Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


GESTIONAREA ARTEREI NAVIGABILE A DUNARII

Hidrologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Determinarea indicatorilor regimului toxic (R.T.) al apei
Lunca Dunarii
APELE CURGATOARE
Lacul Siutghiol
GEOPOLITICA MARII NEGRE –CADRUL COOPERARII INTERNATIONALE
INUNDTIILE SI GESTIONAREA INUNDATIILOR
AFLUENTII DUNARII
Canalul Rhin – Main – Dunare
Determinarea nitratilor din apa
UTILIZAREA RESURSELOR DE APA SI CALITATEA LOR – CRISUL ALB


GESTIONAREA ARTEREI NAVIGABILE A DUNARII

Dunarea este navigabila pe o lungime de aproximativ 2 588 km (intre Sulina si Ulm), din cei 2 850 km, cat masoara in total cursul fluviului. Astazi, ea strabate 10 state si asigura comunicarea fluviala intre patru capitale europene. In lungul Dunarii si a principalelor sale bare navigabile, sunt amenajate 32 de porturi.




Dunarea strabate Romania pe o distanta de 1075 kilometri si reprezinta al doilea element natural care configureaza geografia Romaniei, dupa Muntii Carpati. De aceea, tara noastra mai este definita drept o tara carpato -danubiana.    Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

1 Rolul arterei navigabile pentru Romania

Intr-un articol din 1941, „Hotarul romanesc dunarean”, geograful roman Al. Radulescu atribuie fluviului Dunarea un triplu rol pentru Romania:

in primul rand, rolul de artera de navigatie, cunoscut inca din Antichitate si reluat cu intensitate la inceputul epocii moderne;

rolul de hotar: Dunarea desparte aici Europa Balcanic a de Europa central-orientala;

Dunarea a avut rol de “polarizare politic a statului romanesc”, intrucat navigatia libera la gurile Dunarii a putut fi asigurata numai de o Romanie puternica, interesata in mod direct ca navigatia pe Dunare sa fie libera (de cate ori Rusia sau Turcia au predominat la Gurile Dunarii, navigatia comerciala pe Dunare a fost diminuata).

Hotarele Romaniei o definesc ca o forma apropiata de cea ideala, de elipsa. Existenta hotarelor naturale este “o problema geopolitic a vitala” (Rudolf Kjellen), deoarece orice stat manifesta doua tendinte: sa aiba hotare naturale in exterior si sa aiba o articulatie organica in interior. Simion Mehedinti sublinia ca “frontoanele naturale” care au incadrat dezvoltarea Romaniei de-a lungul istoriei sunt, de o parte, muntele si codrul, de alta parte, Dunarea si marea.

In esenta, concluziile cercetatorilor care au analizat importanta Dunarii pentru Romania si pentru Europa releva urmatoarele:

navigatia pe Dunare s-a putut face in libertate numai cand Rusii au fost indepartati de la Gurile Dunarii;

existenta statului romanesc, chemat sa joace rolul de santinela europeana, este intrinsec legata de Dunare.

Simion Mehedinti marcheaza aceasta functie istorica a Dunarii, in sensul ca existenta fluviului ar fi determinat, in mare masura, intregirea teritoriala a statului roman in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea. Propunand un raspuns la intrebarea “cand incepe Unirea?”, autorul stabileste urmatoarele etape in argumentarea acestuia:

prima etapa, in 1829, cand, prin Tratatul de la Adrianopole, teritoriile stapanite de turci pe malul stang al Dunarii au fost realipite la Muntenia, „generozitatea” marilor puteri de atunci fiind motivata, in primul rand, de dorinta Marii Britanii ca navigatia pe Dunare sa fie libera;

a doua etapa, in 1865, cand Basarabia este restituita, deoarece Anglia si Franta deveneau din ce in ce mai preocupate de “chestia Orientului” si de inaintarea rusilor catre Bosfor;

a treia etapa, cand Unirea Moldovei si a Munteniei a fost considerata necesara deoarece, pentru stapanirea Dunarii, era nevoie de o tara mai mare, sub un domn legat prin recunostinta de Franta.

Astazi, exista alte cateva elemente care amplific a importanta Dunarii, transformand-o intr-o axa comerciala majora a Europei. De exemplu, functionarea (din 1992) a canalului Rhin-Main-Dunare, care leaga Marea Nordului cu Marea Neagra, portul Rotterdam cu portul Constanta. Astfel, tarile din Europa Centrala pot avea acces direct la Marea Neagra si de aici la Canalul Suez, pe o noua ruta avantajoasa comercial: Canalul Suez-Europa Centrala via Constanta fata de cea veche (cea care traverseaza intreaga Mare Mediterana si ocoleste Penisula Iberica). In plus, porturile Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila pozitie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient. Optimizarea Arterei Navigabile a Dunarii presupune si analiza impactului pe care aceasta il are asupra dezvoltarii turismului international.

Crearea organismului de cooperare economica regionala europeana Artera Navigabila a Dunarii corespunde cerintelor strategiei de integrare europeana. Statutul si rolul Romaniei, ca factor de colaborare si de securitate in zona centrala a Europei, vor fi avantajate. Prin valentele de durata inerente, cooperarea economica regionala va constitui una dintre componentele esentiale ale gestionarii Arterei Navigabile a Dunarii.

Din punct de vedere economic, intreg estul european este confruntat cu probleme serioase. Relevant geopolitic si important pentru Romania este faptul ca se contureaza tot mai distinct diferente nu numai intre Romania si Europa dezvoltata, ci intre Romania si Europa in curs de dezvoltare (de exemplu, Polonia si Ungaria).

O analiza a situatiei Romaniei presupune plasarea sa intr-un context mai larg, cel putin zonal. Nu putem studia semnificatia geopolitica a factorilor economici romanesti facand abstractie de performantele vecinilor nostri. Pot surveni schimbari de situatie si ca urmare a unui complex de imprejurari, de pilda, ca urmare a dezvoltarii unor oportunitatea de afaceri sau descoperirii de noi bazine de materii prime, ceea ce va pune in valoare noi spatii.

Un alt aspect, deopotriva interesant si important, al gestionarii Arterei Navigabile a Dunarii il constituie toponimia axului navigabil Rhin ­Main -Dunare. Sub auspiciile ECOSOC (Consiliul Economic si Social), in cadrul procesului de globalizare, specialisti din toate statele lumii analizeaza aceasta problema complexa, in conferinte ONU si sesiuni ale Grupului de Experti ONU pentru denumiri geografice. Toponimia arterei navigabile Rhin-Main-Dunare vizeaza direct abordarea globala a temelor actuale si de perspectiva, cum ar fi standardizarea din perspectiva cunoasterii planetei, facilitarii deplasarilor in orice zona, preciziei recunoasterii oricarei regiuni, folosirii oficiale a denumirilor autohtone, necesitatii utilizarii acelorasi denumiri geografice intr-un limbaj universal etc. [1]

Romania ia parte activ la rezolvarea problemelor legate de standardizarea denumirilor geografice, urmarind implementarea rezolutiilor si recomandarilor ONU.   

2 CADRUL JURIDIC AL NAVIGATIEI PE DUNARE

2.1. Cadrul juridic in perioada 1815-1948

Conexiunile dintre factorii de ordin geopolitic si juridic privind navigatia pe Dunare sunt inerente. Aceste interdependente se reflecta, printre altele, si prin faptul ca schimbarile majore ale relatiilor juridice in acest domeniu preced reevaluari importante, chiar rasturnari de situatie, in raporturile politice dintre state.

In acest context ar fi de mentionat ca si formarea actuala a organismului de cooperare economica regionala europeana va impune noi reglementari sau reconsiderari ale relatiilor juridice privind gestionarea Arterei navigabile a Dunarii, conforme cu mutatiile geopolitice si geostrategice generate de acest proces complex al integrarii, in consecinta conforme cu interesele tarilor riverane.

Congresul de la Viena, din anul 1815, a formulat principiile generale si primele reglementari ale liberei navigatii fluviale. Erau vizate fluviile care traversau sau separau mai multe state, iar cadrul juridic adoptat prevedea libertatea de navigatie de la punctele unde fluviile deveneau navigabile pana la gurile lor de varsare. Insa aceste masuri au fost puse in practica numai partial si preferential: prin tratate incheiate ulterior, Rusia si Turcia, cele doua mari puteri ale vremii in aceasta parte a Europei, au ingradit libertatea de navigatie pe Dunare.

Dunarea a constituit intotdeauna pentru Romania un avantaj in fata altor tari pe care le traverseaza, deoarece pe teritoriul tarii noastre ea se varsa in Marea Neagra. De aceea, Gurile Dunarii sunt un important punct strategic pentru controlul Marii Negre (al doilea dupa Bosfor si Dardanele). Din aceasta perspectiva, este semnificativ ca, de-a lungul timpului, lupta principala dintre puterile care s-au intalnit pe acest teritoriu s-a dat pentru stapanirea Gurilor Dunarii. In secolul trecut s-a creat Comisia Europeana pentru Gurile Dunarii cu scopul de a media conflictul dintre puterile vremii, in special cel dintre Rusia si Germania. De altfel, importanta Dunarii pentru intreaga Europa este relevata si de faptul ca din aceasta comisie faceau parte si tari non-dunarene, de pilda Marea Britanie si Franta.



Tratatul de la Paris, din martie 1856, marca sfarsitul razboiului Crimeii. Franta si Marea Britanie isi asumau calitatea de garanti ai intereselor Europei pe Dunare, garantand ca principiile stabilite la Viena in anul 1815 vor fi aplicate atat Dunarii, cat si Gurilor acesteia.

Pentru aplicarea cadrului juridic adoptat, s-au infiintat doua organisme: Comisia Riverana a Dunarii - institutie cu caracter permanent si Comisia Economica a Dunarii - institutie cu caracter temporar.

Comisia Riverana a Dunarii era formata din delegati ai Austriei, Bavariei, Turciei si Würtenbergului si, cu acordul Portii, a fost posibila completarea comisiei cu delegati din trei principate dunarene: Serbia, Moldova si Muntenia. Doua dintre atributiile Comisiei permiteau elaborarea regulamentului de navigatie si politie fluviala si inlaturarea tuturor obstacolelor care ar frana aplicarea principiilor stabilite de Congresul de la Viena din 1815 cu privire la navigabilitatea pe Dunare.

Comisia Economica a Dunarii, initial infiintata pentru o perioada determinata de numai doi ani, si-a continuat activitatea mai mult timp, considerandu-se ca indeplineste sarcini extrem de utile. Astfel, atributiile Comisei Economice a Dunarii au fost revazute si precizate in cadrul Conferintei de la Paris din anul 1923, care a redactat Statutul Definitiv al Dunarii. Acest Statut a dezvoltat atributiile Comisiei Economice a Dunarii atribuindu-i, in principal, urmatoarele activitatea:

asigurarea liberei navigatii pe Dunare pentru toate pavilioanele in conditii de completa egalitate, pe tot parcursul navigabil al fluviului, respectiv intre Ulm si Marea Neagra, si pe toata reteaua internationalizata;

realizarea libera a transporturilor de marfuri si de calatori intre porturile diferitelor state riverane, precum si intre porturile aceluiasi stat in conditii de completa egalitate, pe reteaua internationalizata a Dunarii.

Astfel, se avea in vedere internationalizarea intregului sistem dunarean de la Ulm la Marea Neagra, inclusiv aceea a raurilor care in mod

natural serveau ca iesire la mare pentru doua sau mai multe state (Morava si Thaya, Drava, Tisa, Muresul pana la Arad).

Administratia fluviala a fost impartita in doua mari sectoare: unul dintre acestea era sectorul Dunarii maritime (185 km), sub autoritatea Comisiei Economice a Dunarii, alcatuita din membri ai Marii Britanii, Frantei, Italiei si Romaniei; cel de-al doilea era sectorul Dunarii fluviale (aproximativ 900 km, de la Braila la Ulm). S-a infiintat si Comisia Internationala a Dunarii, in cadrul careia, alaturi de Marea Britanie, Franta si Italia, participau toate statele riverane.

Comisia Economica a Dunarii detinea puterea de decizie in toate problemele, cu ajutorul celor patru voturi, ceea ce facea ca Romania sa se afle in minoritate. Deoarece Franta si Anglia controlau intreaga circulatie pe artera navigabila a Dunarii, Statutul amintit a afectat suveranitatea nationala a Romaniei.

Dupa anul 1930 se reamorseaza interesul Germaniei pentru bazinul dunarean, pe care il califica drept “sfera vitala germana”. Este vorba despre reactualizarea pangermanismului (care, la origine, era un atribut al patriotismului epocii napoleoniene), iar obiectivul sau propunea sa adune oamenii de origine germana in cadrul frontierelor lor naturale. O serie de autori defineau intr-un mod extensiv patria germana: de la “sloganul” lui Ludwig Uhland, “Rhinul, fluviu german, dar nu frontiera germana”, la ideea despre misiunea Germaniei de a inainta pe Dunare, de a ajunge la Marea Neagra si de a-si deschide drumul spre Orientul Mijlociu (Friedrich Liszt, 1841). De altfel, Axa Berlin -Bagdad a reprezentat preocuparea dintotdeauna a pangermanismului.

La inceputul secolului trecut, Rudolf Kjellen recunostea (Problema celor trei fluvii, 1917) importanta geopolitica a Dunarii: ”comandamentele

geografice ale teritoriului cuprins intre cele mai mari trei fluvii, Dunarea, Rhinul si Vistula, impun o solutie geopolitica: strangerea intr-un bloc federativ, sub egida germana, a intregii Europe Centrale cuprinsa intre cele trei fluvii” . Cativa ani mai tarziu, Walter Pahl propunea acelasi lucru atunci cand afirma ca nici prin cele mai rafinate sisteme de pacte nu poate fi abatuta Dunarea de la „firescul ei curs (si de la fireasca ei misiune) nord vest – sud vest. Cu alte cuvinte, legile geopolitice ale spatiului indrumau statele dunarene spre o stransa colaborare cu Reich-ul german”[2]

In anul 1934, U.R.S.S. a incercat sa fie admisa in Comisia Economica Europeana, dar aceasta actiune a fost respinsa de puterile occidentale. Cotitura geopolitica majora de dupa anul 1938, cand Germania ocupa Austria, a declansat procesul cuceririi Dunarii si a intregii Europe de sud-vest de catre nazisti. Insusi Virgil Madgearu atragea atentia asupra intentiei Germaniei de a face din tarile acestei zone un hinterland in serviciul german. In acest context, de rasturnare de situatie a raporturilor de putere, Marea Britanie si Franta s-au retras din fata Germaniei, transferand functiile Comisiei Economice a Dunarii catre Romania, prin Intelegerea de la Sinaia , din 18 august 1938. Astfel se recunostea suveranitatea Romaniei asupra Dunarii maritime.

La 1 martie 1939 s-a incheiat Acordul de la Bucuresti, prin care Germania a fost primita in Comisia Economica a Dunarii. Prin Conferinta de la Viena, din 12 septembrie 1940, s-a consemnat controlul total al Germaniei asupra Dunarii. Noile acorduri prevedeau, de asemenea, desfiintarea Comisiei Internationale a Dunarii. Din nou, demersurile intreprinse de U.R.S.S. de a patrunde in zona dunareana au fost respinse.

2.2. Cadrul juridic actual

Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial a produs mutatii importante in domeniul politic, economic si social. Acestea s-au reflectat prin reglementari adecvate de ordin juridic privind navigatia pe Dunare, la timpul respectiv. Insa, retrospectiv, se poate mentiona o inadaptare a lor la perioadele parcurse ulterior, pana in cotemporaneitate. In acest sens, sunt elocvente numai cateva detalii vizand istoricul Comisiei Dunarii, organism cu atributii majore privind jurisdictia navigatiei pe Dunare.

Conferinta de la Belgrad , din iulie 1948, constituie actul de referinta in aceasta sfera de preocupari. La intrunire, puterile aliate au stabilit noi modalitatii de ordin juridic vizand navigatia pe Dunare. Au participat 11 tari, printre care: Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Romania si Ucraina.

De data aceasta, lucrarile au fost dominate de URSS care, sub pretextul drepturilor tarilor riverane de a-si afirma optiunile in legatura cu navigatia pe Dunare, a reusit sa inlature participarea statelor non-riverane si a Germaniei de la controlul circulatiei fluviale, dupa aproape un secol de ordine occidentala (fora succes, Marea Britanie si Franta insistasera sa li se recunoasca drepturile castigate consemnate in reglementarile anterioare).

Astfel, a fost creata Comisia Dunarii ca organ de reglementare a navigatiei pe Dunare. O prima reglementare desfiinta zonele libere care activau in acel timp, fiind interpretata ca una dintre expresiile conflictului care se contura din acea perioada intre marile puteri.

Conform metodelor propagandei, expansiunea sovietica s-a folosit de ideea instaurarii suveranitatii statelor riverane pentru a controla artera navigabila a Dunarii, prin intermediul tarilor satelit. De remarcat este si o alta abilitate diplomatica a URSS care anunta, la incheierea Conferintei de la Belgrad, ca interesele sale in problemele dunarene vor fi reprezentate de Ucraina. Astfel, aceasta evolutie a tratativelor de la Belgrad a de terminat puterile occidentale sa nu semneze noua Conventie.

Germania a obtinut in anul 1957 statutul de observator. Din anul 1960 a fost inclusa si Austria ca tara membra a Comisiei Dunarii.

Dupa 1989, chestiunea Dunarii s-a reactivat si urmeaza sa se dezbata noile reglementari. Sfarsitul razboiului rece, destramarea Uniunii Sovietice, evolutiile politico-militare din fosta Iugoslavie, dar mai ales invitarea unor tari riverane in NATO aduc pe agenda de lucru reconsiderarea reglementarilor regimului de navigatie pe Duna re.

In aceasta zona au aparut noi elemente din punct de vedere geografic, geostrategic si geopolitic. Functionarea celor doua canale, Dunare-Marea Neagra pe teritoriul Romaniei si Main-Dunare pe teritoriul Germaniei, determina abordarea Arterei Navigabile Dunare-Rhin ca un sistem dinamic si deschis, cu conexiuni inerente pentru orice actiune care se intreprinde intr-o parte sau alta a fluviului.

Astazi, activitatea Comisiei Dunarii (cu sediul la Budapesta) asigura, prin utilizarea unor forme de parteneriat si cooperare adecvate, libertatea navigatiei pe intreg fluviul, fora discriminari intre ta rile riverane si celelalte state.

La intrunirile anuale ale acestui organism, fiecare tara este reprezentata de un delegat, cu rang de ambasador, desemnat de regula de catre Ministerul Afacerilor Externe sau de catre alte organisme cu functii similare din diferitele state participante.

Sunt de remarcat unele diferentieri privind reglementarile juridice pe diferitele segmente ale Arterei Navigabile a Dunarii. Astfel, pentru portiunea corespunzatoare raului Main, respectiv intre Mainz si Bamberg, sunt in vigoare prevederile Conventiei Rhinului. In schimb, Canalul Dunare -Marea Neagra, realizat integral pe teritoriul Romaniei, formeaza o artera fluviala nationala sub jurisdictia exclusiva a statului nostru.

Conferinta de la Lucerna , din 28-30 aprilie 1993, a dezvoltat tema Mediului pentru Europa. Au participat 51 de tari europene prin delegatii conduse de catre ministrii mediului din statele respective. Au mai luat parte la aceste dezbateri: S.U.A., Canada, Israel, Japonia, reprezentanti ai Comisiei Comunitarilor Europene, ai Consiliului Europei, precum si ai altor organizatii financiare internationale (Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana de Investit ii). Reuniunea a adoptat prin consens Declaratia Ministeriala si Planul de actiune pentru protectia mediului in ta rile Europei Centrale si de Rasa rit.

Conventia de Cooperare pentru Protectia si Utilizarea Durabila a Bazinului Dunarii are profunde implicatii in conturarea cadrului juridic privind navigatia pe Duna re. Acest document a fost semnat la 29 iunie 1994, la Sofia. Romania a colaborat intens la pregatirea Conventiei, este prima tara care a ratificat-o. In esenta, este vorba despre o strategie in domeniul cooperarii regionale europene, cu perspectiva extinderii la nivel mondial a problemelor privind protectia mediului inconjurator. Aceasta orientare se desprinde atat din examinarea conventiilor anterioare (Dublin 1991, Sofia 1992, Lucerna-Elvetia 1993), cat si din obiectivele strategice stabilite pentru perioada urmatoare.



Prin Conventia de la Sofia (1994) au fost adoptate planuri strategice de actiune pe termen scurt, mediu si lung. Pentru prima perioada de trei ani (pana in anul 1997) s-au avut in vedere, printre alte obiective, identificarea si reducerea actiunii factorilor negativi care influenteaza mediul din intregul bazin dunarean. Planul pe termen mediu are ca orizont anul 2005:

ca modalitate de atingere a obiectivelor stabilite se conteaza pe posibilitatea de cooperare dintre factorul public de interes national si cel care actioneaza pe plan local, precum si finantarea, in parte, de unele organe financiar-bancare internationale a unor lucrari de investitii;

enuntarea acestor probleme are in vedere faptul ca, o data cu crearea noului organism de cooperare regionala europeana privind Artera Navigabila a Dunarii, va fi necesar sa se precizeze modalitatea de cooperare cu forul amintit, ceea ce va include in mod evident si cadrul reglementarilor de ordin juridic;

ramane inca deschisa problema Reglementarii juridice a navigatiei, cu urmarile sale pentru bazinul inferior al Dunarii, implicit reglementarile aferente in zona Gurilor Dunarii.

Pentru moment, de aceste aspecte se ocupa Comisia Internationala a Dunarii, cu sediul la Budapesta. Comisia este formata din urmatoarele tari: Belarus, Bulgaria, Cehia, Iugoslavia, Romania, Slovacia, Ucraina, Ungaria, Rusia.

Romania redevine placa turnanta a circulatiei de marfuri si persoane, in special turisti, pentru trei continente. Datorita conexiunilor pe Dunare intre Rotterdam si Constanta, vor fi remarcate noi reevaluari geopolitice, ceea ce confera o alta imagine a Romaniei pentru Europa. In acelasi timp, este de avut in vedere reorientarea intereselor marilor puteri la Gurile Dunarii, in functie de noile date geografice. Canalul Dunare-Marea Neagra focalizeaza revalorizarea zonei dobrogene intr-o oportunitate economic a deosebit de favorabila, tinand seama de aportul

previzibil al reintroducerii zonei libere, care, in conditiile actuale, depaseste cu mult importanta strict nationala a acestei regiuni.

Referitor la o noua tendinta privind regionalizarea economica, este interesant de semnalat ca regiunile economice nu se centreaza doar pe realitatea lor interna. De indata ce problemele interne se rezolva sau sunt pe cale de a se rezolva, fiecare regiune (re)cunoaste chiar un proces de “migratie” catre piete noi, mai intai fiind observabila o expansiune concentrica in spatiul din imediata lor vecinatate. Se creeaza astfel un tip de concurenta de data aceasta intre regiuni, miscarea lor catre alte zone ale lumii fiind extrem de instructiva nu numai geostrategic, cat si din punct de vedere geopolitic.

Cadrul juridic in contextul organismului de cooperare economic a regionala[3]europeana se va integra firesc in cele care vor fi prevazute de catre Comunitatile Europene pentru intreaga structura a organismelor similare. Ca organizare, reglementarile juridice se refera la delimitarea ca persoana juridica a noului organism. Evident, vor interfera reglementarile juridice existente in fiecare dintre tarile componente ale Comisiei Dunarii si Dreptul International. Insa aceste neconcordante inerente impun o conturare precisa a functiilor de coordonare care decurg din locul pe care il ocupa organismele de acest fel, ca parte a structurilor Comunitarilor Europene. Elementul esential il constituie, evident, promovarea relatiilor cu caracter democratic.

Un alt aspect important al cadrului juridic in contextul organismului de cooperare economica regionala este cel al reexaminarii statutului tarilor membre riverane si nonriverane. Se pot mentiona ca tari riverane 11 state: Olanda (Rhin), Germania (Main, Rhin), Austria (Dunare), Slovacia (Dunare), Ungaria (Dunare), Croatia (Dunare), Serbia (Dunare), Romania (Dunare), Bulgaria (Dunare), Moldova (Dunare) si Ucraina (Dunare). Tarile nonriverane pot avea statut de observator.

2.3. Cadrul legislativ actual privind zonele libere

Cadrul juridic general care reglementeaza, in prezent, regimul zonelor libere din Romania este Legea nr. 84 din 21.VII.1992. Scopul infiintarii zonelor libere, asa cum este definit de lege, este acela de a favoriza dezvoltarea economica si de a promova schimburile internationale prin atragerea de investitii de capital strain pentru introducerea tehnologiilor noi, precum si pentru sporirea posibilitatilor de folosire a resurselor economice ale Romaniei.

Rezumand, Legea 84/1992 precizeaza:

conditiile de infiintare a zonelor libere;

modul de administrare si conducere a activitatii din zonele libere;

activitatile care se pot desfasura in aceste zone;

modul de efectuare a operatiunilor financiare.

Potrivit legii, infiintarea si delimitarea teritoriala a zonelor libere se realizeaza prin Hotararea Guvernului Romaniei, care in plus aproba regulamentul de organizare si functionare a zonei libere, regimul de exploatare, administrare si control, modul de percepere a taxelor si tarife lor, precum si mijloacele necesare supravegherii vamale si graniceresti.

Conducerea zonelor libere se realizeaza de catre administratiile acestora, care functioneaza ca Regii Autonome pe baza de regulament aprobat prin Hotarari ale Guvernului Romaniei. Principalele atributii care revin acestor administratii in raport cu agentii economici se refera la eliberarea licentelor pentru utilizarea zonei si organizarea de licitatii pentru concesionarea de terenuri si constructii din patrimoniul zonelor. Prin contractul de concesiune o parte, concendentul, transmite celeilalte parti, concesionarul, un teren sau constructie, spre exploatare pe termen de maximum 50 de ani contra unei plati - redeventa, care se efectueaza in valuta liber convertibila.

Cu privire la activitatea vamala, se precizeaza ca in zonele libere nu intra vamesii, acestea fiind in afara teritoriului vamal. Dar tocmai din aceasta cauza toate operatiunile trebuie sa se desfasoare intr-un regim strict reglementat. Noul Regulament Vamal de operare in zonele libere redefineste

o serie de operatiuni implicate, precum transportul in tranzit vamal, supravegherea vamala, functionarea antrepozitelor vamale etc.

Coordonarea si controlul privind activitatea administratiilor zonelor libere se exercita in Romania de catre Agentia Zonelor Libere din structura Ministerului Transporturilor. Agentia coopereaza cu ministerele interesate in promovarea zonelor libere, asigurand conceptul unitar al amplasarii si dezvoltarii acestora.

Legea privind regimul zonelor libere in Romania, fiind cadrul juridic general, opereaza impreuna cu Hotararile Guvernului Romaniei nr. 156/1993, 410/1993, 190/1994, 330/1994 si 788/1997, care precizeaza perimetrele, dotarile, patrimoniul si conditiile specifice in care isi desfasoara activitatea fiecare zona libera, precum si regulamentul de functionare aferent.

Intre reglementarile cu caracter general trebuie amintita Hotararea Guvernului nr. 682/1994, care precizeaza metodologia pentru concesionarea de terenuri si constructii din zonele libere, precum si Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine in Romania.

Cuvinte cheie

gestionare;

cooperare economica regionala.



Problematica abordata

Rolul arterei navigabile pentru Romania.

cooperarea economica regionala;

jurisdictia navigatiei;

Problematica abordata

Cadrul juridic in perioada 1815-1948;

Cadrul juridic actual;

Cadrul legislativ actual privind zonele libere;

Test grila

1. Principiile generale si primele reglementari ale liberei navigatii fluviale au fost formulate la:

a. Congresul de la Praga din 1815;

b. Congresul de la Viena din 1815;

c. Congresul de la Berlin din 1820;

d. Congresul de la Budapesta din 1830;

e. nici un raspuns corect.

2. Atributiile Comisiei Economice a Dunarii erau:

a. asigurarea liberei navigatii pe Dunare pentru toate pavilioanele in conditii de completa egalitate, pe tot parcursul navigabil al fluviului, respectiv intre Ulm si Marea Neagra, si pe toata reteaua internationalizata;

b. realizarea libera a transporturilor de marfuri si de calatori intre porturile diferitelor state riverane, precum si intre porturile aceluiasi stat in conditii de completa egalitate, pe reteaua internationalizata a Dunarii;

c. asigurarea liberei navigatii pe Dunare pentru toate pavilioanele in conditii de completa egalitate, pe tot parcursul navigabil al fluviului, respectiv intre Viena si Marea Neagra, si pe toata reteaua internationalizata ;

d. asigurarea liberei navigatii pe Dunare pentru toate pavilioanele in conditii de completa egalitate, pe tot parcursul navigabil al fluviului, respectiv intre Budapesta si Marea Neagra, si pe toata reteaua internationalizata;

e. nici un raspuns corect.

3. Recunoasterea suveranitatii Romaniei asupra Dunarii maritime a avut loc in cadrul:

a. Intelegerii de la Sulina, din 1938;

b. Intelegerii de la Sulina, din 1939;

c. Intelegerii de la Sinaia, din 1939;

d. Intelegerii de la Sinaia, din 1938;

e. nici un raspuns corect.

Din anul 1960 a fost inclusa ca tara membra a Comisiei Dunarii:

a. Bulgaria;

b. Ungaria;

c. Austria;

d. Germania;

e. URSS.

5. Astazi, sediul Comisiei Dunarii se afla la:

a. Bucuresti;

b. Viena;

c. Belgrad;

d. Berlin;

e. Budapesta.

6,. Dunarea strabate Romania pe o distanta de:

a. 3.000 km.;

b. 1.075 km.;

c. 2.000 km.;

d. 1.175 km.;

e. 1.275 km.

7. Geograful roman, Al. Radulescu atribuie fluviului Dunarea rolul de:

a. artera navigabila;

b. hotar;

c. magistrala albastra;

d. polarizare politica a statului romanesc;

e. nici un raspuns corect.



Lester Brown, Eco-Economia. Crearea unei economii pentru planeta noastra, Bucuresti, Editura Tehnica, Bucuresti 2001

Articol de I. Conea, O pozitie geopolitic a, 1944

Alescandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020 , Bucuresti,Editura Economica, 1998, pag. 297-250






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1752
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site