Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Martin Luther

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
William Lithgow
PATRIARHII BIZANTINI 7- IGNATIE (847 – 858; 867 - 877) SI FOTIE (858 – 867; 877 – 886)
Daco-romani si barbari in Dacia
CRISTOFOR COLUMB - navigator de origine italiano-spaniola
Apostolii
Fratii Glover
Razboaiele greco-persane sau razboaiele medice
Masacrul de la Paris, de sf
PERSONALITATEA LUI EUGEN CRISTESCU
PARTICIPAREA ROMANIEI LA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL



Martin Luther  

Martin Luther, nascut in 1483 la Isleben in Saxonia, a fost trimis la universitatea din Erfurth. Acolo a intrat in ordinul calugarilor augustini si a intalnit un calugar batran cu care putut discuta multe lucruri, mai ales iertarea pacatelor.      





La manastire a putut invata intelesul deplin al afirmatiei lui Pavel „suntem neprihaniti prin credinta.” Citind scrierile profetilor si ale apostolilor si practicand credinta si rugaciunea, Luther a ajuns sa creada adevarul afirmatiei pauliene si si-a dat seama de greseala celor invatate de la invatatorii Bisericii. In cei patru ani petrecuti la Erfurth, Luther a citit si lucrarile lui Augustin, Gabriel, Cameracensis, Occan, Aquino, Scotus si Gerson preferindu-l pe Augustin mai mult decat pe ceilalti.      

In 1508, la varsta de douazeci si sase de ani, Luther a inceput sa predea si sa predice la universitatea din Wittemberg, impresionand pe multi oameni cu educatie prin eruditia sa. Trei ani mai tarziu a calatorit la Roma din pricina unei neintelegeri dintre calugari si la intoarcerea sa acasa i s-a acordat titlul de doctor, prin bunavointa Ducelui de Saxonia. In curand Luther a inceput sa compare Epistola catre Romani si Psalmii, aratand oamenilor diferenta dintre lege si har. El s-a pronuntat de asemenea impotriva invataturii gresite care spunea ca oamenii pot sa-si castige iertarea pacatelor facand fapte si si-a condus ascultatorii si cititorii la iertarea pacatelor de catre Dumnezeu prin dragostea lui Isus si nu prin indulgente sau pelerinaje.      

In tot acest timp Luther nu a schimbat nimic din ceremonii, respectand cu atentie regulile ordinului sau. Singurul lucru in care se deosebea de ceilalti preoti era ca accentua rolul credintei in mantuire.      

In 1516 Papa Leo X a inceput sa vanda indulgente, prin care a adunat o mare suma de bani de la oamenii care erau dornici sa mantuiasca sufletele celor iubiti de ei. Cei care strangeau banii ii asigurau pe oameni ca pentru fiecare zece silingi daruiti, un suflet anume va fi eliberat din durerile purgatoriului. Colectorul papal din Germania era un calugar dominican numit Tetzel.      

In 30 septembrie 1517, Luther si-a afisat obiectiile la aceasta practica pe usa capelei castelului din Wittemberg. Tetzel imediat l-a numit eretic si i-a ars obiectiile ca si predicile despre indulgente. Luther a replicat ca nu era cu totul impotriva indulgentelor ci prefera sa fie folosite in mod mai moderat. 

In curand Maximilian (imparatul german), Carol (regele Spaniei) si Papa l-au contactat pe Ducele Frederick de Saxonia pentru a-l ruga sa-l faca pe Luther sa taca. Ducele s-a sfatuit cu multi oameni educati cu privire la problema, inclusiv cu Erasmus care l-a sprijinit pe Luther dar l-a si indemnat sa fie mai moderat in scrieri si predici. Ducele Frederick i-a comunicat lui Luther preocuparea sa dar n-a facut nici un pas pentru a-l reduce la tacere. Controversa a continuat, dar in 1518 Luther a scris Papei supunandu-se deplin autoritatii sale.      

In 7 august i s-a poruncit lui Luther sa se infatiseze inaintea Papei la Roma. Imediat Universitatea din Wittemberg si Ducele Frederick au trimis scrisori la Papa, cerand ca Luther sa fie audiat de catre cardinalul Cajetan in Augsburg. Papa i-a spus cardinalului sa-l convoace pe Luther la sine in Augsburg si sa-l aduca la Roma, folosind forta daca era necesar.      

La cererea cardinalului, Luther a calatorit la Augsburg, la inceputul lunii octombrie, asteptand trei zile sa primeasca permisul de libera trecere din partea imparatului. Cand Luther s-a infatisat inaintea sa, Cajetan l-a rugat cu blandete trei lucruri:      

- sa se pocaiasca si sa-si retraga greselile      

- sa promita ca nu se va intoarce la ele      

- sa nu faca nimic ce ar tulbura Biserica      



Cand Luther a intrebat in ce anume a gresit, cardinalul i-a aratat bula papala a lui Clement referitoare la indulgente si a sustinut ideea ca credinta nu este necesara cuiva care ia parte la sacramente.      

In raspunsul scris adresat cardinalului, Luther a afirmat ca Papa trebuia ascultat atata vreme cat ceea ce spune este in acord cu Scriptura, dar Papa poate face si greseli si oricare crestin credincios are dreptul sa nu fie de acord cu el, daca are argumente mai bune sau o sursa mai autoritara pentru opiniile sale. De asemenea, el a afirmat ca nimeni nu este neprihanit si ca o persoana careia i se administreaza sacramentele trebuie sa si creada.      

Cardinalul i-a spus lui Luther sa plece pana cand va fi gata sa se pocaiasca.

Luther a asteptat trei zile la Augsburg dupa care a trimis un mesaj cardinalului, in care spunea ca va pastra tacerea cu privire la indulgente, daca si oponentii sai vor face la fel. A cerut ca fiecare din celelalte puncte ale conflictului sa fie prezentate Papei, ca acesta sa hotarasca cu privire la ele. Dupa alte trei zile de asteptare, Luther a plecat din Augsburg, dar inainte de a pleca, a trimis o scrisoare explicativa cardinalului, ca si o petitie Papei, care au fost publicate inainte sa paraseasca orasul.      

Imparatul Maximilian a murit in ianuarie 1519 si a fost succedat la tron de catre Carol, regele Spaniei care a primit coroana gratie eforturilor Ducelui Frederick. In luna noiembrie a aceluiasi an, soseau la Frederick doi cardinali care veneau din partea Papei Leo ca sa ii ceara doua lucruri: ca toate cartile lui Luther sa fie arse si Luther sa fie ori omorat ori trimis la Roma. Frederick a refuzat sa dea curs acestor cereri, cerand permisiunea sa se intreprinda o investigare de catre oameni educati, care sa determine daca Luther a gresit sau nu. Daca se va dovedi ca el a gresit si refuza sa se dezica de ideile sale, Frederick nu il va mai proteja.; insa pana atunci Luther se afla sub protectia sa.      

In 1521 Luther a participat la Dieta din Worms, la cererea imparatului si cu garantarea de catre acesta a liberei sale treceri. In a patra zi de la sosire, i s-a ordonat lui Luther sa apara in fata imparatului si a nobililor germani, lucru pe care l-a si facut. Dupa ce i s-a spus sa taca pana i se va cere sa vorbeasca, lui Luther i s-au pus doua intrebari:      

- cartile adunate acolo erau ale lui?      

- este dispus sa se dezica de ele sau le sustine in continuare?      

Luther a raspuns ca acele carti sunt ale lui, dar cere timp pentru a se gandi la raspunsul pentru intrebarea a doua. Adus inapoi in ziua urmatoare, Luther a spus ca este imposibil sa apere in mod categoric cele ce le-a scris, intrucat stie ca este un om supus greselilor, dar este dispus sa i se arate orice greseala facuta.       

Fiind solicitat sa raspunda cu da sau nu la cele doua intrebari, Luther a zis ca sustine ceea ce a scris atata timp cat Scriptura nu ii descalifica scrierile.      

Fiindca nu a putut fi determinat sa se razgandeasca, a fost trimis acasa avand permisul de libera trecere. Un timp a fost tinut intr-o ascunzatoare dar pana la urma s-a intors la Wittemberg, unde a murit la varsta de saizeci si trei de ani, dupa ce a mai scris si a mai predicat inca douazeci si noua de ani.       








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 607
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site