Ecologia biocenozei. Repartizarea florei si animalelor pe orizontala (detalii asupra unui munte si mediul umed).

Ecologia biocenozei. Repartizarea florei si animalelor pe orizontala (detalii asupra unui munte si mediul umed)

Repartitia pe orizontala. Observarea unui "peisaj" pe orizontala evidentiaza ca si in acest caz vegetatia se prezinta extrem de mozaicat dispusa. Astfel, sunt zone cu paduri, cu pasuni, cu arbusti, cu fanate, zone aride, mlastini etc, in functie de locul in care se afla, expozitia, altitudinea. Prezentam in continuare 2 exemple de repartizare a vegetatiei pe orizontala.

a. Repartitia pe orizontala in etajul montan. Un exemplu clasic de repartitie orizontala este etajarea vegetatiei in munti. Presiunea atmosferica scazuta, combinat cu intervalul larg de variatie a valorilor de temperatura, rarefierea aerului si regimul pluviometric, toate conditioneaza aparitia etajelor de vegetatie. Altitudinal, in functie de expozitie (nard sau sud) nivelul la care ajunge un acelasi etaj este diferit. Un asemenea caz, pentru o din Franta, este ilustrat in Fig. 6-6.

Au fost delimitate 5 etaje:

☻ - etajul colinar (1). Cuprinde padurile de Quercus sessiliflora - stejar; Quercus robur; Quercus pedunculata - gorun; , pin maritim, castan;

☻ - etajul montan (2). Cuprinde paduri de Fagus sylvatica - fagul, Pinus sp.;Quercus robus; Pinus sylvatica - molidul, Larix decidua - laricele;

☻ - etajul subalpin (3). Cuprinde: Larix sibirica - zada, larita; Pinus cembra - zambrul;

☻ - etajul alpin (4). Aici este reprezentativa vegetatia de pajiste: Gentiana sp., Astragalus sp., Dryas sp., Aconitum sp.,etc dar si specii de stincarie - Saxiphraga sp., Sempervivum sp., licheni etc.

☻ - etajul nival (5). Este zona acoperita de zapada si gheata. Temperatura scazuta si absenta apei in stare lichida nu permite dezvoltarea vegetatiei

Fig. 6-6. Repartitia vegetatiei pe orizontala si verticala. Diagrama zonelor de vegetatie la nivelul unui munte. 1 - etajul colinar; 2 - etajul montan; 3 - etajul subalpin; 4 - etajul alpin; 5 - etajul nival munte; N, S - reprezinta partea de nord si sud a muntelui (dupa Faurie si colab. 1998)

b. Repartitia pe orizontala intr-un mediu umed. Un caz tipic este zonarea populatiilor de plante la nivelul unui iaz. Un transect efectuat la acest nivel prezinta o succesiune de asociatii vegetale care pornesc de la exteriorul iazului (campie umeda), in zona de bordura, caracterizata de asociatii cu Carex (rogoz) si Triticum repens, Cynodon dactylon, Andropogon ischaemum plus alte specii de helofite (specii de mediu umed dar care au doar radacinile imerse), continuand cu speciile hidro-helofite (specii semiacvatice ale caror frunze si flori se dezvolta la suprafata apei) si terminand cu speciile hidrofite (specii totalmente acvatice a caror aparat vegetativ se dezvolta sub apa si uneori si la suprafata ei). Modul de repartitie este ilustrat in Fig. 6-7.

Fig. 6-7. Un plan transect de ilustrare a vegetatiei unui iaz (lac) (dupa Faurie si colab. 1998). 1- Carex riparia - rogoz; 2 - Juncus sp. - pipirig; 3 - Equisetum sp. - coada calului; 4 - Typha latifolia - papura; 5 - Phragmittes communis - trestie, stuf; 6 - Sparganium ramosum - sovar; 7 - Sagittalia sagitifolia - sageata apei; 8 - Ranunculus sp. - piciorul cocosului; 9 - Scirpus sp. - tipirig; 10 - Nymphaea alba - nufar; 11 - Polygonum sp.; 12 - Ceratophyllum sp. ; 13 - Potamogeton lucens - broasca apei; 14 - Hippuris sp. ; 15 - Myriophyllum spicatum - penita; 16 - Fontinale; 17 - Helodea sp. - ciuma apei; 18 - Vallisneria spicalis - orzoaica-de-apa; 19 - Chara sp.; 20 - Trapa natans - castan de apa, coltan, cornaci; 21 - Stratiotes aloides - foarfeca baltii; 22 - Utricularia vulgaris - otratel de apa; 23 - Hydrocaris sp. ; 24 - Lemna sp. - lintita. Cifrele marcheaza zonele caracteristice, zone delimitate pe adancime si care implicit ilustreaza si repartitia pe verticala a speciilor: 1-3 = zona cu Carex (0 m); 4-8 = zona cu Phragmites (0-1,5m); 9 = Zona cu Scirpus (1,5-3 m); 10-12 = zona cu Nymphaea (3-4 m); 13-15 = zona cu Potamogeton (4-5 m); 16-19 = zona cu Chara (>5 m); 20, 21, 22, 23, 24 = plante flotante.

La nivelul unui iaz (lac) s-au delimitat 4 zone (vezi Fig. 6-7):

☻ - zona cu Carex si Juncus. Adesea include si asociatii cu Equisetum sp. Care sunt inundate iarna cand apa lacului creste;

☻ - zona cu Phragmites si Scirpus. Pe lnga speciile de trestie si tipirig se intalneste Sparganium ramosum. Este zona cea mai importaa pentru speciile de pasari care vin si se reproduc aici. Este locul de cuibarit pentru unele specii de Sylvia, Anas, Emboiza, Hirudo, specia Fulica atra (lisita), Motacilla alba (codobatura) etc;

☻ - zona cu Nymphaea. Sunt incluse si alte plante flotante. Specii de Potamogeton, Polygonum, Menyanthes;

☻ - zona cu Myriophyllum. Sunt toate hidrofitele submerse care constituie "preria acvatica submersa" cu Myriophyllum, Helodea, Cerratophyllum, Vallisneria. Exista si o serie de plante flotante: Lemna sp., Utricullaria sp.

La repartitia pe orizontala descrierea zonelor caracteristice implica un spectru larg de la nivelul fundului lacului spre margine si se continua cu formatiunile tipice de uscat. Iata zonele reprezentative ale unui asemenea transect: zona speciilor de adancuri; zona plantelor submerse; zona plantelor plutitoare; zona plantelor aeriene emerse din apa adanca; zona plantelor aeriene emrse din apa putin adanca (plante de margine); zona speciilor ierboase de margine (zona speciilor higrofile; zona stufului); zona plantelor ierboase higrofile indicatoare (Carex si Juncus); zona de izlaz (cu specii ierboase si lemnoase); zona de amestec (plante ierboase si tufarisuei); zona tufarisurilor; zona arboretelor (Fig. 6-8).

Fig. 6-8 Stratificare a vegetatiei pe orizontala si verticala, ilustrand principalele comunitati vegetale, pe un transect de la lac la padure (dupa Collier si colab. 1974). 1 - zona speciilor de adancuri; 2 - zona plantelor submerse; 3 - zona plantelor plutitoare; 4 - zona plantelor aeriene emerse din apa adanca; 5 - zona plantelor aeriene emrse din apa putin adanca (plante de margine); 6 - zona speciilor ierboase de margine (zona speciilor higrofile; zona stufului); 7 - zona plantelor ierboase higrofile indicatoare (Carex si Juncus); 8 - zona de izlaz (cu specii ierboase si lemnoase); 9 - zona de amestec (plante ierboase si tufarisuei); 10 - zona tufarisurilor