| CATEGORII DOCUMENTE |
| Demografie | Ecologie mediu | Geologie | Hidrologie | Meteorologie |
Preocuparile pentru protectia mediului natural s-au facut resimtite inca de la sfarsitul secolului al XIX lea, cand s-a facut tranzitia de la atitudinea de admirare pasiva a frumusetilor naturii la cea activa de actionare pentru protectia ei si de prevenire a exploatarii abuzive a bogatiilor naturale.
Axul central al politicilor noastre de mediu il constituie asigurarea unui mediu curat pentru sanatatea locuitorilor tarii, spargerea cercului vicios al saraciei si deteriorarii mediului, asigurarea unei cresteri economice regenerative si inovative, spre binele generatiilor actuale si viitoare, armonizarea legislatiei specifice de mediu cu cea a Uniunii Europene in vederea accelerarii procesului de integrare in structurile europene.
Fara ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabila. Dezvoltarea durabila include protectia mediului, iar protectia mediului conditioneaza dezvoltarea durabila. Cerintele si exigentele existente la nivelul Uniunii Europene impun o noua abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor si presiunii asupra mediului si a tuturor consecintelor dezvoltarii socio-economice.
Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (UNCED), care a avut loc la Rio de Janeiro in iunie 1992, a aratat ca nu se mai pot gandi mediul si dezvoltarea economica si sociala ca domenii izolate si ca singura cale spre progres economic pe termen lung este legarea acestuia de protectia mediului.
Problema cheie a dezvoltarii durabile o constituie reconcilierea intre doua aspiratii umane: necesitatea continuarii dezvoltarii economice si sociale, dar si protectia si imbunatatirea starii mediului, ca singura cale pentru bunastarea atat a generatiilor prezente, cat si a celor viitoare.
Pentru a se dezvolta durabil, toate tarile au nevoie de acces si perfectionare in domeniul utilizarii tehnologiilor curate si care risipesc mai putine resurse.
Un mesaj important al celui de-al saselea Program de Actiune pentru Mediu este, printre altele, acela de a perfectiona sistemele de raportare catre Comunitatea Europeana, pentru a face posibila o analiza si evaluare mai buna a cerintelor actuale prin indicarea unor modalitati de imbunatatire a eficientei masurilor viitoare de protectie a mediului. Cu acest prilej au fost identificate sursele de mediu carora le sunt adresate dezvoltarea durabila: schimbarile climatice, folosirea irationala a resurselor naturale regenerabile si neregenerabile, pierderea biodiversitatii si acumularile de substante chimice persistente in mediu.
Masurarea progresului in atingerea obiectivelor propuse necesita informatii despre starea mediului inconjurator si despre cauzele ce stau la baza problemelor de mediu. Este necesar un sistem de raportare eficient cu privire la punerea in practica si implementarea politicilor de mediu.
Cerintele si exigentele existente la nivelul Uniunii Europene impun o noua abordare a problemelor globale de mediu din punct de vedere al efectelor si presiunii asupra mediului si al tuturor consecintelor dezvoltarii socio-economice.
Situata in zona Europei de interferenta a ecosistemelor complexe carpato-danubian si danubiano-pontic, Romania are o zestre naturala si peisagistica de o frumusete, varietate si echilibru de invidiat. Sunt o multitudine de colturi ale naturii in aceasta tara, ocrotite de oameni, care le-au infrumusetat cu locuinte, biserici, ansambluri arhitectonice, lacuri de acumulare si alte constructii ce oglindesc geniul lor creator.
Dupa Conferinta Pamantului, din 1992 de la Rio de Janeiro, Romania a inceput sa asimileze parametrii dezvoltarii durabile, in conditiile speciale ale tranzitiei la un alt sistem economico-social, care, inevitabil, isi pune amprenta si asupra activitatilor legate de protectia mediului.
Vasta problematica a protectiei mediului in contextul dezvoltarii durabile se concentreaza pe combaterea fenomenelor de poluare inerente unor activitati umane in stadiul actual, prevenirea deteriorarilor posibile, asimilarea, adaptarea si aplicarea cerintelor de mediu pentru integrarea in Uniunea Europeana, realizarea unor proiecte internationale comune pentru valorificarea potentialului Dunarii si Marii Negre, pentru protejarea biodiversitatii si a zonelor umede, monitorizarea calitatii apelor si a starii padurilor, a efectelor fenomenelor ecologice de anvergura globala, solutionarea unor
probleme acute, cum sunt cele ale diminuarii si valorificarii deseurilor si ecologizarii agriculturii, promovarea tehnologiilor curate, transformarea asezarilor umane in localitati durabile.
Starea factorilor de mediu in Romania nu poate fi ameliorata, daca nu se au in vedere urmatoarele aspecte:
faptul ca protectia mediului este o obligatie ce revine tuturor celor care organizeaza si desfasoara o activitate, iar normele si standardele de mediu existente trebuie respectate de toti si in primul rand, de cei care desfasoara activitati industriale,
in toate activitatile industriale trebuie acordata prioritate protectiei mediului, calitatii vietii umane si abandonata conceptia multor factori care pun in prim plan productia, fara a lua in calcul si consecintele negative asupra mediului in care traim,
institutiile statului, centrale si locale, trebuie sa isi exercite, cu exigenta necesara, atributiile pe care le au in aplicarea legilor,
resursele financiare trebuie sa fie cat mai bine folosite si focalizate pe solutionarea problemelor de mediu din zonele critice,
trebuie continua a introducerea instrumentelor economice, financiare si juridice care sa-i stimuleze si, dupa caz, sa-i constranga pe agentii economici sa investeasca in tehnologii noi, in performante economice si ecologice. In acest cadru, aplicarea efectiva a principiului "poluatorul plateste" va conduce la rezultate pozitive,
mai sunt necesare si unele adaptari ale politicii nationale, care sa tina seama, intre altele, de faptul ca, in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, performanta economica va fi nemijlocit legata de performanta ecologica.
Problemele de protectie a mediului sunt deosebit de complexe si vizeaza toate sectoarele de activitate: economice, sociale si politice. Rezolvarea acestor probleme reclama participarea tuturor celor implicati in poluarea factorilor de mediu: agenti economici, departamente, ministere, dar si a acelora care sunt interesati in ocrotirea mediului: in primul rand populatia si reprezentantii ei alesi in diverse organisme, organizatii neguvernamentale, intreaga structura statala.
I.2. Resursele naturale ale Romaniei
Conceptul actual de "mediu inconjurator" are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate in toata complexitatea lor.
Situata in zona europeana de interferenta a ecosistemelor complexe carpato-danubian si danubiano-pontic, Romania are o zestre naturala si peisagistica de o frumusete, varietate si echilibru de invidiat.
Prin resurse naturale se intelege totalitatea elementelor naturale ale mediului inconjurator ce pot fi folosite in activitatea umana:
resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili;
resurse regenerabile - apa, aer, sol, flora,fauna salbatica;
resurse permanente - energie solara, eoliana,geotermala si a valurilor.
In intreaga activitate a mediului inconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor acestor resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si a localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.
Resursele naturale reprezinta capitalul natural, o componenta esentiala a bogatiei Romaniei.
Valorificarea acestei resurse prin exploatarea atat a materiilor prime neregenerabile, cat si a celor regenerabile si prelucrarea lor in produse necesare vietii, determina in mare masura stadiul de dezvoltare economica si sociala a tarii, starea mediului si conditiile de trai ale populatiei. Misiunea dezvoltarii durabile este de a gasi caile de crestere a bogatiei totale, concomitent cu folosirea, in mod prudent, a resurselor naturale comune, astfel incat resursele regenerabile sa poata fi mentinute, iar cele neregenerabile sa fie folosite intr-un ritm care sa tina seama de nevoile generatiilor viitoare. Este necesara o viziune clara asupra ponderii care se acorda acestor factori. Uneori, anumite efecte negative asupra mediului sunt acceptate ca pret al dezvoltarii economice, dar, in alte ocazii, un ecosistem ori un anumit aspect al mediului inconjurator trebuie sa fie protejat impotriva exploatarii in exces.
Resursele naturale neregenerabile ale Romaniei au fost si sunt inca exploatate si prelucrate cu tehnologii care au condus la poluarea intensa a unor zone din tara. Extractia si folosirea combustibililor fosili (carbuni, petrol), exploatarile miniere, industria siderurgica si metalurgica, industria energetica, industria chimica si petrochimica, industria celulozei si hartiei, industria materialelor de constructii si altele, contribuie substantial la poluarea factorilor de mediu cu poluanti comuni (dioxid de sulf, dioxid de carbon, oxizi de azot, amoniac), cu metale grele, pulberi sedimentabile si pulberi in suspensie si alti poluanti specifici (formaldehide, hidrogen sulfurat, sulfura de carbon, clor, cloruri s.a.).
Resursele de materii prime principale neregenerabile si cantitatile care se extrag sunt sub necesitatile economiei nationale, importul de completare constituind o permanenta pentru tara noastra.Romania datorita diversitatii reliefului si formatiunilor geologice poseda o gama larga de resurse naturale neregenerabile pe baza carora s-a dezvoltat industria miniera, a materialelor de constructii, arta prelucrarii lemnului, argilei, metalelor.
Folosirea resurselor neregenerabile de tipul metalelor, mineralelor si hidrocarburilor, asociata cu producerea deseurilor, are un impact important asupra mediului si asupra sanatatii umane.
Consumul de resurse neregenerabile, deja insuficiente, pune in discutie problema etica cu privire la cat ar trebui sa utilizam acum si cat ar trebui sa pastram pentru generatiile urmatoare, aceasta fiind o problema a strategiei de dezvoltare durabila
Resursele naturale regenerabile ale Romaniei sunt diversificate, dar la randul lor limitate.
Unele materii prime regenerabile constituie adevarate bogatii vitale pentru dezvoltarea economica si sociala a societatii omenesti Dintre acestea cele mai importante sunt:resursele de apa, sol, fauna, flora si paduri.
v Resursa de apa
reprezinta potentialul hidrologic format din apele de suprafata si subterane, in
regim natural si amenajat. Apele reprezinta o sursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata, element indispensabil pentru viata si pentru societate, materie prima pentru activitati productive, sursa de energie si cale de transport, factor determinant in mentinerea echilibrului ecologic.
Apele fac parte integranta din patrimoniul public. Protectia, punerea in valoare si dezvoltarea durabila a resurselor de apa sunt actiuni de interes general.
Resursa de apa a Romaniei este constituita din apele de suprafata (rauri interioare, lacuri naturale si artificiale, fluviul Dunarea) si intr-o masura mai mica, respectiv circa 10%, din apele subterane.
Dunarea si Marea Neagra constituie ecosisteme distincte care, pe teritoriul apartinand Romaniei, au o importanta economica si ecologica aparte. In raport cu celelalte tari dunarene, Romaniei ii revine circa 38% din intregul curs al marelui fluviu si peste 45% din lungimea Dunarii navigabile. Caracterul de stat dunarean al Romaniei rezulta si din faptul ca pe teritoriul sau se gasesc, aproape in intregime, cele trei guri de varsare ale fluviului in Marea Neagra, acestea alcatuind o imensa delta ce a fost declarata, dupa anul 1990, Rezervatie Naturala a Biosferei. Marea Neagra este poarta Romaniei spre mari si oceane, iar zona de litoral si de platou continental ofera conditii diverse pentru valorificarea bogatiilor subterane (petrol, gaze naturale), acvatice (fauna piscicola) si de pe uscat (turism, agrement).
Lacurile sunt reprezentate prin lacuri naturale (de diverse tipuri genetice), raspandite in toate unitatile majore de relief, de la cele glaciare in zona muntoasa (lacul Mioarelor - Fagaras la 2282 m) la limanele fluvio-maritime (lacul Techirghiol la 1,5 m) si lacuri antropice, construite pentru valorificarea potentialului hidroenergetic, pentru alimentare cu apa, irigatii, piscicultura si agrement. In Romania exista peste 3450 de lacuri. Suprafata totala a lacurilor este de cca 2620 km patrati ceea ce reprezinta 1,1% din suprafata tarii.
Lacurile sunt in general mici ca suprafata. Circa 91,5% din lacuri sunt sub un kilometru patrat.
O categorie aparte a bogatiilor subsolului o constituie cele peste 2000 de izvoare de ape minerale. Peste o treime din apele minerale ale Europei se gasesc in Romania. Unele dintre ele sunt simple, altele fierbinti, multe radioactive.
v Resursa de sol
In Romania este tot atat de importanta ca si resursa de apa. Din suprafata
totala a tarii de 238391 km patrati, 61,71% reprezinta suprafata agricola, 28,44% padurile, 9,81 apele si alte suprafete.
Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile din Campia Romana, Campia de Vest, Podisul Moldovei, Campia Transilvaniei, Dobrogea si alte zone (26,7% din invelisul de sol).
Vegetatia este conditionata de relief si de elementele pedo-climatice, intalnindu-se o dispunere etajata a acesteia. Regiunile montane sunt acoperite de paduri de conifere (indeosebi molid) si paduri de fag. Pe culmi mai inalte se afla pajisti alpine si tufarisuri de jneapan, ienupar, afin si altele. In regiunile de deal si de podis se intalnesc paduri de foioase.
Vegetatia de stepa si de silvostepa, care ocupa zonele cu deficit de umiditate din Podisul Dobrogei, Campia Romana, Podisul Moldovei si Campia de Vest, a fost in cea mai mare parte, inlocuita prin culturi agricole.
Padurile, care au rol preponderent in redresarea starii mediului, ocupa doar 28,44% din suprafata tarii, fata de 40-50% cat ocupau in trecut si au devenit victima agresiunii antropice atat direct, prin taieri peste capacitatea de regenerare, cat mai ales indirect, prin poluare.
Recunoscandu-se rolul important pe care il are padurea in dezvoltarea, in ansamblu, a societatii, apare evident si se impune sa i se acorde, in continuare, grija necesara pentru a-si mentine si dezvolta corespunzator 'capacitatea de a satisface cerintele generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi'.
Datorita pozitiei geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente mediteraneene dinspre sud si componente continental-europene dinspre nord-vest.
Diversitatea florei si faunei, consta in existenta unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate lantului muntos al Carpatilor. Ele sunt distribuite armonios si constituie o bogatie de mare pret, in conditiile unei valorificari controlate, rationale.
Romania este o tara cu o mare diversitate biologica si cu un procent ridicat de ecosisteme naturale.
In vederea protejarii acestui valoros capital natural si asigurarii unei stari favorabile de conservare a unor tipuri de habitate naturale cu importanta deosebita atat la nivel national cat si comunitar, Romania a facut pasi importanti prin implementarea elementelor legislative specifice Uniunii Europene, cat si a unor programe si proiecte dedicate conservarii biodiversitatii.
II.AERUL
a
Atmosfera poate fi afectata de o multitudine de substante solide, lichide sau gazoase. Dat fiind faptul ca atmosfera este cel mai larg si in acelasi timp cel mai imprevizibil vector de propagare al poluantilor, ale caror efecte sunt resimtite in mod direct si indirect de om si de catre celelalte componente ale mediului, se impune ca prevenirea poluarii atmosferei sa constituie o problema de interes public, national si international.
Potential, poluarea aerului este cea mai grava problema, intrucat are efecte pe termen scurt, mediu si lung.
Pe termen scurt si mediu, poluarea are efecte negative, de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa dauneze resurselor biologice si ecosistemelor, sa provoace pagube economice.
Pe termen lung poluarea produce modificari asupra mediului prin: efectul de sera, distrugerea stratului de ozon si ploile acide.
Poluarea mediului este cea mai importanta problema a secolului XXI. Se poate spune ca poluarea a aparut odata cu industrializarea, dar s-a amplificat si s-a diversificat paralel cu dezvoltarea societatii. La baza poluarii stau factori variati, dintre care cei mai importanti sunt: urbanismul, industrializarea, chimizarea, densitatea demografica. Poluarea apare astfel ca un "subprodus" al civilizatiei, care nu se limiteaza doar la interiorul unei intreprinderi, a unei colectivitati mici, ci cuprinde orase, zone din interiorul unei tari si chiar arii ce se refera la zone geografice intinse, devenind o problema internationala.
Pe de alta parte, datele privind cantitatea poluantilor la nivelul solului sunt furnizate de sistemele de monitorizare a calitatii aerului, administrate de diferite organizatii de control, mai ales in domeniul public.
Pentru aer problemele actuale de mediu sunt:
efectul de sera;
distrugerea stratului de ozon;
acidifierea;
micropoluantii;
producerea ozonului troposferic;
particulele in suspensie.
Indicatorii legati de mediul atmosferic sunt organizati pe trei nivele:
indicatori de presiune(emisii de poluanti),
indicatori de stare (calitatea aerului) si
indicatori de raspuns (masurile luatesi eficacitatea lor).
II.1.Emisiile
Substantele emise in mediul atmosferic contribuie la schimbari climatice, distrugerea stratului de ozon, acidifierea aerului, formarea smogul fotochimic si deteriorarea calitatii aerului.
Sursele principale emitente de poluanti sunt:
sursele fixe industriale, concentrate, de obicei,pe mari platforme industriale, dar si intercalate cu zone de locuit intens populate (dezvoltate,preponderent pe verticala);
- circulatia auto, in special de-a lungul marilor artere incluzand si traficul greu;
-santiere de constructie si betoniere;
-centralele electrotermice;
-surse difuze de combustie;
Pentru protectia atmosferei si imbunatatirea calitatii aerului sunt necesare masuri de control ale emisiilor poluantilor. Pentru aprecierea gradului de poluare al atmosferei se calculeaza emisiile de poluanti si se determina calitatea aerului inconjurator.
Emisiile se masoara prin metode adecvate de evaluare, specifice fiecarui poluant in parte, bazate pe factori de emisie si pe indicatori de activitate.
Analizele emisiilor la nivel national, distributia sectoriala, tintele spatiale si temporale reprezinta elementele cheie in stabilirea prioritatilor de mediu, in identificarea tintelor ce trebuie atinse si politicilor ce trebuie adoptate, atat la nivel local cat si la nivel national. Indicatorii selectati trebuie sa raspunda criteriilor de identificare si sa fie relevanti pentru problemele principale privind atmosfera.
II.2.Calitatea aerului
Principalele obiective ale politicii de mediu din Romania sunt create pentru a garanta un mediu curat, si urmaresc sa asigure o viata sanatoasa populatiei, sa duca la eliminarea saraciei si a degradarii mediului, sa regenereze economia pe baza principiilor de dezvoltare durabila si sa armonizeze legislatia nationala privind protectia mediului cu cea a Uniunii Europene.
Strategia Nationala pentru Protectia Atmosferei descrie situatia actuala in ceea ce priveste calitatea aerului in Romania, precum si masurile pe care Guvernul le-a pregatit in vederea imbunatatirii protectiei atmosferei si a calitatii aerului, pana in anul 2013.
Strategia este structurata pe doua perioade de timp:
2004-2006 > perioada de pre-aderare a Romaniei la Uniunea Europeana;
2007-2013 > perioada in care Romania este deja stat membru al Uniunii Europene.
Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt calculati pe baza datelor inregistrate de sistemul de monitorizare a calitatii aerului si sunt considerati ca fiind cei mai importanti, in scopul evaluarii situatiilor concrete, in comparatie cu tintele de calitate stabilite de reglementari.
Monitorizarea calitatii aerului implica urmarirea elementelor incluse in cele patru categorii de probleme:
-sursele si emisiile de poluanti atmosferici;
- transferul poluantilor in atmosfera;
-transferul poluantilor in atmosfera;
- nivelul concentratiilor de poluanti in atmosfera si distributia spatio-temporala a acestora;
-efectele poluantilor atmosferici asupra omului si mediului biotic si abiotic.
Principalele surse care emit in atmosfera oxizi de azot (NOBxB, NOB B) sunt: centralele termice, automobilele, centralele electrice si o gama variata de procese industriale (industria sticlei, varului, cimentului, etc). Oxizii de azot contribuie la dezvoltarea fenomenelor de eutrofizare, ale smogului fotochimic (fiind precursorii formarii poluantilor secundari, ca de exemplu ozonul troposferic si particulele fine secundare) si ale ploilor acide.
Aerul este factorul de mediu cel mai important pentru transportul poluantilor, deoarece constituie suportul pe care are loc transportul cel mai rapid al acestora in mediul inconjurator, astfel ca supravegherea calitatii atmosferei este pe prim loc in activitatea de monitoring.
Din datele de calitate ale aerului, obtinute din reteaua de monitorizare, rezulta o usoara imbunatatire a calitatii aerului datorata diminuarii activitatilor economice si programelor de retehnologizare si modernizare, realizate la nivelul unor unitati industriale, precum si intensificarii activitatii agentiilor de protectia mediului (cresterea numarului de inspectii la agentii economici a caror activitate produce impact asupra calitatii aerului).
Supravegherea calitatii aerului a inregistrat o imbunatatire in perioada 1995-2004, prin cresterea numarului de statii de supraveghere si a numarului de indicatori monitorizati la o singura statie. Aceasta crestere a fost posibila datorita dotarilor cu echipamente noi si moderne, in acest fel realizandu-se o monitorizare eficienta a calitatii aerului.
Studiile stiintifice de impact au pus in evidenta modificarile produse de schimbarea climei asupra sistemelor naturale si au analizat masurile de adaptare pentru ca aceste modificari sa fie minime, astfel incat sa se asigure resursele de hrana si dezvoltarea pe termen lung a societatii si economiei.
Masurile de adaptare se refera, in principal, la
-procedeele de diminuare a vulnerabilitatii ecosistemelor naturale la schimbarea climei, in timp ce
masurile de reducere privesc
-diminuarea emisiilor de gaze cu efecte de sera, rezultate in urma activitatii umane.
Conventia Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptata in 1992, atrage atentia asupra cresterii emisiilor in atmosfera a gazelor cu efect de sera ca urmare a activitatilor umane. Efectul de sera datorat acestor emisii determina o incalzire suplimentara a scoartei terestre, cu efecte negative asupra ecosistemelor si a starii de sanatate a oamenilor.
In ultimii 100 de ani temperatura medie globala a crescut cu 0,6PPP PC si in Europa cu 1,2P PC, iar deceniul '90 a fost cel mai calduros din ultimii 150 ani. Se preconizeaza ca temperaturile vor creste cu 1,4 - 5,8P PC pana in 2010, cresterile cele mai mari inregistrandu-se in Europa de Est si Sud.
Articolul 2 al Conventiei Cadru pentru Schimbari Climatice prevede in mod expres ca obiectivul ultim al acestei conventii este stabilizarea concentratiei gazelor cu efect de sera in atmosfera, la un nivel care sa nu aiba o influenta periculoasa asupra sistemului climatic. Un astfel de nivel trebuie atins intr-un interval de timp care sa permita adaptarea ecosistemelor la schimbarea climei, sa asigure mentinerea productiei de hrana si sa dea posibilitatea unei dezvoltari economice durabile.
Protocolul de la Kyoto, din decembrie 1997, a facut referire atat la Conventia privind schimbarile climatice cat si la Protocolul de la Montreal referitor la substantele care epuizeaza stratul de ozon si s-a desfasurat pe tema limitarii cuantificate a emisiilor de gaze cu efect de sera si angajamentul reducerii acestora.
Prin Legea 3/2001, Romania a ratificat Protocolul de la Kyoto la Conventia Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, numarandu-se printre primele state care au ratificat acest document international, de o importanta deosebita pentru problematica schimbarilor climatice.
In mod concret, tara noastra si-a luat urmatoarele angajamente:
-reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in perioada 2008-2012 cu 8% fata de nivelul de emisii inregistrate in anul 1989;
-realizarea nu mai tarziu de 2007 a unui sistem national de estimare a emisiilor de gaze cu efect de sera;
-elaborarea si implementarea politicilor in vederea promovarii dezvoltarii durabile;
-realizarea inainte de prima perioada de angajament, respectiv inainte de anul 2008, a
Registrului National de emisii de gaze cu efect de sera.
Presiunile exercitate asupra echilibrului climatic al Pamantului sunt legate de emisiile diferitelor gaze a caror proprietate este de a absorbi razele infrarosii rezultate in urma incalzirii suprafetei Pamantului de catre energia solara. Aceste gaze numite gaze cu efect de sera sunt emise in urma activitatii umane.
Evolutia acestora, la nivelul majoritatii tarilor industrializate, va trebui sa fie legata de reducerea emisiilor, pe termen scurt si lung, pentru a evita manifestarea schimbarilor climatice, care fac viata pe Pamant din ce in ce mai dificila.
Protocolul de la Kyoto nominalizeaza gazele cu efect de sera ca fiind: dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, hidroflorocarburile, perflorocarburile si hexafluorurile de sulf.
Emisiile de gaze cu efect de sera care contribuie la schimbarile climatice reprezinta una din cele mai importante zone de interes ale Strategiei Nationale a Romaniei privind Schimbarile Climatice. Aceasta demonstreaza respectarea angajamentelor pe care Romania si le-a asumat in sensul reducerii, in perioada 2008-2012, cu 8% fata de emisiile anului 1989, a emisiilor de gaze cu efect de sera. Masurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon si alte gaze cu efect de sera vor fi benefice si din alte puncte de vedere, inclusiv al imbunatatirii calitatii aerului. Multe dintre masurile ce vizeaza reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera au ca avantaj secundar reducerea emisiilor poluantilor care afecteaza atat mediul cat si sanatatea populatiei.
Eficacitatea politicilor nationale de reducere a poluarii aerului poate fi afectata in sens negativ de poluarea "importata" dintr-o alta tara. Pentru reducerea poluarii transfrontaliere care conduce la depuneri acide si cresterea concentratiei pulberilor si a ozonului din aer, colaborarea internationala este singura solutie de a obtine reduceri importante si permanente.
Poluarea transfrontaliera este principala problema a Comisiei Economice a Natiunilor Unite pentru Europa (UNECE).
Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, Romania s-a angajat sa reduca emisiile de GHG cu 8% fata de nivelul din 1989 (anul de baza) in prima perioada de angajament 2008 -2012. Anul de baza pentru emisiile de HFC-uri, PFC-uri si SF6 este 1995. Potrivit Articolului 12 din UNFCCC, Romania a transmis prima Comunicare Nationala (CN1) la Secretariatul UNFCCC in anul 1995 si CN2 in 1998. CN3 a fost transmisa in cel de-al doilea trimestru al anului 2005. Cel mai recent Inventar National al GHG realizat in conformitate cu Formularul Comun de Raportare (CRF) si Raportul privind Inventarul National (NIR) pentru anii cuprinsi in intervalul 1989-2002 a fost transmis in anul 2004.
Evaluarea acestor emisii constituie un instrument util pentru factorii de decizie in vederea aprecierii situatiei Romaniei, in ceea ce priveste respectarea obligatiilor ce reies din Protocolul de la Kyoto.
Poluarea aerului se datoreaza in proportie de 50% dioxidului de carbon. Se stie ca, in linii mari, fiecare kilogram de petrol sau de carbune produce prin ardere trei kilograme de dioxid de carbon. Crescand concentratia de CO in conditiile in care ceilalti factori care contribuie la producerea efectului de sera nu se schimba, in anul 2050 supraincalzirea va creste cu 4-5c
Emisii anuale de monoxid si dioxid de azot
Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2
Emisii anuale de amoniac
Emisii anuale de metan
Ca si emisiile de CO , emisiile de CH intervin in generarea efectului de sera. Acestea provin din:
-arderea combustibililor;
-descompunerea vegetala;
- arderi anaerobe;
- materiale organice in descompunere (produsele alimentare din depozite).
Pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, au fost intreprinse actiuni de inlocuire a combustibililor fosili din procesele de combustie cu alte tipuri de combustibili. In acest sens, orasul Huedin din judetul Cluj este cuprins in cadrul unui proiect incheiat intre guvernele Romaniei si Danemarcei - Proiect cu implementare comuna, Rumegus 2000, de reducere a emisiilor de GHG (a gazelor cu efect de sera).
In cadrul acestui proiect, s-a pus in functiune un sistem nou de incalzire centralizata, bazat pe utilizarea de biomasa. Avantajele care decurg din punerea in functiune a acestei centrale termice pe rumegus, pe langa costurile reduse ale gigacaloriei, sunt: reducerea emisiilor de CO prin inlocuirea combustibilului lichid, folosit in fosta centrala termica, cu biomasa si reducerea poluarii mediului prin eliminarea depozitarii rumegusului in zone neautorizate.
In stare naturala, ozonul se gaseste in stratosfera in proportie de 90%, la circa 10-50 km altitudine, cu un maxim intre 20 si 35 km, prezent in atmosfera in concentratie de 0,04 ppm (parti pe milion).
Stratul de ozon stratosferic este definit de Conventia de la Viena ca fiind "Stratul de ozon atmosferic de deasupra stratului limita planetar".
In troposfera, ozonul se comporta ca un gaz de sera, incalzind suprafata solului si actioneaza incalzind suprafata solului si actioneaza pentru a raci stratosfera, pe o intindere mica.
Scaderea observata a ozonului stratosferic poate conduce la scaderea temperaturilor troposferice, prin reducerea fluxului radiativ descendent. Distrugerea ozonului stratosferic este considerata a fi prima cauza a racirii stratosferei inferioare, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra climatului troposferei.
Distrugerea stratului de ozon a fost una dintre primele probleme globale de mediu luate in discutie si prezentate publicului larg din Comunitatea Europeana.
Consecintele ireversibile ale acestui fenomen atat asupra ecosistemelor terestre, acvatice, a sanatatii populatiei, cat si asupra sistemului climatic au condus la necesitatea unui efort concentrat la nivel global si ca urmare a fost instituit regimul international al ozonului.
Concentratia ozonului stratosferic este afectata de o varietate mare de procese interne, cum ar fi distrugerea chimica de catre halogeni, sau externe, de exemplu variatiile radiatiei solare (in particular ale radiatiei UV). Invers, ozonul stratosferic are un rol activ in determinarea structurii termice, dinamice si chimice a stratosferei si troposferei si deci, exercita un impact direct asupra climatului.
Halogenii eliberati de la sol, in principal sub forma de clorofluorcarboni (CFCs), hidroclorofluorcarboni (HCFCs) si hidrocarburi de brom sunt convertiti in forme active, in stratosfera medie si superioara unde contribuie la cresterea nivelelor naturale de clor, distrugand ozonul.
Reciproc, modificarea ozonului poate afecta temperaturile stratosferice si troposferice prin procesele radiative de unda lunga si scurta.
Ozonul troposferic este influentat, de asemenea, prin schimbul stratosfera-troposfera si prin procesele chimice.
Distrugerea ozonului atmosferic, cu efectele sale potentiale asupra cresterii radiatiei UV la nivelul solului, constituie o caracteristica atmosferica la scara globala. La latitudinile medii ale emisferei nordice scaderea ozonului total este de aproximativ 2-4% pe decada; in ultimii ani, declinul ozonului total a fost mai lent, dar valorile masurate sunt departe de cele anterioare anului 1980. Cantitatile de clor si alte produse chimice care distrug ozonul au atins maximul in anii 1997-1998, dar se mentin, totusi, la valori ridicate in stratosfera. O mare parte din diferentele interanuale recente se pot explica prin variabilitatea meteorologica; dar nu este inca posibila cuantificarea exacta a influentelor antropice sau naturale.
In Romania, monitorizarea zilnica ce a condus la acumularea unui fond de date timp de 25 ani permite evaluarea starii ozonului total cu un grad suficient de confidenta.de incinerare rumegus -
Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului, ca urmare a prezentei unor compusi alogeni care determina o serie de reactii chimice in atmosfera, conducand la modificarea pH-ului aerului, precipitatiilor si chiar a solului.
Prin acidifiere, se intelege ca poluantii din aer, in special oxizii de sulf, oxizii de azot si amoniacul, sunt transformati, in substante acide. Acesti poluanti sunt deseori transportati la distante mari de la locul emisiei, determinand aparitia ploilor acide. Ploile acide se manifesta la distanta mare de la locul emiterii agentului poluant, uneori si la sute de kilometri.
Acidifierea ramane o problema importanta de mediu in intreaga Uniune Europeana, rezolvarea ei presupunand initiative coordonate in toate Statele Membre, in toate sectoarele afectate.
Romania este semnatara a Conventiei privind poluarea atmosferica transfrontiera pe distante lungi, din anul 1999. Conventia a fost ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea 271/2003, si are ca principal obiectiv reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului de ozon troposferic.
In mod concret tara noastra si-a luat angajamentul, ca in anul 2010, nivelul emisiilor sa se incadreze in plafoanele prevazute de Protocolul de la Gteborg
v Calitatea aerului ambiant - aciditate
Acidifierea atmosferei este provocata, in principal, de compusii ce contin sulf si azot.
Acestia se formeaza in urma emisiilor, in atmosfera, de dioxid de sulf (SOB B), oxizi de azot (NOBxB) si amoniac (NHB B Metale grele si poluanti organici persistenti
Aceasta categorie de poluanti are ca sursa principala diferite procese industriale,
adaugandu-se si poluarea produsa de gazele de esapament provenite de la motoare cu ardere interna, cu aprindere prin scanteie Prognoza pentru anul 2004 arata o usoara crestere a emisiilor de metale grele, respectiv o crestere de 32,03% pentru mercur, 5,61% pentru cadmiu si 54,6% pentru plumb.
II.3.Emisii de poluanti organici persistenti
Poluantii organici persistenti sunt substante chimice foarte stabile, care se pot acumula in lanturile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sanatatii omului si a mediului inconjurator.
In vederea reducerii impactului asupra mediului inconjurator, Programul Natiunilor Unite pentru Mediu a adoptat, in cadrul Conventiei de la Stockholm (mai 2001), un program vizand controlul si eliminarea a 12 POPs (pesticide: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen; industriali: hexaclorbenzen HCB, bifeniliclorurati PCB; subproduse: dioxine, furani).
Principala sursa care contribuie la emisiile de substante toxice persistente este agricultura, in special, prin depozitele existente cu substante interzise, neidentificate si/sau expirate. O alta sursa o constituie industria chimica producatoare de pesticide, precum si importul de substante comerciale.
In contextul poluarii la distanta, conform datelor prezentate de Agentia Europeana de Mediu, Romania este la ora actuala importator al acestui tip de poluanti.
II.4.Calitatea aerului ambiant - metale grele
Zone de impact pentru aerul ambiental, din punct de vedere al emisiilor cu continut de metale, sunt judetele Sibiu, Baia Mare si Bistrita Nasaud.
In judetul Sibiu, singura zona puternic poluata a ramas zona Copsa Mica - SC SOMETRA SA - unde emisiile de pulberi cu metale grele au inregistrat depasiri insemnate si constante,
Spre deosebire de ozonul stratosferic care protejeaza viata pe Pamant, ozonul troposferic (cuprins intre sol si 8-10 km inaltime) este deosebit de toxic si constituie poluantul principal al atmosferei zonelor industrializate, deoarece precursorii acestuia provin din activitati industriale si trafic rutier.
Distrugerea ozonului troposferic se realizeaza prin procese de transport si prin distrugere chimica in troposfera. Monitorizarea ozonului troposferic se realizeaza in cadrul a 14 statii de supraveghere, prin efectuarea de masuratori ale concentratiilor de
ozon in timp real, utilizandu-se metoda de referinta indicata de Ordinul 592/2002 - metoda fotometrica in UV. Administratia Nationala de Meteorologie efectueaza masuratori de chimia atmosferei la statia GAW Fundata.
Bioxidul de azot
Oxizii de azot (NOBxB, adica NO si NOB B) nu sunt gaze de sera, dar produc schimbari importante in concentratiile altor gaze de sera prin interactiunile lor cu radicalul hidroxil (OH). In prezenta NOBxB, oxidul de carbon si hidrocarburile sunt oxidate pentru a produce ozon in troposfera, afectand, asemenea unor gaze de sera, bilantul radiativ al Pamantului.
Principalele surse antropice ale oxizilor de azot sunt reprezentate de ingrasamintele chimice, arderea biomasei, arderea combustibililor fosili si emisiile provenite de la avioane.
Pentru masurarea concentratiei dioxidului de azot s-au prelevat probe de aer cu o instalatie realizata in laborator, Analizele s-au facut in laboratorul de la Afumati, dupa metoda Saltzman.
Starea atmosferei este evidentiata prin prezentarea poluarii de impact cu diferite noxe, calitatea precipitatiilor atmosferice, situatia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de sera si unele manifestari ale schimbarilor climatice.
Calitatea aerului se caracterizeaza prin urmarirea poluarii de fond ce se face in 2 statii amplasate in zone conventional 'curate', situate la altitudini cuprinse intre 1000-1500 m si la distante de minimum 20 km de centre populate, drumuri, cai ferate, obiective industriale, cat si a poluarii de impact, in peste 1100 puncte de recoltare a probelor.
Poluarea de fond reprezinta poluarea existenta in zonele in care nu se manifesta direct influenta surselor de poluare. INMH a reluat monitorizarea unor compusi atmosferici la statia Fundata, incepand din luna iunie 2000, efectuandu-se masuratori continue ale ozonului la sol, dioxidului de azot, dioxidului de carbon si ale pH-ului precipitatiilor.
Poluarea de impact este produsa in zonele aflate sub impactul direct al surselor de poluare.In reteaua de supraveghere a poluarii de impact au fost efectuate masuratori privind o serie de poluanti specifici, precum: acid clorhidric, fenol, hidrogen sulfurat, metilmercaptan, aldehida formica, sulfati, monoxid de carbon.
Pulberile in suspensie sunt principalii poluanti din tara noastra pentru care depasirile CMA sunt semnificative, pentru diferite intervale de mediere.
Poluarea atmosferei cu pulberi in suspensie are mai multe surse. In primul rand, industria metalurgica si siderurgica care elibereaza in atmosfera cantitati insemnate de pulberi, apoi centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, si asa mai departe.
Natura acestor pulberi este foarte diversificata. Ele contin fie oxizi de fier, in cazul pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), in cazul intreprinderilor de metale neferoase, sau alte noxe.
Prin publicarea in Monitorul Oficial nr. 765 din 21 octombrie 2002 a Normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot si oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PMB B si PMB B), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon si ozonului in aerul inconjurator, aprobat prin Ordinul nr. 592 din 25 iunie 2002, este marcata indeplinirea obiectivului pe care autoritatea centrala pentru protectia mediului si l-a propus pe linia asigurarii transpunerii in plan legislativ si a implementarii in Romania a Directivelor Uniunii Europene legate de activitatile de evaluare si gestionare a calitatii aerului ambiant.
Actiunea de monitorizare a calitatii aerului este utila prin faptul ca ofera informatii direct, cu privire la situatia existenta la un moment dat intr-un segment important al mediului urban. Incepand cu 1 martie 2003 ARPM Pitesti monitorizeaza calitatea aerului in zona Campulung cu ajutorul statiei automate amplasata in zona centrala a orasului.
Monitorizarea calitatii aerului in 3 aglomerari urbane este inclusa in Programul PHARE
2002-"Imbunatatirea retelei nationale de monitorizare a calitatii aerului".
Sistem automat de monitorizare a calitatii aerului la nivelul orasului Bucuresti
Poluarea aerului in municipiul Bucuresti are un caracter specific datorita, conditiilor de emisie, respectiv existentei unor surse multiple, inaltimi diferite ale surselor de poluare, precum si o repartitie neuniforma a acestor surse, dispersate insa pe intreg teritoriul orasului.
Romania, prin autoritatea centrala pentru protectia mediului, recunoscand importanta supravegherii calitatii aerului, a realizat, cu sprijinul Comunitatii Europene, un sistem modern de monitorizare a calitatii aerului, in orasul Bucuresti.
Folosind structura spatiala a campului de concentratii de poluanti din Bucuresti, generata de un model de dispersie avansat (OML-Multi) ca si rezultatele masuratorilor obtinute in timpul a doua campanii de masuratori, folosind probe cu prelevare prin difuzie, efectuate in Bucuresti, in timpul a doua sezoane, s-a realizat proiectul conceptual al retelei de monitorizare a calitatii aerului tinandu-se cont de cerintele tuturor directivelor si ghidurile corespunzatoare ale Uniunii Europene.
Rezultatele campaniilor de masuratori au contribuit in mod esential la selectarea finala a pozitiilor corecte ale amplasamentelor statiilor de monitorizare.
La inceputul anului 2004, in cadrul unui Program PHARE 2000, a fost pusa in functiune reteaua automata de monitorizare a calitatii aerului in capitala, care functioneaza la parametrii proiectati, respectand cerintele Directivelor Uniunii Europene. Datele referitoare la calitatea aerului in Municipiul Bucuresti (poluantii masurati fiind: SOB B, NOBxB, CO, OB B,benzen, PMB B, PMB B, plumb) sunt furnizate in timp real - inclusiv publicului - si provin de la cele 8 statii automate, repartizate astfel: statia de fond regionala Balotesti;
statia de fond suburbana Magurele;
statia de fond urbana Crangasi (APM Bucuresti;
2 statii de trafic soseaua Mihai Bravu si Cercul Militari National;
3 statii industriale Drumul Taberei, Titan si Berceni;
Proiectul urmareste realizarea unor inventare anuale de emisii ale poluantilor, a unor rapoarte de functionare in siguranta a planurilor interne si externe de urgenta conform Directivei 96/61 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (IPPC), precum si abordarea integrata a evaluarii si controlului impactului asupra mediului prin cele mai bune tehnici disponibile.
In scopul diseminarii in timp real a informatiilor referitoare la calitatea aerului, pentru indeplinirea cerintelor de informare si constientizare a publicului asupra poblemelor de mediu, proiectul a prevazut amplasarea: trei panouri de afisaj la: Piata Universitatii, Piata Sergiu Celibidache si Mc Donald' Obor;
trei display-uri la sediile: Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, Primariei Municipiului Bucuresti si Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Bucuresti (ARPM Bucuresti).
Reteaua de monitorizare a fost pusa in functiune la sfarsitul lunii decembrie 2003, iar ca beneficiar direct al proiectului a fost numita Agentia Regionala pentru Protectia Mediului Bucuresti, fiind si cea care asigura in prezent, functionarea continua a sistemului de monitorizare.
In cadrul programului, in aglomerarea Bucuresti s-a inceput procesul de stabilire a arealurilor unde valorile concentratiei unuia sau mai multor poluanti depasesc valorile limita, arealuri pentru care se vor initia planuri si/sau programe de imbunatatire a calitatii aerului. In afara de datele furnizate de reteaua proprie de monitorizare, informatii importante au fost obtinute de la Directia de Sanatate Publica -Laboratorul Chimia Mediului inconjurator din cadrul laboratorului de toxicologie unde prin determinari fizico-chimice s-a masurat poluarea aerului si a apelor in municipiul Bucuresti.
Poluarea aerului in Municipiul Bucuresti este urmarita prin urmatoarele tipuri de determinari de noxe:
determinari in puncte fixe de recolta;
determinari in intersectii;
determinari de pulberi sedimentabile;
determinari la cererea agentilor economici
pentru obtinerea autorizatiei de mediu sau ca urmare a unor reclamatii.
Toate determinarile de noxe facute de catre DSP se fac conform STAS nr.12574/1987 privind calitatea aerului din zonele protejate.
In anul 2004 au functionat 4 puncte fixe de supraveghere a calitatii aerului din Municipiul
Bucuresti, puncte in care s-au recoltat si analizat urmatoarele noxe:
POLICOLOR: pulberi in suspensie; SOB B; NHB B; HCl; Pb;
ROMAERO: pulberi in suspensie; SOB B; NO;NHB B; HCl; Pb;
SINTOFARM: pulberi in suspensie; SOB B; NHB B;HCl; Pb;
ACUMULATORUL: pulberi in suspensie; SOB B;NOB B; Pb.
Sistem de monitorizarea a calitatii aerului PHARE CBC RO/BG
In decembrie 1998, Comisia Europeana a emis Reglementarea Phare CBC (2760/98), pentru a obtine un cadru clar, pentru implementarea activitatilor in vederea sprijinirii cooperarii transfrontaliere prin programul Phare. Cooperarea transfrontaliera (in special in frontierele externe Uniunii Europene si intre tarile adiacente Europei Centrale si de Est) este importanta in contributia la dezvoltarea economica a zonelor de granita ale acestor tari, in atingerea nivelului de dezvoltare al Uniunii Europene si pregatirea, pe cat posibil, a tarilor candidate pentru participarea la Programele Interregionale.
Pe baza Reglementarii Phare CBC, Guvernele din Bulgaria si Romania impreuna cu Comisia Europeana, au fost de acord, in cadrul Comitetelor Mixte de Cooperare, ca un procent din fondul Programului CBC Romania-Bulgaria sa fie alocat Fondului Comun al Proiectelor Mici (Joint Small Projects Fund - JSPF).
Beneficiare ale Proiectului Phare CBC RO/BG pentru zona transfrontaliera eligibila dintre Romania si Bulgaria sunt judetele: Constanta, Calarasi, Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj, Mehedinti, iar pentru granita eligibila dintre Romania si Ungaria, judetele: Timis, Arad, Bihor si Satu Mare.
Granitele eligibile sunt granitele dintre tarile Europei Centrale si de Est si cele ale Comunitatii Europene. Romania, doar ca tara parte aplicanta, avand granita comuna cu Uniunea Europeana devine eligibila pentru programul Phare de Cooperare Transfrontaliera, conform Reglementarii nr. 2760/98.
Incepand cu octombrie 2002, a devenit operational programul "Sistem comun de monitorizare a calitatii aerului in orasele riverane bazinului inferior al Dunarii, pe granita romanobulgara" derulat prin proiectul PHARE CBC RO 9911.02.01, care ofera posibilitatea realizarii transparente a schimbului de informatii cu structurile omoloage bulgare si asigura adoptarea unor responsabilitati concrete in vederea sustinerii si atingerii obiectivelor de protectie a mediului, in contextul unei dezvoltari durabile in cele doua tari vecine.
S-a creat astfel o retea de monitorizare comuna a calitatii aerului, in concordanta cu legislatia Comunitatii Europene, conform urmatoarelor Directive:
Directiva nr. 96/62/CE privind evaluarea si managementul calitatii aerului inconjurator;
Directiva nr. 99/30/CE privind valoarea limita pentru dioxid de sulf (SOB B), dioxid de azot
(NOB B), oxizi de azot (NOBxB), pulberi (PMB B) si plumb (Pb);
Directiva nr. 2002/3/CE privind poluarea aerului cu ozon (OB B
Directiva nr. 2000/69/CE privind valorile limita pentru benzen(CB BHB B) si oxid de carbon (CO).
Ca urmare a unei finantari asigurate de Programul PHARE CBC s-a proiectat si s-a realizat, in oglinda, o retea comuna de supraveghere a calitatii aerului in zona Dunarii de jos. Proiectul PHARE - CBC a asigurat dotarea cu 7 sisteme automate de monitorizare a calitatii aerului de tip DOAS (Differential Optical Absorption System), acoperind 4 zone (orase perechi), amplasate de-a lungul celor doua maluri ale Dunarii.
Fiecare din cele 4 zone are in componenta cate un oras din Romania - riveran Dunarii, si corespondent, orasul din Bulgaria, amplasat pe celalalt mal al Dunarii. Cele 4 zone in oglinda sunt:
Giurgiu - Ruse;
Turnu Magurele - Nicopole;
Zimnicea - Svistov;
Calarasi - Silistra.
DOAS (Differential Optical Absorption Spectroscopy) este o metoda optica de analiza, care se bazeaza pe absortia radiatiei luminoase de catre poluantii din aer. In functie de compozitia chimica a poluantilor, absortia acestora are loc la diferite lungimi de unda.
Poluantii masurati sunt: CO, NOB B, SOB B, OB B, CB BHB B, PMB B, NO, HB BS, CSB B, ClB B, HCl, NHB B, CB BHB BOH, stiren, toluen si xilen.
Sistemul de monitorizare a calitatii aerului la granita dintre Romania si Bulgaria achizitioneaza valorile concentratiilor de substante poluante de la un numar de 14 statii de masura amplasate de-a lungul ambelor maluri ale Dunarii. Concentratiile de poluanti si datele meteorologice masurate sunt transmise catre serverele locale CBC, apoi sunt prelucrate si ajung in sistemul EPA - statia centrala din fiecare oras geaman. In serverul EPA sunt stocate datele meteo si valorile concentratiilor poluantilor.
Datele din ambele orase gemene, sunt verificate automat si prezentate publicului pe un ecran amplasat in centru fiecarui oras. Ulterior, toate datele achizitionate de la statiile de masura sunt concentrate si transmise automat celor doua centre regionale de stocare a datelor.
Agentia Executiva de Mediu din Sofia este Centrul Regional de Date pentru Bulgaria, iar A.P.M Giurgiu este Centrul Regional de Date pentru Romania. Centrele Regionale de Date transmit regulat datele monitorizate catre ministerele mediului din Bulgaria si Romania.
Aderarea Romaniei la conventiile si protocoalele internationale s-a concretizat prin adoptarea Programului National de Reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, si pulberi provenite din instalatii mari de ardere si a masurilor de conformare la valorile limita de emisie.
Obiectivele Programului National sunt:
-limitarea emisiilor de poluanti cu efect de acidifiere, eutrofizare si de formare a ozonului troposferic;
- indeplinirea angajamentelor asumate de Romania prin Planul de Implementare al Directivei 2001/80/CE, care a sat la baza tratatului dintre Statele Membre ale Uniunii Europene si Romania, cu privire la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana;
-asigurarea reducerii concentratiilor si a nivelurilor critice ale dioxidului de sulf si ale oxizilor de azot sub concentratiile si nivelurile critice de depunere, in vederea protejarii sanatatii umane si a mediului.
Tintele prioritare sunt:
-reducerea sau limitarea emisiilor provenite din instalatiile mari de ardere, prin adoptarea de masuri de conformare la valorile limita de emisie prevazute in HG 541/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv Directiva 2001/80/CE;
- stabilirea si atingerea emisiilor tinta provenite din instalatiile mari de ardere incluse in Programul National;
-stabilirea mecanismului de monitorizare a indeplinirii obiectivelor si masurilor propuse in Programul National.
Programul National este elaborat tinandu-se cont de conventiile si protocoalele internationale la care Romania este parte si de aquis-ul comunitar de mediu privind calitatea aerului si controlul poluarii industriale.
a)Protocolul de la Gotheburg din 1 decembrie 1999 al Conventiei din 1979 asupra poluarii
atmosferice transfrontiere pe distante lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului de ozon troposferic. Plafoanele de emisii, aferente anului 2010, angajate de
Romania sunt de 918 kilotone pentru dioxid de sulf (SOB B) si 437 kilotone pentru oxizi de azot (NOBxB), din care aportul instalatiilor mari de ardere (IMA) este prognozat a fi de 36,6% (336 kilotone) pentru dioxid de sulf (SOB B) si 26,08% (114 kilotone) pentru oxizi de azot (NOBxB
b) Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti in aer proveniti de la instalatiile mari de ardere.
Romania a optat pentru aplicarea primei variante constand in respectarea de catre fiecare IMA a valorilor limita de emisie (VLE).
Conformarea IMA din Romania la valorile limita de emisie nu este posibila incepand cu data de 1 ianuarie 2008, asa cum prevede Directiva, situatie in care s-au solicitat perioade de tranzitie in vederea conformariii la valorile limita de emisii, cuprinse intre 1 ianuarie 2008 si 31 decembrie 2013 si 1 ianuarie 2016 si 31 decembrie 2017.
c) Directiva 2001/81/CE privind plafoanele nationale de emisii pentru anumiti poluanti atmosferici. Aceasta Directiva are ca scop limitarea emisiilor de poluanti cu efect de acidifiere, eutrofizare si de precursori ai ozonului, pentru a imbunatatii calitatea factorilor de mediu si sanatatii umane. Directiva impune stabilirea de plafoane nationale de emisie, considerand ca ani de referinta 2010 si 2020,astfel pana in anul 2010 Statele Membre se angajeaza sa reduca emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac.
d) Directiva IPPC 96/61/CE privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, prin care se stabileste o abordare integrata a masurilor necesare reducerii si controlului poluarii. In contextul in care instalatiile mari de ardere sunt in totalitate instalatii IPPC, conform prevederilor articolului 5, aceste instalatii vor trebui sa indeplineasca cerintele Directivei 96/61/CE pana la data de 30 octombrie 2007.
e) Directiva 96/62/CE este directiva cadru pentru calitatea aerului, privind evaluarea si managementul calitatii aerului si Directiva 99/30/CE privind valorile limita pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, materii in suspensie si plumb in aerul atmosferic, prevad obligatii de: monitorizare si evaluare a calitatii aerului, informarea publicului privind calitatea aerului inconjurator, elaborarea de planuri de gestionare a calitatii aerului in vederea atingerii valorilor limita intr-un timp stabilit, mentinerea calitatii aerului inconjurator acolo unde este corespunzatoare standardelor sau imbunatatirea acesteia in cazuri necorespunzatoare.
f) Directiva 99/32/CE privind reducerea continutului de sulf din anumiti carburanti lichizi prin care se impune un continut standard de sulf de pana 1% pentru combustibili grei si 0,2% continut de sulf pentru combustibili usori.
In scopul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, s-a transpus in legislatia nationala mare parte a acquis-ul comunitar de mediu.
Astfel, activitatea instalatiilor mari de ardere este reglementata de urmatoarele acte normative:
a) Legea 271/2003, care ratifica Protocolul de la Gothenburg;
b) HG 541/2003, modificata si completata de HG 322/2005 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale unor anumiti poluanti proveniti de la instaltiile mari de ardere, prin care se transpun prevederile Directivei 2001/80/CE;
c) Ordinul comun 712/2003 al Ministrului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, nr. 199/2003 al Ministrului Economiei si Comertului si nr. 126/2004 al Ministrului Administratiei si Internelor, care aproba "Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere";
d) OUG 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata si modificata prin Legea 645/2002 prin care se transpun prevederile Directivei IPPC 96/61/CE;
e) Ordinul MAPAM 818/2003 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu;
f) OUG 243/2002 privind protectia atmosferei, aprobata si modificata prin Legea 655/2001, prin care se transpun prevederile Directivei 96/62/CE;
g) Ordinul MAPAM 592/2002 pentru aprobarea normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a SOB BNOB B, NOBxB, a pulberilor in suspensie, Pb, benzenului, CO si a azotului in aerul inconjurator, prin care se transpun prevederile Directivei 99/30/CE;
h) HG 142/2003 privind limitarea continutului de sulf din combustibili lichizi prin care se transpun prevederile Directivei 99/32/CE, conform careia incepand cu 1 ianuarie 2007 continutul maxim de sulf trebuie sa fie de 1% din greutate.
III.APA
Reteaua hidrografica a Romaniei are aproape intreaga suprafata (97,8%) cuprinsa in bazinul fluviului Dunarea, cu exceptia unei parti din raurile din Dobrogea, care se varsa direct in Marea Neagra.
III.1.Resursele de apa teoretice si tehnic utilizabile
Resursele de apa ale Romaniei sunt constituite din apele de suprafata - rauri interioare, lacuri naturale si artificiale, Dunarea - si intr-o masura mai mica, respectiv 10%, din apele subterane.
Principala resursa de apa a Romaniei o constituie raurile interioare.
Directiva Cadru a Uniunii Europene 2000/60/EC introduce conceptul conform caruia "apa nu este produs comercial, dar produce o valoare economica".
Principiile mecanismului economic in domeniul apelor sunt:
utilizatorul plateste;
poluatorul plateste;
recuperarea costurilor gospodaririi cantitative si calitative a apelor; stimularea beneficiarilor pentru protectia resurselor de apa.
Mecanismul economic specific, in domeniul gospodaririi cantitative si calitative a apelor, include sistemul de plati, bonificatii si penalitati, ca parte a modului de finantare a dezvoltarii domeniului gospodaririi apelor si de asigurare a functionarii pe principii economice a Administratiei Nationale "Apele Romane", pentru incurajarea conservarii, refolosirii si economisirii apei, pentru protejarea cantitatii si calitatii apei.
Apa bruta constituie o resursa naturala cu valoare economica in toate formele sale de folosire de catre utilizatori, care platesc contravaloarea serviciilor prestate de catre Administratia Nationala "Apele Romane".
Administratia Nationala "Apele Romane" aplica sistemul de plati, bonificatii si penalitati pentru serviciile specifice si comune de gospodarire a apelor.
Sistemul de plati se bazeaza pe principiile "beneficiarul plateste" si "poluatorul plateste", in functie de serviciile prestate de Administratia Nationala "Apele Romane", precum si pe principiul precautiei pentru asigurarea utilizarii rationale a resurselor de apa.
III.2.Starea calitatii apelor
Apele de suprafata se clasifica in ape statatoare (balti, lacuri, mari si oceane), ape curgatoare (izvoare, parauri, rauri, fluvii). Se disting lacuri naturale si lacuri artificiale, cursuri de apa naturale, modificate artificial (regularizate) sau construite artificial (canale).
Apele de suprafata constituie sursa majora pentru necesitatile umane, inclusiv pentru apa potabila.
Prin Ordinul nr. 1146 din 10 decembrie 2002 s-a aprobat Normativul privind obiectivele de referinta pentru clasificarea calitatii apelor de suprafata.
Din punct de vedere al calitatii, cursurile de apa din Romania se clasifica in cinci clase de calitate.
Situatiile cele mai defavorabile (in raport cu ponderea tronsoanelor de rau cu apa degradata) s-au produs in cazul bazinelor hidrografice:
Somes
Vedea
Prut
In general, cota cea mai mare din potentialul de poluare, in cazul surselor de poluare punctiforme, apartine unitatilor din domeniul gospodariei comunale si al industriei chimice. Urmeaza, apoi, agentii economici din industriile extractiva si metalurgica.
Poluarea difuza se refera la intrari de poluanti in mediul acvatic cu o provenienta mai greu de identificat si controlat. Aici este inclusa in special poluarea din agricultura, depunerile solide si/sau lichide din atmosfera. Sursele difuze includ poluarile cauzate de consumul de produse/materii prime din industrie (de exemplu cea extractiva) sau de catre populatie.
Din lungimea totala de 505 km de rauri monitorizate in 20 sectiuni de prelevare, 352 km s-au incadrat in clasa I de calitate - stare ecologica foarte buna, 102 km s-au incadrat in clasa a II a de calitate - stare ecologica buna, iar 51 km s-au incadrat in clasa a V-a de calitate - stare ecologica rea
Starea calitatii lacurilor
In Romania exista circa 3500 de lacuri, doar 0,9% dintre ele avand o suprafata ce depaseste 1km . Cele mai importante sunt lacurile provenite din fostele lagune de pe malul Marii Negre (Razim - 415 km , Sinoe - 171 km ) si lacurile formate de-a lungul malurilor Dunarii (Oltina - 22 km , Brates - 21 km ). Lacurile glaciare se intalnesc in Muntii Carpati (Lacul Bucura, cu o suprafata de 10,8 ha este cel mai mare dintre ele).
In afara de acestea, mai exista si lacuri artficiale, importante pentru puterea energetica pe care o inmagazineaza, cele mai importante fiind cele de pe Dunare: Portile de Fier II (40000 ha) si Portile de Fier I (10000 ha, dar cu un volum de apa de 2400 milioane m - de trei ori mai mult decat la Portile de Fier II), dar si cel de la Stanca-Costesti de pe raul Prut.
Caracterizarea globala a calitatii apei acestor lacuri s-a facut prin interpretarea rezultatelor analizelor efectuate, in campanii sezoniere, cu referire la incadrarea in categorii de calitate in raport cu conditiile cerute de principalele folosinte.
Cunoasterea gradului de trofie al apei unui lac, impune caracterizarea anumitor indicatori fizicochimici si biologici determinanti si favorizanti ai evolutiei trofice:
temperatura apei
pH
transparenta
regimul de oxigen
regimul de nutrienti
biologici (structura biotei acvatice).
Incepand din anul 2004 caracterizarea globala a subsistemului lacuri s-a efectuat in conformitate cu cerintele Ordinului de Ministru nr. 1146/2002, in 5 clase de calitate. Incadrarea lacurilor in cele 5 categorii de calitate a fost stabilita prin aplicarea sistemului percentile V (90%).
Analiza saprobiologica a fluviului Dunarea a evidentiat urmatoarele: din cei 1075 km monitorizati pe teritoriul romanesc, 522 km (48,6%) s-au incadrat in clasa a II-a de calitate - stare ecologica buna; 412 km (38,3%) s-au incadrat in clasa a III-a de calitate - stare ecologica moderata; 2 km (0,2%) s-au incadrat in clasa a IV-a de calitate - stare ecologica nesatisfacatoare, iar 139 km (12,9%) s-au incadrat in clasa a V-a de calitate - stare ecologica rea.
Valorile cele mai scazute ale indicelui de saprobitate pe fluviul Dunarea s-au inregistrat pe un tronson de 139 km cuprins intre Calarasi si Grindul Reni (aval Galati).
Calitatea apei fluviului Dunarea, pe teritoriul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii"
Teritoriul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", delimitat conform legii, are o suprafata totala de circa 580000 hectare, cuprinzand Delta Dunarii propriu-zisa, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunarea maritima pana la Cotul Pisicii, inclusiv zona inundabila Somova-Parches, lacul Saraturi- Murighiol si zona marina cuprinsa intre litoral si izobata de 20 metri.
Din suprafata totala a rezervatiei, mai mult de jumatate (312440 ha) o reprezinta ecosistemele naturale acvatice si terestre incluse in lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal
Analiza indicatorilor chimici determinati pentru incadrarea apelor de suprafata din Rezervatia Biosferei "Delta Dunarii" in clase de calitate, in conformitate cu recomandarile Ordinului 1146/2002, si respectiv, Normativului privind obiectivele de referinta pentru clasificarea calitatii apelor de suprafata, releva incadrarea apei din teritoriu in limitele clasei a II-a de calitate, deci apa de calitate buna. Aceasta calitate a apei este specifica tuturor apelor fluviale si deltaice. Dintre toti indicatorii analizati, se constata faptul ca doar plumbul si cadmiul se incadreaza in clasa a IVa, respectiv a V-a de calitate. Trebuie subliniat faptul ca si la aceste doua elemente sunt unele scaderi ale concentratiilor, comparativ cu anul 2003. De asemenea, ele sunt prezente in apa de la intrarea pe teritoriul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii".
Analizele efectuate in laboratorul propriu al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii" au constat in deteminari de produse petroliere, pesticide organo-clorurate cat si expertize fizico-chimice.
De asemenea, au fost folosite rezultatele cercetarilor efectuate de Institututul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii, Tulcea. Indicatorii analizati au aratat ca, pentru:
produse petroliere se constata scaderea valorilor concentratiilor in anul 2004,
comparativ cu anul 2003 si incadrarea in limitele clasei I de calitate;
pesticide organo-clorurate se constata scaderea valorilor concentratiilor in anul 2004, comparativ cu anul 2003 si incadrarea in limitele clasei a II-a de calitate; indicatorii regimului de oxigen, respectiv oxigenul dizolvat si consumul chimic de oxigen incadrarea este in limitele apelor bune (clasa a II-a de calitate).
Pentru metalele grele prezente in apa lacurilor din Delta Dunarii situatia se prezinta astfel:
cadmiul a inregistrat in 2004 concentratii specifice clasei a V-a de calitate, incadrand apele in categoria celor nesatisfacatoare. Sau determinat valori cuprinse intre 5-15 ppb, la Ceatal Sfantu Gheorghe;
manganul valorile concentratiilor de mangan sunt corespunzatoare clasei a III-a de calitate, a apelor moderate din punct de
vedere chimic, avand valori cuprinse intre 70-100 ppb Mn;
plumbul se incadreaza in clasa a IV-a de calitate, avand concentratiile intre 17-22 ppb
Pb; zincul si cuprul au concentratiile corespunzatoare apelor bune (clasa a II-a de calitate). Volumele de apa uzata evacuate, pe ramuri economice, procentual, se prezinta astfel:
industrie alimentara: 9,7%;
gospodarie comunala: 88,8%;
alte ramuri (turism si sanatate): 1,5%.
Cantitatea totala de substante poluante (ponderea fiind detinuta de substante organice,suspensii, saruri minerale, amoniu) continute de aceste ape uzate a fost de 2,7 tone.
Localitatile aflate pe teritoriul RBDD nu au sisteme de canalizare centralizata care sa colecteze apele reziduale la nivelul intregii localitati. Statiile de epurare existente au fost concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanica a apelor menajere.
Din cele 25 de localitati existente in perimetrul RBDD, doar patru localitati au sisteme proprii de canalizare. Dintre acestea, doua localitati au statii de preepurare mecanica a apelor uzate: Maliuc si Sulina, iar localitatile Sfantu Gheorghe si Chilia Veche au cate o statie de pompare pentru apele menajere, conceputa pentru a deservi numai blocurile si nu au sisteme de preepurare.
Agentii economici cu activitati mai importante nu sunt racordati la reteaua orasului, fiecare avand sistem propriu de epurare mecanica si evacuare in Dunare;
in localitatea Chilia Veche, sistemul de canalizare existent deserveste 39% din
localitate, apele uzate fiind deversate direct in Dunare, prin pompare;
in localitatea Sfantu Gheorghe, sistemul de canalizare deserveste 10% din localitate,
In RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant in poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor de pe teritoriul rezervatiei sunt reprezentate de agentii economici situati in zona limitrofa a acesteia si de activitatea de transport naval desfasurata pe caile navigabile, atat de ambarcatiunile mici cat si de navele maritime si fluviale aflate in tranzit.
Poluarea de la nave este determinata de faptul ca nu toate navele sunt dotate cu
separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzatoare a celor existente si de faptul ca porturile dunarene de pe teritoriul rezervatiei, nu sunt dotate cu instalatii specifice pentru preluarea si reciclarea acestor reziduuri.
Pentru reglementarea acestei situatii, ARBDD a impus societatilor detinatoare de mijloace navale de transport aplicarea recomandarilor POLDANUBE - 1986 pentru fluviu si a Conventiei MARPOL 73-78, de catre navele maritime (ambele conventii se refera la colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum si tinerea evidentei predarii acestora la unitatile colectoare). Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse petroliere sau tancuri de stocare, cu predarea reziduurilor in portul Galati.
Evolutia efectivelor, atat la speciile de vanat sedentar cat si la speciile de pasari migratoare de interes vanatoresc, se incadreaza in limitele anuale din ultima vreme, fiind totusi influentate de contextul ecologic general. Studiile privind influenta factorilor de mediu asupra populatiilor de pasari si mamifere, au relevat importanta majora pe care o are starea factorului hidrologic din perimetrul rezervatiei, care determina atat abundenta cat si dispersia indivizilor in spatiu.
S-a constatat ca si factorii meteorologici (temperatura, precipitatii, vant) au influentat repartitia teritoriala a populatiilor de pasari prezente pe teritoriul rezervatiei.
Se impun masuri ferme pentru protejarea efectivelor de vidra si nurca cu atat mai mult cu cat aceste specii sunt protejate prin Conventia de la Berna privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa, la care a aderat si tara noastra.
Incepand din 2002, in RBDD se deruleaza un proiect, in colaborare cu Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii si WWF Austria, privind studiul populatiilor de nurca europeana in conditiile impactului creeat de nurca americana evadata din crescatorii si stabilirea cerintelor de conservare prin protejarea habitatelor si prin actiuni de repopulare.
Facand o evaluare globala a informatiilor din bazinele hidrografice, o prima constatare este legata de situatia critica a calitatii acviferului freatic, din numeroase zone ale tarii, influentat puternic de impactul antropic, chiar daca in ultima vreme s-a produs o reducere a volumului productiei industriale si deci a cantitatilor de substante poluante evacuate in receptorii naturali.
In unele zone ale tarii s-au produs cresteri importante ale nivelurilor piezometrice, produse in anii bogati in precipitatii. Astfel, in zona campiilor Bailesti, Romanati si Baragan nivelul piezometric a crescut cu 2-15 m, iar in Dobrogea de sud cu 2-10 m.
In perioadele secetoase se produce o scadere naturala puternica a nivelurilor piezometrice (de peste 3 m) la care se adauga efectele prelevarilor excesive de apa din subteran, prin captari (exemplu Bucuresti, in cazul "Stratelor de Fratesti" sau Rovinari ca urmare a secarilor din zonele miniere). Pericolul cel mai mare, in acest caz, il reprezinta atragerea accelerata de ape poluate spre zonele depresionare si scaderea drastica a debitelor exploatate ale captarilor din zonele afectate.
O alta constatare importanta este cea legata de modificarile calitative ale apelor subterane, produse prin poluarea cu substante impurificatoare care altereaza calitatile fizice, chimice si biologice ale apei.
Din analiza datelor prelucrate in urma monitorizarii parametrilor fizico-chimici la forajele studiate s-au inregistrat, pentru forajele situate in stratul freatic, cele mai multe depasiri la:substante organice, amoniu, duritate totala, fier (posibil datorita oxidarii coloanelor de tubaj).
Majoritatea hidrostructurilor au suferit in timp procesul de contaminare a apei cu azotati (NO
Poluarea se resimte insa diferentiat, existand zone in care acviferul are concentratii ce se situeaza peste limita de 45 mg/l din STAS 1342/91 pentru acest indicator si zone in care valoarea concentratiilor azotatilor este sub aceasta limita. Cauzele contaminarii acviferului freatic cu azotati sunt multiple si au caracter cumulativ.
Astfel, o sursa cu pondere importanta in contaminarea cu azotiti o constituie spalarea permanenta a solulului impregnat cu oxizi de azot (NO ) de catre precipitatiile atmosferice si apa de irigatii.
O alta sursa cu pondere importanta o constituie apa de suprafata (rauri, lacuri) in care s-au evacuat ape uzate incarcate cu azotati. La aceste doua surse, ce au un caracter cvasipermanent, se adauga sursele cu caracter aleator, generate de aplicarea ingrasamintelor chimice pe unele categorii de terenuri arabile. In aceste ultime zone, concentratiile azotatilor se situeaza frecvent in jurul valorii de 100 mg/l,putand atinge valori de cateva ori mai mari.
Dintre cele 1531 foraje de monitorizare analizate, depasiri ale concentratiei admise la acest indicator s-au inregistrat in 159 foraje (circa 10,4% din numarul total de foraje).
In ceea ce priveste contaminarea apelor subterane freatice cu fosfati (PO 237 de foraje au concentratii ce depasesc limita admisa,
Cele mai accentuate forme de depreciere multipla a calitatii s-au identificat in zonele de intravilan rural, unde, din cauza lipsei unei minime dotari cu instalatii edilitare, deseurile lichide ajung in subteran direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate sau al santurilor arterelor stradale), cat si indirect (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi improvizate de deseuri menajere etc).
Poluatorii majori care afecteaza calitatea apei subterane se pot grupa in urmatoarele categorii:
produse petroliere,
produse rezultate din procesele industriale,
produse chimice utilizate in agricultura, produse menajere si rezultate din zootehnie,
poluarea cu metale grele:
Resursele de apa, in special cele din acviferele freatice, prezinta un risc ridicat de poluare, atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Din acest motiv, in multe zone ale tarii, ele nu mai pot constitui surse de alimentare cu apa pentru populatie.
Tinand seama de cerintele prevazute prin Legea 310/2004 de modificare si completare a Legii Apelor 107/1996, care a preluat prevederile Directivei Cadru 2000/60/CE in domeniul apei si de celelalte Directive UE, sistemul national de monitorizare a apelor cuprinde doua tipuri de monitoring
- monitorin de supraveghere avand rolul de a evalua starea tuturor corpurilor de apa din
cadrul bazinelor hidrografice;
-monitoring operational, pentru corpurile de apa ce au riscul sa nu indeplineasca obiectivele de protectie a apelor.
Importanta deosebita a activitatii de monitoring al calitatii apelor consta in faptul ca acesta pune in evidenta, permanent, stadiul calitatii resurselor de apa si ,pe baza datelor privind acest stadiu, se adopta strategia de protectie eficienta a calitatii acestor resurse.
Actualul sistem este in proces de modernizare si dezvoltare in vederea adaptarii acestuia la prevederile Directivelor europene privind protectia calitatii apelor.
Monitorizarea resurselor de apa (rauri, lac subterane, ape marine, ape uzate), din punct de vedere fizico-chimic, biologic si microbiologic, se face in cadrul monitoringului de supraveghere', in sectiuni de referinta si sectiuni caracteristice de monitorizare. Se mai efectueaza si monitoringul in flux rapid zilnic, pentru circa 10 indicatori de calitate, in 57 sectiuni de supraveghere, amplasate pe rauri in apropierea principalelor sectiuni de prelevare si restitutie a apei de la folosinte. Sunt investigate mai multe medii: apa, suspensii, sedimente, biota. Programul actual de monitoring de supraveghere este in curs de restructurare pentru implementarea prevederilor Directivei Europene in Domeniul Apei.
Monitoringul de supraveghere se va extinde cu monitoringul operational si cu cel de investigatie.
In cadrul monitoringului biologic, pe langa elementele urmarite (planctonul, algele bentice, macrozoobentosul) se vor monitoriza macrofitele si ihtiofauna.
Odata incheiata actiunea de delimitare a corpurilor de apa, s-a trecut la evaluarea corpurilor de apa avand riscul sa nu indeplineasca obiectivele de calitate. Cerinta, la nivelul Uniunii Europene, este ca in anul 2015, toate corpurile de apa sa atinga starea ecologica buna (clasa II) de calitate. In acest caz trebuie sa se treaca la monitoringul operational.
IV.MEDIULUI MARIN SI COSTIER
Agenda 21, bazandu-se pe Conventia Natiunilor Unite privind Legea pe Mare, sprijina abordarea integrata a ecosistemelor pentru protejarea oceanelor si a zonelor de coasta. O asemenea abordare depinde de aplicarea principiilor precautiei si prevenirii, in scopul mentinerii biodiversitatii si productivitatii ecosistemului, ducand in acelasi timp la imbunatatirea calitatii vietii comunitatilor de coasta. In acest sens s-a adoptat conceptul managementului integrat al zonelor marine si de coasta.
Marea Neagra este o mare de tip continental, situata intre Europa sud-estica si Asia Mica, care scalda tarmurile Romaniei (pe o lungime de 245 km), Ucrainei,Turciei si Bulgariei. Prin sistemul de stramtori Bosfor-Marea Marmara- Dardanele comunica cu Marea Mediterana, iar prin stramtoarea Kerci cu Marea Azov - mare care reprezinta de fapt o anexa a Marii Negre.
In linii mari are o forma ovala si tarmuri putin crestate (cu exceptia peninsulei Crimeea), iar in partea de nord-vest are numeroase limanuri. Platforma continentala este foarte extinsa, mai ales in nord-vest, apoi adancimile cresc. Avand o suprafata de 413490 km si o adancime maxima de 2246 m (cea medie este de 1271 m), este a treia din Europa, dupa Marea Mediterana si cea a Nordului.
In Marea Neagra se varsa numeroase fluvii mari precum: Dunarea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizil-Irmak si de aceea salinitatea ei este scazuta (in medie 20-22 ), in comparatie cu cea a oceanului planetar. Are putine insule, iar ca peninsule, cea mai mare este Crimeea.
Originalitatea ei consta in lipsa curentilor verticali. Aceasta explica existenta a doua straturi de apa: unul din adanc ceva mai sarat (22 ), neaerat, ceea ce conduce la acumularea de gaze toxice (H S), fiind lipsit de vietuitoare; altul la suprafata (circa 180 m grosime), alimentat cu ape fluviale, deci mai dulce (doar 17-18 salinitate), influentat de factorii climatici.
Apa Marii Negre este formata dintr-un amestec de ape dulci, (aduse de afluentul sau principal Dunarea, alaturi de raurile din Romania) si ape sarate venite din Marea Mediterana. Ca urmare a acestor straturi de salinitate diferite, exista si o fauna variata (circa 1500 de specii de animale) atat in adancime, cat si pe intreaga intindere a Marii Negre.
Principalele trasaturi ale zonelor de coasta europene sunt: poluarea apelor si eutrofizarea, pierderea biodiversitatii, utilizarea terenurilor si deteriorarea peisajului, eroziunea coastei.
Indicatorii arata necesitatea luarii unor masuri, care sa duca la reducerea scurgerii in mare a substantelor periculoase aruncate in apele din Europa, care sunt dispersate si diluate in adancul acestora. O alta parte de substante periculoase raman in regiunile de coasta. Ca urmare, cele mai multe sedimente marine, flora si fauna din jurul coastelor Europei sunt puternic contaminate.
IV.2.Starea litoralului si a zonei costiere
Eroziunea coastelor reprezinta una dintre problemele principale analizate de tarile riverane: Bulgaria, Georgia, Romania, Federatia Rusa, Turcia si Ucraina.
Coastele joase, de depunere, sunt cel mai puternic influentate de schimbarile globale, in mod special de variatiile nivelului marii si de aportul de sedimente al raurilor.
Descresterea cantitatilor de sedimente si schimbarile litorale datorate activitatilor antropice (indiguiri de rauri,regularizarea hidrotehnica, structurile litorale etc), mai ales atunci cand plajele nisipoase sunt joase, fenomene la care se adauga cresterea nivelului marii si a nivelului de energie al marii in zona litorala, pot determina in anumite conditii o continua si marcanta retragere a plajei cu pana la 20-30 m/an, asa cum se intampla in anumite sectoare ale Deltei Dunarii.
Acest proces provoaca pierderi de suprafete de uscat, schimbari ale mediului si degradarea economica a zonei costiere. Procesul de eroziune costiera se manifesta diferit de-a lungul litoralului romanesc fiind mai accentuat in dreptul Deltei Dunarii si mai putin intens in sectorul central si de sud al litoralului, datorita atat structurii geomorfologice a tarmului, cat si datorita existentei lucrarilor hidrotehnice de protectie.
Eroziunea costiera este datorata actiunii valurilor asupra zonelor litorale indiferent daca tarmul este nisipos sau stancos. Acest proces este deosebit de activ in timpul furtunilor cand masele de apa transporta si particule de nisip, dobandind astfel o capacitate eroziva mult sporita. Ea poate deveni o problema, mai ales cand altitudinea generala a zonelor litorale este scazuta, iar actiunea eroziva este mai mare decat cea de depunere.
IV.3.Starea ecosistemului marin
In 2004, s-au inregistrat aceleasi tendinte usoare de imbunatatire a starii principalelor componente biotice ale ecosistemului marin, evidentiate incepand din perioada 1994 -1995.
Incarcatura microbiologica, indicator de stare a contaminantilor din mediul marin, in zona de imbaiere, a fost relativ redusa in timpul sezonului estival, concentratiile enterobacteriilor inregistrate concentratiile enterobacteriilor inregistrate (coliformi totali/CT, coliformi fecali/CF, streptococi fecali/SF) incadrandu-se in limitele admise de normele nationale si internationale privind calitatea apelor marine de imbaiere
Zonele aflate sub influenta deversorilor de ape uzate au prezentat, ca si in anii anteriori, cele mai mari valori ale indicatorilor bacterieni analizati (> 16000 germeni/100 ml), cu oarecare impact negativ asupra mediului marin din zonele respective.
Valorile determinate in 2004 s-au situat sub cele recomandate sau obligatorii, specificate de Normativele nationale si Directiva apei de imbaiere (76/160/CCE)
Situatia speciilor periclitate
Incadrarea speciilor de pesti in categoriile de periclitare ale IUCN a fost reconsiderata la inceputul acestui an. Astfel, din cele 141 de specii 2 sunt amenintate (EN), 2 vulnerabile (VU), 3 dependente de conservare (cd), 25 aproape amenintate (NT), 31 pentru care nu exista motive de ingrijorare (LC), iar pentru restul de 78 de specii nu exista date suficiente (DD).
In concluzie prin cresterea exigentelor Romaniei fata de problematica protectiei mediului, inclusiv fata de mediul marin, pe fondul reducerii activitatilor economice cu repercusiuni asupra mediului atat in bazinul Dunarii, cat si in zona costiera, continua tendintele de refacere a ecosistemului marin si a calitatii factorilor de mediu.
Reducerea cantitatilor de aluviuni deversate de Dunare in mare (indusa de barajele de pe cursul superior al fluviului, de avansarea pronuntata a deltei secundare a Chiliei, de interpunerea pe traiectul curentilor marini a unor constructii hidrotehnice - digurile de la Sulina, lucrarile de aparare portuara de la Midia si fenomene conjugate cu cresterea nivelului marii), a determinat mentinerea alarmanta a intensitatii eroziunii costiere, indeosebi in nordul litoralului, dar si in zona centrala, chiar daca in anul 2003, procesele de erodare au fost in mare masura echilibrate de procesele de depunere.
Fenomenul de eutrofizare are o tendinta de reducere, desi concentratiile de nutrienti pot favoriza, totusi, in conditii climatice si hidrologice favorabile, dezvoltari explozive ale vegetatiei macroalgale si/sau infloriri fito (zoo) - planctonice.
Societatea noastra are un impact major asupra mediului marin si asupra biodiversitatii, in special datorita poluarii, provenita din surse menajere si industriale. Alte presiuni provin de la navele care isi golesc cisternele petroliere, de la accidentele maritime si din cauza utilizarii intensive a zonelor de catre om.
Nisipul plajei si apa marii sunt murdarite depelicule de grasimi si reziduuri de petrol, aduse de vant din largul marii. Acestea provin din deversarea ilegala a santinelor de pe vapoarele ce trec prin apele noastre teritoriale. Atingerea petelor de petrol irita pielea si mai ales ochii.
Pasarile de mare sunt foarte vulnerabile la contactul cu produsele petroliere. Prin imbibarea penajului, zborul lor devine imposibil, animalul ramanand prizonierul petei de petrol. Toate acestea au dus la cresterea poluarii marilor, avand efecte negative asupra sanatatii umane si a habitatelor marine.
Reabilitarea si protejarea litoralului romanesc al Marii Negre si a zonei maritime aferente tarii noastre este unul din obiectivele importante ale politicii noastre de mediu.
Majoritatea obiectiveler sunt orientate spre studiul zonei costiere, vizand constientizarea
existentei unor probleme grave de mediu pentru Marea Neagra, in general, si zona litorala in special.
Acestea prevad ca masuri importante:
reducerea poluarii din surse punctiforme de poluare majora, de la tarm si din larg, in special
a poluarii cu hidrocarburi;
dezvoltarea cooperarii regionale in bazinul Marii Negre si al Dunarii;
sensibilizarea publicului fata de natura si cresterea responsabilitatii acestuia fata de problemele de mediu, prin informare.
Problemele legate de controlul poluarii din Marea Neagra in scopul conservarii biodiversitatii, a intretinerii si a restaurarii functiilor ecosistemului sunt tratate la nivel global, european, national si regional prin incheierea unor conventii marine, oferindu-se cadrul legal si stabilindu-se drept tinta aducerea la zero a emisiilor, pentru mai multe substante periculoase pana in anul 2020.
In acest scop, in aprilie 1992, s-a incheiat Conventia de la Bucuresti privind protectia Marii Negre impotriva poluarii, prin care s-au stabilit actiuni comune (ale tuturor statelor costiere ale Marii Negre si ale tarilor din bazinul Marii Negre) in ceea ce priveste "Conservarea Biodiversitatii si a Cadrului Natural al Marii Negre".
V.SOLUL
Solul, prin pozitia, natura si rolul sau este un component al biosferei si produs al interactiunii dintre mediul biotic si abiotic, reprezentand un organism viu, in care se desfasoara o viata intensa si in care s-a stabilit un anumit echilibru ecologic.
Solurile determina productia agricola si starea padurilor, conditioneaza invelisul vegetal, ca si calitatea apei, in special a raurilor, lacurilor si a apelor subterane, regleaza scurgerea lichida si solida in bazinele hidrografice si actioneaza ca o geomembrana pentru diminuarea poluarii aerului si a apei prin retinerea, reciclarea si neutralizarea poluantilor, cum sunt substantele chimice folosite in agricultura, deseurile si reziduurile organice si alte substante chimice.
Solurile, prin proprietatile lor de a intretine si a dezvolta viata, de a se regenera, filtreaza poluantii, ii absorb si ii transforma.
Formarea solurilor este un proces complex, dupa cum complexe sunt constitutia si functiile lor, si reflecta efectul factorilor pedogenetici, atat naturali cat si antropici.
Solul este alcatuit din: material mineral provenit din dezagregarea si alterarea rocilor, material organic provenit din transformarea resturilor vegetale, apa provenita din precipitatiile atmosferice sau irigatii si din aer. Proportia in care aceste componente se gasesc in sol determina gradul de fertilitate al solului.
Repartitia solurilor variaza de la o tara la alta in functie de relief, clima si, nu in ultimul rand, de activitatile biologice.
Factorii naturali care determina calitatea solurilor din Romania sunt: relieful, litologia, clima, vegetatia si timpul. Clima si vegetatia sunt influentate de activitatea omului si din acest punct de vedere omul trebuie sa intervina in Factorii antropici sunt factorii care au modificat si modifica sensibil si rapid calitatea solurilor. Calitatea solului rezulta din interactiunile complexe intre elementele componente ale acestuia si poate fi legata de interventiile defavorabile si practicile agricole neadaptate la conditiile de mediu, introducerea in sol de compusi mai mult sau mai putin toxici, acumularea de produse toxice provenind din activitatile industriale si urbane. Calitatea solurilor este determinata in principal de proprietatile acestora. Evaluarea calitatii solurilor consta in identificarea si caracterizarea factorilor care limiteaza capacitatea productiva a acestora.
Textura determina sau influenteaza alte proprietati ale solului, influenteaza conditiile de crestere a plantelor, determina stabilirea diferentiata a masurilor agrotehnice, agrochimice si ameliorative ce urmeaza sa fie aplicate solului. De aceea, prin ingrijirea solului se are in vedere promovarea protectiei mediului inconjurator si ameliorarea conditiilor ecologice, in scopul pastrarii echilibrului dinamic al sistemelor biologice. Accentul se pune pe valorificarea optima a tuturor conditiilor ecologice stabilindu-se relatii intre soluri, soiuri alese si conditii climatice, edafice si factori biotici la care se adauga considerarea criteriilor sociale si traditionale pentru asigurarea unei dezvoltari economice durabile in judet.
Pentru o mai buna gospodarire a solului s-a elaborat o strategie care consta in elaborarea unui cod de bune practici agricole si a unor programe de informare si instruire a fermierilor.
Acestea toate sunt corelate cu grafice clare de monitorizare si control al efectelor poluarii pe toate suprafetele si indeosebi pe zonele identificate drept vulnerabile.
Pierderea solului fertil este o criza tacuta, care nu este perceputa ca atare pe scara larga. Desi eroziunea solului este un proces fizic, ea are numeroase consecinte economice, afectand productivitatea, cresterea economica, distribuirea veniturilor, asigurarea necesarului de alimente din resurse proprii si datoria externa.
Acolo unde eroziunea incepe sa depaseasca ritmul de formare a solului, stratul de sol fertil se subtiaza si, pana la urma dispare cu desavarsire. Din moment ce stratul fertil superior nu mai exista, substratul devine parte a paturii cultivabile, reducand continutul solului in materii organice, gradul de afanare si aerisire si afectand negativ alte caracteristici structurale care favorizeaza cresterea plantelor. Aceasta degradare generala a structurii solului este insotita, de obicei, de o reducere a capacitatii de retinere a elementelor nutritive, ceea ce duce la o scadere si mai mare a productivitatii.
Folosirea unor cantitati suplimentare de ingrasaminte chimice poate compensa adesea pierderea de substante nutritive, dar degradarea structurii solului este mai greu de remediat.
Principalul factor natural limitativ al calitatii solului il constituie eroziunea si alunecarile de teren.
Eroziunea rocilor si a solurilor apare datorita vantului, ploilor, activitatilor umane, cum sunt:
lucrari agricole necorespunzatoare, care distrug textura solului, deci apa se evapora, sau se scurge la suprafata;
tratamentele cu pesticide si fertilizanti chimici;
ploile acide.
Mai puternic se manifesta in zona colinara, unde din cauza gradului mare de inclinare a pantelor si intercalatiilor lentilelor de argila in profil, sunt frecvente cazurile de alunecari de teren. Acest fapt favorizeaza degradarea naturala a solului, conduce la schimbarea categoriei de folosinta in sensul declasarii acesteia, la aparitia izvoarelor de coasta, a pajistilor cu vegetatie specifica scotand practic suprafata din circuitul productiv
Defrisarile si excavatiile la suprafata, in contact cu cantitati mari de apa de ploaie, pot cauza alunecari de teren.
Pentru reducerea eroziunii solurilor se pot lua urmatoarele masuri:
reducerea pantelor;
efectuarea de terasari;
constructia de valuri de pamant pentru protectie;
aplicarea de culturi antierozionale;
impaduriri in zonele afectate sau numai plantarea de perdele forestiere;
constructia de canale de coasta, pentru drenarea apelor
Eroziunea hidrica este prezenta pe 6,3 milioane ha, din care 2,3 milioane amenajate cu lucrari antierozionale, in prezent degradate puternic in cea mai mare parte; aceasta, impreuna cu alunecarile de teren (circa 0,7 milioane ha) provoaca pierderi de sol de pana la 41,5 t/ha/an.
Seceta se manifesta pe circa 7,1 milioane ha si pe cea mai mare parte a celor 3,2 milioane ha amenajate anterior cu lucrari de irigatie.
Excesul periodic de umiditate in sol afecteaza circa 3,8 milioane ha,
Eroziunea eoliana se manifesta pe aproape 0,4 milioane ha, cu pericol de extindere, cunoscand ca, in ultimii ani, s-au defrisat unele paduri si perdele de protectie din zone
susceptibile a fi expuse acestui proces de degradare.
Continutul excesiv de schelet in partea superioara a solului afecteaza circa 0,3 milioane ha.
Saraturarea solului se resimte pe circa 0,6 milioane ha, cu unele tendinte de agravare in perimetrele irigate sau drenate si irational
Deteriorarea structurii si compactarea solului
('talpa plugului') se manifesta pe circa 6,5 milioane ha;Alunecari
Starea agrochimica prezenta urmatoarele caracteristici nefavorabile:
aciditate puternica si moderata a solului pe circa 3,4 milioane ha teren agricol si alcalinitate moderata-puternica pe circa 0,2 milioane ha teren agricol;
asigurare slaba pana la foarte slaba a solului cu fosfor mobil, pe circa 6,3 milioane ha teren agricol;
asigurare slaba a solului cu potasiu mobil, pe circa 0,8 milioane ha teren agricol;
asigurare slaba a solului cu azot, pe aproximativ 5,1 milioane ha teren agricol;
asigurare extrem de mica pana la mica a solului cu humus pe aproape 7,5 milioane ha teren agricol;
carente de microelemente pe suprafete insemnate, mai ales carente de zinc, serios resimtite la cultura porumbului pe circa 1,5 milioane ha.
Poluarea chimica a solului afecteaza circa 0,9 milioane ha, din care poluarea excesiva circa 0,2 milioane ha. Poluarea cu metale grele (mai ales Cu, Pb, Zn, Cd) si dioxid de sulf produce efecte agresive deosebit de puternice asupra solului.
Poluarea cu petrol si apa sarata de la exploatarile petroliere si transport este prezenta pe circa 50 mii ha.
Distrugerea solului prin diverse lucrari de excavare afecteaza circa 15 mii ha, aceasta constituind forma cea mai grava de deteriorare a solului, intalnita in cazul exploatarilor miniere la zi,
Acoperirea solului cu deseuri si reziduuri solide a determinat scoaterea din circuitul agricol a circa 18 mii ha terenuri agricole.
Actiuni intreprinse pentru reconstructia ecologica a terenurilor degradate si pentru ameliorarea starii de calitate a solurilor
Reconstructia ecologica se impune pentru acele terenuri agricole devenite foarte slab productive agricole devenite foarte slab productive sau chiar neproductive, propunand readucerea in circuitul productiv a acestor terenuri prin: impadurire (plantatii silvice de protectie) - inclusiv pentru suprafetele de teren cu eroziune de adancime de pe versanti si formatiunile torentiale de pe vai. In cazul terenurilor afectate numai de eroziunea de suprafata, se recomanda impadurirea cu precadere in zonele de ruptura (rape, taluzuri) si aplicarea de benzi de protectie pe curba de nivel pentru atenuarea scurgerilor din precipitatii, prevenind astfel accentuarea eroziunii.
Reimpadurirea este oportuna pentru suprafetele de paduri defrisate si pasunate abuziv pentru a preveni declansarea fenomenelor de eroziune sau alunecari de teren.
inierbare permanenta - pentru suprafetele afectate de eroziune de suprafata si cu alunecari, ramase dupa aplicarea impaduririi, pajistile ocupate de vegetatie nevaloroasa, suprafetele cu pietrisuri in exces, suprafetele cu gropi de imprumut, deponii - deseuri care se recupereaza.
pe alte suprafete se recomanda mentinerea folosintei agricole actuale (arabil, livezi, pajisti), dar in conditiile aplicarii de masuri de combatere a unor fenomene de degradare, cat si masuri agropedoameliorative pentru cresterea capacitatii productive.
Fondurile pentru ameliorarea terenurilor afectate de eroziune, alunecarile de teren, excesul de umiditate in sol, se asigura, conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si prin alte alocatii bugetare.
In cazul in care, raspunzator de degradarea terenului este o persoana fizica sau juridica, cheltuielile lucrarilor de refacere si ameliorare a solului sunt suportate de cel vinovat.
In functie de tipul de degradare, se impune luarea unor masuri pentru reconstructia ecologica a terenurilor degradate si pentru ameliorarea starii de calitate a solurilor.
Pentru solurile acide se impun ca masuri:
utilizarea rationala cu maxima eficienta economica a ingrasamintelor chimice cu potential de acidifiere;
corelarea compozitiei chimice a ingrasamintelor aplicate cu pH-ul solurilor, cu perioada si metoda de introducere in sol;
aplicarea tehnologiilor si culturilor agricole adecvate si instruirea fermierilor in vederea aplicarii corecte a acestora;
prevenirea acidifierii solurilor prin aplicarea de amendamente calcice in cantitati necesare combaterii acidifierii (150-300 kg/ha CaCOB B
executarea obligatorie de catre unitatile agricole de productie a controlului starii de acidifiere a solului prin determinarea pH-ului si aplicarea de amendamente calcice;
Pentru solurile cu exces de umiditate:
executarea de lucrari de desecare-drenaj pentru scurgerea excesului de apa;
asigurarea distributiei apei in sistemele de irigatii pe baza programelor stabilite pentru preintampinarea baltirilor;
intretinerea corespunzatoare a sistemului de desecare;
Pentru solurile afectate de eroziune:
utilizarea de vegetatie forestiera - cordoane de arbusti, siruri de arbori, perdele forestiere de protectie, covor vegetal (solul trebuie sa fie acoperit in permanenta de vegetatie pentru impiedicarea degradarii);
Pentru solurile tasate:
redarea insusirilor normale presupune dislocarea structurilor compacte si crearea de spatii grosiere intre agregatele de sol care sa permita circulatia apei, schimbul de gaze si dezvoltarea sistemului radicular al plantelor.
Totodata se reconstituie porozitatea solului. In general, aceasta regenerare se obtine prin afanare, utilajele si metodele folosite fiind diferite in functie de gradul de tasare, adancime si tipul de sol.
Deoarece agricultura reprezinta unul dintre principalii factori in ceea ce priveste poluarea
solului, o masura importanta pentru ameliorarea starii de calitate a solurilor este utilizarea ingrasamintelor dupa Codul bunelor practici agricole.
Legea Protectiei Mediului 137/1995, Legea Apelor 310/2004, Legea Imbunatatirilor Funciare 84/1996, Legea Impaduririi Terenurilor Degradate 107/1999, pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta 81/1998 privind masuri pentru ameliorarea prin impadurire a terenurilor degradate, contin prevederi care sunt in concordanta cu legislatia internationala. Totusi, in prezent, cadrul legislativ este incomplet, impunandu-se necesitatea elaborarii unei legislatii speciale pentru protectia solului, organizarea teritoriului, ameliorarea terenurilor degradate.
Recomandari privind reconstructia ecologica a solurilor din Romania, afectate de diferite procese in urma activitatilor antropice
Interventiile antropice asupra solului, ca si procesele naturale mentionate ca surse de degradare, au determinat modificarea insusirilor acestuia, in special in sens negativ. Aceste modificari se reflecta in primul rand asupra potentialului productiv, in sensul limitarii sau anularii calitatilor biologice si de fertilitate, dar si asupra ocuparii nerationale si scoaterii din circuitul agricol a unor terenuri. Fertilitatea solurilor este diminuata din cauza degradarilor produse de eroziune, alunecari de teren, salinizari, alcalinizari, acidifieri si inundatii.
Taierile masive de arbori, taieri de exploatare din padurile aflate in proprietate privata si nu numai, fara a se urmari reimpadurirea stiintifica, duc la aparitia fenomenelor de alunecare, la aparitia fenomenelor de alunecare, totodata schimband starea habitatelor naturale si determinand modificari ale climei.
Numeroasele constructii ridicate au un important impact antropic asupra mediului inconjurator, schimband puternic habitatele naturale, impact determinat de amplasarea lor in imediata apropiere a padurilor. Din cauza impactului antropic (constructii de case, complexe hoteliere, turism dezorganizat) si lipsa educatiei ecologice precum si a defrisarilor, arealul de raspandire al multor specii declarate monumente ale naturii sau care sunt endemice, rare sau periclitate, s-a restrans comparativ cu alti ani. Terenurile pe care s-au efectuat lucrari de reconstructie sunt cele pe care au avut loc poluari accidentale sau cele care au rezultat ca urmare a unor activitati de desfiintare a unorparcuri de separatoare, beciuri de sonda, cai de acces, linii de alimentare cu energie electrica si conducte de transport produse petroliere.
In categoria factorilor naturali de degradare a terenurilor, ploaia si vantul detin o pondere insemnata, ducand in principal la eroziunea solului. Actualizarea procesului de eroziune este determinata de gospodarirea inadecvata a solului,in care saracirea faunei este esentiala.
Agricultura, alaturi de industrie, poate deveni una dintre sursele importante de agenti poluanti, cu impact negativ asupra calitatii mediului ambiant prin degradarea sau chiar distrugerea lui. Prin lucrarile de ecologizare se urmareste refacerea terenurilor degradate si repunerea lor in circuitul agricol si, dupa caz, silvic, refacerea cadrului peisagistic al zonelor si aducerea suprafetelor afectate la starea naturala initiala, care sa corespunda si din punct de vedere al calitatii mediului.
Defrisarile reprezinta cauza principala a eroziunilor, alunecarilor de teren, determinand, de asemenea, cresterea ariditatii climei, intensificarea vantului, aparitia inundatiilor, reducerea potentialului productiv al pamantului, reducerea biodiversitatii etc. Defrisarile masive, disparitia covorului vegetal natural, cultivarea terenurilor in panta, distrugerea perdelelor vegetale naturale, care au constituit adevarate bariere in calea actiunii vantului, sunt doar cateva din cauzele ce au dus la accentuarea fenomenului de eroziune. Practicile agricole agresive reprezinta un generator insemnat al eroziunii solului. Datorita avantajelor economice, mentinerea monoculturii pe perioade indelungate conduce la saracirea solului, scaderea potentialului productiv, reducerea productiilor si, in final, degradarea solului vegetal.
Pasunatul excesiv este foarte daunator stabilitatii solului, deoarece, pe de o parte, impune defrisarea unor suprafete impadurite pentru extinderea zonelor de pasune, iar pe de alta parte, saraceste mult vegetatia, generand maracinisuri, care au un efect foarte redus in stabilizarea terenului. foarte redus in stabilizarea terenului.
Multa vreme s-a crezut ca asanarea mlastinilor este o masura benefica, aceasta inlaturand o serie de inconveniente. Specialistii au ajuns insa, la concluzia ca asanarea este o masura inutila si daunatoare, care conduce la eliminarea unei surse importante de materie organica. De altfel, in ultima vreme, pe plan mondial au fost intreprinse masuri pentru refacerea unor zone umede de tipul mlastinilor.
Salinizarea sau saraturarea solului este determinata, printre altele, de retinerea sarurilor continute in apa folosita la irigatii. In prezent, multiplele folosinte ale apei au impus utilizarea apei uzate sau incarcate cu saruri pentru irigarea unor terenuri agricole. Lipsa drenajului natural si a prevederii unui sistem de drenaj artificial au accelerat fenomenul de salinizare. De fapt, nu irigarea in sine este daunatoare, ci modul in care este aplicata.
De Emisiile de substante poluante care afecteaza aerul si apa, determina pana la urma si poluarea solului, fie prin depunerea particulelor toxice transportate de curentii de aer, fie prin infiltrarea apelor uzate incarcate cu poluanti solubili sau prin infiltrarea unor poluanti aflati ei insisi in stare lichida. Depunerea deseurilor solide direct pe sol sau spalarea poluantilor atmosferici de apele de precipitatii (depuneri acide) agraveaza poluarea acestuia T
In cadrul lucrarilor de reconstructie ecologica a solurilor afectate de diferite procese, trebuie avute in vedere o serie de masuri cu caracter general si masuri cu caracter specific ce trebuie aplicate solurilor agricole si forestiere.
Masurile cu caracter general, pentru ambele categorii de folosinte, vor viza: aplicarea
rezultatelor cercetarii in domeniul stiintei solurilor, reanalizarea structurii folosintelor, stabilirea masurilor de prevenire si reducere a degradarii solurilor, constituirea perimetrelor de ameliorare, monitorizarea starii de calitate a solurilor. ul Vest
placMasurile privind solurile agricole au in vedere urmatoarele obiective generale, cuprinse in Planul National de Actiune pentru Protectia Mediului si in Strategia in domeniu. De asemenea, pentru 2001-2004, se prevad masuri si actiuni concrete ce vizeaza
ecologizarea agriculturii si folosirea rationala a potentialului agricol:
retehnologizarea amenajarilor de imbunatatiri funciare, urmarindu-se refacerea si modernizarea lucrarilor de irigatii din arealele cu cerinte stringente, de pe 2 milioane ha, a amenajarilor antierozionale de pe 2,5 milioane ha si extinderea acestora,
modernizarea lucrarilor de aparare-indiguire si desecari executate pana in prezent pe 3,2 milioane ha si extinderea acestora conform cerintelor, modernizarea lucrarilor de ameliorare a terenurilor saraturate, a nisipurilor si a solurilor nisipoase;
refacerea starii fizice a solurilor prin afanarea adanca pe 6,5 milioane ha si combaterea crustei pe 750 mii ha;
corectarea reactiei solului pe circa 2,3 milioane ha, refacerea rezervei de materie organica peminimum 5,3 milioane ha si a celei de elemente nutritive (in special de fosfor si microelemente);
prevenirea si reducerea poluarii chimice a solurilor cu metale grele, sulf, fluor, reziduuri petroliere, pesticide etc. si definitivarea tehnologiilor de reconstructie a terenurilor afectate;
S prevenirea si reducerea poluarii solului cu deseuri, reziduuri lichide si namoluri si elaborareade tehnologii pentru valorificarea unora din aceste produse ca apa de
irigatie, fertilizantisau amendamente;
retehnologizarea exploatarilor miniere la zi si elaborarea tehnologiilor de
reconstructie ecologica a solurilor distruse;
elaborarea si aplicarea tehnologiilor moderne de haldere a deseurilor si a
reziduurilor solide (fosfogips, cenusa de termocentrala, steril, etc), precum si a celor de transformare a acestora in mediu de viata pentru plante superioare
terestre si
evitarea riscurilor de poluare a mediului inconjurator.
Teritoriul Romaniei supus desertificarii acopera intreaga suprafata a Dobrogei si o parte apreciabila din sud-estul tarii, care de altfel reprezinta principala noastra zona agricola.
Solurile din acest teritoriu sunt afectate de diferite procese de degradare. Scaderea continutului de humus, saracirea in elemente nutritive, inrautatirea structurii solului, compactarea, formarea crustei sunt procese care, in conditiile folosirii unor tehnici agricole inadecvate, afecteaza o mare parte din suprafata acestei zone.
Pentru rezolvarea problemelor ridicate de fenomenul de seceta si, in general, de problemele desertificarii, Romania a intreprins o serie de actiuni:
Actiuni legislative:
ratificarea Conventiei ONU privind Desertificarea (Legea 629/1997);
includerea unor referiri indirecte privitoare la aceste probleme in unele acte legislative
Legea fondului funciar (18/1991 si 1/2000),
Legea imbunatatirilor funciare (50/1994),
Legea protectiei mediului (137/1996), Legea apelor (310/2004) etc.
Actiuni organizatorice:
constituirea Comitetului National privind combaterea desertificarii in Romania;
stabilirea in cadrul A.S.A.S. (Academia de Stiinte Agricole si Silvice) a unui Comitet National pentru seceta.
Actiuni in domeniul cercetarii si proiectarii:
proiectul multidisciplinar, de cercetare "Prevenirea si combaterea fenomenului de
seceta" (1995-1998);
Strategia nationala si Programul de Actiuni privind Combaterea Desertificarii, degradarii terenurilor si secetei (2000);
Planul National de Combatere a Desertificarii in Romania (2001-2002) - colaborare romano- spaniola;
initializarea unui proiect nou in cadrul programului AGRAL "Microzonarea pe terenurile agricole din Romania a claselor de favorabilitate (bonitare) a proceselor de degradare a solurilor si a desertificarii (2002- 2004);
organizarea in cadrul A.S.A.S. a sarbatoririi zilei nationale pentru Combaterea desertificarii si secetei - 17 iunie 2002 si 2003;
organizarea Conferintei internationale"Solurile si Schimbarile Climatice Globale", o
provocare pentru secolul 21 (septembrie 2002). participarea activa la 7 seminarii Carpato-Balcanice asupra secetei.
Masuri prevazute pentru prevenirea si combaterea desertificarii:
scenarii de determinare a arealelor de manifestare a desertificarii;
protectia factorilor de mediu in conditii de seceta si desertificare;
reabilitarea si dezvoltarea sistemelor de irigatii;
crearea de perdele si cordoane forestiere;
imbunatatirea regimului hidrologic in zonele indiguite ale raurilor;
terasarea terenurilor in panta pentru retinerea apei pe versanti;
promovarea de culturi agricole alternative rezistente la seceta si a masurilor agrotehnice speciale;
reconstructia ecologica a padurilor afectate de uscare;
gestiunea resurselor de apa in conditii de seceta;
monitorizarea zonelor de risc de desertificare si seceta.
Lista de actiuni privind combaterea desertificarii in Romania, propuse pentru perioada 2003-2022 in cadrul proiectului romano-spaniol, elaborat sub egida Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului (2001- 2002) cuprinde 65 pozitii pentru 7 domenii, si anume: legislatie politica si sociala, infrastructura, resurse umane, cercetare stiintifica si elaborarea de baze de date, dezvoltarea rurala si refacerea peisajelor in arealele de risc de desertificare, mediu. Aceste actiuni necesita un efort financiar de peste 10 miliarde Euro.
Prin adoptarea Legii nr. 111 din 5 iunie 1998, Romania a aderat la Conventia Natiunilor Unite pentru combaterea desertificarii in tarile afectate grav de seceta si/sau de desertificare, in special in Africa (adoptata la Paris, la 17 iunie 1994 si intrata in vigoare la 26 decembrie 1994). Pentru atingerea obiectivului acestei conventii este necesara elaborarea unei strategii integrate pe termen lung, care sa se concentreze, in zonele afectate, pe ameliorarea productivitatii terenurilor si pe refacerea, conservarea si managementul durabil al resurselor de pamant si de apa.
La recomandarea Natiunilor Unite, ziua de 17 iunie a fost dedicata " Combaterii desertificarii, secetei si degradarii terenurilor". In acest fel, comunitatea internationala incearca, prin marcarea unei date calendaristice, sa sensibilizeze opinia publica din intreaga lume si, in special, pe cei care promoveaza politici de administrare a suprafetelor de teren sa actioneze in directia diminuarii efectelor desertificarii, secetei si degradarii terenurilor.
Cresterea populatiei, agricultura, urbanizarea, extinderea retelei de circulatie terestra, sporirea continua a consumului de energie, materii prime si materiale, folosirea pe scara tot mai larga a tehnicilor moderne, desi au fost promovate si aplicate in scopul imbunatatirii standardului de viata, au fost insotite si de efecte daunatoare solului, mai mult sau mai putin previzibile. Unele din aceste efecte nedorite pot duce la schimbari radicale ale calitatii solurilor, uneori chiar ireversibile. De aceea, cunoasterea in timp util a acestor probleme si evaluarea lor ca amploare, gravitate si tendinta este o conditie esentiala pentru asigurarea unei corelari optime intre dezvoltarea umana si natura.
Astfel, a aparut necesitatea instituirii unui sistem national de monitorizare, prin care sa se asigure in timp supravegherea, evaluarea, prognoza, avertizarea si interventia operativa, cu privire la starea actuala a calitatii solurilor si la tendintele de evolutie ale acesteia.
Incepand cu anul 1977, potrivit recomandarilor Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (U.N.E.P), a fost instituit Sistemul de monitoring al starii de calitate a solurilor din Romania, ca parte integranta a Sistemului National al Calitatii Mediului Inconjurator. In vederea imbunatatirii si modernizarii procedeului de supraveghere existent, incepand din anul 1992, s-a trecut la un nou sistem de monitorizare a solurilor de pe intregul cuprins al tarii, fundamentat stiintific si armonizat cu cel european.
Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, la solicitarea autoritatii centrale pentru agricultura, va executa, prin incredintare directa, lucrarile specifice monitorizarii solurilor si vegetatiei forestiere, in conformitate cu Programul european de monitorizare forestiera, indiferent de forma de proprietate asupra padurilor. Executarea studiilor pedologice si agrochimice si a studiilor pentru vegetatia forestiera se face pentru toate terenurile agricole si forestiere, indiferent de forma de exploatare sau de proprietate, iar permisiunea accesului in teren este obligatorie pe baza documentelor justificative, cu exceptia zonelor in care accesul este interzis de lege.
Studiile pedologice necesare sistemului national si judetean de monitorizare sol-teren pentru agricultura se actualizeaza cu o periodicitate de 10 ani, iar cele agrochimice, cu o periodicitate de 4 ani si de 1-2 ani in cazul terenurilor poluate.
Evaluarea starii solurilor forestiere se realizeaza din 5 in 5 ani, iar a vegetatiei forestiere, anual.
Obiectivele sistemului national de monitoring al calitatii solurilor vizeaza contributia, cu datele necesare privind solurile, la realizarea Sistemului national de monitoring integrat al mediului inconjurator.
VI.BIODIVERSITATEA
Biodiversitatea este constituita din sistemele ecologice care functioneaza in regim natural si seminatural si din sistemele antropizate prin transformarea si simplificarea primelor categorii.
Biodiversitatea cuprinde toate nivelurile ierarhiei sistemelor biologice: individ, specie, biom si este rezultatul evolutiei raportului dintre rata speciatiei si rata extinctiei. De aceea, ea nu trebuie raportata ca o stare de fapt, ci ca un proces (Cartea Rosie a vertebratelor din Romania. Bucuresti 2005).
Distrugerea biodiversitatii este un semnal de alarma dat de impactul societatii asupra mediului inconjurator. Desi in multe locuri nivelul poluarii a scazut si protectia naturii a fost din ce in ce mai mult integrata in planurile de dezvoltare guvernamentale, biodiversitatea in cadrul Uniunii Europene ramane totusi sub amenintarea unui mare numar de factori perturbatori.
In Romania a existat, din totdeauna, un interes pentru conservarea si prezervarea diversitatii biologice valoroase, interes initiat si sustinut de diversi specialisti.
Romania a participat continuu la politica internationala de mediu, semnand si ratificand cele mai importante conventii, rezolutii, declaratii si acorduri de mediu. Astfel, a participat la: Conferinta Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului Inconjurator, Stockholm 1972, in 1992 la Conferinta Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro, ratificand in 1994 Conventia Diversitatii Biologice, in 2002, la Conferinta Natiunilor Unite de la Johanesburg. Totodata, a ratificat Conventia privind Importanta Internationala a Zonelor Umede (Ramsar, 1991), Conventia de la Berna privind Conservarea speciilor salbatice si habitatelor naturale (1993), Conventia de la Bonn privind Conservarea Cetaceelor Mici din Marea Mediterana si Marea Neagra.
Romania a devenit membra a multor foruri si componente structurale din reteaua ocrotirii si conservarii mediului: BIRDLIFE, ECONET, EMERALD, GREEN CROSS, etc.
Romania este una din tarile europene cu un capital natural deosebit de divers si bine conservat, aceasta datorandu-se in mare masura interferentei pe teritoriul tarii a cinci regiuni biogeografice, din cele 11 europene, respectiv alpina, continentala, panonica, stepica si Marea Neagra
Trebuie precizat ca, in majoritatea tarilor europene, legislatia referitoare la ocrotirea speciilor aflate in pericol este riguros aplicata. Aceste conditii incep a fi create si in Romania, prin promulgarea si aplicarea unei legislatii adecvate. In unele cazuri, pentru mentinerea si refacerea populatiilor aflate in continuu declin numeric, se impun masuri particulare deosebite.
Cadrul legal privind Strategia de conservare a diversitatii biologice este asigurat de Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului, Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national, HG nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone, Legea nr. 462/2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.
Ocrotirea naturii si a diversitatii biologice, protectia mediului fata de presiunea crescanda a activitatii umane au ajuns printre cele mai importante probleme ale omenirii, deoarece de rezolvarea lor depinde dezvoltarea durabila a societatii, pe plan national si international.
Cu exceptia marilor zone agricole si a unor ecosisteme terestre si acvatice aflate sub impactul negativ al unor surse de poluare, in care se inregistreaza modificari ale structurii si dinamicii diversitatii biologice, restul mediului natural se pastreaza in parametrii naturali de calitate, oferind conditiile necesare conservarii diversitatii biologice specifice.
VII.PADUREA
Padurile sunt o componenta majora a Capitalului Natural al tarii, fiind un factor principal de stabilitate ecologica.
Romania este o tara cu o mare biodiversitate si cu un procent ridicat de ecosisteme naturale intacte.
Aici se gaseste cea mai mare suprafata de padure naturala din Europa si pe teritoriul ei sunt numeroase culoare de migratie. Nivelul ridicat al diversitatii ecosistemelor si localizarea geografica se reflecta in bogata diversitate floristica si faunistica.
Printre actiunile strategice pentru gestionarea durabila a padurilor se regaseste si "Conservarea biodiversitatii si asigurarea stabilitatii, sanatatii si functionalitatii padurilor", care se realizeaza prin:
ocrotirea padurilor naturale;
constituirea de rezervatii si parcuri nationale;
conservarea ecosistemelor forestiere vulnerabile;
promovarea speciilor forestiere autohtone locale si combaterea daunatorilor padurilor prin mijloace preponderent biologice;
ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului;
gestionarea durabila a faunei cinegetice si salmonicole.
Comunitatea Oamenilor de Stiinta pentru Protectia Padurilor din Europa a atras atentia asupra importantei pastrarii ultimelor paduri naturale de pe continent si a facut un apel catre Uniunea Europeana pentru oferirea de sprijin in acest sens tarilor in curs de aderare.
Potrivit datelor Programului Forestier WWF International, numai 2-3% din zonele forestiere ale tarilor din Uniunea Europeana pot fi clasificate drept paduri naturale intacte. In acelasi timp, Europa de Est mai adaposteste inca tinuturi intinse acoperite de paduri virgine.
De exemplu, in padurile din Carpati au supravietuit populatii semnificative de carnivore mari, precum ursul si lupul. Aderarea tarilor din Est la Uniunea Europena va creste presiunea economica asupra acestor resurse naturale si de aceea este necesara o initiativa urgenta pentru conservarea ultimelor paduri naturale de pe continent.
VII.1.Starea de sanatate a padurilor
La nivel international, actiunea de supraveghere a starii de sanatate a padurilor se desfasoara prin Coordonarea Schemei Forest Focus a Uniunii Europene privind protectia padurilor din Europa impotriva poluarii atmosferice) si a Programului de Cooperare Internationala privind evaluarea, analiza si supravegherea efectelor poluarii aerului asupra padurilor (ICP-Forests). Aceste doua organisme internationale functioneaza integrat, reunind metodologii unitare, capabile sa asigure
comparabilitate la nivel european si o precizie satisfacatoare informatiilor si rezultatelor obtinute.
In tara noastra, aceasta activitate se desfasoara inca din anul 1990, iar in prezent functioneaza in baza Legii Protectiei Mediului (Legea 137/1995), Codului Silvic (Legea 26/1996), Strategiei de Dezvoltare a Silviculturii romanesti in perioada 2000-2020, Legii 444/2002 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.38/2002 referitoare la functionarea si finantarea Sistemului National de monitorizare sol-teren pentru agricultura, precum si sol-vegetatie forestiera pentru silvicultura, OM nr. 244/2002 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare sol-vegetatie forestiera pentru silvicultura si Hotararii Guvernului 1003/2003 pentru aprobarea Programului national de monitorizare sol-vegetatie forestiera pentru silvicultura.
Starea de sanatate a padurilor este influentata de poluarea aerului, de insecte, boli, incendii, intemperii si alte agresiuni climatice.
Functionarea in Romania a sistemului de monitoring forestier se inscrie in sfera preocuparilor majore, manifestate la nivel european si mondial de supraveghere si conservare a resurselor forestiere.
Obiectivele principale urmarite prin functionarea sistemului de monitoring forestier sunt, pe de o parte, de inregistrare a informatiilor privind evolutia spatiala si temporala a starii padurilor la scara nationala si pe de alta parte, de stabilire a principalelor cauze ale vatamarii padurilor si de evidentiere a sarcinilor si nivelelor critice privind starea factorilor negativi declansatori. Realizarea
acestor obiective necesita o abordare metodologica proprie, prin sisteme de intensitate si reprezentativitate diferite
Conform Ordinului nr. 107/17.02.2004 al ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului se va asigura majorarea fondului forestier proprietate publica a statului in cadrul Programului de extindere a fondului forestier national.In anul 2004 statul a cumparat in vederea impaduririi, prin Regia Nationala a Padurilor Romsilva, o suprafata de 449 ha. Ca urmare a fundamentarii intocmite de Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, prin Ordinul ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 130/20 februarie 2004 s-au definit ca zone deficitare in paduri, judetele Calarasi, Constanta, Braila, Teleorman, Ialomita, Botosani, Galati, Tulcea, Olt, Giurgiu, Dolj si Timis, pe toata suprafata si partial judetele: Buzau, Arges, Vrancea, Iasi, Arad, Bihor, Satu Mare, Cluj si Mures.
Un obiectiv important al strategiei silviculturii romanesti il constituie impadurirea terenurilor degradate. In acest scop, in prima parte a anului 2001, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor impreuna cu Regia Nationala a Padurilor (RNP) au demarat discutiile cu Fondul Prototip de Carbon (Prototype Carbon Fund - PCF) al Bancii Mondiale in vederea identificarii oportunitatilor de cooperare intr-un proiect de impadurire in vederea fixarii carbonului.
Valorificarea resurselor forestiere intr-un mod durabil face ca fondul forestier sa fie un absorbant continuu de carbon, insa exploatarea si utilizarea lemnului in lantul de valorificare din afara padurii contribuie fie la revenirea imediata in aer, fie la stocarea indelungata a carbonului in produsele din lemn. Conform acestui proiect se prevede impadurirea unor terenuri degradate in zona sud-vestica si estica a tarii.
Reducerea continua a suprafetelor acoperite de paduri este un fenomen istoric generalizat. De aceea, extinderea ariilor impadurite a devenit o prioritate, in multe tari europene putandu-se observa o crestere rapida a acestora. Contrar acestei tendinte, in Romania defrisarile ilegale sau exploatarea forestiera intensiva afecteaza puternic situatia padurilor. Pe langa poluare, actiunile umane, ca de pilda inlocuirea padurilor reducerea continua a suprafetelor acoperite de naturale cu plantatii de specii straine, au produs schimbari in flora si fauna, au accentuat eroziunea si au contribuit la schimbari climatice.
Pe parcursul dezvoltarii social umane, rolul si importanta resurselor forestiere au crescut, dar cu diferente foarte semnificative de la o epoca la alta sau de la o zona geografica la alta; de la inceputul dezvoltarii umane si pe tot parcursul istoriei societatii, padurile, are au ocupat cea mai mare parte din suprafata uscatului, au pierdut mereu dar in ritmuri diferite, din intindere si au jucat un rol din ce in ce mai important prin
produsele si influentele lor binefacatoare, asupra mediului fizic, biologic si asupra existentei si securitatii social-umane.
Cu toate ca resursele forestiere continua sa se diminueze, cerintele de lemn si mai ales lemn pentru utilizari industriale au continuat sa creasca si se intrevede inca un ritm ascendent de utilizarea lemnului. Aceste nevoi au condus la constientizarea cat mai larga a rolului si importantei padurilor, la necesitatea dezvoltarii stiintelor silvice pentru a gasi solutii privind presiunile antropice si acoperirea nevoilor societatii, in continua crestere, cu produse si servicii, precum si la adoptarea unor legi si programe, la niveluri nationale sau internationale, de aparare si dezvoltare a fondului forestier. Influenta publicului asupra padurii este in general negativa, manifestata prin nerespectarea legislatiei silvice si de mediu privind taierile de arbori, amenajarea locurilor de campare, colectarea si transportarea deseurilor menajere in locuri stabilite de organele competente, aprinderea focurilor etc.
Odata cu diversificarea tipului de proprietate asupra padurilor, au fost desfasurate actiuni de constientizare a proprietarilor de padure, persoane fizice si juridice, referitoare la rolul si functiile socio-economice ale padurii, in scopul valorificarii potentialului ei la parametri optimi.
Colaborarea cu asociatiile proprietarilor de paduri urmareste realizarea unei conceptii unitare asupra gospodaririi padurilor, in vederea asigurarii unui management durabil al acestora si crearii conditiilor de asigurare a continuitatii in exercitarea functiilor pe care le are padurea.
Prejudiciile ce se aduc biodiversitatii, in general, constau in parcarea autovehiculelor in locuri nepermise, pe terenuri cu vegetatie, aruncarea de deseuri menajere la intamplare, degradarea arborilor si plantelor, prin ruperea de flori, de ramuri, recoltari de plante din zone speciale de conservare, scrierea pe arbori, deranjarea prin strigate a faunei salbatice, aprinderea de focuri in locuri nepermise si lasarea acestora aprinse la plecare etc.
De asemenea presiuni se exercita asupra padurilor, in special a celor din apropierea oraselor, prin depozitarea necontrolata a deseurilor industriale si menajere, poluarea cu substante nocive emanate de instalatiile industriale ale combinatelor siderurgice, precum si prin fenomene de poluare transfrontiera
Cu certitudine, padurea este componenta indispensabila a universului nostru pamantean, dar este expusa mereu dezavantajului dat de dorintele noastre cotidiene.
In prezent tot mai multe efecte economice ale silviculturii se impletesc cu efectele sociale, impactul silviculturii si mediului devenind tot mai puternic. Se poate aprecia ca tendinta actuala a silviculturii este de a se plia pe conservarea mediului si a habitatelor, in concordanta cu politica de mediu a Comunitatii Europene.
VIII.MEDIUL URBAN
Factorii de mediu: aerul, apa, solul, flora, fauna au suferit sub impactul activitatii umane modificari cantitative si calitative importante, mai ales in ultimele decenii, ca urmare a valorificarii intensive a resurselor naturale, dezvoltarii industriei, centrelor populate (asezarilor umane) etc.
Activitatile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toti factorii de mediu, de aceea aceste activitati trebuie controlate si dirijate, astfel incat sa se reduca la minim impactul asupra mediului.
Activitatile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toti factorii de mediu, de aceea aceste activitati trebuie controlate si dirijate, astfel incat sa se reduca la minim impactul asupra mediului.
Din masuratorile efectuate si, in baza rezultatelor obtinute si comparate cu actele normative in vigoare, zonele urbane din tara se pot clasifica in:
zone urbane cu poluare redusa, cum sunt: Piatra Neamt, Sfantu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Alexandria, Anina, unde valorile medii anuale se situeaza in jurul valorii normei sanitare sau sub aceasta valoare. Depasirile sporadice inregistrate se datoreaza activitatilor industriale specifice zonelor respective, cat si traficului rutier;
zone urbane cu poluare medie, cum sunt: Bucuresti, Suceava, Bacau, Targoviste, Galati,Craiova, Tulcea, Resita, unde valoarea concentratiilor medii anuale depaseste limita numai la unii poluanti;
zone urbane puternic poluate, cum sunt: Zlatna, Baia Mare, Copsa Mica, Medias, Hunedoara si Calan, unde concentratiile medii anuale depasesc norma sanitara la majoritatea indicatorilor.
Pana in anul 2002, calitatea apei potabile a fost evaluata conform STAS 1342/1991 - Apa potabila, iar conditiile de aprovizionare cu apa, conform ordinului MS 536/1996 - Norme de igiena.
Cea mai importanta schimbare legislativa in domeniul apei potabile o reprezinta Legea nr.458/2002 privind calitatea apei potabile, care este transpunerea Directivei 98/83/CEE -Calitatea apei destinate consumului uman. Legea reglementeaza calitatea apei potabile, avand ca obiectiv protectia sanatatii oamenilor impotriva efectelor oricarui tip de contaminare a acesteia, prin asigurarea calitatii ei de apa curata si sanogena.
Supravegherea aprovizionarii populatiei cu apa potabila este responsabilitatea Ministerului Sanatatii si Familiei, in conformitate cu Legea 100/1998 privind asistenta in sanatatea publica. Monitorizarea calitatii apei potabile, inspectia si autorizarea sanitara a sistemelor publice de aprovizionare cu apa si a fantanilor publice se face de catre Directiile de Sanatate Publica judetene si a municipiului Bucuresti.
Mediul in care traieste omul este definit in primul rand de calitatea aerului, apei, solului, locuintei, alimentelor pe care le consuma, precum si a mediului in care isi desfasoara activitatea. Strans legata de acesti factori, influentata si determinata imediat sau dupa o perioada de timp, este starea de sanatate a populatiei.
Sanatatea (dupa Organizatia Mondiala a Sanatatii) reprezinta integritatea sau buna stare fizica, psihica si sociala a individului si colectivitatilor. Ea nu se adreseaza numai individului ci si colectivitatii, sau chiar in primul rand colectivitatii umane.
Precizarea acestor aspecte este importanta pentru a intelege de ce este necesara colaborarea tuturor celor implicati in elaborarea Planului National de Sanatate Publica (ministerele responsabile pentru mediu, sanatate, agricultura si alimentatie, transporturi, amenajarea teritoriului, industrie, turism, finante etc).
Starea de confort si de sanatate a populatiei poate fi perturbata de poluare sub toate formele ei, fie ca este poluare chimica, poluare fonica, poluare acustica sau alt gen de poluare.
Cunoasterea si determinarea unor factori de risc de mediu au o deosebita importanta si constituie poate, cea mai valoroasa activitate pentru promovarea si pastrarea starii de sanatate a populatiei.
Evaluarea starii de sanatate a populatiei consta in identificarea factorilor de risc, care tin de:
calitatea aerului citadin;
alimentarea cu apa potabila;
colectarea si indepartarea reziduurilor lichide si solide de orice natura;
zgomotul urban;
habitatul - conditii improprii (zgomot, iluminat, aglomerarea populationala etc);
calitatea serviciilor (de toate tipurile) oferite populatiei.
VIII.1.Efectele poluarii aerului asupra starii de sanatate
Dintre factorii de mediu, ponderea cea mai importanta in relatia dintre starea de confort si sanatate a populatiei pe de o parte si calitatea mediului in zonele locuite pe de alta parte, o detine aerul.
Mediul ambiant poate influenta sanatatea prin:
Factori fizici (clima, aer, apa, sol, zgomot, poluare radiatii)
-factori biologici (hrana, microorganisme, calitatea nutritiva si microbiologica a alimentelor);
-factori socio-comportamentali si organizationali (structura sociala, mobilitatea populatiei,educatie, cultura, factori economici, stress).
Actiunea factorilor de mediu asupra sanatatii este foarte diversa. Atunci cand intensitatea poluarii este mai mare, actiunea asupra organismelor este imediata. Cel mai frecvent insa, actiunea factorilor de mediu are intensitate redusa determinand o actiune cronica, de durata, cuantificarea efectului fiind greu de evaluat.
Poluarea aerului are atat efecte directe cat si efecte indirecte asupra sanatatii populatiei.
Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei
Efectele indirecte sunt reprezentate de modificari produse de poluarea aerului asupra mediului si indirect asupra sanatatii umane -schimbarile climatice, incalzirea globala sau urmare a expunerii la agentii poluanti.
Disconfortul este produs de unele substante prezente in aer. Desi se gasesc in concentratii mici, acestea au o influenta negativa asupra sanatatii populatiei.
Disconfortul psihic este generat de poluarea fonica din traficul rutier sau din alte activitati.
Pentru urmarirea impactului poluarii mediului asupra sanatatii populatiei este necesara urmarirea anumitor indicatori de sanatate, agreati si propusi de Comunitatea Europeana, care pot scoate in evidenta gradul in care sanatatea populatiei poate fi influentata in urma expunerilor de scurta durata sau a expunerilor pe perioade mai lungi. Pentru aceasta sunt alesi indicatori de sanatate generali si specifici unor boli acute sau cronice.
Poluarea atmosferei produce, in primul rand, afectiuni la nivelul aparatului respirator, aparatului digestiv, sistemului osteo-muscular, sistemului nervos si organelor de simt, aparatului genitourinar, boli infectioase si parazitare.
La nivelul cooperarii internationale, in domeniul protejarii sanatatii Romania participa la
Programul European APHEIS (Air Pollution and Health an European Information System -Sistemul Informatic European pentru PoluareaAerului si Sanatate) de monitorizare a poluarii aerului si evaluare a impactului acesteia asupra sanatatii umane.
VIII.2.Poluarea aerului in zona urbana
Poluarea aerului este potential cea mai grava problema pe termen scurt ,mediu si lung.Efectele poluarii care patrund peste tot dauneaza sanatatii, degradeaza constructiile si nu in ultimul rand mediul natural Pentru aceasta, se prevad in mod obligatoriu masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecare localitati si zone, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor verzi, dupa cum urmeaza;
-realizarea de noi spatii verzi in interiorul localitatilor urbane si imbunatatirea celor existente
-continuarea actiunilor de plantare a puietilor de salcam, stejar, molid, tei si gard viu in parcuri
- amenajarea parcurilor cu alei, locuri de joaca, banci
- urmarirea respectarii normelor regulamentului general de urbanism privind raportul numar locuitori/spatii verzi in localitatile urbane;
-extinderea perdelelor de protectie in zonele industrializate
Protectia mediului inconjurator a aparut ca problema a omenirii in momentul in care
s-a adancit tot mai mult contradictia dintre om si natura, devenind in zilele noastre o
problema majora, a intregii omenirii. Activitatile omului, orientate spre exploatarea intensiva a
resurselor naturale, afecteaza din ce in ce mai mult starea factorilor de mediu. Cu decenii in
urma, interventia omului era de mica amploare si nu lasa urme pronuntate, datorita puterii de
regenerare a naturii. In prezent, din cauza dezvoltarii explozive a industriei, agriculturii si a
celorlalte activitati, agresiunile asupra factorilor de mediu au depasit pragul limita de regenerare
a naturii. Omenirea se confrunta cu poluari locale, dar mai ales cu poluari transfrontaliere ale
factorilor de mediu (apa, aer).
Poluari accidentale cu impact major asupra mediului
Poluarea accidentala poate fi considerata ca un accident major de mediu produs printr-o
descarcare in mediu, din motive foarte complexe, a unui agent poluant in asemenea cantitate incat afecteaza toate structurile acestuia si necesita masuri imediate de interventie si depoluare a mediului. Poluarea accidentala este, de cele mai multe ori, de intensitate mare si de scurta durata.
In toate cazurile, urmarile acestor accidente de mediu sunt importante sub aspect social,
ecologic si economic. La fel de importante sunt preocuparile omului, ale societatii si mai ales ale
specialistilor din domeniu, pentru prevenirea accidentelor si pentru interventiile imediate in
vederea reducerii si eliminarii pagubelor produse.
Poluarea apei reprezinta orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau
bacteriologice ale apei, produsa prin accident, avarie sau alta cauza asemanatoare, ca urmare
a unei erori, omisiuni, neglijente ori calamitati naturale si in urma careia apa devine improprie
folosirii posibile inainte de poluare.
Sursele de poluare ale resurselor de apa sunt reprezentate de obiectivele industriale,
exploatarile de materii prime (minereuri neferoase, feroase, carbuni, petrol), antrenarea
pesticidelor, de pe terenurile agricole si chiar fertilizantilor (azotati, fosfati) in procesul scurgerii de suprafata, apele menajere incarcate cu produse chimice organice, cu detergenti etc.
In tara noastra, poluarile accidentale si accidentele majore se produc in principal
datorita functionarii necorespunzatoare a instalatiilor industriale (unele sunt depasite fizic si moral), defectiuni ale acestora ce au ca rezultat emisii de poluanti,incendii, neglijente in
exploatarea utilajelor etc.
Nu trebuie omis nici aspectul legat de inmultirea infractiunilor savarsite de catre persoane particulare, uneori neidentificate, prin furtul de produse petroliere din conductele de transport
Poluari cu efect transfrontier
Pentru activitatile ce se desfasoara pe teritoriul Romaniei, care pot avea efecte semnificative pe teritoriul altor tari, se aplica prevederile Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontier, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991, ratificata prin Legea nr. 22/2001.
Conform Conventiei de la Espoo, o evaluare a impactului asupra mediului este necesara, la ea participand toate tarile afectate. In anul 2004, in Romania nu s-au inregistrat poluari semnificative cu efect transfrontier, care sa afecteze factorii de mediu din tarile vecine.
In fiecare an observam ca suprafata padurilor scade, a deserturilor creste, dealurile si
terenurile agricole se erodeaza si stratul de ozon se subtiaza. Cu cat gradul de dezvoltare al
unei tari este mai avansat, cu atat locuitorii acestuia polueaza mai mult, cu cat folosesc mai
multa energie, cu atat consuma mai multe resurse.
In tara noastra sectorul energetic a contribuit ca factor major de degradare a mediului prin dezvoltarea centralelor electrice pe carbuni inferiori. Poluarea in acest sector poate fi cauzata
de procesul de productie a energiei primare, de transport, conversie si consum. Sectorul
energetic contribuie la emisia in atmosfera a unor cantitati insemnate de dioxid de sulf SO
monoxid de carbon CO, dioxid de carbon CO , oxizi de azot NOx si particule fine, precum si la deversarea de ape reziduale. In aceeasi masura activitatile desfasurate in domeniul energetic pot avea un impact semnificativ asupra conservarii biodiversitatii si a peisajului.
Centrala nuclearo-electrica polueaza mediul prin debitul mare de apa necesar in sistemul de racire si prin continutul in radionuclizi al gazelor, lichidelor si materialelor solide evacuate. Apa calda provenita din sistemul de racire poate provoca poluarea termica in zona de evacuare, deci o inmultire a algelor, disparitia unor specii.
Centralele eoliene ocupa o mare suprafata de teren si prin zgomot produc poluare fonica - mult mai redusa, comparativ cu celelalte surse de energie.
Centralele solare blocheaza o suprafata mare de teren pentru captare, dar nu au alt impact asupra mediului.
Romania incearca sa se alinieze cu tarile Uniunii Europene in privinta principalelor prevederi referitoare la impactul sistemelor energetice asupra mediului. Reducerea impactului sistemelor energetice asupra mediului si apropierea normelor prevazute in acest domeniu de
reglementarile Uniunii Europene urmeaza sa se realizeze prin: lucrarile de reabilitare si
modernizare, ecologizarea haldelor de zgura si cenusa, monitorizarea continua a calitatii mediului in zona marilor obiective energetice, reabilitarea solurilor poluate si reintroducerea acestora in circuitul agricol, reducerea emisiilor de noxe la rafinarii si minimizarea pierderilor, refacerea ecologica a unor zone petrolifere prin reducerea riscului in operare.
De asemenea, in domeniul petrolier urmeaza sa se produca benzine si motorine ecologice si sa se continue adoptarea de norme si reglementari pentru stabilirea conditiilor de introducere pe piata a unor produse petroliere in conformitate cu standardele Uniunii Europene.
In sectorul extractiv se va urmari monitorizarea, prevenirea si reducerea impactului asupra mediului, precum si reabilitarea zonelor miniere dezafectate.
CONCLUZIE
In conditiile dezvoltarii civilizatiei, cu toate avantajele si dezavantajele ei, protectia si imbunatatirea conditiilor de mediu au devenit pentru intreaga umanitate un obiectiv primordial, o sarcina dificila a carei realizare presupune nu numai eforturi material-financiare si organizatorice nationale si internationale, ci si fundamentarea unor conceptii stiintifice pentru aceasta activitate, formarea si dezvoltarea unei cunostinte ecologice.
In conceptia de elaborare a strategiilor si politicilor economice ale guvernelor s-a produs o modificare esentiala, potrivit careia s-a considerat ca activitatea de protectie a mediului reprezinta o componenta necesara transformarii sistemului economic si a dezvoltarii durabile a societatii.
Transformarile care au loc la nivel global in ceea ce priveste calitatea mediului, impun gasirea unor solutii pentru a asigura mentinerea echilibrului ecologic al planetei, in conditiile unei dezvoltari durabile
Politica de protectie a mediului, ca parte a politicii generale de dezvoltare economico-sociala, poate fi conceputa numai in contextul general al politicii de dezvoltare economica, cu prognozarea pe termen mediu si lung. Politicile de mediu trebuie armonizate cu programele de dezvoltare in toate domeniile, iar reusita luptei impotriva poluarii nu poate fi decat rezultatul coordonarii si dezvoltarii economiei globale
Principiul de a aborda intai paguba si apoi remedierea, este pus in discutie si nu constituie singura cale. Managementul ecologic are la baza un principiu confirmat: prevenirea este intotdeauna mai buna si mai economica decat tratarea.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 5636
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
