Ecosistemul industrial

Ecosistemul industrial

Asocierea atributului industrial cu notiunea de ecosistem are, aparent, caracterul unei contradictii, a unei situatii imposibile. Faptul se datoreaza obisnuintei de a considera ecologia si sistemele pe care le studiaza in termenii definitiei clasice - "economia naturii". Dar, nu trebuie sa uitam faptul ca si noi, oamenii,

impreuna cu tehnologiile noastre, suntem parte intengranta a naturii.

Primele studii de ecologie aplicata s-au concentrat mai multe asupra efectelor determinate de poluare si mai putin asupra modului in care se produc emisiile. In ecologia industriala, cercetarile pleaca de la o abordare diametral opusa: sistemul industrial trebuie interpretat ca un ecosistem, fiind caracterizat de mijlocirea continua a unui flux de substanta, energie si informatie. Mai mult, intregul sistem industrial se bazeaza pe resurse si servicii furnizate de celalalte ecosisteme, de care nu poate fi disociat.

Continutul atributului "industrial" este, in acest context, mai larg, el cuprinzand toate activitatile umane care au loc in societatea tehnologica moderna - turism, menaje, servicii medicale, transporturi, industrie etc.

In ecosistemele industriale, se admite prezenta asa-ziselor lanturi trofice industriale, pe baza carora s-a formulat conceptul de parc (retea) industrial ecologic (PIE).

Parcul industrial ecologic este un ansamblu de intreprinderi care cooperaza pentru a valorifica cat mai bine resursele prin recuperarea reciproca a deseurilor pe care le genereaza (deseul produs la o intreprindere este folosit ca materie prima la o alta intreprindere).

Notiunea de parc are un continut functional, asemenea ecosistemului, si nu are o proiectie spatiala. In prezent, sunt in faza de proiectare peste 50 de PIE, in special in America de Nord, Europa de Vest si Asia.

Analog cu modelul natural al structurii functionale, si in ecosistemele industriale se difernetiaza componente cu functii specifice, mai mult sau mai putin importante, pentru integralitatea sistemului. Astfel, centralele producatoare de electricitate reprezinta o "specie cheie".

Adoptarea modelului "ecosistem" in proiectarea intreprinderilor industriale va insemna si abandonarea realizarii unor unitati singulare. Astfel, daca obiectivul principal este o fabrica de prelucrare a trestiei de zahar, ecosistemul industrial va mai cuprinde o fabrica de hartie, o rafinarie, o centrala termica pentru a recupera toate produsele secundare.

Edificarea ecosistemelor industriale va avea la baza urmatoarele principii:

deseurile si produsele secundare trebuie valorificate sistematic, asemenea proceselor trofice din ecosistemele naturale, unde toate reziduurile devin resurse.

Reciclarea este numai un aspect, care vizeaza, in general, produsele finite, dupa ce s-a incheiat durata de viata a acestora;

diminuarea pierderilor prin dispersarea care se produce o data cu trecerea produselor finite la consumatori;

economia trebuie dematerializata, pentru a se minimiza fluxul de substanta si energie. De exemplu, promovarea telefoniei mobile, inlocul telefoniei fixe, economia bazata pe internet s.a.;

diminuarea contributiei energetice a combustibililor fosili.

Desi relativ nou, conceptul de ecosistem industrial a fost deja pus in aplicare.

Ecosistemele industriale nu sunt imitatii ale ecosistemelor naturale. Ceea ce s-a preluat din notiunea de ecosistem este insasi esenta ei, respectiv functionarea asigurata de fluxul continuu de substanta si energie. Cu alte cuvinte, imitatia a fost depasita prin adoptarea principiilor pe care se bazeaza fenomenele ecologice si prin interpretarea lor in termenii civilizatiei industriale.