Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Romania-prezentare monografica - Dunarea, Marea Neagra, Nistru

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Romania-prezentare monografica

1. Determinism geografic / vointa libera a statelor




In ultimii ani, frazele “pozitia geopolitica buna a Romaniei”, “valoarea geopolitica”, ”importanta geo-strategica” ale diverselor unitati de relief sau ale diverselor regiuni au fost repetate pana la epuizare, astfel ca s-a ajuns la situatia ca ele sa nu mai insemne mare lucru. Consecintele acestei goliri de sens sunt multiple. Pe de o parte, nu se mai stie exact ce se afla in spatele acestor fraze, ele sunt doar metafore magice ale discursului public in general, metafore care, aparent, deschid caile de comunicare, dar care, in realitate, nu mai transmit nimic. O alta consecinta ar fi aceea ca simpla lor rostire ofera un anumit sentiment de suficienta, ceea ce a facut ca “pozitia avantajoasa din punct de vedere geopolitic” sa nu mai fie pusa deloc in valoare si chiar sa constituie un handicap.

In contextul unui curs de geopolitica ne propunem o recuperare a continutului acestor fraze. Pentru aceasta, unul dintre cursurile care au ca subiect geopolitica romaneasca este dedicat unei prezentari monografice a pozitiei geopolitice a tarii noastre, pornind de la elemente de relief, granite, pana la vecinatati, simboluri geopolitice. Speram ca in urma acestui curs sa intelegem cu adevarat cuvintele lui Gheorghe I. Bratianu, care afirma ca: “Noi traim aici la o raspantie de drumuri, la o raspantie de culturi si, din nefericire, la o raspantie de navaliri si imperialisme. Noi nu putem fi despartiti de intregul complex geografic care, cum veti vedea, ne margineste si ne hotaraste destinul, intre cele doua elemente care il stapanesc, muntele si marea. Ceea ce as vrea sa apara lamurit este ca pentru a ne intelege trecutul, trebuie sa intelegem mai intai intregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte” (Gh. I. Bratianu, “Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942, pag 11-12).

Faptul ca recurgem la o asemenea monografie nu inseamna ca suntem prizonierii determinismului geografic, ca am considera ca acest complex de care vorbeste Gh. I. Bratianu este un factor de ingradire a modului de vietuire a unui stat. Rigorile disciplinei nu ne-ar permite acest lucru, deoarece, asa cum spune si intemeietorul de fapt acesteia, suedezul Rudolf Kjellen, in Prefata la lucrarea “Marile puteri de dinainte si de dupa razboiul mondial”, “stiinta nu neaga vointa libera a statelor, dar ea constata un cadru ferm (subl. ns) pentru aceasta vointa, inlauntrul careia este data posibilitatea construirii cu oarecare siguranta a deductiilor si consecintelor privind situatia lor, a statelor” (citat in I. Conea, “O pozitie geopolitica”). De altfel, o astfel de pozitie nuantata poate fi intalnita si in geopolitica romaneasca interbelica. De pilda, in primul numar al revistei “Geopolitica si Geoistoria”, Gheorghe I. Bratianu sustine ca: ”Destinele unei natiuni sunt sadite in pamantul insusi din care ne-am nascut, dupa cum statuia e cuprinsa in blocul de marmora din care dalta o va desprinde”. Dar, precizeaza cat se poate de clar autorul, “trebuie inspiratia si dibacia artistului pentru a desface chipul din lut sau din piatra, precum trebuie credinta si vointa unui neam pentru a stapani pamantul ce-i este dat sa rodeasca in deplinatatea puterilor si insusirilor sale” (“Geopolitica, factor educativ si national”).

2. Muntii Carpati

A. Principalul element fizic este reprezentat de existenta Carpatilor. Muntii Carpati nu se intind doar in Romania. Ei sunt prezenti in intreaga Europa centrala si de sud est in urmatoarele tari: Ucraina, Ungaria si Serbia. Acesti munti, care nu sunt asa de inalti precum Alpii, se impart in doua lanturi: Carpatii nord-vestici (Tatra si Muntii Slovaciei) si Carpatii sud estici. Peste jumatate din intreaga suprafata a Carpatilor se afla pe teritoriul actual al Romaniei. Daca avem in vedere doar Carpatii sud-estici, atunci 8/10 se afla pe terioriul roman, o zecime revenind Ucrainei si alta zecime Serbiei. Deci putem conchide ca Romania este prin excelenta o tara carpatica.

B. Cateva cuvinte despre particularitatile Muntilor Carpati din Romania.

Ei formeaza un adevarat inel care inchide in interior Podisul Transilvaniei.

Muntii directioneaza o distributie descrescatoare a unitatilor de relief in cercuri concentrice si in unitati mai joase: dupa munti vin dealurile, podisurile, campiile Romaniei, toate formand un tot unitar.

Nota dominanta, unica in lume, este conferita de faptul ca ei au un mare potential de habitat. Spre deosebire de alti munti, Carpatii romanesti nu sunt inalti, nu se termina in creasta, ci in terasa, sunt brazdati de ape, care au o impartire spatiala simetrica, pornind chiar din centrul muntilor, au multe depresiuni si multe trecatori. Au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie.

Aceste particularitati il fac pe I. Conea sa conchida ca Muntii Carpati nu sunt un lant, ci “o tara inalta, o zona sau un ansamblu de regiuni naturale” (“Carpatii, hotar natural?”). De-a lungul istoriei, ei au reprezentat o cetate de aparare, care a oferit totodata si un mediu prielnic pentru viata oamenilor. Viata romanilor de-a lungul istoriei a pendulat de o parte si de alta a Carpatilor. Mai mult decat in alte tari, muntii nostri nu au reprezentat unitati de relief care au despartit ci, dimpotriva, au unit. De altfel, nu este intamplator ca locul de etnogeneza a romanilor este plasat tot in apropierea muntilor, la Sarmisegetusa, in Transilvania. Mai mult, aceasta regiune corespunde, in viziunea lui I. Conea, acelui “kernland” despre care vorbeste Kjellen: “orice stat isi are tinutul lui sambure, de care nu poate fi despartit decat cu insusi pretul existentei sale”. Transilvania reprezinta astfel “punct de plecare, sambure geopolitic destinat sa rodeasca si sa contureze jur-imprejur de sine o formatie de stat” (I. Conea, “Transilvania, inima a pamantului si statului romanesc”).

Cum spuneam, Carpatii ocupa o pozitie centrala si formeaza un inel care inchide in interior Podisul Transilvaniei. Ceea ce il indreptateste pe I. Conea sa afirme ca in Romania Mare, Transilvania indeplineste rolul unei piese de centru, vitale, in timp ce in Ungaria Mare, ei au rolul unei piese geo-economice si geo-politice periferice. In terminologia intemeietorului de fapt al geopoliticii, Fr. Ratzel, Transilvania reprezinta pentru Romania Mittelpunkt-ul, zona de unde pornesc, cu diverse intensitati care masoara starea de sanatate a statului, pulsarii economici, culturali, demografici, etc.

C. Romania prezinta nu numai o impresionanta unitate fizico-geografica (Muntii Carpati au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie), ci si una culturala si de limba. Un francez din nord si unul din sud se inteleg mai greu, pentru ca dialectele difera foarte mult. Un roman din Maramures si unul din Dobrogea se inteleg foarte bine. Cum se explica acest lucru? Una dintre indeletnicirile de baza ale romanilor a fost pastoritul. Numai la romani se intalneste obiceiul transhumantei. Vara ciobanii cresteau oile la munte, iarna porneau cu ele spre campie pana in Dobrogea, pana spre apele Nistrului si chiar dincolo de acestea. Astfel s-a produs o omogenizare a limbii. Faptul ca romanii din interiorul muntilor Carpati nu se deosebesc prin limba, port si obiceiuri de cei din exteriorul acestui inel arata ca muntii Carpati nu au reprezentat un obstacol, o bariera ci, dimpotriva, un element de legatura. De aceea Carpatii alcatuiesc “coloana vertebrala a pamantului si poporului romanesc” (fraza a fost lansata inca din 1909 de geograful H. Grothe, citat in I. Conea, “Carpatii, hotar natural?”).

Vintila Mihailescu aduce o completare binevenita cu privire la obiceiul romanesc al transhumantei. El face precizarea ca circulatia populatiei intre “bastionul trasilvanean” catre campii si valea Dunarii s-a facut, intr-adevar, prin transhumanta, dar nu numai atat. La aceasta miscare au contribuit nu numai pastorii, ci si plugarii, podgorenii, minerii, pescarii, negustorii, meseriasii. Mai mult, nu a existat un singur sens de circulatie, anume radierea dinspre podisul transilvan spre periferia tarii carpatice, ci si pe cel dinspre marele fluviu, care a reprezentat una dintre “axele de polarizare a neamului romanesc”, catre Carpati si podisul transilvan, “a doua axa de polarizare cu intermitente de imprastiere centrifuga a aceluiasi neam” (“Blocul carpatic romanesc”, pag. 8).

Dar Carpatii nu au doar aceasta calitate, aceea de a alcatui “coloana vertebrala a poporului romanesc”, ci, potrivit Vintila Mihailescu, muntii indeplinesc doua functii cu valoare geopolitica incontestabila:

o functiune in epocile de criza europeana”, de aparare in caz de ofensiva si de pivot de manevra in caz de ofensiva;

o functiune pozitiva in epocile de liniste”, de armonizare a intereselor sau tendintelor divergente care se intalnesc in aceasta zona.

La fel ca in cazul tuturor celorlalte unitati de relief importante ale Romaniei, acestea isi releva relevanta, atat pentru noi, cat si pentru Europa. Prin urmare, ”liniste, in aceasta parte a continentului european, a fost numai in scurtele epoci cand, intre imperiile din est, din vest si din sud, s-a intercalat un stat carpatic, sprijinit pe cetatea Transilvaniei si comandand pana dincolo de Nistru, pana in Dunare si in defileul ei carpatic, pana la tarmul Marii Negre, pana in mlastinile Tisei, cel putin” (V. Mihailescu citat in I. Badescu, “Sociologia si geopolitica frontierei”, pag. 124-125).

I. Conea distinge inca un rol pe care l-au jucat Carpatii, acela de casa de educatie a neamului romanesc: “Cei care au umblat prin Muntii Apuseni stiu ce este acela un izbuc: este un izvor care, ca un melc, aci apare si curge, aci se trage indarat, in culcusul lui intortocheat de sub munte si nu mai curge deloc o jumatate pentru ca, iarasi, o alta jumatate sa se traga in munte si sa dispara, asa mereu…E imaginea, ni se pare, a neamului romanesc in vreme, privita si raportata la imaginea pamantului romanesc.: cand se facea vreme buna in poale, spre Tisa, spre Nistru, spre Dunare, atunci, incet, ca o apa domoala, neamul romanesc iesea la soare si se risipea in larguri pana la centura de ape lasata de Dumnezeu, iar cand viscolul barbar isi incepea suflarea din nou pe sesul cel din margini, din nou neamul se tragea la munte, la adapost, intocmai ca izvorul din Tara Motilor. Si asa mereu, pana in zarea zilelor noastre de izbavire” (citat in I. Badescu, “Sociologia si geopolitica frontierei”, pag. 85).

3. Dunarea

Dunarea strabate Romania pe o suprafata de 1075 kilometri. Ea reprezinta al doilea element natural care marcheaza configuratia naturala a Romaniei. De aceea, tara noastra mai este definita drept o tara carpato-danubiana.

Dunarea este importanta pentru Romania, intrucat pe teritoriul tarii noastre ea se varsa in Marea Neagra. De aceea, Gurile Dunarii reprezinta un foarte important strategic pentru controlul Marii Negre, al doilea dupa Bosfor si Dardanele. Este semnificativ din acest punct de vedere ca in istorie, lupta de capetenie dintre puterile care s-au intilnit pe acest teritoriu s-a dat pentru stapanirea Gurilor Dunarii. In secolul trecut s-a creat Comisia europeana pentru Gurile Dunarii cu scopul de a media conflictul dintre puterile vremii, in special cel dintre Rusia si Germania. Importanta Dunarii pentru intreaga Europa este relevata si de faptul ca din aceasta comisie faceau parte si tari non-dunarene, de pilda Marea Britanie.

La inceputul secolului trecut, R. Kjellen recunostea si el implicit, in lucrarea “Das Problem der drei Flusse” (“Problema celor trei fluvii”, 1917), importanta geopolitica a Dunarii: ”comandamentele geografice ale teritoriului cuprins intre cele mari trei fluvii, Dunarea, Rinul si Vistula, impun o solutie geopolitica: strangerea intr-un bloc federativ, sub egida germana, a intregii Europe Centrale cuprinse intre cele trei fluvii” (citat in I. Conea, “O pozitie geopolitica”). Cativa ani mai tarziu, Walter Pahl propunea acelasi lucru atunci cand afirma ca nici prin “cele mai rafinate sisteme de pacte nu poate fi abatuta Dunarea de la firescul ei curs (si de la fireasca ei misiune) nordvest-sudvest. Cu alte cuvinte, legile geopolitice ale spatiului indruma statele dunarene spre o stransa colaborare cu Reich-ul german” (citat in I. Conea, “O pozitie geopolitica”).

In articolul din 1941, “Hotarul romanesc dunarean”, geograful roman Al. Radulescu gaseste ca Dunarea indeplineste un rol intreit:

In primul rand, rolul de artera de navigatie, cunoscuta inca din Antichitate si reluata cu intensitate la inceputul epocii moderne.

Rolul de hotar: Dunarea desparte aici Europa Balcanica de Europa centro-orientala careia ii apartine si Romania. Toate sunt in contrast intre cele doua mari diviziuni: relieful mai mult muntos, predominarea tertiarului, procentul redus al loess-ului, climatul premediteranean, ca si flora si fauna sunt caracterele principale ale Peninsulei Balcanice, in timp ce in Europa centrala avem forme de relief variate, cu un procent mare de ses, predominarea quaternarului, bogate paturi de loess, climat continental de tip danubian si polonez” (I. Badescu, “Sociologia si geopolitica frontierei”, p. 100-101) .

Dunarea a avut rol de “polarizare politica a statului romanesc” (vezi si Vintila Mihailescu). Libera navigatie la gurile Dunarii poate fi asigurata de o Romanie puternica, singura interesata ca navigatia pe Dunare sa fie libera. Este semnificativ in acest sens ca, de cate ori Rusia sau Turcia au avut preeminenta la gurile Dunarii, navigatia comerciala pe Dunare a fost mult diminuata. Mihai David, intelege ca lupta de capetenie se da pentru stapanirea gurilor Dunarii, considerand ca Romania a ramas intreaga nu numai datorita rezistentei ei interne, care nu poate fi in nici un fel neglijata, ci si datorita echilibrului care exista intre puterile care au ravnit in diferite perioade la diferite regiuni ale trupului Romaniei: „Cand am pierdut o regiune, aceasta exprima un anume dezechilibru temporar in cadrul acestui echilibru de ansamblu, De pilda, cand Oltenia si nordul Bucovinei au cazut sub stapanirea Austriei-la sfarsitul secolului al XVIII-lea-era momentul cand Austria devenise puternica. Apoi, cand am pierdut teritoriul dintre Prut si Nistru (1812), era perioada cand Turcia slabise, iar Rusia se afla in ascensiune”.



Concluziile studiului lui N.Al Radulescu sunt, pe de o parte, ca navigatia pe Dunare s-a putut face in libertate numai cand rusii au fost indepartati de la Gurile Dunarii, pe de alta parta, aceea ca de Dunare se leaga insasi existenta statului romanesc, “a carui misiune de santinela europeana a dovedit de-a lungul istoriei ca o poate indeplini. Din aceste ratiuni geopolitice, Europa ar nevoie in aceasta pozitie de un stat romanesc puternic, intreg, avand un tarm la Marea Neagra suficient de intins incat sa devina apt pentru paza gurilor Dunarii” (citat in I. Badescu, “Sociologia si geopolitica frontierei”, pag. 103).  

Aceasta a doua concluzie este si cea la care ajunge Simion Mehedinti cu privire rolul deosebit pe care Dunarea l-a jucat in istoria romanilor: acela de a fi determinat, in cea mai mare parte, intregirea teritoriala a statului roman in seolul al 19-lea si la inceputul secolului al 20-lea. Astfel, in incercarea de a oferi un raspuns la intrebarea “cand incepe Unirea?”, autorul stabileste urmatoarele etape in realizarea acestui obiectiv:

a)      in 1829, prin Tratatul de la Adrianopole, raialalele stapanite de turci pe malul stang al Dunarii au fost realipite la Muntenia, generozitatea marilor puteri de atunci fiind motivata, in primul rand, de dorinta Marii Britanii ca navigatia pe Dunare sa fie libera.

b)      In 1865 Basarabia este restituita, deoarece Anglia si Franta deveneau din ce in ce mai preocupate de “chestia Orientului” si de inaintarea rusilor catre Bosfor.

c)      Unirea Moldovei si a Munteniei a fost considerata necesara dooarece, pentru stapanirea Dunarii, era nevoie de o tara mai mare sub un domn legat prin recunostinta de Franta.

Problema Dunarii si a importantei strategice a ei si a gurilor sale nu poate fi separata de cea a stramtorilor Bosfor si Dardanele. Cunoscutul diplomat roman al perioadei interbelice, C. Diamandy, avertiza ca “daca geograficeste Dunarea sfarseste la gurile ei, economiceste ea se varsa in Marea Mediterana: in Delta isi varsa apele, in Mediterana isi duce navele. Fara iesire libera la raspantia Mediteranei, Dunarea nu-si poate indeplini rolul in comertul mondial” (citat in I. Seftiuc, “Romania si problema stramtorilor”, pag. 15). Parere impartasita si de Nicolae Titulescu, care, intr-un discurs tinut in cadrul unei conferinte dedicate exclusiv acestei probleme a stramtorilor, declara ca “stramtorile sunt insasi inima Turciei, dar ele sunt in acelasi timp si plamanii Romaniei” (idem).

Exista cateva elemente care amplifica, in zilele noastre, importanta Dunarii, transformand-o intr-o axa comerciala majora a Europei. Este vorba despre crearea canalului Rin-Main-Dunare, care leaga Marea Nordului cu Marea Neagra, portul Rotterdam cu portul Constanta. Tarile din Europa centrala pot avea acces direct la Marea Neagra si de aici la Canalul Suez. Apare o noua ruta comerciala: Canalul Suez-Europa Centrala via Constanta, care, fata de cea veche (cea care traverseaza intreaga Mare Mediterana si ocoleste Penisula Iberica) prezinta urmatorul avantaj: scurteaza drumul cu opt zile de mars, inclusiv costurile aferente. Alt avantaj: porturile Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila pozitie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient (I. Seftiuc, “Romania si problema stramtorilor”).

4. Marea Neagra

Al treilea element geografic important pentru Romania este reprezentat de Marea Neagra, din motive care tin, in primul rand, de unele trasaturi ale acesteia. O. Serebrian noteaza ca, datorita “enclavarii” si a departarii fata de Ocean, Marea Neagra are un “hinterland” imens si important. A doua trasatura importanta este aceea ca se afla situata la confluenta, pe de o parte, a doua religii, crestinismul si islamismul si, pe de alta parte, a doua familii de popoare, slave si turcice. Ca urmare a acestor doua trasaturi, o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, isi construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinand cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei (“Va exploda estul? Geopolitica spatiului pontic”, pag. 10).

In acest context, importanta Marii Negre pentru Romania devine evidenta, mai ales daca tinem cont de cuvintele lui S. Mehedinti ca “tarmul marii reprezinta cea mai favorabila fatada pentru orice stat”(“Legaturile noastre cu Dunarea si Marea”, pag. 26). Geograful roman subliniaza ca viata poporului nostru a avut si are doua coordonate: deoparte Muntele si Codrul, de alta parte Dunarea si Marea (“Legaturile noastre cu Dunarea si Marea”, pag. 7). Dat fiind rolul acestor repere fixe si cruciale pentru existenta colectiva a romanilor, continua Mehedinti, orice om politic trebuie sa preia tripla ingrijorare, a muntilor, a Dunarii si a Marii Negre, iar acela care pierde una dintre cele trei laturi ale ingrijorarii isi expune tara la primejdii.

La fel cum identificase o legatura directa intre procesul de formare a statului romanesc si existenta Dunarii, Mehedinti surprinde legatura de substanta dintre Mare si “neamul din Carpati”: “epocile de lumina ale neamului din Carpati si regiunea inconjuratoare au fost acelea cand marea de la rasarit s-a nimerit sa fie libera si impartasita din toate roadele civilizatiei mediteraneene” (“Legaturile noastre cu Dunarea si Marea”, pag. 18). 

Mai mult, un alt autor roman, Gheorghe I. Bratianu, avanseaza ipoteza ca una dintre cele mai mari provincii istorice romanesti, Moldova, a aparut din nevoia de a organiza “drumul catre mare”: “drumul catre mare a cerut aici o ordine de stat si aceasta a infaptuit-o poporul roman” (“Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942”, pag. 28). Dupa ce demonstreaza ca Romania are interese maritime, autorul roman precizeaza ca ea trebuie sa cerceteze toate consecintele care decurg din aceasta pozitie si sa includa obligatoriu in calculele sale geostrategice doua pozitii-cheie:

1.Intrarea Bosforului si, in general sistemul stramtorilor care duce navigatia dincolo de Marea Neagra si

2. Crimeea, care „prin raporturile naturale, prin cetatile ei din timpurile cele mai vechi, prin bastionul maritim inaintat pe care-l reprezinta Marea Neagra este evident o pozitie stapanitoare peste tot complexul maritim de iaci. Deci, cine are Crimeea, poate stapani Marea Neagra. Este evident ca aceasta problema se leaga de interesele statului roman, pentru ca, „in definitiv, ce sunt stramtorile decat altceva decat prelungirea gurilor Dunarii”?(“Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942”, pag. 30-31). 

Lungimea vecinatatii noastre cu marea a variat de-a lungul timpului. In general, putem spune ca aceasta vecinatate a fost intr-o relatie directa cu statutul Moldovei dintre Prut si Nistru. Pana in 1912, tarilor romanesti, Moldova si Muntenia le-a apartinut si partea de nord a Marii Negre care cuprinde Cetatile Chilia si Cetatea Alba (doua puncte strategice extrem de importante). In 1912, acest teritoriu a fost ocupat de catre Rusia in intelegere cu Turcia si, evident, si portiunea de litoral corespunzatoare din sudul acestei provincii. Dupa 1918, Basarabia a revenit la tara-mama, Romania. In 1940 a fost iarasi ocupata de Uniunea Sovietica. Dupa razboi, Stalin i-a dat denumirea de Moldova Sovietica, dar a luat sudul provinciei, cea care se invecina cu marea si a dat-o Ucrainei. Astfel ca portiunea de sud a Republicii Moldova (a teritoriului dintre Prut si Nistru) apartine si astazi- fara vreun drept istoric- Ucrainei.

Locurile si reperele geografice nu au aceeasi valoare geopolitica in toate perioadele de timp. Valoarea geopolitica va creste in functie de evolutiile din zona, de intensitatea comertului si a vietii economice. Valoarea geopolitica a Marii Negre creste in zilele noastre din mai multe motive. Datorita plasarii geografice, ea a fost considerata o perioada o mare inchisa, care nu are importanta strategica in razboiul modern. S-a sustras acestui statut, in primul rand prin cresterea importantei comerciale a Dunarii, si, in al doilea rand, prin descoperirea zacamintelor petroliere din Marea Caspica. Acestea vor trebui transportate spre Europa si spre intreaga lume, iar una dintre rutele principale este Marea Neagra. Daca ne uitam la principelale rute de transport ale acestor bogatii, ne apare limpede ca portul rusesc Novorosiisk creste foarte mult in importanta. De aici, rutele de transport pot sa urmeze directii diferite: direct cu tancurile spre Bosfor si Dardanele sau cu tancurile de petrol pana in Constanta.

Traficul Asia Centrala - Occident poate sa urmeze mai multe rute, fiecare dintre ele prezentand o serie de avantaje si de dezavantaje. Trei dintre acestea sunt identificate si prezentate de O. Serebrian, in cartea mentionata anterior, dedicata in intregime spatiului pontic si schimbarilor produse in acest areal geografic de dezmebrarea URSS si de descoperirea zacamintelor de la Marea Caspica.

In primul rand, pentru ca aceste rezerve sa poata fi transportate, este absolut necesara marirea capacitatii porturilor Taganrag, Novosiisk, Tuapse.

O a doua solutie, daca nu se realizeaza acest lucru, ar putea fi aceea de a crea o retea de oleoducte si gazoducte care sa evite Rusia, dar care sa treaca, in drumul catre porturile tucesti, prin Iran. Traseul iranian este aparent neconvenabil din cauza disensiunilor turco-iraniene.

Prin urmare, o solutie, de interes pentru tara noastra, ar fi asanarea circuitului Marea Caspica - Marea Azov, via canalul Volga-Don. Canalul prezinta o deosebita valoare geopolitica si geoeconomica, care consta in conectarea spatiului central-asiatic la Oceanul Mondial, via Marea Neagra. Alt avantaj al acestei ultime rute ar fi acela ca evita dependenta de retelele de conducte care traverseaza Caucazul, spatiu de seisme politice permanente. Si aceasta ruta prezinta unele dezavantaje, deoarece canalul Volga –Don este nefunctional in perioada ingheturilor, iar marile tancuri petroliere nu pot accede prin el spre Marea Caspica in pofida celor mai radicale modernizari.

Forma Romaniei si problema hotarelor naturale

Mihai David releva o problema demna de interes. El arata ca forma de ansamblu a tarii se apropie de cea ideala, de elipsa (e adevarat ca analiza se face pe situatia Romaniei interbelice). Acest lucru face ca raportul dintre unitatea de lungime a hotarului si cea de suprafata care trebuie aparata sa fie optim. Granitele Romaniei masurau 3400 de kilometri ceea ce arata ca un km de hotar apara 100 km. p. de suprafata. Scurtimea hotarului suplineste, spune autorul, desimea relativ redusa a populatiei.

In al doilea rand, este relevant faptul ca cea mai mare parte a granitelor sunt naturale. Granita naturala situata pe cele doua fluvii: 621 km pe Dunare si 925 km pe Nistru (reamintim ca este vorba de perioada interbelica). Litoralul Marii Negre era de 454 km. La aceasta mai trebuie adaugati cei 160 km pe munti. Deci din totalul de 3400 km, 2160 km reprezentau hotar natural.(Mihai David, “Probleme de ordin geopolitic ale locului si spatiului ocupate de statul roman”, in I. Emandi si Gh. Buzatu si V. Cucu, “Geopolitica”).

Existenta hotarelor naturale este o problema geopolitica vitala, deoarece, potrivit chiar intemeietorului disciplinei, R. Kjellen, orice stat manifesta doua tendinte: sa aiba hotare naturale - in exterior si sa aiba o articulatie organica -inauntru (citat in I. Conea, “Transilvania, inima a pamantului si statului romanesc”, 1941). Referitor la importanta hotarelor naturale, autorul roman insista in acelasi studiu ca prin acestea trebuie sa se inteleaga de fapt “hotare etnice”, din moment ce un stat trebuie sa se intinda in spatiu atat cat se intinde “neamul a carui expresie politica este”. Romania mare este caracterizata, releva I.Conea, de “corespondenta geo-etnica”, la care se adauga “perpetuitatea ei in timp”, rolul principal geo-etnic si geo-politic revenindu-i Transilvaniei. 



6. Pozitia Romaniei

O problema importanta din punct de vedere geopolitic este plasarea geografica a Romaniei. Ce este Romania, parte a Peninsulei Balcanice sau parte a Europei Centrale? Romania apartine Europei peninsulare, fiind ultimul stat al acestei regiuni pana la Europa compacta a orientului. In perioada interbelica si mai ales astazi, mai multi autori de prestigiu includeau Romania in Europa Centrala.

De pilda, Emm de Martonne– “Europe centrale” in “Geographie universelle”, Tom IV, Paris 1934, spune ca numele de Europa Centrala este nascut “ pentru a marca situatia de mijloc pe care o ocupa tarile considerate intre Europa occidentala, mai articulata, si Europa orientala, mai compacta”. Tarile socotite ca facand parte din Europa centrala sunt: Germania, Polonia, Elvetia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia si Romania. Jacques Ancel, inManuel geographique de politique europeenne”, vol. I, Europe centrale, Paris, 1936, trece Romania alaturi de Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia si Ungaria ca facand parte din Europa centrala. Pe baza acestor lucrari, N.Al Radulescu conchide semnificativ: ”in urma acestei sumare analize a lucrarilor citate mai sus, putem trage concluzia ca majoritatea lucrarilor geografice recente considera Romania Mare ca un fragment al Europei Centrale, parasind astfel pentru totdeauna ideea de a plasa tara noastra in cadrul Peninsulei Balcanice. E un drept ca ni s-a refuzat prea mult desi il meritam cu prisosinta si privim cu toata recunostinta spre cercetatorii apuseni care l-au enuntat” (citat in I. Badescu, “Sociologia si geopolitica frontierei”, pag. 99). 

Care sunt argumentele in favoarea unei asemenea pozitii?

1. Argumente geografice.

a) Unul dintre acestea, formulat de catre Al. Radulescu, l-am infatisat deja mai sus; autorul releva ca la nord de Dunare avem de-a face cu o alta clima, vegetatie si structura a solului, cu alte forme de relief.

b) Tara noastra este situata in jurul Carpatilor, iar Carpatii nu apartin Balcanilor, ci Europei centrale si de sud-est.

d)     Romania se situeaza la o distanta egala (2700-2800 km) fata de Oceanul Atlantic, de Oceanul Inghetat si de Muntii Urali.

2. Argumente istorice

Atunci cand Romania era incadrata in Balcani, ea nu cuprindea decat Moldova si Tara Romaneasca. In acest secol, la Romania a revenit Transilvania, situata chiar in interiorul cetatii configurate de Carpati. Prin unirea Transilvaniei cu Romania, implicit s-a modificat pozitia geografica a tarii, care a fost “trasa” mai spre nord vest.

In concluzie, putem spune, fara a nega sau minimaliza influentele de ordin balcanic, ca Romania este o tara central sud-est europeana. Acesta este un lucru deosebit de avantajos, dar si unul la care trebuie meditat tot timpul, deoarece implica pericole, naste invidii, de aceea necesita o stare permanenta de vigilenta. Este ceea ce spune si Walter Vogel: ”pozitia geopolitica periferica este una de respiratie mai libera, mai putin amenintata din punct de vedere militar, dar si in acelasi timp, care vine cu mai putine influente (binefacatoare in timp de pace) pentru cel care se bucura de dansa… Pozitia geopolitica de margine a Angliei, Spaniei, Frantei, Italiei, Greciei si Statelor Scandinave face ca toate aceste state sa fie indeosebi favorizate pentru o viata independenta, raspicat nationala, dar, in acelasi timp, sa se astepte din afara la posibilitati de influentare reduse… Trunchiul continental al Europei Centrale (inima Europei) pare, dimpotriva, predestinat - din punct de vedere geopolitic- pentru un mare imperiu inchis…Pozitia centrala se deosebeste de cea periferica, cand statul se reazima pe un tarm larg de mare deschisa sau cand, pe o larg deschisa fatada a lui, a apasa un teritoriu slab populat, pasiv pe plan politic” (citat in I. Conea, “O pozitie geopolitica”) .

Statul roman se afla, ieri ca si azi, intr-o zona de “frictiune politica”, de “cutremure politice”. Vizavi de presiunea pe care un stat o suporta in orice clipa la hotare, Kjellen avertiza ca orice stat trebuie sa se considere in permanenta, oarecum, asediat. Autorul suedez preia notiunea de druckquotient, introdusa pentru prima oara de Alexandru Supan, aceasta fiind expresia matematica pentru atmosferele politice care apasa la hotare. Druckquotient-ul se calculeaza impartind suma populatiilor tuturor statelor inconjuratoare la populatia statului considerat (in I.Conea, “O pozitie geopolitica”). I. Conea semnaleaza ca, inainte de primul razboi mondial, valoarea acestui druckquotient era, pentru Italia, 2,7, pentru Rusia, de 3,1, pentru Franta, 3,3, Germania, 4,4, in timp ce pentru Romania, valoarea se ridica la 30,8.

Autorul roman nu se sfiieste sa aduca unele corective acestui druckquotient. Unul ar fi acela ca, in studierea pozitiei geopolitice, nu trebuie luate in considerare numai fortele, presiunile, ci si puntile de legatura (de exemplu, pentru Romania, aceasta ar insemna fructificarea vecinatatii cu Bulgaria si cu Serbia). Alt corectiv este acela potrivit caruia ”un stat care simte apasarea geopolitica mai ales dintr-o singura parte, se orienteaza, de obicei, catre o alianta cu un alt stat puternic, astfel ca apasarea geopolitica primejdioasa se dilueaza prin aliantele cu puteri din directii opuse” (in “O pozitie geopolitica”).

Cum sta Romania si in aceasta privinta? Pozitia geopolitica a Romaniei se defineste prin interferenta, pe pamantul nostru, a testamentului lui Petru cel Mare si testamentul economic si politic al lui Friedrich Liszt.

Esenta asa numitului “testament al lui Petru cel Mare” este determinata de faptul ca spatiul vast si uniform care se intinde intre istmul ponto-baltic si lantul Uralilor este condamnat de quasi-imposibilitatea iesirii la o mare calda. Se zice despre Petru cel Mare ca obisnuia sa exclame ca “eu nu caut pamant, ci apa”. Iar unul dintre cele mai ravnite tarmuri calde a fost dintotdeauna cel al Mediteranei. Situatie la care se adauga “panda asupra stramtorilor Marii Negre si asupra Gurilor Dunarii, precum si ideea panslava” (I.Conea, “O pozitie geopolitica”).

Pe de alta parte, economistul german Friedrich Liszt propunea, la jumatatea secolului trecut, un program economic si politic ale carui puncte esentiale erau: “aruncarea rusilor indarat de la Gurile Dunarii, lichidarea Imperiului Otoman, descongestionarea teritoriilor german suprapopulate, unirea Austriei cu Germania si expansiunea economiei germane in sud-estul Europei”. Economistul german propune aceste masuri preocupat fiind de surplusul de populatie germana. Ca urmare a exodului catre America, se nastea pericolul deznationalizarii, prin urmare, excedentul de populatie trebuie indreptat catre sud-estul european: ”Cursul Dunarii arata directia in care sa se indrepte aceasta emigrare. Toata valea Dunarii si tarile riverane formeaza un teritoriu prielnic pentru scurgerea surplusului de populatie germana”. Liszt imagina un mare imperiu german cu cuvant hotarator pentru intreaga arie a Dunarii, care avea, printre altele, si scopul “sa opreasca expansiunea uriasului de la rasarit in aceeasi directie” (I. Conea, “ O pozitie geopolitica”).

Autorul roman nu trage din aceasta situatie o concluzie fatalista. Cu un druckquotient a carui valoare depasea, in momentul in care s-a facut o asemenea masuratoare, pe multe dintre cele caracteristice altor tari europene si prins intre doua testamente care propun, din directii opuse, brazdarea teritoriului, deci cu minime posibilitati de a reduce presiunea la granite prin politica de aliante de care vorbea I. Conea, statul roman are totusi posibilitatea de a-si pune in valoare locul detinut pe harta. Admitand ca, vrand, nevrand, un stat mic precum cel roman trebuie sa se supuna acestor testamente si sa se integreze in “noua ordine”, I. Conea subliniaza ca datoria care ii revine unui astfel de stat este de a intampina aceasta ordine chiar cu mai multa grija decat statele mari. Aceasta deoarece cel care va fi surprins nepregatit, va sta “deoparte, umilit, privind nauc la o lume in care trebuie totusi sa traiasca, dar fara o insarcinare si o raspundere demne de ceea ce el ar fi putut sa prezinte”.

Meditatiile cu privire la pozitia Romaniei erau facute intr-un context in care, dupa cum anticipa inca din 1914 Simion Mehedinti, istoria statelor din Europa de est intra intr-o noua faza, cea in care Peninsula Europeana devine satelit politic si fizic al Asiei. In aceasta noua etapa, “Europa peninsulara incepe sa se simta ca o unitate fata de marile state continentale (Rusia, India, China)”, iar colosului rusesc ii trebuie, pentru a respira liber inspre Ocean, Baltica si Pontul, ceea ce are drept rezultat faptul ca “intreaga Europa se afla in fata unui mare conflict de interese”. Este o etapa in care meridianul istoric al Europei se muta catre Rasarit, iar Romania “se gaseste in punctul critic, intre Europa si Asia” (“Romania in marginea continentului. O problema de geopolitica romaneasca si europeana”, 1914). Nu putem sa nu remarcam actualitatea si prospetimea unor astfel de evaluari, precum si faptul remarcabil ca ele au fost lansate, in alti termeni, intr-adevar, aproximativ concomitent cu teoriile geopolitice cu privire la Insula Lumii si importanta strategica a Europei de est ca intrand spre masa compacta de pamant reprezentata de Eurasia. 

7. Nistru ca simbol geopolitic

Legat de pozitia Romaniei, geopolitica romaneasca interbelica vorbeste printr-unul dintre reprezentantii sai cei mai autorizati, Simion Mehedinti, de fluviul Nistru ca de un autentic simbol geopolitic: “nu e semetie verbala, ci un adevar pipait, daca acordam Nistrului insusirea de simbol geopolitic” (“Fruntaria Romaniei spre rasarit”, 1942).

Pe ce isi intemeiaza autorul pozitia?

a)      marginea rasariteana a pamantului dacic a fost din antichitate pana astazi hotarul de rasarit al Europei. Istmul ponto-baltic si-a aratat de-a lungul istoriei rolul sau de hotar: la apus au locuit populatii sedentare de agricultori, la rasarit mase migratoare de populatii. La nord neamul slavilor, la sud semintiile fino-ugrice.

b)      aceasta fruntarie a fost de la inceput de interes european. Pana aici se intindea civilizatia, continentul. Mai tarziu, marginea de rasarit a Moldovei a fost hotarul rasaritean al Europei. In Evul Mediu, pe Nistru era amplasata cea mai inalta linie de cetati in fata stepei: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alba.

c)      cetatea Carpatilor si imprejurimile ei formeaza bastionul cel mai inaintat al Europei de rasarit (argument geografic).

d)     Istmul ponto-baltic desparte peninsula Europei, prelungirea peninsulara a blocului compact de pamant euro-asiatic de cel mai mare stat continenetal al planetei.

e)      Rusia nu face parte din Europa, ci merita mai curand denumirea de Marea Siberie. Rusia este de patru ori mai mai mare decat toata Europa asezata la apus de istmul ponto-baltic si sta chiar in mijlocul Eurasiei: ”pazit la spate de Oceanul Inghetat si rezemat cu picioarele pe podisurile si muntii ce se intind din Asia Mica pana in Marea Japoniei, uriasul sovietic stapaneste tot samburele Eurasiei, - ceea ce mai ramane pe de laturi, din Coreea pana India si Spania, sunt doar o periferie a Rusiei.

Importanta raului Nistru din punct de vedere geopolitic este sugestiv sintetizata de Gh.I. Bratianu: “Nu putem concepe existenta neamului romanesc fara Nistru, cum nu putem sa o concepem fara Dunare si Tisa, ca sa ne desparta de elementul slav. Basarabia reprezinta pentru noi intrarea casei noastre” (“Geopolitica, factor educativ si national”).

8. Romania, starea de veghe

Tara noastra se afla la o rascruce intre civilizatii, intre cai comerciale, reprezentand o adevarata placa turnanta. Faptul ca se situeaza la marginea Europei Occidentale, fiind ultimul stat spre “continentul slav” de la rasarit reprezentat de rusi si de ucrainieni ii confera o pozitie care I-a adus de-a lungul istoriei multa durere si pierderi, inclusiv teritoriale, provocate de ascensiunea Rusiei. Amintim ca, in secolul trecut, “grija fata de slavii din Balcani” a fost formula cu care Rusia s-a implicat in aceasta zona. Evident ca prin pozitia sa, Romania a impiedicat planurile expansioniste ale Rusiei ca si pe cele ale altor puteri ale vremii. Iata ce spunea Ministrul Instructiunii Publice din Rusia, Leon Cosa, in 1913, cu ocazia implinirii a o suta de ani de la alipirea Basarabiei la Rusia: “romanii acestia, neam aparte, cu fiinta si limba proprie, ne apar, prin pozitia lor si functia lor pe harta, ca un cui ce se infige intre slavii de nord si cei din sud, parca pentru a-I desparti pe unii de altii. Ce usor si ce de demult s-ar fi rezolvat aceasta problema slava, fara prezenta in acest loc a romanilor! Inchipuiti-va numai o clipa ca in locul lor ar fi fost pe versantele carpatice sarbi sau bulgari”.



Prin urmare, in plan geopolitic, o pozitie buna implica prin forta lucrurilor si anumite vulnerabilitati. In sensul ca o pozitie importanta este, in acelasi timp, ravnita, poftita de dorinta de expansiune a altor state. O gandire geopolitica buna inseamna elaborarea unor raspunsuri si strategii in masura sa diminueze riscurile presupuse de respectiva pozitie. Intre prioritatile clasei politice trebuie sa se numere si aceasta grija, care implica, in primul rand, o stare de veghe.

Incheiem prezentarea monografica a pozitiei geopolitice a Romaniei cu cuvintele lui Nicolae Iorga: “Suntem un stat de necesitate europeana. Razimata pe cetatea carpatica si veghind asupra Gurilor Dunarii, strajuind aici in numele si interesul intregii Europe din spatele ei, ba inca si mai departe, se cheama ca Romania noastra traieste si vorbeste aici nu numai pentru dansa singura. Statul nostru este deci in atentia estului si vestului, nordului si sudului deopotriva si in tot timpul. El detine, cum s-a spus, o pozitiune cheie, iar atentia aceasta a altuia pentru tine poate fi grija si simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi si apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situatie in care te urmeaza in tot locul vanturile valurile, dator este cel dintai sa cunoasca aceasta situatie, sa-si dea permanent seama de toate, bune si rele, cate se ascund intr-insa. Toti membrii acestui stat si in primul rand patura lui conducatoare trebuie sa-si aiba gandul mereu atintit la ele” (I. Emandi, Gh. Buzatu, V. Cucu, “Geopolitica”). 

Bibliografie

Badescu, I. si D. Dungaciu, “Sociologia si geopolitica frontierei”, vol I, Editura Floarea Albastra, Bucuresti, 199

Bratianu, Gh. I., “Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942”, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Filosofie si Litere, Editor Ioan Vernescu.

Bratianu, Gh. I., Geopolitica, factor educativ si national”, in “Geopolitica si geoistoria”, Septembrie/Octombrie 1941.

Conea, I., “O pozitie geopolitica”, in “Geopolitica si geoistoria”, Martie/Aprilie 1944.

Conea, I., Carpatii, hotar natural?”, in “Geopolitica si geoistoria”, Ianuarie/Februarie 1942.

Conea, I., “Transilvania, inima a pamantului si statului romanesc”, in “Geopolitica si Geoistoria”, Septembrie/Octombrie, 1941.

Emandi I., Gh. Buzatu si V. Cucu, “Geopolitica”, Editura Glasul Bucovinei, Iasi, 1994.

Mehedinti, S., “Romania in marginea continentului. O problema de geopolitica romaneasca si europeana”, extras din Buletinul SRR de Geografie, 1914, reprodus in “Geopolitica si geoistoria”, Septembrie/Octombrie, 1941.

Mehedinti, S., “Legaturile noastre cu Dunarea si Marea”, Institutul de arte grafice “Marvan”, S.A.R,. Bucuresti, 1914.

Mihailescu, V., “Blocul carpatic romanesc, cu prilejul unei harti istorice: harta etnica a Romaniei dupa recensamantul romanesc din 1930”, extras din Buletinul Societatii Regale Romane de Geografie, Anul LX, 1941, Imprimeria Nationala, Bucuresti, 1952.

Seftiuc I. si I. Cartana, “Romania si problema stramtorilor”, Editura stiintifica, Bucuresti, 1974.

12. Serebian, O., “Va exploda estul? Geopolitica spatiului pontic”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1998.

12. ***, “Geopolitica si geoistoria. Revista romana pentru sud-estul european”, Societatea Romana de Statistica, Bucuresti.

Intrebari

Enumerati cateva dintre trasaturile fizice, dar care au semnificatie geopolitica, ale

a)      Muntilor Carpati

b)      Dunarii

c)      Marii Negre.

Ce functii cu valoare geopolitica indeplinesc Muntii Carpati in viziunea lui :

a)      V. Mihailescu

b)      I. Conea.

Rolul Dunarii in conceptia lui Al. Radulescu :

a)      artera de navigatie

b)      hotar

c)      “polarizare politica a statului romanesc”.

Ce argumente se pot aduce in sprijinul afirmatiei ca Dunarea a jucat un rol esential in intregirea teritoriala a statului roman? Meditati la legatura dintre factorii externi si cei interni in realizarea unor politici.

Cum a aparut Moldova, in viziunea lui Gh. I. Bratianu?

Transilvania ca “mittelpunkt” al statului roman.

De ce stramtorile Bosfor si Dardanele prezinta interes desebit pentru Romania?

Aduceti argumente de ordin geografic si istoric care sa demonstreze ca Romania este o tara central-europeana.

Care sunt punctele esentiale ale programului economic si politic elaborat de economistul german Fr. Liszt? De ce acest program si acest tip de preocupare sunt de interes pentru Romania?

10. Nistru ca simbol geopolitic.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1625
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site