, Nera, Crisurile, Ariesul si Ampoiul etc.), exceptionale axe de circulatie, au fost cele mai dens populate, cu numeroase asezari rasfirate, dar in muntii acestia satele au urcat risipindu-se si pe plaiuri (Marisel, Tara Motilor, tinutul Padurenilor, Podisul Mehedinti) unde si astazi densitatea populatiei si asezarilor ajunge la 25-30 loc./km2 si, uneori, la 15-29 asezari/100 km2 (Gr.Pop, 2000), catunele urcand pana la 1.400 m – 1.500 m – 1.600 m. Vechile „tari”, fie in depresiuni (Tara Zarandului, Tara Beiusului), fie pe plaiuri (Tara Motilor, tinutul Padurenilor), ca si restul ariei montane, au avut o remarcabila continuitate a locuirii, bazata pe exploatarea si prelucrarea traditionala a lemnului, cresterea animalelor, minerit, culturi de cartof, grau, secara, orz, apoi si porumb, pomi fructiferi si chiar vita-de-vie, valorificarea veche a apelor minerale si termale. In perioadele moderna si contemporana s-a dezvoltat reteaua urbana, orasele fiind numeroase dar de regula mijlocii sau chiar mici (Brad, Zlatna, Anina, Campeni, Anina, Modova Noua s.a).Numai Resita a depasit 100.000 locuitori, functia sa industriala (in special siderurgie si constructii de masini) polarizand importante efective de forta de munca, azi aflate in deruta profesionala indusa de restructurarea economica generala. Alte ramuri industriale care au stimulat dezvoltarea urbana au fost cea a lemnului, metalurgia neferoasa s.a. Un nivel precar al infrastructurii specifice mentine imensul potential turistic aproape nevalorificat, in primul rand reteaua de drumuri fiind sub densitatea si gradul de amenajare adecvate.

5. Unitati spatiale

Variabilitatea spatiala a caracteristicile geografice se regaseste intr-o serie de unitati cu personalitate clar conturata, constituind subregiuni ale Carpatilor Occidentali. Acestea sunt M.Banato-Olteni (o unitate cu caracteristici complexe, care exprima tranzitia geografica intre Carpatii Occidentali si Carpatii Meridionali), masivul Poiana Ruscai si M.Apuseni.



5. 1. Muntii Banato-Olteni

Acest sector este constituit dintr-un ansamblu de culmi si masive foarte complexe sub aspectul constitutiei geologice, separate de vai si depresiuni, intr-un peisaj montan de altitudine mica si climat mai sudic. In partea de est sunt dominati de Carpatii Meridionali, in sud-est vin in contact cu Podisul Piemontan Getic (de la Tismana pana la vest de Turnul Severin), in sud sunt conturati de valea Dunarii, iar in vest si nord se invecineaza cu Dealurile Vestice in lungul unui contact sinuos.

Sub aspectul constitutiei geologice, in sectorul montan banato-oltean afloreaza toate cele patru domenii tectonice ale Carpatilor Meridionali.

Domeniul autohton este substratul celei mai mari parti din M.Almajului si din M.Raului Rece. Cristalinul mezometamorfic (de Ielova, de Poiana Mraconia) si epimetamorfic (de Corbu, de Toronita, de Vodna, de Raul Rece, de Drencova), reprezentate prin gnaise amfibolice, cuarto-feldspatice, paragnaise micacee, amfibolite, calcare cristaline si – respectiv – sisturi verzi clorit-albit-epidotice, sisturi amfibolice, cuartitice cu sericit sau grafit, sericito-cloritoase, cuartite, metaconglomerate, sisturi filitoase cu intercalatii de metavulcanite, sunt strabatute de intruziuni de granitoide si granite – Sfardinu, Cherbelezu si Ogradena, ca si de corpuri ultrabazice de gabbrouri si serpentinite (gabbrourile de Iuti si Plavisevita, separate de serpentinitele de Tisovita). Invelisul sedimentar al autohtonului este constituit din roci de varste diferite. Cele mai vechi, datand din carboniferul superior si permian, s-au pastrat pe arii limitate. Cele din ciclul alpin (jurasice si cretacice) s-au acumulat in trei arii dispuse longitudinal, care au functionat ca depresiuni separate prin sectoare temporar emerse : Svinita-Svinecea (in partea de sud a M.Almajului), Presacina (la est de culoarul Timis-Cerna, in M.Raul Rece si pe versantul nord-vestic al M.Mehedinti) si Cerna-Jiu (care incepe de la valea Jiului si se continua pana in valea Dunarii, in sectorul de la Cazane, bine reprezentata in partea centrala a Podisului Mehedinti, unde afloreaza de sub doua lambouri ale panzei getice). Foarte variate (conglomerate, gresii, sisturi argiloase, cu intercalatii de aglomerate vulcanice si cinerite, sisturi carbunoase cu intercalatii de carbuni, formatiuni de wildflis, uneori usor metamorfozate, calcare mai mult sau mai putin masive), aceste depozite sedimentare sunt cutate in complexe de tip sinclinoriu, cu anticlinale secundare si tectonizari care au generat cute-solzi.

Domeniul paraautohtonului de Severin s-a pastrat aproape exclusiv in Podisul Mehedinti, ca substrat imediat al petecelor de acoperire (getice) Bahna si Portile-de-Fier. Este constituit din flis grezo-argilos si marnos de varsta jurasic superior – cretacic inferior, puternic tectonizat, si dintr-un complex ofiolitic - gabbrouri, dolerite, bazalte, asociate cu roci tufogene bazice, care contin mineralizatii de pirita, calcopirita si lentile de magnetit.

Domeniul getic formeaza cea mai mare parte din M.Semenic, partea nordica a M.Almaj, doua arii intinse in Podisul Mehedinti, precum si M.Aninei (sinclinoriul Resita-Moldova Noua). Cristalinul mezometamorfic, similar celui din seria de Sebes-Lotru (si continand intercalatii de silicati si carbonati de mangan si de fier) este asociat in M.Semenic si in Podisul Mehedinti cu intruziuni granitice (granitul de Poneasca), dar si bazice si ultrabazice. Rocile cristaline epimetamorfice (seriile cristaline de Minis, de Buceava) se suprapun partial celor mezometamorfice si afloreaza in aria centrala a M.Semenic(intre valea Minisului si Mehadica) si in partea nordica a M.Almaj, pana in valea Dunarii. Depozitele sedimentare ale domeniului getic (din sinclinoriul Resita-Moldova Noua, de la Rusca Montana, Sopot si Gura Vaii) corespund unor arii deprimate in care s-au produs acumulari in carbonifer, permian, triasic si jurasic mediu-superior – cretacic inferior. Sisturile argiloase liasice sunt bituminoase, sau contin strate de carbuni si lentile de siderite. Tectonizari specifice sunt caracteristice atat sectoarelor sedimentare, cat si celor constituite din cristalin (partea centrala a M.Semenic este un anticlinoriu).

Domeniul supragetic, in care predomina cristalinul epimetamorfic (de Locva, si de Lescovita) si invelisul sau sedimentar, este reprezentat prin doua ansambluri structurale, unul de origine continentala (care a generat unitatile supragetice propriu-zise) si unul de solzi, provenit dintr-o arie de expansiune intracontinentala. Diferentele de origine si evolutie se regasesc si in alcatuirea litologica, rocile constitutive oferind un material diferit proceselor ulterioare de metamorfism. Unitatile supragetice constituie cea mai mare parte a M.Locvei si partea sudica a M.Dognecea . Cristalinul mezometamorfic apare subordonat, in sectoare mici din centrul si vestul M.Dognecea, ca si in partea de est a M.Locvei. Invelisul sedimentar pre- si postparoxismal, de varsta carbonifer superior – triasic - jurasic mediu – cretacic (constituit din gresii, calcare grezoase, calcare organogene, marne, marnocalcare) afloreaza in nord-vestul M.Dognecea, pe valea Poganisului, apoi pe un aliniament N-S intre Sasca si Moldova Noua, ca si pe doua aliniamente orientate NV-SE in partea nordica a M.Poiana Ruscai, incepand de pe valea Muresului, de la Deva si de la Dobra. Tectonica de ansamblu separa domeniul supragetic, prin falia Oravita) de unitatea Locva-Dognecea si releva raporturi de decolare/sariaj, nu foarte amplu, ale domeniului supragetic cu cel getic. In detaliu, se remarca fracturi pe falii cu orientare diversa, generind uneori digitatii in unitatea Locva-Dognecea.

Tectogneza laramica a complicat foarte mult substratul geologic atat de complex al M.Banato-Olteni, prin intermediul unei activitati magmatice exceptionale. Aceasta a generat o imensa cantitate de materiale specifice, vulcanogen-sedimentare si intrusive (aglomerate si tufuri andezitice, riolitice si dacitice, curgeri de andezite, totul intercalat in sedimente cretacic-superioare si corpuri intrusive paleocene de granite, granodiorite, diorite cuartifere). Acestea au fost identificate, de la est spre vest, incepand din partea estica a M.Semenic, pe aliniamentele Lapusnicel-Teregova-Armenis, Berzasca-Sopot-Poiana Ruscai si Moldova Noua-Sasca-Oravita-Bocsa Romana-Nadrag. Sunt exceptional de importante sub aspect economic, deoarece fenomenele magmatice calco-alcaline au avut amploare maxima in etapele pneumatolitica si hidrotermala, determinand mineralizatii accentuate de contact piro-metasomatic, in skarne cuprifere pana la polimetalice.

In depresiunile intramontane (Mehadica-Cornereva, Bozovici, Sichevita, Bahna si culoarul Balta-Baia-de-Arama), care au functionat ca bazine tectonice sau tectono-erozive, incepand din acvitanian si continuand in badenian, sarmatian, pana la inceputul pliocenului, s-au acumulat sedimente lacustre si continentale (conglomerate, pietrisuri, gresii conglomeratice, marno-argile, calcare de apa dulce cu concretiuni silicioase, nisipuri), cu intercalatii de tufuri bentonitizate si de carbuni.

Pe acest suport geologic de o mare varietate litologica si structurala, puternic tectonizat si inaltat pe un ecart mai mic in timpul ultimelor miscari orogenetice, r e l i e f u l M.Banato-Olteni este acela al unor munti mijlocii si mici. Altitudinile cele mai mari se afla in partea central-estica, in M.Semenic (1.449 m, in varful Piatra Goznei), M.Mehedinti (1.466 m, in Varful lui Stan), M.Raului Rece (1.432 m, in varful Poiana Inalta) si M.Almajului (1.224 m, in varful Svinecea Mare). In restul masei montane altitudinile scad atat spre vest, in M.Aninei (1.046 m, in varful Piatra Alba), M.Locvei (735 m, in varful Corhanul Mare), M.Dognecea (617 m ), cat si spre sud-est, in Podisul Mehedinti (500 m – 700 m).

Interfluviile sunt in general netede sau larg ondulate, dovedind o dezvoltare vasta a suprafetelor de nivelare, clar exprimate in relief dar greu racordabile intre diferitele culmi si masive, ceea ce a si suscitat controverse si incadrarea diferita a nivelurilor morfologice identificate. In M.Semenic, nivelul de la 1.200 m – 1.400 m, considerat in literatura mai veche un echivalent al nivelului eocen Borascu (Emm. de Martonne, 1907) este apreciat mai recent (I.Sarcu, 1971) ca un fragment al suprafetei miocene Raul Ses, caruia ii corespunde, la aceeasi altitudine, platoul de pe M.Raului Rece, partea inalta si plana a M.Mehedinti (la 1.100 m –1.200 m) dominata de martori calcarosi si nivelul de la 1.000 m – 1.100 m din M.Almajului (Gr.Posea, 1974, 2002). Conform acelorasi aprecieri, nivelul Tomnacica (700 m –900 m) din culmile secundare sud-estice al M.Semenic reprezinta suprafata de nivelare Gornovita, care a fost identificata si in Podisul Mehedinti, partea sudica (Carja) a M.Aninei, ca si in M.Almajului (la 500 m – 700 m), in acestia din urma fiind insa uneori echivalat cu nivelul miocen (Gr.Posea, 1973). Un nivel mult mai scund, la 400 m – 500 m in partea de nord-est a M.Semenic, spre valea Timisului, in partea nordica a M.Aninei (Carasova) si sub forma de umeri in lungul vailor din M.Almajului a fost interpretat uneori ca suprafata de nivelare pliocena, alteori ca treapta de abraziune lacustra, formata la contactul muntilor cu lacurile din depresiunile Getica si Pannonica. Vaile sunt frecvent puternic adancite (400 m – 600 m) si au versanti abrupti, in special in ariile de modelare carstica, unde au aspect de chei. Raspandirea exceptionala a substratului carbonatic a generat o bogatie de relief carstic care nu se mai intalneste decat in unele sectoare de la nord de Mures. Pe Cerna, Arjasca, Ramnuta Mare, Ramnuta Mica, Cosustea, Topolnita, Raieni, Nera, Caras, Minis, Garlistea s.a., sectoarele de chei au lungimi de 9-19 km, fiind uneori impenetrabile. Doline imense, formate uneori de jos in sus, prin actiunea unor resurgente, uvale si polii largi, platouri netede cu drenaj dezorganizat, vai seci, vai cu sorburi sau cu trepte de travertin, poduri naturale, pesteri numeroase (Bulba, Topolnita – cu galerii de 25 km, Closani, Comarnic, Popovat, Buhui, Marghitas, pesterile mici din Clisura etc.) acopera suprafete intinse in aria mehedinteana, in M.Almajului dar mai ales in M.Aninei. Complexe morfologice interesante s-au format la contactul cu arii constituite din roci necarstificabile (magmatice, sedimentare sau metamorfice), pe care siroirea si procesele de versant sunt deosebit de active.

C l i m a sectorului banato-oltean exprima cel mai bine consecintele interferentei circulatiei atlantice cu cea mediteraneana, temperaturile atingand valorile cele mai ridicate, precipitatiile crescand cu gradient mult mai mare decat cel mediu din Carpati, sub un regim anual relativ uniform succedandu-se veri calde si uscate si ierni scurte (la Berzasca, in Clisura, sunt numai 18 zile de iarna), blande (temperaturile medii nu coboara sub 20 C), cu precipitatii bogate, cu mai multe lapovite decat zapezi. Local se resimt efectele foehnizarii la advectii vest – nord-vestice (spre exemplu in depresiunea Bozovici, in Clisura, pe versantul sud-estic al Podisului Mehedinti etc.). In consecinta, r e t e a u a h i d r o g r a f i c a este destul de densa (in medie 0,6-0,7 km/km2). Desi scurte, datorita valorilor mari ale scurgerii specifice raurile au debite apreciabile (12,6 m3/s pe Nera, la Sasca Montana), in parte debitul din acest sector al Dunarii formandu-se si pe seama raurilor banatene. Majoritatea lacurilor sunt amenajate, in scopuri complexe, pe Barzava, pe Cerna s.a., cele naturale,carstice avand uneori caracteristici hidrologice extrem de interesante. Mineralizari sulfuroase, termale, uneori clorurate (in sedimentar miocen) au generat izvoare de interes social-economic la Bala, la Balta, dar in special pe Cerna, la Baile Herculane.

In v e g e t a t i e, fondul principal este cel central-european, cu dominarea neta a padurii de foioase, bine pastrata in toate subunitatile si etaland succesiv subetajele de cer si garnita, intre 400 m - 600 m, in partea de sud-vest a M.Dognecea, de gorun, pana la 600 m, in Clisura, in M.Locvei s.a., de gorun-fag, pana la 800 m, in Podisul Mehedinti si M.Almajului, dar mai ales paduri de fag (care ocupa 55 % din arealul forestier), pe alocuri in amestec cu carpenul si artarul, care urca pana in partile cele mai inalte. Pe areale mici fagul este in amestec cu conifere, in special cu brad, in M.Semenicului si M.Raului Rece. Uneori asociatiile respective se afla pe versantii nord-vestici ai unor culmi care au versantii opusi acoperiti cu padure de gorun, cer si mojdrean. Asociatii de arbori si arbusti termofili (pin negru, castan comestibil, nuc, alun turcesc, carpinita, mojdrean, sambovina, scumpie, liliac salbatic s.a.) exceptional de bogate (cu frecventa maxima din Carpatii romanesti), se dezvolta in special pe versantii dinspre Clisura. Pe platoul din partea inalta a Semenicului sunt si turbarii. Blandetea climatului a favorizat si o f a u n a termofila, de insecte – calugarita (Mantis religiosa), musca columbaca (Simulium columbaczense), artropode - scorpionul (Euscorpius carpathicus), batracieni – broasca testoasa de uscat (Testudo hermanni), ofionide – vipera-cu-corn (Vipera ammodytes), pasari – potarnichea-de-stanca (Alectoris graeca) s.a. Complexul de factori pedogenetici a favorizat in special formarea s o l u r i l or cambice (soluri brune, eu-mezobazice, acide) in asociatie cu suprafete apreciabile de rendzine si soluri rosii. Rezervatii naturale complexe, in care sunt protejate complexe geologice, geomorfologice dar si asociatii vegetale/ecosisteme specifice au fost constituite in M.Domogled, la confluenta Beului cu Beusnita (cuplata cu cheile Nerei), in Podisul Mehedinti etc.

Procesul de u m a n i z a r e al M.Banato-Olteni a inceput din perioada preistorica, continuitatea locuirii in ariile cele mai accesibile, din lungul vailor si de la confluente, fiind apoi confirmata de reteaua de asezari antice, geto-dace, preluata si dezvoltata in perioada romana, cand au fost construite multe castre, in lungul cailor de acces spre inima muntilor si spre Transilvania, fie in lungul culoarelor Timis-Cerna si Bistra, de la Dierna, pe la Ad Mediam (Mehadia) spre Tibiscum-Tapae-Ulpia Trajana, fie dinspre Pannonia, pe la Varadia de Caras (Arcidava) si Berzovia spre Tibiscum, rezistand in perioada medievala si dezvoltandu-se prin diversificare functionala in perioadele moderna si contemporana. In perioada actuala densitatea medie a populatiei este de aprox. 50 loc/km2, cu diferente destul de mari insa, intre sectoare industrializate - spre exemplu in culoarul Iezerisului, in care aria de atractie a Resitei a generat densitati de peste 100 loc/km2 (Gr.Pop, 2000) – si sectoare inca puternic impadurite, ca M..Almajului, partea sudica a M.Aninei, M. Raului Rece s.a. Ariile cele mai dens locuite raman vaile raurilor si depresiunile, in care s-au intemeiat sate adunate, bine gospodarite, pastrand traditii vechi. Uneori, desi comportamentul demografic este retinut si migratii definitive pentru munca sau emigratii au redus constant numarul populatiei, in special din aceste sate adunate au pornit risipiri, spre rama depresiunilor si pe versantii cu orientare sudica, despaduriti. Asezari risipite sunt si in partea central-sudica a Podisului Mehedinti, pe platforma Carasovei si in partea estica a depresiunii Mehadica-Cornereva. Majoritatea satelor sunt mici sau mijlocii, doar cateva depasind 3.000 de locuitori (Bozovici, Ieselnita, Carasova, Teregova s.a.). Unele asezari s-au format in legatura cu exploatarea lemnului si producerea mangalului (Carbunari, Stinapari s.a.), altele in legatura cu exploatarea carbunilor si a minereurilor de fier si neferoase (Eibenthal, Bigar s.a.). Mici grupuri de populatie germana si ceha au fost colonizate in timpul administratiei austriece in acest scop. Intre ocupatiile traditional rurale sunt cultura plantelor (cereale, legume, pomi fructiferi – in special mar si prun, dar si nuc, cires si chiar smochin, spre Clisura) si cresterea pastorala a animalelor, pe baza pasunilor si fanetelor care ocupa o mare parte din terenurile agricole. Pajistile de pe plaiurile inalte au intrat partial si in programe de ameliorare, cresterea calitatilor nutritive asigurand acum cateva decenii, numai in M.Semenic, pasuni pentru aprox. 11.000 de ovine si animale mari (Valeria Velcea, Al.Savu, 1982). Incepand din a doua parte a sec. XVIII , forta de munca locala, dar si din afara ariei montane, s-a orientat spre exploatarea ansamblului resurselor minerale (magnetit, limonit, sulfuri complexe, mangan, carbuni, feldspat, calcare, marmora si, mai tarziu, sisturi bituminoase). Concentratiile unor zacaminte au fost insa mici si azi minele sunt in regim de conservare. Totusi, prin dezvoltarea industriei extractive a carbunelui (minele de la Doman, Secu si Anina au fost deschise intre 1772 – 1778), a fierului (Dognecea, Bocsa, Ocna-de-Fier) si cuprului (Sasca Montana, Moldova Noua) s-a intemeiat siderurgia de la Resita si Bocsa, ambele au devenit orase si s-a conturat axul industrial Resita-Oravita-Moldova Noua. Din unirea unei foste colonii de mineri (Resita Montana) cu un vechi sat romanesc (Resita Romana) a evoluat un centru siderurgic care inainte de 1950 realiza 80 % din productia nationala de otel, 75 % din cea de fonta si 50 % din cea de locomotive. Anina a devenit oras prin dezvoltarea aceleeasi functii industriale extractive, ca si Moldova Noua. O serie de componente ale functionalitatii urbane au fost introduse tot prin intermediul industriei in profilul unor asezari rurale mari, favorizate si de pozitia lor pe axe de circulatie importante (Toplet – constructii de masini agricole, utilaj pentru industria alimentara si industria lemnului, Teregova, Armenis). Asezata la Dunare, Orsova a dezvoltat in timp un santier naval profilat pe reparatii.



Muntii Banato-Olteni detin un potential turistic natural exceptional, inca subutilizat, precum si un potential antropocultural adesea cunoscut mai mult de catre specialisti si localnici (castrele de la Berzovia, Varadia, Pojejena, cetatile si fortificatiile dace si daco-romane din Clisura – Divici, Caunita-de-Sus, Stanca Liubcovei, cetati medievale langa Bocsa, la Gratul Carasovei, Goruia-Cetatuia s.a., manastirile Parneaura si Zlatita, un folclor extrem de bogat si variat).

5.2. Masivul Poiana Ruscai

Acest horst cristalin de inaltime mijlocie este bine pus in evidenta de ariile depresionare si culoarele inconjuratoare (Depresiunea Transilvaniei si Tara Hategului, in est, culoarul Bistrei, in sud, golful de campie al Lugojului, in sud-vest si golful de campie al Begheiului, in nord-vest). Numai in nord defileul de la Branisca al Muresului nu marcheaza o discontinuitate clara, motiv pentru care, uneori, M.Poiana Ruscai este tratat ca parte a M.Apuseni (V.Mihailescu, 1963 s.a.).

Sub aspect g e o l o g i c se incadreaza domeniilor tectono-structurale ale Carpatilor Meridionali, ca si M.Banato-Olteni. Partea sa sudica este constituita din cristalin (mezometamorfic) getic din seria de Dabaca si din invelisul sedimentar al acestuia, care afloreaza la Rusca Montana. Partea nordica apartine domeniului supragetic (predominant epimetamorfic, din seriile de Batrana, Govajdia, Ghelari si de Pades). Cristalinul acesta este extrem de masiv iar metamorfismul a afectat, pe langa alte roci, o masa importanta de calcare recifale si dolomite. Sedimentarul domeniului supragetic (carbonifer-triasic-jurasic mediu-cretacic), similar celui din M.Banato-Olteni afloreaza pe doua aliniamente orientate NV-SE in partea nordica a masivului, incepand de pe valea Muresului, de la Deva si de la Dobra. Tectonica de detaliu releva si structuri plicative majore, anticlinalele Aranies-Tomesti si Teliuc-Alunul, separate prin sinclinale (in est incepand de la Hunedoara si in vest intre Nadrag si Pades). Ca efect al tectogenezei laramice, aliniamentele de corpuri intrusive granodioritice, granitice etc. Berzasca –Sopot si Moldova Noua - Sasca Montana – Bocsa, din M.Banato-Olteni, se prelungesc in M.Poiana Ruscai spre vest de Rusca Montana si spre Nadrag. Intre metamorfite exista calcare cristaline masive (marmura de Ruschita si Alun). In cristalinul hercinic (epimetamorfic) din domeniul supragetic s-au format zacaminte mari de fier sideritic (Ghelari, Teliuc, Vadul Dobrei s.a.), fierul fiind uneori in asociatii polimetalice. Oxizi de fier se gasesc si in cristalinul (mezometamorfic) getic, din partea sudica, la Valea Fierului si la Bautar. In aceleasi formatiuni, vulcanismul bazic initial a produs si concentratii stratiforme de pirita, pirotina si blenda (la Silvas s.a.). In cristalinul epimetamorfic supragetic (seria de Pades) exista si mineralizatii hidrotermale - minereuri complexe de galena, blenda (la Muncelul Mic si la Vetel) afiliate metariolitelor carbonifere inferioare remobilizate intr-un metamorfism regional in faciesul sisturilor verzi, ca si cele mai importante zacaminte de talc din tara (metamorfismul producand talcizarea unor dolomite carbonifer-superioare, la Lelese, Govajdia, Cerisori, Luncani). In sedimentarul cretacic-paleocen din sud-vest, la contactul cu granodioritele laramice, intercalatiile de carbuni au fost cocsificate natural (la Rusca Montana). In cateva sectoare din partea nordica exista si material eruptiv andezitic neogen, in continuarea celor din sudul M.Apuseni (spre exemplu, corpul pe care s-a construit cetatea Devei). Un zacamant de cupru (cu concentratie redusa), in exploatare la Deva, s-a format pe cale hidrotermala in relatie cu acest vulcanism neogen.

R e l i e f u l este reprezentat predominant prin interfluvii montane larg bombate, greoaie, care coboara treptat din centru masivului (unde este si altitudinea maxima, 1.374 m, in varful Padis) spre periferie, unde culmile se mentin la aprox. 800 m. Si in M.Poiana Ruscai nivelurile de modelare ciclica au o dispozitie concentrica, partea centrala fiind o componenta a suprafetei miocene Raul-Ses, iar zona periferica, mai joasa apartinand suprafetei pliocene, varsta ei fiind demonstrata de prezenta diseminata a unor petece de depozite sedimentare pliocen-superioare. Vaile au sectionat adanc, sub forma unei retele divergente masivul, adesea avand caracter de chei si decupand interfluvii cu orientare radiara. Cele mai evoluate sunt vaile Ruscai, in sud si Begheiului, in nord, intre obarsiile carora s-a format o inseuare (pasul Ruschita, la 1.130 m). Pe valea Ruscai, in depozite cretacice mai putin rezistente, s-a format depresiunea de eroziune selectiva Ruschita. O alta depresiune cu geneza identica, formata pe aceleasi depozite sedimentare cretacic-paleocene, este cea de la Lunca Cernei, inchisa aval de cheile salbatice ale Cernei, sapate in gnaise dure precambriene. In calcarele cristaline a evoluat si un carst subteran, cu pesteri de mici dimensiuni, cum este cea de la Nandru, in care s-au gasit vetre paleolitice, sau cea de la Romanesti, cu schelete de Ursus spelaeus si cu o acustica excelenta, in care se organizeaza concerte).

Datorita altitudinii modeste, vecinatatii directe cu culoarul Muresului si efectelor foehnale din partea sud-estica a M.Apuseni, c l i m a este blanda, cu temperaturi medii de aprox. 30 C chiar si in partea inalta si de 80 C in extremitatea nord – nord-estica si cu precipitatii medii de 1.200-1300 mm/an. In aceste conditii, numai partea inalta are p a d u r i de amestec fag-brad, in rest predominand fagetele. Spre periferiile de est si sud, padurea este alcatuita din gorun, uneori cu elemente marcat termofile, ca mojdreanul, cerul, garnita.

Masivul Poiana Ruscai este bine p o p u l a t, in special in partea estica, unde sate frumoase (Bunila, Vadul Dobrei, Poienita Voinii s.a.) au urcat pe interfluviile inalte, netede si despadurite pana mai sus de 1.100 m. Este tinutul Padurenilor, locuitori cu traditii etno-folclorice originale si foarte bine pastrate. Vaile, adesea inguste si umbrite, au ramas impadurite. In partea vestica asezarile sunt rasfirate pe vai, asa cum sunt Nadragul – mic centru metalurgic, sau Tomestii, unde se produce sticla. Exploatarile de fier, incepute din antichitate, asigura o parte din materia prima prelucrata in uzinele siderurgice de la Hunedoara si Calan. Minereurile neferoase exploatate la Deva si Muncelul Mic se concentreaza in flotatia de langa Deva. O buna parte din forta de munca a fost antrenata in industria extractiva, astazi cvasi-stagnanta. In peisajul partii estice a masivului, un element specific este lacul de acumulare Cincis, de pe Cerna, amenajat pentru asigurarea cu apa a industriei grele din Hunedoara, dar si pentru agrement (recreare, sporturi nautice). In partea vestica, un lac de volum mai mic a fost amenajat pe valea Gladnei, amont de Surducul Mic.

5.3. Muntii Apuseni

Intre valea Muresului, la sud si vaile Barcaului si Somesului, la nord, se afla sectorul montan al Apusenilor, care desavarsesc coroana carpatica, situandu-se intre marile bazine depresionare transilvan si pannonic. Muntii au aceleasi altitudini modeste, specifice Carpatilor Occidentali, in majoritate culmile mentinandu-se la 800 m – 1.000 m. Numai trei masive depasesc 1.800 m, M.Bihariei (1.849 m), M.Vladeasa si M.Gilau-Muntele Mare. Printre culmile montane scunde din vest (Munceii Crisurilor) patrunde sub forma de golfuri Campia Tisei, deschizand astfel acces larg influentelor climatice atlantice.

Constitutia g e o l o g i c a mozaicata, efect al unei evolutii indelungate si complicate, etaleaza aflorimente cristaline, depozite sedimentare extrem de complexe, care acopera un interval mare de timp, din permian pana in pliocen, roci magmatice variate, puse in loc in conditii si perioade foarte diferite, din jurasic pana in pliocen. Cristalinul apare sub forma unor insule, oarecum asemanatoare celor din Carpatii Orientali – in M.Gilau-Muntele Mare, in partea de vest a M.Zarandului si in extremitatea nordica – M.Plopisului si M.Mesesului. Intruziuni granitice si granodioritice (roci de constructie foarte rezistente) puternice strabat cristalinul in centrul M.Gilau si in sud-vestul M.Zarandului. Depozite sedimentare mai vechi, de varsta permian-triasic-jurasic (cele mezozoice fiind predominant calcaroase) formeaza partea centrala a M.Apuseni, careia ii corespunde platoul carstic al Padisului), M.Padurea Craiului, (unde in dolinele din calcarele triasice si jurasice s-au format, prin alterare, zacaminte importante de bauxita, acoperite ulterior de sedimente cretacice), M.Codru-Moma si partea axiala a M.Trascau (cu mari rezerve de calcar utilizat pentru producerea cimentului). Cea mai mare parte a M.Metaliferi, intre Aries si Mures, este constituita din depozite sedimentare cretacice, in facies de flis (cu acumulari de bauxita intr-un paleocarst), de sub care apar la zi insule de cristalin si roci magmatice de varste diferite. In aria de contact a M.Zarandului cu M.Metaliferi afloreaza pe o arie destul de mare roci bazice (ofiolite) - bazalte si gabbrouri - provenind din aria de expansiune intracontinentala deschisa in jurasicul mediu, care au generat concentratii locale lichid-magmatice de fier, titan vanadiu si nichel (Cazanesti-Ciungani, in M.Zarandului). O alta categorie de roci magmatice, genetic si cronologic diferita, este reprezentata prin granodioritele si dacitele (banatite) – foarte utile ca materiale de constructie, produse in tectogeneza larramica. De asemenea, prin contact termic si metasomatic, magmatitele larramice au determinat acumulari ferifere (Masca, in M.Gilau), polimetalice (in sudul M.Bihor) si cuprifere (in nordul M.Bihor), ca si o serie de substante nemetalifere utile (brookit, wolastonit). Banatitele alcatuiesc cea mai mare parte a M.Vladeasa, trecand pe o arie mica si in sudul M.Meses. A treia categorie de roci magmatice, cea mai recenta (dacite, andezite cuartifere, andezite bazaltoide si bazalte) este generata de vulcanismul neogen (badenian-sarmatian-pliocen), prin care s-au format aparate vulcanice subaeriene si o serie de corpuri subvulcanice au avansat spre suprafata in masa de depozite sedimentare din M.Metaliferi, continuand fenomenele din nord-estul M.Poiana Ruscai. Pe aliniamentele Brad - Sacaramb, Stanija - Zlatna, Rosia Montana - Bucium si Baia-de-Aries, orientate NV-SE, magmatismul neogen a antrenat o mineralogeneza hidrotermala extrem de importanta sub aspect economic (minereuri auro-argintifere – pirite si telururi aurifere, aur nativ - si minereuri cuprifere). De asemenea, au rezultat o masa importanta de roci de constructie (dacit, andezit, feldspat, bentonit, marmura, travertin), precum si ape oligominerale, uneori hipotermale (Geoagiu, Vata-de-Jos, Moneasa). In depozitele miocene (badeniene si sarmatiene) ale depresiunii Brad-Sacaramb s-au format strate de carbune brun.

Tectonic, aria montana de la nord de Mures este, de asemenea, foarte complicata, orogeneza mezocretacica antrenand fenomene de decolare, mai putin ample decat in Carpatii Meridionali, iar sariajele dirijandu-se de la sud spre nord – nord-vest. Astfel au fost puse in loc dacidele interne - autohtonul de Gilau, situat in pozitia cea mai nordica, care suporta panza de Codru, aceasta fiind sariata de panza de Biharia, la randul ei suportand panza M.Metaliferi. 

Corespunzator substratului geologic si specificului modelarii externe, r e l i e f u l M.Apuseni este extrem de variat. In cea mai mare parte din M.Bihorului, Gilau si Vladeasa culmile sunt masive, larg bombate, greoaie, fiind modelate in cristalin si banatite. In special pe un astfel de substrat s-a conservat si a fost identificat (Emm. de Martonne,1906, 1924, Gh.Pop, 1962) relieful ciclic. Suprafetele de nivelare caracteristice in M.Apuseni sunt Carligata-Farcasa (eocena), clar reprezentata in M.Mare, M.Bihor si partea sudica a M.Vladeasa, Marisel (miocena) tipic dezvoltata in partea nord-estica a M.Gilaului, dar prezenta si in M.Muresului (unde este dominata de martorii vulcanici si subvulcanici) si M.Crisurilor (I.Sarcu, 1973) si Fenes-Deva (pliocena), mai fragmentata, mai putin clara, uneori sub forma de umeri in lungul vailor, in M.Bihor, M.Muresului si M.Crisurilor. Sectoarele cele mai proeminente (culmi, varfuri) sunt fie pe substrat cristalin strapuns de corpuri intrusive (Curcubata), fie pe banatite (Vladeasa), fie pe aflorimente calcaroase masive (culmile Bedeleu, Sandul, Piatra Secuiului, din M.Trascau, varfurile Valcan si Plesa Ardeului, in M.Metaliferi), fie pe aparate vulcanice si corpuri subvulcanice (varful Poienita, din M.Metaliferi). Sunt insa si situatii in care rezistenta unor gresii si conglomerate dure mai vechi, permiene, a depasit-o pe cea a cristalinului si magmatitelor jurasice, sustinand forme de relief mai inalte, mai semete (in M.Codru-Moma). Pe rocile in facies de flis altitudinile sunt reduse, corespunzand unor depresiuni ori sectoarelor largi ale vailor. In general vaile sunt adancite puternic, uneori pana la altitudini absolute mai mici de 200 m iar inseuarile dintre depresiuni sunt scunde (pasul Valisoara, intre depresiunile Brad si Baita este la 461 m).      In partea inalta a M.Bihorului, in special pe versantul estic, s-au format circuri glacio-nivale, cantonand uneori mici lacuri. Gelifractia activa a creat campuri de pietre, grohotisuri, iar acumularile de zapada au format microdepresiuni de tasare nivala.

 Pe calcarele din platoul Padisului, din sudul M.Bihor (bazinul Ribitei), din M.Codru-Moma, Padurea Craiului si din Trascau platourile etaleaza o morfologie carstica de suprafata extrem de complexa, cu forme negative si martori de coroziune, iar versantii sunt abrupti. Platoul Padis, larg ondulat, dominat de culmile motane inconjuratoare si dominand vaile care l-au atacat dinspre exterior poarta un mare numar de doline si uvale, asociate in complexe de mari dimensiuni, polii largi (spre exemplu polia Ratul Ponor, cu un lac temporar), avenuri spectaculoase, cum sunt cele din Cetatile Ponorului, uneori foarte adanci (avenul din Sesuri are adancime de 220 m), facand legatura cu un carst subteran exceptional, inca putin cunoscut. Apele din precipitatii, preluate numai in foarte mica masura in cursuri de suprafata (exista multe vai oarbe), sunt sustrase in cele cateva sute de pesteri (numai in bazinul Sighistelului sunt 75 de pesteri si avenuri – Corbasca, Magura s.a.) si cursuri subterane foarte complicate, care genereaza resurgente bogate, uneori sub presiune (izbucul Galbenei are un debit de 1m3/s). Pesteri extrem de frumoase sunt cele de la Chiscau, Zapodie s.a. (unele amenajate – pestera Ursilor), altele pastrand acumulari de gheata (Scarisoara, Bortig, Focul Viu, Barsa, Vartop, Zgurasti). In carstul din M.Padurea Craiului, paleta morfologica de suprafata este completa, cu o densitate foarte mare a dolinelor, cu numeroase ponoare si resurgente, iar carstul subteran este ilustrat de pesteri exceptionale cum sunt cea de la Vadul Crisului (cu o bogata fauna cavernicola) si mai ales Pestera Vantului, bietajata, cea mai lunga din tara, cu bogate formatiuni concretionare, pestera Meziad, cursuri subterane puternic meandrate, acumulari aluvionare si chimice. Manifestari extrem de expresive ale modelarii selectiv-specifice a rocilor carbonatice sunt evidentiate de vai, care in toate subunitatile mentionate parcurg sectoare de chei, fie ingustate la trecerea prin calcare (cheile Galbenei si Ordincusei, in platoul Padisului, cheile Uibarestilor, in bazinul Ribitei, in sudul M.Bihor, cheile Turzii, Valisoarei, Rimetului, Galdei, Ampoitei, Madei, in M.Trascaului s.a., fie mostenind vechi segmente ale unor cursuri subterane (Cetatile Radesei, in platoul Padisului) si trecand pe sub resturi de plafoane prabusite (Cetatile Radesei, podul natural de la Grohot, in bazinul Ribitei).



Alte complexe morfologice de pe vai, s-au format datorita alternantelor carstificabil-necarstificabil, sau roci dure-roci slab rezistente, carora li se datoreaza succesiuni de sectoare inguste separate prin largiri de tip depresionar. Spre exemplu, depresiunea Lupsa de pe Aries este urmata de un sector de vale ingusta, in care raul strabate roci cristaline, cheile de la Buru ale Ariesului, in calcare, sunt precedate de largirea de la Salciua (in flis cretacic), cheile de la Baita (in calcarele din Magura Baitei) ale Crisului Alb inchid depresiunea Baita etc. Probleme interesante a ridicat si evolutia de ansamblu a retelei de vai, in relatie cu nivelurile de baza diferite reprezentate de depresiunile transilvana si pannonica, cu prezenta unor bazine interne de scufundare tectonica si cu efectele diferentiate ale miscarilor de inaltare recente. Orientarea multor cursuri pe trasee independente de caracteristicile substratului geologic a suscitat controverse, pe baza unor ipoteze diferite. Astfel, pentru explicarea genezei defileului de la Ciucea-Vad al Crisului Repede (care izvoraste din Depresiunea Transilvaniei) a fost invocata captarea (R.Ficheux, 1929) Draganului si Sacuieului (care ar fi depus aluviuni cu elemente magmatice din Vladeasa in seaua de la Osteana – 657 m) de catre un Cris pannonic, care a avansat dinspre vest. Ipoteza antecedentei (N.Orghidan, 1969, P.Tudoran, 1977) a argumentat instalarea raurilor pe trasee anterioare ultimelor miscari de inaltare din M.Apuseni si de coborare a nivelului de baza pannonic prin faptul ca ele strabat sectoare de roci dure, desi ar fi evoluat mai usor in continuarea unor aflorimente slabe in care se largisera in amont (spre exemplu, defileele de la Zam, Batuta si Radna ale Muresului, in vulcanite neogene, ofiolite jurasice si granite din M.Metaliferi si M.Zarandului, raul „parasind” de fiecare data molasa pannoniana ; defileul de Suncuius-Soimi sectionat de Crisul Negru in calcarele triasice din nordul M.Codru-Moma, dupa ce trecuse prin molasa miocena a depresiunii Beius ; defileul de la Marca al Barcaului, in cristalinul din nordul M.Plopis) si prin continuitatea perfecta a teraselor din sectoarele largi, depresionare, in lungul defileelor (spre exemplu, defileele Crisului Alb de la Talagiu si de la Joia Mare - ambele in vulcanite neogene - aval de depresiunile Brad-Halmagiu si Gurahont, umplute cu sedimentar moale, badenian-pliocen si in care raul a construit sapte niveluri de terasa, pana la altitudini relative de 90 m –110 m). Sisteme de terase sunt caracteristice si pe vaile altor rauri, demonstrand aceleasi efecte ale oscilatilor nivelurilor de baza – spre exemplu, Muresul isi pastreaza cele sase-sapte niveluri de terasa (pana la altitudinea relativa de 180 m – 210 m) si in lungul defileului, in depresiunea Zlatna Ampoiul are patru terase (I.Popescu-Argesel, 1977), pana la altitudinea relativa de 60 m – 80 m s.a.m.d. In depresiuni, procese active de modelare a versantilor au determinat si formarea unor glacisuri de acumulare.

C l i m a M.Apuseni prezinta caracteristicile cele mai tipic montane in partea inalta a M.Bihor-Gilau-Vladeasa, unde este relativ rece (temperatura medie anuala coboara la 20C) si foarte umeda. Circulatia vestica produce cantitati mari de precipitatii pe versantul expus (1.500 mm/an si in mod exceptional 2.300 mm – Stana-de-Vale, 1974) si determina foehnizarea puternica pe versantul est – sud-estic (843 mm/an la Baisoara, 1974, situata totusi cu 283 m mai sus). In sud-est, pe valea Muresului, media termica anuala depaseste 100C, iar in M.Metaliferi si M.Trascaului este de 80C la baza versantilor si nu coboara sub 40C in partea cea mai inalta. Inca mai bland (si mai moderat) este climatul M.Crisurilor, scunzi si situati in pozitia cea mai vestica (temperaturi medii anuale de 60 C - 100 C si precipitatii medii de 700 mm – 1.000 mm).

Muntii Apuseni sunt un adevarat castel de a p e, purtand izvoarele Somesului Mic, Ariesului, Ampoiului, Crisului Alb, Crisului Negru si ale afluentilor acestora, ca si ale afluentilor Muresului, in lungul sectorului sau de defileu dintre Deva si Lipova. Desi suprafata bazinelor hidrografice este modesta, conditiile climatice (in primul rand cantitatea mare de precipitatii si regimul lor, cu valori care nu sunt excesiv de reduse nici in sezoanele mai uscate) asigura raurilor debite mari si un potential hidroenergetic apreciabil (Somesul Cald, Dragan, Iada, Sacuieu, Aries), iar retelei hidrografice o densitate care apropie versantul vestic de valorile caracteristice in M.Fagaras si M.Rodnei. Pe acelasi versant vestic scurgerea medie specifica are gradientii cei mai mari din tara, de 5-6 l/s/km2 la 100 m, in intregul palier altitudinal dintre 600 m – 1.000 m (in care se incadreaza cea mai mare partea M.Crisurilor si o arie insemnata din M.Bihorului si Vladesei). Diferentierile climatice se reflecta in regimul hidrologic, care prezinta devansari cu doua saptamani ale apelor mari de primavara in sectoarele sud-vestice fata de cele nord-estice. Regimul hidrologic al multor rauri din M.Apuseni prezinta astfel un inceput timpuriu al cresterilor de primavara, urmate de viituri si apoi de apele mari de vara, de un interval cu ape mici - intre sfarsitul verii si toamna tarzie – cand se produc totusi (cu frecventa de 35 - 40 %) viituri de toamna, urmate de ape mici) - de iarna, cand se pot produce insa si viituri catastrofale (topirea masiva a zapezilor simultana cu ploi abundente). Debitele unor ape de suprafata sunt frecvent modificate prin alimentarea, in regim atipic, din circuite carstice subterane. Lacurile naturale sunt mici si putine (in majoritate carstice), unele avand un caracter temporar. Au fost amenajate insa multe lacuri de acumulare pe rauri, in scopuri hidroenergetice, pentru regularizarea debitelor, pentru alimentari cu apa si pentru agrement: Scrind-Frasinet, pe Sacuieu, Floroiu, pe Dragan, Lesul, pe Iada, o succesiune de lacuri pe Somesul Cald (Belis, Tarnita, Gilau), spre care au fost orientate si ape din Iara si Somesul Rece etc. (Gr.Pop, 1996, 2000).

V e g e t a t i a M.Apuseni este predominant central-europeana, cu elemente boreale in partea central – nord-vestica si usoara penetratie submediteraneana in sud-vest si in sud-est(laur nobil – Ilex aquifolium, in rezervatia Dosul Laurului din sudul M.Codru-Moma, liliac salbatic transilvan, mojdrean s.a.). Distributia spatiala este insa etajata, padurea incepand cu cer si garnita la poalele M.Zarandului si continuand cu gorun (uneori si stejar) urmat de amestecul gorun-fag in toate masivele scunde din partea vestica. Fagetele sunt cele mai raspandite, in toti muntii, urcand pana la aprox. 1.300 m. Padure de conifere, in amestec cu fag spre bazinele Crisului Alb si Ariesului, nu exista decat in partea inalta din Biharia, Vladeasa, Gilau-Muntele Mare si sub forma de palcuri pe cateva inaltimi din M. Muresului. In sectoarele montane de inaltime redusa sau spre contactul cu depresiuni si vai mai largi padurea a fost puternic poienita si inlocuita cu pajisti secundare (dominate de Agrostis tenuis si Festuca rubra) si chiar culturi. Substratul masiv carbonatic este favorabil zadei in unele sectoare montane (padurea de zada de la Vidolm, in culmea Bedeleului din M.Trascau) si altor plante calcifile (Leontopodium alpinum creste pe calcarele de la Intregalde la altitudinea specifica minima din tara – 700 m), iar in rezervatia floristica din Cheile Turzii se afla numeroase plante rare – Allium obliquum, Aconitum fissurae s.a. Mai sus de 1.750 m vegetatia subalpina nu acopera decat suprafete mici, fiind reprezentata mai mult de pajisti cu ienuperi pitici (pe care sunt si areale intinse de mlastini cu Sphagnum) decat de jnepenisuri. Conform complexului de conditii pedogenetice, M.Apuseni prezinta o gama variata de s o l u r i, de la cele luvice din unele depresiuni, la cele cambice, care sunt cele mai caracteristice, la areale mici de soluri spodice, soluri hidromorfe in sectoarele joase (sau inalte) slab drenate, soluri neevoluate in lungul raurilor si o dezvoltare apreciabila a rendzinelor.

U m a n i z a r e a M.Apuseni este un proces stravechi, inceput din perioada preistorica. Vestigii ale locuirii paleolitice cavernicole au fost identificate in pesterile de pe Crisul Repede, din nord-estul M.Padurea Craiului, ca si pe Crisul Alb, in depresiunea Gurahont, o retea densa de asezari neolitice valorificand apoi potentialul climatic si vegetal al acestor munti de altitudine modesta, asa dupa cum atesta vetre ale culturilor succesive Cris, Tisa, Decea Muresului s.a. Locuirea a ramas permanenta si in timpul trecerii spre epoca metalelor, pe parcursul careia populatia si asezarile au devenit mai numeroase, pentru ca in perioada geto-daca reteaua de localitati si de cetati intarite (Simleu, Porolissum, Potaissa, Rosia Montana, Germisara s.a.) sa atinga o dezvoltare redutabila chiar si pentru incursiunile romane la nord de Dunare. Pe fondul nivelului economic al ariei montane valorificate deja prin agricultura, prin exploatarea lemnului, ca si prin metalurgia aurului si a fierului, administratia romana a introdus elementele de progres si siguranta ale unei retele de circulatie densa si durabila, controlata prin castre militare, si ale devenirii urbane (constructii de locuinte, amenajarea drumurilor intravilane, aductiuni de apa, terme s.a.), intensificand, desigur, valorificarea resurselor naturale. Intreaga retea de asezari a ramas functionala si dupa retragerea administratiei romane, constituind temeiul material al formarii etnice si al primelor formatiuni politice locale romanesti, mult anterioare penetratiei maghiare, asa dupa cum o dovedeste, spre exemplu, cetatea de la Cladova (in sud-vestul M.Zarandului, sub culmea Capul Vancului). Navalirile si apoi administratia sistematica de dominatie din timpul stapanirilor succesive maghiara, austriaca si austro-ungara nu au putut modifica structura etnica a populatiei din aria montana, si astazi integral sau majoritar romaneasca.

Ariile cele mai populate sunt Tara Motilor, partea nordica a M.Gilaului (platforma Marisel) si depresiunile intramontane, indiferent de dimensiunile lor si de altitudinea la care se afla. Deosebit de interesanta este locuirea risipita specifica pe plaiuri, mai ales in Tara Motilor, unde din micile nuclee care concentreaza cateva case („cranguri”) si pana la cele marginase, vecine cu codrii si stancariile, fiecare gospodarie poarta in sine istoria acestor comunitati umane vechi, perfect integrate in natura locurilor, cu ritmurile agricole adaptate celor naturale, cu activitati si anexe gospodaresti care pot sustine si azi o subzistenta economica de tip autarhic, cu mai multe generatii sub acelasi acoperis si cu micile cimitire ale familiilor in ocolul pamantului mostenit (Lucia Apolzan, 1987). Satele acestea risipite constituie si aria celei mai inalte locuiri permanente din Carpatii romanesti. Uneori permanentizarea asezarilor risipite s-a datorat roirilor din depresiunile adiacente de pe latura estica. Spre exemplu, satele din depresiunea Iara-Hajdate si-au format, in timp, cate o anexa pastorala initial temporara, apoi permanenta, supranumita „munte”, de la folosinta muntelui ca pasune (Filea- Muntele Filii, Baisoara-Muntele Baisorii, Sacele-Muntele Sacelului s.a.). Vaile raurilor, chiar in sectoare mai largi, sunt locuite predominant rasfirat si numai in depresiunile mai mari gospodariile se concentreaza iar satele sunt adunate. Gradul de urbanizare este redus, orasele fiind putine si de talie mica (Brad, Abrud, Campeni, Zlatna, Nucet etc.). Chiar daca fiecare detine si o functie industriala, nu reusesc sa polarizeze satisfacator mediul rural, populatia gravitand spre orasele mari din exterior.

Desi cea mai mare parte a populatiei este rurala, foarte multi sateni nu sunt agricultori ci au fost, din generatie in generatie, mineri, muncitori forestieri, mestesugari iar mai tarziu constructori pe santierele hidroenergetice si muncitori in industria de trannsformare. Agricultura este tipic montana, bazata pe culturi putine (cartof, canepa, ovaz, secara, dar si grau si pomi fructiferi, in depresiuni) si pe cresterea animalelor, in special a bovinelor. O mentiune speciala este necesara pentru pomicultura si viticultura din unele arii marginale, tipica fiind podgoria de la poalele M.Zarandului (Maderat-Siria-Covasinti-Ghioroc-Minis-Paulis). Intre activitatile industriale, cele din industria extractiva au antrenat efective insemnate de forta de munca (minereuri auro-argintifere, sulfuri complexe - Zn, Pb, Cu, minereuri de bismut si molibden in M.Metaliferi, minereuri de vanadiu si nichel in M.Zarandului, bauxita in M.Padurea Craiului, calcar – pentru materiale de constructie in M.Padurea Craiului si in M.Trascau, granit si granodiorit pe valea Muresului, calcare policrome (marmora) in M.Codru-Moma, andezit in M.Bihor, M.Metaliferi si pe valea Crisului Alb, travertin in M.Metaliferi, argile refractare in M.Padurea Craiului, carbune brun in depresiunea Brad-Sacaramb s.a.). Industria de prelucrare este reprezentata, pe langa treapta de concentrare a produselor de extractie – la Zlatna, Baia-de-Aries, Zam, Gura Barza s.a., de unitati specializate in constructii de masini – utilaj minier, la Criscior, in prelucrarea lemnului – cherestea, la Vata-de-Jos, combinat la Cimpeni, in fabricarea sticlei, la Padurea Neagra, in imbutelierea apelor minerale – la Boholt, in industria textila (initiata pentru ocuparea fortei de munca feminine) – la Brad si Cimpeni. Un procent nesemnificativ de forta de munca a fost antrenat in servicii, in orase si in cateva statiuni climatice si balneare.

Desi aria montana este destul de puternic fragmentata iar pasurile sunt la altitudini reduse, reteaua de cai de comunicatie nu este prea densa, doar doua cai ferate transversale asigurand relatia est-vest (segmentul de magistrala Cluj-Oradea, pe Nadas si Crisul Repede, si derivatia Deva-Brad, pe sub Valisoara, destul de recenta. Alte cai ferate importante ocolesc M.Apuseni pe la extremitati, pe vaile Somesului si Muresului. Sunt dublate de drumuri, dupa cum o sosea importanta strabate muntii de la Turda, pe valea Ariesului, prin pasul Vartop, spre Beius, iar altele leaga localitati din aria montana pe trasee nord-sud (spre exemplu, Marghita-Popesti-Padurea Neagra-Alesd, in M.Plopisului, continuata in M.Padurea Craiului spre Astileu-Zece Hotare-Rosia-Remetea-Beius-Stei-Vascau-Nucet-Halmagiu-Brad-Deva, traversand M.Codru-Moma si M.Metaliferi. Au mai fost deschise o serie de drumuri spre santierele de constructii si exploatare hidroenergetica, ca si drumuri forestiere.

De la acest nivel al infrastructurii de comunicatie si de cazare, imensul potential turistic si antropo-cultural al M.Apuseni este mult subutilizat. Raman inca greu accesibile complexele carstice din platoul Padisului, din sud-estul M.Bihorului si din M.Padurea Craiului, ca si crangurile si nedeile din Tara Motilor si din M.Zarandului, catre care densitatea si calitatea drumurilor nu indeamna si nu incurajeaza. Capacitatile minuscule ale bazelor de tratament balnear de la Moneasa si Geoagiu nu stimuleaza fluxuri importante si venituri corespunzatoare, in platoul Padisului nu exista nici o posibilitate de cazare, iar densitatea vilelor de vacanta recente, in special in jurul statiunii climatice Baisoara, nu semnifica vitalizarea turistica a M.Apuseni, ci doar suprasolicitarea unui mic sector al lor.



Caracteristici naturale extrem de interesante si un tip specific de accesibilitate pentru locuire are defileul Dunarii,     in lungul   caruia amenajarea hidroenergetica si pentru navigatie de la Portile-de-Fier a modificat puternic atat     complexul morfo-bio- pedo-climatic, cat si reteaua de asezari, unele urcandu-si vetrele pe versanti, altele    destramandu-se. Intr-o pozitie total  diferita a fost stramutat orasul Orsova si a ramas definitiv sub apa insula    Ada-Kaleh, incercarea de refacere a cetatii pe    insula Simian esuand.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1378
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site