Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


DEZVOLTAREA DURABILA A ARTEREI NAVIGABILE A DUNARII

Hidrologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DUNAREA – Artera navigabila, abordare sistemica
Proiectarea vasului de reactie
Determinarea fierului din apa
APLICATII STATISTICE IN HIDROLOGIE. CORELATII SI GENERALIZARI
APE STATATOARE
APELE SUBTERANE SI IZVOARELE MINERALE DIN BAZINUL CRISULUI ALB
Lacul Siutghiol
UTILIZAREA RESURSELOR DE APA SI CALITATEA LOR – CRISUL ALB
MAREA NEAGRA
Porturile romanesti de pe Dunare si canalele navigabile


DEZVOLTAREA DURABILA A ARTEREI NAVIGABILE A DUNARII

Noua abordare sistemica a conceptului de dezvoltare include componente interdependente de ordin economic si social, dar si psihosocial, juridic, administrativ etc. Conexiunile dintre principalii indicatori ai dezvoltarii economico-sociale , si anume cresterea populatiei, resursele de materii prime, cresterea economica, consumul populatiei, protectia sociala si mediul natural[1]sunt corelate cu natura drepturilor de proprietate asupra pamantului, influentele sociale si stratificarea societarii, organizarea si motivatia birocratiilor guvernamentale, sistemul administratiei publice, natura atitudinilor populare cu privire la munca, timp liber si autoperfectionare, inclusiv atitudinile elitelor economice si politice .




Dezvoltarea este un proces multidimensional implicand schimbari majore in structurile sociale, in atitudinile populare si in institutiile nationale, urmarindu-se accelerarea cresterii economice, reducerea inegalitatii si eradicarea saraciei (Jula si colaboratorii, 1999) . Astfel, valorile pe baza carora se realizeaza dezvoltarea sunt[3]:

substenanta – abilitatea dezvoltarii economice de a asigura acoperirea nevoilor de baza pentru marea majoritate a populatiei unei tari;

autorespectul – implica autoconsiderarea de catre individ a propriei personalitatea;

libertatea – marcheaza avantajul cresterii economice ca fiind acela al cresterii posibilitatilor oamenilor de a alege (Jula si colaboratorii, 1999).

Orice strategie de dezvoltare economic a isi propune trei obiective majore[4]:

cresterea posibilitatilor de realizare si distribuire pe scara larga a bunurilor necesare unei subzistente decente;

cresterea nivelului de trai, incluzand suplimentar venituri ridicate, mai multe locuri de munca, o mai buna educatie, o mai mare atentie acordata valorilor culturale si umaniste, respectiv generarea unui mai mare autorespect national si individual;

cresterea nivelurilor oportunitatilor economice si sociale care sunt disponibile la nivel micro/macrosocial. Dezvoltarea durabila restructureaza ierarhia valoric a parametrilor functionali in ceea ce priveste metoda de abordare a problemelor dezvoltarii. “Modificarea de accent” pe care o propune conceptul dezvoltarii durabile releva mediul ca valoare, respectiv ca rezultanta a altor trei valori: estetica, ecologia si economia (evaluare calitativa). Elementele precum refacerea mediului natural si utilizarea judicioasa a resurselor naturale primesc o anumita prioritate in conceptia politica generala de amenajare a spatiului.

Specialistii plaseaza conceptul de dezvoltare durabila printre cele cinci mari principii ale eticii stiintifice , alaturi de principiul echitatii, principiul precautiei, deontologia activitatilor stiintifice si organizarea dezbaterilor si luarilor de decizii. Adoptarea principiilor dezvoltarii durabile presupune o reorientare a perspectivei tehnocentrice catre una ecocentric a in toate aspectele de amenajare a teritoriului (C. Popse, S. Vrabete, 1999)[5].

Problemele globale referitoare la echilibrul factorilor de mediu au o importanta majora in studiul conceptului de dezvoltare economico -sociala durabila: astazi, pentru maine, toate problemele legate de resurse (aerul, solul, apa, de poluare si degradare a mediului) sunt analizate interdependent de dezvoltarea economico-sociala si dezvoltarea tehnologica.

Si in cazul Canalului Dunare – Marea Neagra se evidentiaza o “autentica problema globala” in care exista aceasta interconexiune a problemelor ecologice, de echilibru al factorilor naturali si economici. Insa, se impune si implicarea unui control politic multinational pentru rezolvarea oportuna si eficienta a acestor probleme complexe privind Dunarea.

Securitatea alimentara constituie o alta preocupare importanta la nivel mondial. Spre exemplu, analizand evolutia cantitatii de cereale pe perioada de timp indelungata, se observa o tendinta de scadere (masurate in zile de consum, rezervele de cereale au scazut de la 78 de zile in 1993, la numai 62 de zile in 1995). In perspectiva, mentinerea acestei tendinte se pare ca va ridica continuu pretul lor.

Promovarea conceptului de dezvoltare economica si sociala durabila /viabila a fost adoptat, la cel mai inalt nivel politic, la Conferinta U.N.C.E.D. (Consiliul Natiunilor Unite pentru Economie si Dezvoltare) de la Rio de Janeiro, in iunie 1992 si Rio+10 Johannesburg 2002, in scopul cooperarii internationale si pentru programele nationale de actiune. La elaborarea noului concept au lucrat si prestigiosi economisti, printre care si Nicolas Georgescu-Röegen. Principiile si obiectivele dezvoltarii durabile, parafate de sefi de stat si guverne din 140 tari, au fost inscrise in Declaratia de la Rio si in Programul de actiune Agenda 21.

Principiul fundamental al dezvoltarii durabile evidentiaza responsabilitatea (non)politica pentru bunastarea mentala, sociala si economica a fiecarui popor. Pentru implementarea acestui principiu apare necesitatea de a se „actiona la unison” in vederea adoptarii diferitelor strategii si obiective.

Astfel, „dezvoltarea durabila reprezinta o alternativa in conditiile cooperarii la nivel global, regional si local, iar asigurarea dezvoltarii durabile constituie o responsabilitate a fiecarui individ”[6]. Chiar actuala reforma economica este conexata, prin actiuni interdependente, la promovarea dezvoltarii economico-sociale durabile: mediul de afaceri, grupurile de interese, comunitatea stiintifica, invatamantul/educatia, miss ­media si organizatiile (non)guvernamentale.

Pentru operationalizarea Agendei 21, Adunarea Generala a ONU a hotarat, prin rezolutia nr. 47/1991/1993, infiintarea Comisiei Interguvernamentale pentru Dezvoltare Durabila. Scopul acesteia este monitorizarea rezultatelor obtinute in realizarea Agendei 21, evaluarea acestora, elaborarea de recomandari pentru Adunarea Generala si colaborarea cu alte organisme interguvernamentale ale ONU care se ocupa de mediu si dezvoltare. In cadrul sistemului Natiunilor Unite a fost creat Comitetul Interagentiilor pentru Dezvoltare Durabila, al carui presedinte este insusi secretarul general al ONU, si are ca scop facilitarea implementarii continutului Agendei 21.

Din ce in ce mai multe state ale lumii contemporane lucreaza cu acest concept in Comisiile Nationale pentru Dezvoltare Durabila. Aceste comisii si-au stabilit principii si obiective proprii, corelate cu reformele economice, dar si cu potentialul economic si social real.

Din anul 1993, dupa Conferinta de la Rio de Janeiro, o serie de guverne si-au constituit organisme nationale pentru aplicarea principiilor dezvoltarii durabile (Comisii, Comitete Nationale etc.). Printre primele se pot enumera: Finlanda (Comisia Nationala Finlandeza pentru Agricultura Durabila), Ungaria, Belgia (Consiliul National Belgian pentru Dezvoltare Durabila, sub presedintia Printului Filip), Spania (Consiliul pentru Mediu ), Suedia (Agenda 21 Suedeza), Austria (Planul National de Mediu Austriac) si Polonia (Comisia pentru Dezvoltare Durabila)[7].

In contextul abordarii globale a dezvoltarii durabile o atentie deosebita o suscita analiza conexiunilor dintre demografie si dezvoltare economica. Astfel, in septembrie 1994 a avut loc la Cairo Conferinta Internationala pentru Populatie si Dezvoltare, in care cele 179 delegatii

participante au adoptat planul de actiune Oamenii lumii pentru un anumit control al cresterii demografice mondiale (la nivelul anului 2050, populatia Globului se va plasa in jurul cifrei de 9 miliarde de locuitori).

O viziune globala se propune pentru zonele montane, 'plamanii planetei', de dimensiuni mai mari, cuprinzand chiar mai multe tari. Exemplificatoare in acest sens este Conventia Albilor, incheiata in 1992, intre ministerele mediului din Austria, Franta, Germania, Liechtenstein, Slovenia si Elvetia. Programele adoptate sustin obiective specifice in domeniul turismului, traficului auto, planificarii regionale, protectiei mediului, agriculturii si silviculturii montane.

Astfel, dezvoltarea durabila reprezinta abilitatea unei economii nationale de a mentine un echilibru intre conditiile sociale, economice, tehnice si de mediu in procesul de dezvoltare, cu alte cuvinte, capacitatea unei economii nationale de a sus tine o politic a de dezvoltare durabila in care consumul si productia sa se realizeze conservand calitatile si resursele mediului.

Integrarea Romaniei in structurile europene si euro-atlantice presupune acceptarea doctrinei dezvoltarii durabile nu atat ca pe o optiune benevola, posibila printre multe altele, ci ca singura cale responsabila de proiectarea dezvoltarii pe termen mediu si lung, in concordanta cu interesul national si cu cerintele colaborarii internationale.

In 1997, Romania, in urma demersurilor facute de Ministerul Afacerilor Externe, a primit finantare prin Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru proiectul de infiintare (sub egida Academiei Romane si a Fundatiei Universitarii Marii Negre) a Centrului National pentru Dezvoltare Durabila care a avut ca prima misiune elaborarea Agendei 21 pentru Romania.

Problema cheie a dezvoltarii durabile nu numai pentru Romania o constituie - ca singura alternativa de asigurare a calitatii vietii ­reconcilierea intre doua aspiratii umane care sustin concomitent necesitatea continuarii dezvoltarii economice si sociale, dar si conservarea capitalului natural, constituit din resurse (ne)regenerabile.

In acest sens, pentru perioada cu orizontul 2020, Romania isi propune urmatoarele[8]:

obiectiv fundamental

• cresterea bunastarii si prosperitatii individuale si a ansamblului social la nivel national, urmarind o dezvoltare economica in limitele de suport ale Capitalului Natural, intr-un mod care sa garanteze si calitatea vietii generatiilor viitoare.

obiective principale

asigurarea starii de sanatate a populatiei; asigurarea complementaritaii si corelarii intre toate sectoarele economice si sociale, in scopul dezvoltarii umane durabile;

stabilirea sectoarelor si directiilor cu potential competitiv ca prioritatea ale dezvoltarii durabile, in contextul tendintelor majore pe plan mondial si in conformitate cu obligatiile internationale asumate de Romania;

redimensionarea si remodelarea structurii economico-sociale si transformarea ei intr-un sistem durabil; asigurarea unei cresteri continue si stabile a nivelului de trai si in concordanta cu criteriile de integrare in UE;

stoparea procesului de deteriorare a Capitalului Natural si initierea refacerii acestuia;

dezvoltarea unui sistem legislativ si institutional coerent, compatibil cu cel al tarilor din UE si consolidarea democratiei prin stimularea participarii civice;

formarea resursei umane la nivelul exigentelor stiintifice, tehnologice si informationale, pe plan international, din toate sectoarele economice si sociale ;

monitorizarea si evaluarea permanenta a performantelor economice, sociale si de protectie a mediului printr-un sistem de indicatori cantitativi si calitativi determinabili. Asadar, implementarea conceptului dezvoltarii durabile impune interdisciplinaritate, dialog si relatii permanente atat la nivel national, cat si international.

In concluzie, se poate aprecia ca modificarea perspectivei abordarii dezvoltarii economico -sociale, amplificata prin conceptul de dezvoltare durabila, reprezinta, in fapt, „o noua atitudine fata de relatia complexa om -activitati socio-economice - mediu natural, respectiv largirea analizei influentelor reciproce si a lanturilor cauzale, precum si adancirea studiului ariilor de relevanta. Noul concept priveste acest raport in mod bilateral, in contextul unui sistem global, ceea ce inseamna ca atat satisfacerea nevoilor umane, cat si protejarea si conservarea mediului natural (a nevoilor acestuia) sunt privite in mod egal”[9].

1 Declaratie pentru mediu si dezvoltare durabil a in regiunea carpatica si dunareana, Bucuresti, 30 aprilie 2001[10]

Noi, sefii de stat si inalti reprezentanti ai statelor participante la Conferinta la nivel inalt pe tema Mediului si Dezvoltarii Durabile in Regiunea Carpatica si Dunareana,



tinand cont de Declaratia de la Stocholm din 1972 a Conferintei Natiunilor Unite pe tema Mediului Uman si de Declaratia de la Rio din 1992 a Conferintei Natiunilor Unite pe tema Mediului si Dezvoltarii,

reafirmand importanta implementarii angajamentelor politice si legale luate de catre comunitatea internationala ca urmare a acestor si altor conferinte, in special la nivel pan-European,

fiind constienti ca o revizuire a celor zece ani care au trecut si o evaluare a angajamentelor luate in cadrul Declaratiei de la Rio, precum si implementarea Agendei 21 ce va avea loc la Conferinta Internationala la nivel inalt pe tema Dezvoltarii Durabile de la Johannesburg in 2002 vor oferi o ocazie exceptionala pentru viitoarele actiuni de intarire a cooperarii internationale pentru a putea face fata provocarilor dezvoltarii durabile a secolului XXI,

fiind convinsi ca trebuie facute noi eforturi pentru a atinge acest scop, eforturi din partea tuturor tarilor regiunii carpato-danubiene, intr-un spirit de solidaritate regionala,

respectand principiul responsabilitatii comune si totusi diferentiate de administrare a resurselor de mediu si naturale astfel incat sa se promoveze dezvoltarea durabila in beneficiul actualelor si viitoarelor generatii, recunoscand faptul ca regiunea carpatica este o comoara naturala de o mare frumusete si valoare ecologic a, un rezervor de biodiversitate, confluenta celor mai mari rauri, precum si cea mai mare suprafata de paduri virgine din Europa ,

recunoscand de asemenea deosebita importanta economica si sociala a Dunarii si afluentilor sai, fiind un important fluviu european cu multiple intrebuintari si functii, precum si semnificatia sa ecologica si valoarea sa ca habitat natural pentru nenumarate specii de animale salbatice,

recunoscand ca o evaluare stiintifica internationala a biodiversitatii facuta de catre Fondul International pentru Natura a identificat Muntii Carpati si Delta Dunarii ca fiind doua dintre cele mai importante ecoregiuni ale lumii cu o selectie reprezentativa a celor mai impresionante si distinctive resurse biologice internationale,

fiind constienti de faptul ca eforturile de protejare, mentinere si administrare durabila a resurselor naturale ale Muntilor Carpati si ale bazinului Deltei Dunarii nu pot fi facute de catre o singura tara, ci trebuie sa avem o cooperare regionala,

accentuand ideea cooperarii pe tema mediului si dezvoltarii durabile ca fiind un sprijin pentru eforturile de a avea stabilitate si pace in regiune,

apreciind eforturile ce au fost facute la nivel local, regional, national si international de a mari cooperarea si sprijinul acordat mentinerii si protejarii valorilor si resurselor naturale,

recunoscand faptul ca populatiile din regiunea carpatica si din bazinul Deltei Dunarii au dezvoltat si mentinut diverse traditii si practici ce

au ajutat la asigurarea bazelor pentru dezvoltarea durabila a resurselor naturale ale regiunii,

exprimandu-ne aprecierea la adresa Natiunilor Unite si institutiilor lor specializate, altor organizatii internationale pentru sprijinul acordat tarilor Europei de sud-est prin intermediul programelor si proiectelor concrete si pentru asistenta in rezolvarea consecintelor conflictelor din Balcani asupra mediului si asezarilor umane,

considerand ca formarea de capacitati si intarirea institutionala, precum si activitatea specifice in domeniul educatiei, participarea publica si constiinta ecologica sunt cerinte esentiale pentru dezvoltarea durabila in regiune,

ne declaram intentia de a incuraja si sprijini:

1.(a) cooperare internationala si regionala pentru a mentine si reface valorile naturale si pentru a imbunatati starea mediului in regiunea carpatica si bazinul Dunarii,

(b) eforturi regionale si masuri concrete avand ca scop comun dezvoltarea durabila,

(c) initiative bilaterale locale, regionale si nationale care demonstreaza abilitatea oamenilor de a trai in armonie cu natura in regiunea carpato-danubiana,

(d) evaluari comune ale politicilor si programelor de dezvoltare care asigura integrarea considerentelor economice in dezvoltarea economic a si sociala pentru a preveni efectele daunatoare din punct de vedere al costurilor si pentru a mari impactul solutiilor orientate spre piata,

(e) reunirea in cadrul unui parteneriat a organismelor din sectorul privat, institutiilor guvernamentale, centrelor de cercetare si educatie si a ONG-urilor pentru a avea un dialog constructiv asupra metodelor si mijloacelor practice de a conserva natura si de a avea dezvoltare durabila,

(f) cooperarea cu si intre actionari si parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in conformitate cu principiile Conventiei pe tema accesului la informatie, participarii publice la luarile de decizii si accesul la justitie si in ceea ce priveste problemele de mediu (Aarhus, 1998),

(g) cooperarea regionala pentru a atinge obiectivele Conventiilor importante ale Natiunilor Unite, in special Conventia Cadru pe tema schimbarilor climatice si Conventia pe tema diversitatii biologice ( Rio de Janeiro, 1992),

(h) intarirea implementarii acordurilor ecologice bilaterale si multilaterale pentru a preveni si reduce poluarea, pentru a pastra diversitatea biologic a, pentru a evita si atenua urgentele ecologice ,

(i) actiunile comune din cadrul Programului Regional de Reconstructie Ecologica in Europa de sud-est in cadrul Pactului de Stabilitate,

2. (a) activitatile pentru dezvoltarea noilor instrumente regionale interguvernamentale pentru conservare si dezvoltarea durabila in regiunea carpatica, prin acordarea de atentie deosebita celebrarii Anului International al Muntelui in 2002, precum si Conferintei Ministeriale Mediul pentru Europa (Kiev, 2003) ,

(b) noile metode si mijloace de abordari integrate si participatorii a dezvoltarii durabile in regiunea carpatica prin acordarea de atentie problemelor specifice ale industriei, agriculturii, silviculturii, dezvoltarii rurale, mostenirii culturale, energiei, mineritului si transportului la nivel regional, prin cooperare cu actionari nationali, sectorul privat si organizatiile

internationale, evaluandu-se impactul ecologic al acestor activitatea si gasind solutii comune pentru a raspunde provocarilor ecologice,

(3).(a) activitatile Comisiei Internationale pentru Protectia Dunarii (ICPDR), de exemplu elaborarea unui Plan de management al bazinului Dunarii in conformitate cu Directiva Cadru a UE cu privire la ape ,

(b) implementarea Programului de Actiune Comuna (JAP) si a Platformei comune (Linii Directoare pentru Dezvoltarea Politicilor si Actiunilor Nationale pentru Reducerea Poluarii),

(c) viitoare cooperari pe tema Coridorului Verde al Dunarii Inferioare pentru a asigura o protectie adecvata si o reabilitare a luncilor, tinuturilor mlastinoase si padurilor naturale pentru a se mari implementarea Conventiei pe tema Tinuturilor mlastinoase de o importanta deosebita, cum ar fi habitaturile pasarilor de apa (Ramsar, 1971), 4.(a) strategiile regionale si nationale pentru conservarea si protectia mediului si pentru dezvoltarea durabila care sa fie compatibile cu politicile Europene si internationale,

(b) crearea unui climat favorabil pentru o cooperare marita in ceea ce priveste transferul de tehnologii, stiinta si tehnologii ecologice, in special pentru dezvoltarea si raspandirea tehnologiilor prietenoase cu mediul, inovatoare si eficiente din punctul de vedere al energiei,

(c) mobilizarea resurselor financiare pentru proiectele si programele de mediu si dezvoltare durabila in regiunea carpato-danubiana si folosirea mecanismelor existente in acest scop, in special fondurile UE si Facilitatule Globale pentru Mediu (GEF),

(d) implicarea sectorului privat in rezolvarea problemelor ecologice prin facilitarea accesului la informatii, resurse financiare si recursuri in justitie mai rapide,

sublinierea importantei imbunatatirii evidente, in interiorul actualului cadru, a cooperarii in regiunea carpato-danubiana, ca o contributie importanta la intarirea caracterului regional al procesului Mediul pentru Europa.

• Obiectivul fundamental al Romaniei pentru 2020 este:

a. cresterea bunastarii si prosperitatii individuale si a ansamblului social la nivel national, urmarind o dezvoltare economica in limitele de suport ale Capitalului Natural, intr-un mod care sa garanteze si calitatea vietii generatiilor viitoare,

b. asigurarea starii de sanatate a populatiei, asigurarea complementaritatii si corelarii intre toate sectoarele economice si sociale, in scopul dezvoltarii umane durabile,

c. stabilirea sectoarelor si directiilor cu potential competitiv ca prioritatea ale dezvoltarii durabile, in contextul tendintelor majore pe plan mondial si in conformitate cu obligatiile internationale asumate de Romania,

d. redimensionarea si remodelarea structurii economico-sociale si transformarea ei intr-un sistem durabil, asigurarea unei cresteri continue si stabile a nivelului de trai si in concordanta cu criteriile de integrare in UE,

e. stoparea procesului de deteriorare a Capitalului Natural si initierea refacerii acestuia.

2. Analiza artere de navigatie din punct de vedere al pietei

Specific economiei de piata, marketing-ul dezvolta o noua perspectiva a conceptelor “piata si elementele sale corelative – cererea, oferta si actorii” :

piata, definita in raport cu un produs/serviciu, este un ansamblu de persoane si organizatii care au sau pot avea o influenta asupra consumului deci, pot influenta vanzarea produsului/serviciului respectiv; astfel, rolul pietei este de regulator al cererii si ofertei;

cererea reprezinta cantitatea de produse/servicii care se solicita la un moment dat si la un anumit nivel al preturilor de catre alti actori;

oferta reprezinta volumul de produse si servicii care se afla la un moment dat pe piata si la un anumit nivel al preturilor.

Concurenta reprezinta un mecanism al economiei de piata, “calea cea mai buna de satisfacere a intereselor tuturor, respectiv de maximizare a profiturilor intre intreprinzatori si de maximizare a satisfacerii nevoilor pentru consumatori” (G. Von Hayek). Concurenta poate asigura stimularea productiei, controlul preturilor si un echilibru al profiturilor peste medie.

Astfel, intr-o analiza succinta a pietei navigatiei danubiene, se pot detasa doua puncte tari pe care le prezinta sistemul dinamic si deschis al Arterei Navigabile a Dunarii:

contextul geostrategic al pozitionarii geografice a Romaniei, avantaj care se refera la situarea tarii noastre pe traiectoria curentilor europeni de marfuri, servicii si persoane, pe directii comerciale atat spre Rotterdam, cat si in directia zonei Marii Negre si a Marii Mediterane;

conexiunea dintre traseul Dunarii si dezvoltarea durabila a activitatii portuare.

Analiza pietei reprezinta o actiune interdependenta cu cele privind cooperarea economica si concurenta. Sub impactul dezvoltarii diferitelor domenii de activitate si, in special, al progreselor stiintei, apare necesitatea unor noi strategii pentru activitatea de transport de marfuri si persoane (rute optimizate, actiuni promotionale in domeniul turismului, investitii pentru realizarea infrastructurii in intreaga zona a Dunarii etc.).

Oportunitatile oferite de transportul pe Dunare, cu un grad de poluare redus, comparativ cu alte modalitatea de transport, deschid posibilitatea ca tarifele pe acest traseu sa fie unitare, in contextul diversitatii. Acest avantaj se refera atat la armonizarea ofertei tarifare, cat si la reducerea, in anumite proportii, a costurilor serviciilor. Un exemplu interesant in domeniul concurentei pe piata cailor navigabile il constituie portul Constanta. Incepand cu decada anilor 70, a fost efectuata largirea si modernizarea portului, ceea ce a insemnat construirea a 5334 m de diguri, a 13 dane de diferite adancimi, a 10 ha de platforma portuara, a 8 km de drumuri, a 35 km de cai ferate, a 900 m de poduri si pasaje, a 10000 m² de magazii pentru marfuri generale. Toate masurile au avut ca rezultat crearea posibilitatii ca aici sa ancoreze nave de mare tonaj. Concomitent cu aceste masuri, s-a realizat si inzestrarea flotei maritime cu nave pentru minereu, tatei si alte marfuri.

In 1989, flota maritima comerciala numara 301 vase, ceea ce situa Romania, din punct de vedere al numarului si al tonajului, pe locurile 5/6 in lume.

In prezent, Romania mai are doar 50 de nave care lucreaza efectiv, ceea ce ne exclude din clasament. In 1995, dupa criteriul capacitatii flotei comerciale, Romania ocupa locul 28, dupa Grecia, Cipru, Norvegia, Malta, Rusia, Italia, Germania, Turcia, Ucraina. In acelasi an, dupa criteriul marimii flotei comerciale, Romania ocupa locul 2 “Acesta reprezinta un exemplu in care o pozitie geografica avantajoasa ramane la nivel de potentialitate, deoarece nu a fost construit sau mentinut instrumentul prin care sa fie proiectata puterea si prin care potentialul sa devina efectiv”[11].

Portul Constanta[12], cu capacitatea sa actuala de trafic anual de circa 67 milioane tone, are un caracter universal din punct de vedere al structurii marfurilor derulate; dispune de sectoare specializate pentru produse petroliere, mineraliere, cereale, terminal de containere, produse metalurgice, marfuri generale de platforma si magazie, produse chimice, alimentare etc.



La danele portului Constanta au acces nave petroliere de pana la 80000 tdw si mineraliere de pana la 65000 tdw. Pot opera simultan 63 de nave, iar traficul este preluat atat de caile ferate, cele rutiere si aeriene, cat si de cele fluviale.

Terminarea lucrarilor Canalului Dunare-Main la sfarsitul anului 1992 a creat un culoar de navigatie intre Marea Neagra si Marea Nordului, ceea ce va accentua dezvoltarea relatiilor comerciale, a transportului international si a activitatii portuare.

Avand in vedere ca in portul Constanta-Sud (in curs de extindere) pot intra toate navele ce trec prin Canalul Suez (cu pescaj maxim de 17 m) rezult a ca o intreaga zona geografica va beneficia de un traseu mai scurt pentru a ajunge in centrul Europei pe calea transportului pe apa.

Potrivit criteriilor de evaluare sub aspectul importantei comerciale, respectiv prin capacitatea traficului anual, Rotterdam si Constanta se plaseaza printre porturile deosebit de importante.

In concordanta cu gruparile utilizate in acest scop, porturile maritime pot fi impartite in mondiale (Rotterdam, Kobe, New York), internationale (Constanta, Triest, Rostock, Bordeaux) si nationale (cu zone de activitate in limitele unei tari).

Infrastructurile portuare, respectiv instalatiile de transbordare si transportare de pe frontul de operare al teritoriului portuar, ca si din ansamblul de unitatea specializate (dane specializate sau terminale, situate in spatele frontului de operare, care realizeaza nemijlocit legatura cu instalatiile de pe cheiuri, asigurand un flux ritmic in ambele sensuri) au o importanta deosebita in privinta asigurarii securitatii transporturilor. Desigur, aceste infrastructuri trebuie analizate in stransa legatura cu alte elemente care conditioneaza calitatea parcursului navigabil respectiv. Ar fi de amintit ca, in zona portului Constanta litoralul romanesc dispune de

o faleza inalta de circa 25-30 m. Pe de alta parte, platforma continentala permite o navigatie sigura, deoarece nu implica ocolirea unor obstacole, insule sau praguri care sa necesite schimbari dificile ale rutei.

Curentii obisnuiti nu influenteaza manevrele in activitatea portuara. In rada, actioneaza curentul general N-S de pe coasta de vest a Marii Negre, a carui viteza este variabila, in functie de intensitatea vantului din sectorul de nord.

Variatiile nivelului apei nu ridica probleme deosebite. In port, se inregistreaza uneori scaderi de pana la 50 cm sub nivelul mediu si cresteri de pana la 30 cm deasupra acestui nivel. Se poate considera ca portul Constanta este liber de prezenta gheturilor. In mod exceptional, in iernile deosebit de geroase se pot produce aglomerari temporare de gheturi la intrarea in port.

Portul Constanta are o infrastructura deosebit de importanta, in masura sa faca fata, prin dezvoltari ulterioare, unui trafic de foarte larga perspectiva. In privinta selectarii tipurilor de nave adecvate transportului pe Dunare, pescajul maxim posibil in functie de diferentierile, sub acest aspect, a diferitelor zone ale fluviului constituie un element decisiv cu privire la optiunile respective.

Apare utila introducerea unei metode moderne de operare, respectiv introducerea sistemului de port-barje de tip LASH. Promovarea acestei metode nu comport a noi investitii, ci folosirea capacitatii disponibile din portul Constanta, iar cheltuielile portuare totale sunt de 6,6 ori mai mici comparativ cu cele aferente unei nave clasice.

3 Sistemul informatic

Din perspectiva societarii informationale contemporane, trebuie mentionata importanta informatiei si a comunicarii in activitatea economica. Este vorba despre o societate “in care cele mai importante avantaje sociale, economice si de productie se leaga de prelucrarea informatiilor si de comunicatii' (Little, 1981).

Mai mult chiar, o societate informationala, prin generarea, transmiterea si utilizarea informatiei in activitatea economica, confera acesteia o importanta vitala. Se face diferenta intre informatia ca produs si informatia ca mijloc de productie, unde “semnificatia sociala este un factor important din punct de vedere economic” (Van den Brink, 1987).

Simplificand, comunicarea intre sisteme inseamna “schimb de informatie”. Cantitatea imensa de informatie este aparent incontrolabila, insa “bombardamentul” informational se poate transforma intr-un flux accesibil cu ajutorul instrumentelor informatice care faciliteaza procesul de comunicare si control al informatiei.

Gestionarea informatiei se face utilizand tehnica automata de prelucrare a informatiei, cu obiective imediate si de perspectiv a pentru optimizarea procesului de comunicare si control si are urmatoarele functii:

preluarea informatiei in sistem;

memorarea si regasirea informatiei;

prelucrarea informatiei;

tiparirea sau publicarea;

controlul si comanda sistemului.

Prelucrarea informatiei capota noi dimensiuni prin dezvoltarea sistemelor multimedia (o combinatie intre telecomunicatii, tehnica de calcul si audiovizual). Sub aspect cantitativ, centrul de greutate al informatiei s-a deplasat de la specialistii in informatica spre utilizatorii de produse informatice.

Un utilizator important de produse informatice este managementul care, deja, dispune de un instrumentar software adecvat. Astazi, un manager se confrunta in activitatea curenta cu foarte multe probleme de decizie , pe care trebuie sa le rezolve intr-un mod rapid si eficient. Acestea trebuie fundamentate si optimizate conform unor metode proprii cercetarilor operationale. Dintre problemele de decizie manageriala, se pot enumera problemele din domeniul resurselor umane, planificarii si prognozei, aloc arii resurselor, selectiei, repartitiei optime etc. Un manager eficient stie ca previziunea reduce incertitudinea si ca, fundamentata stiintific, are o importanta vitala in planificare.

Si pentru Romania devine prioritar obiectivul privind promovarea informatizarii, in contextul general al dezvoltarii informaticii pe plan mondial, al implementarii noilor tehnologii si a stiintei managementului.

Integrarea in procesul informatic mondial ofera Romaniei o modalitate rapida de a depasi decalajele care o despart de alte tari. In cadrul Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila, dinamica obiectivelor propuse pe termen mediu-lung (pana in 2005) este:

extinderea structurii informationale (pana la nivelul comunelor);

atingerea unui nivel de informatizare a societarii romanesti care sa permita integrarea in societatea informatiei din Europa.

Informatizarea activitatii de turism si integrarea acesteia in reteaua mondiala deschide noi perspective in domeniul cooperarii economice regionale si globale si amplifica valorificarea potentialului Arterei Navigabile a Dunarii.

Cuvinte cheie

dezvoltare durabila

strategie

dezvoltarea economico-sociala durabila

securitatea alimentara • obiectivele dezvoltarii durabile

Agenda 21

Demografie

cererea;

oferta;

concurenta;

puncte tari;

gestionarea informatiei;

stiinta managementului;

Problematica abordata

Obiectivele principale ale dezvoltarii durabile;

Declaratia pentru Mediu si Dezvoltare Durabila in regiunea carpatica si dunareana.

Analiza pietei. Concurenta;



Sistemul informatic.

Test grila

1. Obiectivele strategiei de dezvoltare economic a sunt:

a. creste rea posibilitatilor de realizare si distribuire pe scara

larga a bunurilor;

b. cresterea nivelului de trai;

c. crestere nivelurilor oportunitatilor economice si sociale ;

d. cresterea puterii de cumparare a banilor;

e. nici un raspuns corect.

2. Populatia Globului in anul 2050 a fost prognozata la:

a. 7 miliarde locuitori;

b. 8 miliarde locuitori;

c. 5 miliarde locuitori;

d. 9 miliarde locuitori;

e. 3 miliarde locuitori.

3. Din punct de vedere al numarului de nave si tonajului, Romania s-a situat pe locurile 5(6) in lume in anul:

a. 2001;

b. 2002;

c. 1989;

d. 1980;

e. 2000.   

4. La danele portului Constanta au acces navele petroliere si mineraliere de:

a.

20.000 tdw si 6000 tdw;

b.

60.000 tdw si 6000 tdw;

c.

80.000 tdw si 6000 tdw;

d.

80.000 tdw si 7000 tdw;

e.

40.000 tdw si 5000 tdw;

Principalele porturi maritime mondiale sunt:

a. Rotterdam;

b. Kobe;

c. Constanta;

d. Bordeaux;

e. New York..

6 Principalele porturi maritime internationale sunt:

a. Constanta si Kobe;

b. Triste si RostocK;

c. Constanta si Bordeaux;

d. New York si Kobe;

e. Constanta si Rotterdam.

7. Gestionarea informatiei se face utilizand tehnica automata de prelucrare a informatiei, cu obiective imediate si de perspectiva pentru optimizarea procesului de comunicare si control si are urmatoarele functii:

a. preluarea informatiei in sistem;

b. memorarea si regasirea informatiei;

c. prelucrarea informatiei;

d. tiparirea sau publicarea;

e. controlul si comanda sistemului.



Alecsandru C. Sobaru, Gabriel Nastase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera

navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucuresti,

Editura Economica, 1998, pag. 259

M. Candea, Florina Bran, Spatiul geografic romanesc, Bucuresti, Editura Economica,

2001, pag. 260

Idem, pag. 265

Idem, pag. 270

Idem, pag. 259

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel Nastase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin . Strategii europene orizont 2020, Bucuresti,

Idem, pag. 262-267

Guvernul Romaniei – Departamentul pentru Reforma Administratiei Publice Centrale, Romania – Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, Bucuresti, Editura Nova, 1999, pag. 16

M. Candea, Florina Bran, Spatiul geografic romanesc, Bucuresti, Editura Economica, 2001, pag. 90

M.A.A.P Carpatii Rom aniei si Dunarea - dezvoltare durabila, Bucuresti, Editura Agris, (2001)

P. Dobrescu, A. Bargaoanu, “Atuul geopolitic se si construieste”, Geopolitica, 2001, pag. 74

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei, Artera navigabila Dunare –Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 252-253






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1402
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site