Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


NOTIUNEA SI FORMELE TERORISMULUI

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



NOTIUNEA   SI   FORMELE  TERORISMULUI

 O definitie a terorismului, unanim acceptata de specialistii din domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu exista inca. Singura zona unde acestia se inteleg oarecum este cea in care se accepta tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clara intre terorismul de stat – exercitat de agentii specializate, care detin monopolul coercitiei – si terorismul politic – exercitat de „actori vremelnici”, practicat la inceputurile sale la nivel intern, apoi la nivel international si intercontinental. Acesta din urma are ca autori indivizi sau grupuri bine pregatite si puternic motivate etnic, religios, politic.




Terorismul in sine foloseste deliberat si sistematic mijloace violente ori amenintari care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neincredere, teama, panica, nesiguranta, ignorind orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atit structura sociala cit si individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de perceptie a imaginii societatii de care membrii acesteia depind si in care isi pun toata increderea.

Ca actul terorist sa fie cit mai perturbant, el trebuie sa se remarce printr-o actiune masiva de groaza, care sa produca rapid o mare ruptura psihologica si afectiva intre conducerea societatii si membrii ei; sa genereze o explozie de comentarii in mass-media cu un impact social paralizant si destabilizator.

Motivat politic, terorismul presupune totdeauna un pronuntat simt al frustrarii, al unei nedreptati sau injustitii sociale ori politice. El blameaza de fiecare data o instanta sau o autoritate politica, considerind ca injustitia nu poate fi inlaturata decit printr-o metoda violenta. Din aceasta cauza, fenomenul s-a si autodefinit ca fiind „tactica ultimei solutii”.

  Analizind organizarea, observam ca ea are o structura piramidala. In virf se afla liderul sau conducatorul organizatiei. Acesta este un individ puternic motivat politic, facind parte, in general, din clasa de mijloc, posedat pina la obsesie de ideea nedrepatii, cu o educatie foarte buna (de obicei, in cadrul unor universitati de elita din statele foarte dezvoltate). Este un tip charismatic si comunicativ, bun specialist in strategii militare, in analiza si prelucrarea informatiilor. El este cel care defineste politica organizatiei si-i stabileste directiile de actiuni.Urmatorul strat este ocupat de cadrele active si executantii, barbati si femei, care participa la antrenarea celorlalti, dar si la executarea atacurilor. Acestia sunt recrutati la o virsta frageda, pentru a putea fi indoctrinati, sunt posedati de un fanatism extrem, devotati pina la sacrificiul suprem cauzei pentru care lupta, foarte bine pregatiti in minuirea armelor, in culegerea, analiza si utilizarea informatiilor, in criptarea, decriptarea si interpretarea semnelor si comunicatelor. In acest strat se regasesc si profesionisti care nu au ca „motor” o motivatie ideologica.

Al treilea strat este ocupat de sustinatorii activi. Desi nu se considera membri ai organizatiei, ei sprijina material si financiar actiunile celor din stratul doi, asigura asistenta tehnica, logistica si pot „interpreta” uneori si roluri de mica importanta in desfasurarea unor actiuni.

In ultimul strat se afla sustinatorii pasivi sau complicii. Ei sltiu despre ce este vorba, dar se fac ca nu vad, nu aud, nu cunosc si nu-i intereseaza fenomenul, care apare si se dezvolta, dupa cum putem constata, in state stapinite de credinte ori ideologii exclusiviste, in tari care neaga libertatile fundamentale ale omului si care propaga crima si violenta ca metode de convingere si de impunere in lume a doctrinei politice sau religioase proprii.

  Unii specialisti militari afirma ca terorismul presupune urmatoarele etape (folosite de obicei si in razboiul informational):

  • selectarea combatantilor din categorii motivate social, ideologic sau religios, dedicate total unei cauze;

 pregatirea speciala in centre, tabere sau scoli organizate pe teritoriul unor state permisive si binevoitoare;

 organizarea unor largi retele informative pentru gasirea si studierea obiectivelor atacurilor, cu eficienta maxima in planul propagandistic si accesibile atentatelor;

 • infiltrarea executantilor in tarile si obiectivele de atacat; • executarea prin surprindere a atacurilor.

  O clasificare riguroasa este avansata de fostul director pentru Europa al Institutului American pentru Studierea Conflictelor intr-o expunere, in fata Senatului S.U.A., din 14 mai 1975. Potrivit acestuia terorismul este:

  • diversionist, care urmareste publicitate, dobindirea de prestigiu, discreditarea si demoralizarea unei autoritati, provocarea acesteia in a lua masuri de represiune excesiva, care ar avea ca rezultat instrainarea populatiei, accelerarea cheltuielilor de inarmare si ar genera, in cele din urma, un volum mare de nemultumire in riandul opiniei publice;

  • coercitiv, care vizeaza demoralizarea populatiei civile, slabirea increderii acesteia in autoritati si instaurarea unui sentiment de teama;

Dupa acelasi autor, organizatiile teroriste se impart in:

  grupuri etnice, religioase, nationaliste;

 grupuri autointitulate revolutionare;

 grupuri anarhiste, cu ideologii confuze, eterogene;

 grupuri patologice sau individuale, care nu revendica scopuri definite, motivatia lor constind in lipsa de acomodare intr-un anumit mediu social, organizational sau familial;

  grupari neofasciste, de extrema dreapta (ex. Ordine Nero, Nucleele Armate Revolutionare), care in unele tari actioneaza cu acordul tacit si sprijinul guvernelor (ex. Ojo per Ojo, in Guatemala, Escadroanele Mortii, in Brazilia). In ultimul timp, organizatiile de extrema stinga s-au dovedit a fi mult mai singeroase decit cele de extrema dreapta (ex. Brigazile Rosii italiene, RAF-ul german, Armata Rosie japoneza);

 gruparile de mercenari ideologici, care se intalnesc cel mai frecvent in organizatiile cu camp de activitate transnational (ex. Rengo Segikun din Japonia).

Departamentul de Stat al S.U.A. aprecia, dupa anii '90, ca fenomenul poate fi regasit si sub urmatoarele forme de manifestare:

  terorism organizational, materializat prin grupuri mici, omogene politic, insa incapabile sa dezvolte simpatia si sprijinul popular in favoarea pozitiilor lor radicale, fiind nevoite sa apeleze la acte violente pentru a-si cistiga influenta (ex. 17 Noiembrie, din Grecia, Grapo, IRA-ULTZA si ETA din Spania, RAF-ul, din Germania, Celulele Combatante, din Belgia etc.). Unele grupari au devenit intre timp transnationale (ex. Abu Nidal, din Palestina, Armata Rosie japoneza);

   terorismul insurgent, practicat de separatistii etnici, de rebelii politici etc. Actiunile acestora sunt de natura paramilitara sau de gherila. Deseori, prin actele lor, erodeaza puternic credibilitatea grupului, legitimitatea si sprijinul acestuia (ex. Armata Populara – aripa comunista, din Filipine);

 terorismul sponsorizat, care implica sprijinirea gruparilor si a activitatilor acestora de catre state suverane (ex. gruparile sponsorizate de state precum Irak, Iran, Libia, Afganistan etc.), sponsorizarea de stat putind atinge mai multe grade de implicare: directa, incurajare asistata logistic si material, dotare si acoperire ideologica, asistenta instructionala etc.

In literatura de specialitate se intalnesc fel de fel de clasificari, care incearca sa explice mai bine fenomenul. In opinia noastra terorismul ar putea fi clasificat astfel:

  • terorism patopolitic, reprezentat de grupari nationaliste (ex. ANE, in S.U.A.) care „apara” interesele etniei sau culorii din care provin; actioneaza irational, violenta fiind singura si cea mai uzitata forma de exprimare;

 terorism psihotic, reprezentat de persoane care provin de obicei, din familii dezorganizate, de indivizi cu probleme de adaptabilitate sociala, de comportament care s-au aflat mult timp in somaj sau n-au fost integrati organizational. Acestea, in general, ataca personalitati politice;

 • terorism „autorizat”, in care caracteristic este abaterea de la reguli, cutume sau intelegeri internationale (ex. folosirea armelor atomice, la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, asupra Japoniei, implicarea personalului CIA in asasinate politice in America Latina etc.);

 • terorism criminal sau pirateria, prin care se forteaza obtinerea unei recompense importante, dupa care se retrag sub „protecatia” ostaticilor luati;

terorism endemic sau al batei, caracterizat prin anarhie, masacre intertribale, intre gruparile mafiote; acte care se petrec numai intr-o anumita zona;

 terorism practicat de „vigilenti”, aprobat tacit de catre un regim politic amenintat si exercitat asupra dizidentilor;

 terorism organizational, practicat de organizatii revolutionare sau de tip Mafia, fata de care statul de drept foloseste masuri drastice pentru a putea mentine linistea sociala;

 terorism pragmatic, unde folosirea violentei are ca scop obtinerea sprijinului populatiei pentru acte de extorcare de fonduri sau in declansarea unor greve;

 terorism functional, prin care o organizatie – folosind violenta – poate obtine avantaje strategice intr-o anumita zona, structura sau domeniu;

terorism manipulativ, cel care creeaza unele situatii de negociere prin mijloace specifice, folosindu-se de mass-media pentru manipularea sentimentelor de simpatie ale opiniei publice;

 terorism simbolic, in care victima ce trebuie distrusa reprezinta un simbol deosebit pentru partea adversa si prin a carei eliminare se incearca obtinerea de avantaje etnice, politice sau de alta natura.

De cele mai multe ori, terorismul este conjunctural (cu exceptia regimurilor totalitare). Unii analisti ai fenomenului au ajuns la concluzia ca subiectul este in declin. Nationalismul, patriotismul, interesele etnice sau proletarismul, in epoca moderna, datorita globalismului, devin desuete si, deci, nu mai pot constitui „motorul” actelor teroriste. In cazul unui declin progresiv si durabil al cauzei, terorismul poate deveni insa un scop in sine, o activitate fara motivatii explicite si justificabile la nivelul analizei si al grupului, aparind ca o anomalie ce trebuie eliminata din viata sociala. Va fi insa greu de anihilat, tocmai datorita faptului ca disimularea practicantilor fenomenului este perfecta in mediul pe care-l vor distruge la momentul potrivit, nelasind nici o urma de indoiala asupra bunelor lor intentii fata de cetatenii printre care se amesteca.

 Terorismul ramine, in esenta, o problema politica. Politicienii, diplomatii, structurile fortelor informativ-operative trebuie sa tina cont de impactul produs de orice tip de raspuns la un act terorist, de consecinatele asupra intereselor politice si nationale si, mai ales, daca costurile economice, politice, sociale sau financiare justifica amploarea raspunsului preconizat ca pedeapsa. Contraatacurile excesive aplicate organizatiilor teroriste, uciderea unor oameni nevinovati prin amploarea pedepsei au dovedit deseori ca duc la rezultate opuse dorintelor de eradicare a fenomenului. De aceea, este nevoie de a studia foarte bine fenomenul, motivatiile care stimuleaza actiunile teroriste, izvoarele acestuia si numai dupa aceea sa se treaca la masuri coercitive.

      Specialistii in analize sociale si politice sustin ca nici o forma de terorism nu poate rezista in fata unor guvernari sau a unor puteri ce se dovedesc flexibile, deschise spre reforme, care-i favorizeaza pe moderati si care fac orice efort pentru usurarea situatiei celor defavorizati de sistem, de relatiile sociale sau politice. Iata de ce se impune cu necesitate un acord international asupra definirii fara ambiguitati a terorismului.

 Fara o definire clara a acestui fenomen, se poate ajunge la abuzuri practicate de unele puteri economice, politice sau militare, avind ca tel ascuns scopuri strategice sau geopolitice, folosind manipularea informationala in cistigarea unui acord masiv pentru declansarea unor interventii militare punitive, actiuni care in era armelor biologice, chimice si a celor nucleare pot deveni foarte periculoase pentru intreaga planeta. Se impune, de asemenea, instituirea de mecanisme, construirea unor institutii la nivelul organismelor internationale (Consiliul de Securitate, de exemplu, sa-si asume sarcini in acest sens) care sa poata interveni urgent in astfel de crize.

 Analiza juridica a infractiunii de terorism prevazuta de Codul penal al     Republicii Moldova

    Desi in limitele statului nostru n-au fost cunoscute fapte ce tin nemijlocit de  infractiunea de terorism, la momentul actual in societate problematica terorismului se discuta din ce in ce mai activ. Desi nici pe plan intem, nici mondial notiunea de terorism n-a fost dedusa definitiv, legiuitorul nostru, tinind cont de conjunctura contemporana, a modificat completamente in Codul penal al Republicii Moldova (CP al R.M) art. 278 - 'Terorismul', deoarece anume definitia terorismului prevazuta de legislatia penala, asigura preintampinarea infractiunlor concrete cu caracter terorist, pedepsirea acestora. Reactionarea la timp, plenara si in baza dreptului fapta de orientare terorista, prevazuta de legea penala, prezinta una dintre temele cele mai importante in sistemul de masuri in lupta cu terorismul, precum si contribuie la domolirea spiritelor privitor la securitatea populatiei. Dupa studierea conceptiilor internationale de drept privitor la notiunea de terorism, in legislatia nationala apar unele contururi, principii. Tinand seama de faptul ca actul de terorism este un fenomen social divers, intr-un sir de infractiuni violenta este un mijloc de atingere a scopurilor.

In ceea ce priveste necesitatea includerii in cod a unui articol special dedicat terorismului, exista opinii contradictorii. Unii autori sunt contra, deoarece lupta cu acesta va fi asigurata conform altor norme penale, iar altii sunt pro, fiindca ei considera ca alaturi de infractiunile cu elemente de terorisrn este necesara si prezenta raspunderii nemijlocite pentru componenta terorismului.[1] Ne alaturam ultimelor consideratii, deoarece, desi terorismul este un fenomen ce poate fi analizat din mai multe puncte de vedere: sociologic, criminologic etc., odata existent in lume si prevazut in normele

iternationale de drept, el trebuie sa-si gaseasca oglindire si in legea penala nationala. In practica insa, neglijand cerintele legii penale adesea, indeosebi mijloacele de informare in masa, se grabesc a califica drept terorism orice infractiune grava, mai ales cea comisa prin mijloace care prezinta pericol pentru un numar mare de persoane. Uneori semnalele anonime despre plasarea unor bombe in scoli, gari etc. nu au nimic comun cu terorismul (in scopul intreruperii activitatilor in scoala sau pentru a prelungi stationarea trenului din diferite motive etc.).[2] Asemenea fapte pot fi calificate, in functie de circumstantele concrete, ca huliganism. Suntem de acord cu includerea in CP al RM a infractiunii de terorism si chiar suntem de acord cu denumirea articolului - 'Terorismul'. Asemenea notiune trebuie sa cuprinda totalitatea faptelor cu caracter terorist, inclusiv elementele unei definitii de terorism (denumirea de act de teroare nu ar reflecta diversitatea normelor de terorism contemporan - haidejeking, kiberterosim etc.)


Credem ca modificarea de catre legislatorul autohton a denumirii si continutului operate in articolul cu privire la terorism este justificata pe deplin. Astfel, in art. 278 CP al RM (2002), numit in vechea redactie 'Act de teroare', s-a revenit la titlul 'Terorismul' din precedentul Cod penal, continutul acestuia fiind substantial imbogatit in comparatie cu cel din CP al RM (1961). Trebuie sa mentionam insa ca practica judiciara autohtona, din fericire, n-a cunoscut inca fapte ce puteau fi incadrate, fie conform vechii formulari, fie chiar celei prezente, in legea penala a Republicii Moldova. Modificarea oricum a fost necesara din cauza situatiei create in tarile vecine si problema merita si trebuie cercetata la nivelul cuvenit din punct de vedere stiintific. Unii savanti din domeniu considera ca terorismul este un termen pur politic, insa, in sens juridico-penal terorismul, insemna si o componenta de infractiune concreta.

Este de mentionat ca in sistemul juridico-penal al Republicii Moldova, tinind seama si de reglementarile internationale, terorismul poate fi clasificat in doua grupe:

Terorismul propriu-zis(art.278 CP al RM) si alte infractiuni calificate de conventiile internationale drept manifestari ale terorismului si care in legislatia nationala sunt

sanctionate conform mai multor articole: 'Atacul asupra persoanelor care beneficiaza de protectie intemationala' (art.142 CP al RM), 'Luarea de ostatici'(art.280 CP al RM),

Detumarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale” art.275 (CP al RM)  In prezentul studiu ne vom referi numai la analiza juridica

terorismului art.278 (CP al RM) (2002) prin prisma deosebirii de formularea anterioara si delimitarea ultimului de infractiunile conexe.

Semnele infractiunii de terorism sunt urmatoarele: caracter deschis demonstrativ, uneori chiar ultimativ, privind faptele si cerintele; cauzarea unor daune fizice (omorul, pricinuirea unor daune sanatatii) sau aplicarea unei violente psihice intr-un cerc nedeterminat de persoane, victime nevinovate, intimplatoare; cauzarea daunelor materiale (cu scopul de a influenta asupra persoanelor cu functii de raspundere din organele de stat).

Conform unei opinii terorismul trebuie sa poarte numaidecit un caracter transnational si intemational[3]. In opinia noastra,   acesta poate avea tangente de exprimare cu un indice extern, precum si poate fi incercuit de limitele nationale.

In continuare ne vom referi nemijlocit la elementele si semnele componentei terorismului, stabilind momentele, dupa parerea noastra, progresive si regresive in forma de exprimare a textului legii penale.


                                             1. Obiectul de atentare

Caracterul infractiunii, pericolul social al acesteia se determina, in primul rind, reiesind din obiectul la care atenteaza[4]. Ca orisice alta fapta infractionala, terorismul atenteaza la unele relatii sociale ocrotite de legea penala. Se cunoaste de asemenea ca in functie de obiectul de atentare, infractiunii ii este oferit un loc in legea penala. Terorismul este infractiunea prevazuta de art.278 (CP al RM) (2002) si face parte din categoria 'Infractiunilor contra securitatii publice si ordinii publice', care in CP (1961) este inclus in capitolul 'Infractiunilor deosebit de periculoase contra statului'. Credem ca locul componentei in noua lege corespunde intocmai continutului faptei, pe cind in vechea formulare, din lipsa de alternativa, legislatorul a plasat terorismul in capitolul infractiunilor contra statului. In prezent, este binevenit includerea unui capitol aparte 'Infractiuni contra securitatii publice si ordinii publice', in care art. 278 prevede expres componenta terorismului. Nu sustinem ideea precum ca terorismul ar fi in exclusivitate o infractiune contra statului, deoarece uneori comiterea acesteia nu atinge absolut deloc relatiile statale (de exemplu: explozia provocata la oficiul unei organizatii nonstatale in scopul includerii in statut a unor revendicari personale etc.).

Obiectul nemijlocit al terorismului il constituie securitatea publica si ordinea publica. Conform opiniei unui jurist,[5] prin securitate publica se subintelege starea de protectie a intereselor vitale ale persoanei, societatii si statului de amenintarile interne si externe. Alt jurist[6], de asemenea, constata ca securitatea este o stare de ocrotire a intereselor vitale ale persoanei, societatii si statului de urmarile negative ale fenomenelor sociale, naturale si tehnice, precum si mentinerea gradului de ocrotire. 

Securitatea publica - ca obiect al infractiunii - este un sistem de relatii sociale in raport cu crearea si mentinerea conditiilor de securitate ale activitatii societatii, functionarea si dezvoltarea institutiilor sale. Specificul obiectului in cauza: securitatea conditiilor de existenta a societatii consta din securitatea inviolabilitatii fiecarui membru al societatii si proprietatii acestuia, securitatea activitatii institutiilor de stat si obstesti.Faptul acesta ingreuiaza distinctia terorismului de alte infractiuni contra proprietatii, persoanei etc. De aici decurge si circumstanta despre prezenta unui obiect de baza si al unuia complementar. Deoarece prin securitatea publica se subintelege asigurarea securitatii unui numar mare, nedeterminat de membri ai societatii, aceasta, in calitate de obiect juridico-penal, prin amploare, este mai complexa decit categoriile: proprietatea, sanatatea, acestea fiind cuprinse in continutul sau.

Provocarea unei daune securitatii publice aproape intotdeauna are loc prin pricinuirea unor daune categoriilor numite. De aceeasi parerea este si V.C.Komissarov[7],care considera ca securitatii publice ca obiect al terorismului ii este specific complexul de relatii care cuprinde protectia persoanei, valorile materiale, institutiile obstesti, mediul ambiant etc. De aici putem conchide ca in cazul atentarii la securitatea publica, obiectul facultativ lipseste, fapt confirmat de mecanismul cauzarii de daune acesteia, adica fara activitatea criminala, realizata prin explozii, incendieri,amenintari etc., nu poate exista terorismul insusi, insa, la rindul lor, aceste fapte nu sunt posibile fara cauzarea unor daune persoanei sau proprietatii, sau macar amenintarea cu ele.Trebuie remarcat faptul ca la survenirea unei daune materiale, nu putem vorbi despre un obiect material facultativ, deoarece in asemenea cazuri producerea unei daune materiale (unei cladiri, de exemplu) este o metoda, un mijloc de atingere a scopului infractorului. Asadar, terorismul poate fi deosebit de unele infractiuni conexe prevazute in CP al RM prin faptul ca obiectul de atentare este securitatea publica, desi componenta art.278 CP al RM prevede numeroase circumstante agravante prin care se aduce atingere si altor valori sociale.

Securitatea, drept conditie de functionare si dezvoltare a societatii, cuprinde doua elemente: criteriul obiectiv care dovedeste nivelul real de protectie a sistemului de reglementare legala a masurilor organizatorice pentru utilizarea mijloacelor materiale, realizarea acestor masuri de catre organele de drept; criteriul subiectiv al securitatii publice, ca obiect juridico-penal, tine de psihologia publica: senzatia unei stari de protectie si liniste publica, senzatia securitatii personale si obstesti, integritatea proprietatii, asigurarea unei activitati normale a institutiilor statale si obstesti. Cel de-al doilea criteriu nu este mai putin important decit primul, deoarece linistea si calmul constituie o conditie nemiilocita a functionarii si dezvoltarii societatii. Este de mentionat ca scopul primordial al terorismului constituie atacarea anume a acestui element al securitatii publice, deoarece prin daunarea reala a mijloacelor de securitate tulbura linistea publica.

Este important sa mentionam ca victima a terorismului poate deveni fie o persoana concreta, ce prezinta importanta deosebita pentru societate, fie un reprezentant al statului, diplomat, conducatorul unei navei aeriene etc., fie o persoana sau persoane care se aflau ocazional la locul comiterii infractiunii. Acest semn este prevazut in dispozitie prin expresia 'in scopul incalcarii securitatii publice, intimidarii populatiei'.[8]Calificarea, conform art.278 CP al RM, are loc, indiferent de calitatea victimei doar in cazul in care nu sunt de fata semnele infractiunii prevazute de art. 142 CP al RM atacul asupra persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie internationala.In literatura de specialitate se duc discutii in vederea stabilirii faptului daca ordinea publica constituie obiect de atentare in exclusivitate al terorismului sau categoria in cauza ca obiect de atentare este cuprinsa in notiunea de securitate . Sustinem ideia ca ordinea publica apare ca obiect de atentare a terorismului si formeaza un tot intreg cu securitatea publica.

Am remarcat ceva mai devreme ca terorismul atenteaza la numeroase valori sociale, inclusiv la securitatea publica, indiferent de dauna adusa unei singure valori in parte.

 publica.


              Ordinea publica inglobeaza ordinea politica, economica si sociala, intr-un stat este asigurata printr-un ansamblu de norme si de masuri (deosebite de la o oranduire

sociala la alta), adaptate la functionarea normala a aparatului de stat, in respectarea drepturilor cetatenilor si a patrimoniului sau etc.[9]Cu alte cuvinte, ordinea publica constituie totalitatea de relatii sociale ce asigura linistea publica, conditii normale de munca, odihna, de trai ale oamenilor, activitatea normala a intreprinderilor, organizatiilor, institutiilor, precum si respectarea moralitatii sociale. Aceste relatii functioneaza in conformitate cu normele de drept si morale.

In calitate de obiect nemijlocit al terorismului, ordinea publica constituie parte componenta a securitatii publice - obiectul generic al infractiunii.

Pentru orice act de terorism, ca fenomen real, este caracteristic multipluralitatea obiectului de atentare[10]. De fapt atentarea se realizeaza la pluralitatea obiectului unic, ceea ce tine de comiterea unor actiuni corelative unice caracteristice tipului dat de componente, cu survenirea unor numeroase consecinte.

Terorismul prezinta un pericolul social sporit indeosebi prin faptul ca realizarea atentatului este insotita de asasinarea sau intimidarea   mai multor persoane, de provocarea unor daune deosebit de mari cu consecinte grave.

Deci, in sfirsit, putem concluziona ca obiectul nemijlocit de atentare al terorismului il constituie securitatea publica - categorie complexa, ce contine mai multe elemente, din cauza ca lipseste un obiect complementar absorbit de obiectul principal.

 Este necesara definirea unei notiuni legal-penale a securitatii publice, pentru a exclude contradictiile privitor la prezenta sau absenta unui obiect complementar.


                  Trasaturile specifice ale laturii obiective a terorismului

Latura obiectiva a oricarei infractiuni, indiferent de faptul cum sunt formulate semnele ei in componenta, include: fapta (actiune sau inactiune), consecintele, legatura cauzala intre fapta si consecinte, timpul, locul, mijlocul si conjunctura comiterii infractiunii.[11] Delimitarea lor in semne obligatorii si in semne facultative este posibila numai an raport cu componenta concreta si nu se reduce doar la constatarea faptului , infractiunii ca fenomen real.

Conform art. 278 CP al RM, latura obiectiva a terorismului se realizeaza prin  provocarea unor explozii, incendieri sau savirsirea altor actiuni care pericliteaza viata oamenilor, cauzeaza daune materiale in proportii mari sau provoaca alte urmari grave, daca aceste actiuni sunt savirsite in scopul de a submina securitatea publica, de a intimida populatia sau de a impune autoritatile publice sau persoanele fizice de a lua  unele decizii, sau amenintarea savirsirii unor astfel de actiuni in aceleasi scopuri .[12]Din notiunea juridico-penala data de legislatorul autohton, putem conchide ca latura obiectiva se poate realiza prin doua forme:

1) savirsirea unor explozii, incendieri sau a altor actiuni, care pericliteaza viata oamenilor sau cauzeaza daune materiale in proportii mari sau provoaca alte urmari grave;

2) amenintarea savirsirii unor asemenea actiuni. Latura obiectiva a eventualei infractiuni ce urmeaza a fi comisa, in forma ideala se creeaza in constiinta persoanei, iar apoi, intr-o forma sau alta, se realizeaza in realitate.[13] Alegerea obiectului de atentare, timpului, locului savirsirii faptei si mijloacelor de realizare a scopului de catre infractor determina in intregime latura obiectiva de comportament a acestuia. Latura obiectiva apare ca o realizare a intentiilor subiectului.

     Indeosebi aceasta se observa in infractiunile comise premeditat. Astfel de infractiune este si terorismul.[14] Practic este imposibila comiterea unui act de terorism fara o pregatire anterioara.

   Este importanta descifrarea expresiei ' explozii, incendieri sau a altor actiuni ' utilizate de legislator, deoarece aceasta constituie insasi fapta de terorism. Provocarea de explozii inseamna comiterea actelor de terorism cu utilizarea dispozitivelor si substantelor explozive. Explozia este o preschimbare chimica rapida de intensitate a substantelor explozive, care izbucneste pe neasteptate, fiind insotita de un val distrugator, incendii. Incendiere constituie provocarea intentionata a unui incendiu prin utilizarea substantelor chimice sau a altor mijloace incendiare.

  Dupa parerea noastra, formularea dispozitiei in cauza sufera de un neajuns: expresia  altor actiuni   presupune ca terorismul poate fi comis numai prin actiuni, insa  practica demonstreaza posibilitatea comiterii acestuia in mai multe faze care se pot realiza si prin inactiuni (de exemplu: prin neindeplinirea obligatiilor ce tin de deconectarea la timp la reteaua energetica a proceselor de productie sau tehnologice, in : ramura transporturilor etc.). Aici ar fi fost mai potrivita folosirea notiunii de alte fapte.

Prin alte actiuni se intelege provocarea de avalanse, inundatii; luarea prin surprindere a garilor, aeroporturilor, mijloacelor de transport; otravirea izvoarelor de apa sau rezervelor de produse; raspindirea de microbi, capabili sa provoace epidemii, epizootii; atentarea la obiectele ce necesita masuri deosebite de siguranta (centrale atomice, uzine chimice etc.); actiuni cu folosirea substantelor radioactive, atomice sau atentari la resurse informationale, energetice. Un pericol sporit emana comiterea actiunilor insotite de utilizarea armelor de distrugere in masa: chimice, nucleare, biologice. Prin 'alte actiuni' legislatorul a prevazut comiterea unor fapte social-periculoase ce se manifesta prin diverse modalitati (unele dintre ele le-am analizat la capitolul formele terorismului). De obicei, asemenea acte se comit in locurile publice

gari, subterane etc.). Au loc rapiri ale unor persoane proeminente sau ale unor grupuri numeroase de oameni, atentate si omucideri, acaparari ale mijloacelor de transport, mai des deturnari de avioane, asalturi de incaperi (sunt supuse atacurilor ambasadele, oficiile partidelor, incaperile organelor de stat), provocari de daune sanatatii si patrimoniului, atacuri asupra retelelor informatice etc. Legislatorul a lasat sa fie interpretata diferit sintagma 'alte actiuni', de aceea in practica judiciara se aplica metoda excluderii:faptele infractionale comise, diferite de cele enumerate mai sus, sunt calificate drept alte actiuni.

In urma comiterii unui act de terorism consecintele pot fi diferite, dar conform articolului in cauza, pentru calificarea lui, nu intotdeauna este necesara survenirea unor consecinte materiale, fizice etc., fiind suficient doar momentul periclitarii dreptului la viata, la integritatea fizica si libertatea individuala. Adica constructia latuni obiective pune semnul egalitatii din punct de vedere juridic intre survenirea reala a consecintelor social-periculoase si crearea pericolului survenirii acestora, cu ce noi nu putem fi de acord.[15] Deoarece survenirea acestor consecinte si pericolul survenirii acestora in limitele unei norme unice penal-juridice nu sunt egale din punctul de vedere al gradului  pericolului social. O asemenea constructie incalca principiul diferentierii la numirea pedepsei.

  Legea cu privire la combaterea terorismului[16] in defmitia terorismului, de asemenea stabileste formele posibile de realizare a laturii obiective: savirsirea unor explozii, incendieri sau a altor actiuni, insa cu talmacirea ulterioara a expresiei 'alte actiuni' formularea in cauza, in opinia noastra, ar fi mai reusita.

Prin aceeasi lege se mai prevede si o alta notiune - activitate terorista - care include:

-   actiunile de planificare, pregatire, tentativa de a savarsi si savarsirea unui act terorist;

-   instigarea la un act terorist, la violenta impotriva unor persoane fizice sau juridice,

-    la distrugerea obiectelor materiale in scopuri teroriste;

-   constituirea unei formatiuni armate ilegale, a unei comunitati (organizatii  criminale, a unui grup organizat in scopul savirsirii unui act terorist, precum si participarea la un astfel de act;

-   inrolarea, inarmarea, instruirea si folosirea teroristilor;

       - finantarea unei organizatii teroriste sau a unei grupe teroriste, precum si acordarea        de sprijin acestora pe alte cai.



Astfel s-a efectuat un amestec de fapte cu caracter terorist, netinindu-se cont de 

prevederile penale in acest sens. insa, desi CP al RM prevede faptele in cauza sub

diferite articole, iar legea le cumuleaza intr-o singura categorie, comiterea acestora va atrage dupa sine calificarea faptelor conform normelor penale.

Un element obligatoriu al laturii obiective a terorismului, prevazut de art.278 CP al RM, este crearea pericolului pentru viata oamenilor in urma comiterii faptelor expuse mai sus, cauzarea daunei in proportii mari sau provocarii altor urmari grave.

Pericolul este o consecinta specifica a faptelor social periculoase si se caracterizeaza prin semne de calitate si cantitate. De exemplu, survenirea unor consecinte grave sunt semne ale calitatii, iar probabilitatea survenirii lor sunt semne ale cantitatii pericolului.1 Pericolul trebuie sa contina premisele reale pentru daunarea dreptului la viata, la integritatea fizica si libertatea individuala, patrimoniu.Pericolul caracterizat din punctul de vedere al calitatii este determinat de legislator prin enumerarea in dispozitia art. 278 CP RM a consecintelor ce pot surveni, insa probabilitatea survenirii lor, adica si a pericolului, se determina in dependenta de circumstantele concrete ale faptei. De asemenea, este obligatoriu de demonstrat faptul, desi pericolul se mentine o perioada de timp mai mica sau mai mare, care poate sa se transforme, in urma unor masuri speciale sau de caz, el totusi a existat o durata de timp, adica s-a atentat la drepturile fundamentale ale persoanei.[17]

         Primejdie pentru viata oamenilor constituie:

1.  posibilitatea reala de survenire a mortii a doua sau mai multe persoane (in cazul

            in care n-a survenit  moartea);[18]

2.      survenirea mortii a unei singure persoane si posibilitatea reala de survenirea mortii a altor persoane.

       Daune materiale in proportii mari ca urmare a terorismului, urmeaza a fi determinate reiesind dm prevederile art. 126 CP RM. Astfel, prin daune in proportii mari se intelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobindite, primite, distruse etc. sau marimea pagubei pricinuite de o persoana sau de un grup de persoane, care, exprimata in bani, depaseste de cinci sute de ori marimea unitatii in vigoare la momentul savirsirii infractiunii.

Prin alte urmari grave se inteleg consecintele care pot provoca: survenirea mortii persoanelor, vatamari intentionate ale integritatii corporale sau a sanatatii, insotite de maltratarea sau alte actiuni cu caracter de torturare care corespund scopurilor terorismului: stationarea indelungata a transportului; blocarea aeroporturilor, a incaperilor organelor de drept; intremperea functionarii institutiilor, intreprinderilor;

provocarea dezordinilor intre diferite grupe de oameni etc.

   In cazul comiterii unui act de terorism, pericolul se realizeaza prin survenirea unor consecinte materiale (dauna fizica, patrimoniala, ecologica) si nemateriala (dauna politica, ideologica, morala).

   Daca e sa ne referim la consecintele nemateriale, ele nu se reflecta in obiectele reale ale lumii inconjuratoare si de facto nu pot fi inregistrate sau masurate. Conform normelor juridico-penale, urmarile nemateriale fie ca se includ in semnele obligatorii ale laturii obiective (componenta materiala), fie ca nu se amintesc deloc, raminind in afara componentei infractiunii (componenta formala). Analizind latura  obiectiva a terorismului, constatam ca componenta in cauza nu poate fi atribuita nici la prima categorie, nici la a doua, macar ca unii dintre juristi considera terorismul componenta

materiala, in acelasi timp altii determinind-o drept o componenta formala.    

      Astfel, terorismul se atribuie la infractiunile de categorie speciala care pun in pericol 

viata si sanatatea oamenilor.

       Legislatorul, in asemenea cazuri, straduindu-se sa protejeze mai eficient obiectul la care se atenteaza de consecintele posibile si pentru prevenirea acestora, leaga momentul consumarii faptei de doua elemente obligatorii ale laturii obiective: fapta si aparitia pericolului real, pericolul care in art.278 CP al RM apare ca o consecinta specifica iminenta. De aici si alta consecinta: trebuie stabilita legatura cauzala dintre fapta  criminala, realizata prin diferite modalitati, si momentul crearii pericolului pentru viata  unui numar nedeterminat de persoane, deteriorarea cladirilor, instalatiilor, transportului etc.

         Deci terorismul este o componenta consumata in situatia in care sunt stabilite elementele laturii obiective: savirsirea unor explozii, incendieri sau a altor actiuni si pericolul justificat cauzal. Astfel putem conchide ca, potrivit art.278 CP al RM, terorismul constituie o componenta formal-materiala.

         Sructura juridico-penala a componentei, in ceea ce priveste consumarea faptei, corespunde situatiei de fapt, deoarece, prin natura sa, terorismul emana pericol si spaima generala in societate[19]. Este cunoscut ca urmarile actului de terorism sunt foarte variate, fapt datorat multiplelor modalitati de savirsire a lui. De aceea, la capitolul in cauza, la survirea consecintelor, calificarea se va face fie ca terorism cu circumstante agravante,fie prin cumul de infractiuni: art.278 CP al RM si articolul respectiv din Codul penal, in functie de fapta savarsita efectiv.   

     Dispozitia art.278 CP al RM prevede expres si o alta forma a laturii obiective:

 amenimtarea cu savirsirea unor asemenea actiuni in aceleasi scopuri. De fapt, terorismul nu poate exista in afara aplicarii violentei sau provocarea de distrugeri - acestea constitind insasi esenta terorismului.[20] Amenintarea cu savirsirea unor actiuni se poate exprima prin diferite forme: prin cuvinte, prin demonstrarea mijloacelor apte de a provoca violenta, diferitelor substante, a fotografiilor si peliculelor ce au inregistrate acte de violenta aplicate anterior de catre infractori fata de alte persoane etc. Este important ca amenintarea sa fie reala, adica sa se creeze o senzatie ca amenintarea in orice moment poate fi realizata. Amenmtarii poate fi supusa o singura persoana sau un grup de persoane fie determinat, fie nedeterminat.

   Timpul si locul comiterii actului de terorism nu influenteaza calificarea faptei, conform art.278 CP al RM, desi, de obicei, locul comiterii terorismului este ales special -sa fie cit mai populat: subterane, gari, aeroport, scoli, spitale etc.

           Tentativa si pregatirea terorismului. Practic in toata literatura de specialitate din diferite tari se sustine ideea ca pregatirea pentru infractiunea de terorism, ca etapa a

imfractiunii, este posibila.[21]Actiunile   de pregatire includ: alegerea modalitatii de comitere a actului de terorism prin stabilirea obiectului si a mijloacelor de atentare, antrenarea unor persoane in activitatea terorista etc. Durata si meticulozitatea pregatirii depind de amploarea modalitatii alese pentru realizarea laturii obiective a actului terorist. De obicei, etapa de pregatire a infractiunii de terorism constituie un lant de actiuni complexe.

          Prin pregatirea infractiuilor de terorism se subintelege crearea intentionata a conditiilor necesare pentru comiterea terorismului, dar care n-a fost dus pana la capat din cauza a unor circumstante ce nu tin de vointa infractorului. Pedeapsa pentru pregatirea atentatului este mai mica decat pentru infractiunea consumata.

Aliniatul (6) art. 278 CP al RM prevede eliberarea de raspundere penala a persoanei care a participat la pregatirea unui act de terorism, insa a anuntat la timp ;organele publice sau prin alt mijloc a preintimpinat realizarea terorismului, daca intre timp nu a comisa alta infractiune, deoarece uneori, in cadrul pregatirii pentru actul de terorism, infractorul comite si alte infractiuni, de exemplu, procurarea ilegala a armelor de foc sau a substantelor explozive necesare.[22]

In acelasi context, trebuie luat in considerare si faptul delimitarii actului de pregatire a terorismului prevazut de art. 278 CP al RM de activitatea de finantare si asigurare materiala a actelor teroriste prevazuta de art. 279 CP al RM. In cazul in care o persoana ofera ori colecteaza intentionat, prin diferite metode, direct sau indirect, mijloace financiare sau materiale in scopul utilizarii acestora la savirsirea actelor teroriste, fapta urmeaza a fi calificata conform art. 279 CP al RM, si deoarece in acest caz nu este vorba de pregatirea unui act de terorism ca componenta aparte prevazuta de dispozitia art. 278 CP al RM. Prin urmare, spre deosebire de cazul pregatirii unei infractiuni de terorism cind subiectul este implicat in intreg complexul de actiuni ce urmeaza a ti comise pentru realizarea laturii obiective a componentei in cauza, norma art. 279 CP al RM include situatiile cind persoana este preocupata numai de actiunile nemijlocit indicate in dispozitie si n-are atributie cu realizarea de facto a actului de terorism.

     Referitor la faptul daca tentativa de terorism este posibila, literatura de specialitate atesta mai multe opinii. Reiesind insa din formularea art.278 CP al RM si stabilind faptul ca momentul consumarii terorismului este savarsirea faptelor si crearea primejdiei pentru viata oamenilor, tentativa ar fi posibila numai in unele cazuri in dependenta de modalitatea de exprimare a laturii obiective.


     

     Prin tentativa se subintelege incercarea de a comite o infractiune care a fost intrerupta pina la survenirea consecintelor social periculoase si care nu depind de vointa persoanei.[23] Deoarece, dupa cum am stabilit, terorismul este o componenta formal-materiala si se consuma din momentul crearii pericolului asupra obiectului de atentare, practic tentativa, este posibila, dar mai rar.

   Alineatul (5) art. 278 CP al RM prevede ca persoana care a realizat actul de terorism sau alt participant poate fi supusa raspunderii penale minime, prevazute de lege, daca ea a preintimpinat organele publice despre actiunile respective si prin aceasta a contribuit la evitarea mortii oamenilor, a pricinuirii leziunilor corporale sau a altor urmari grave, sau la demascarea altor faptuitori. Consideram inutila prevederea in cauza din motivul ca in prezenta circumstantelor date, indiferent daca este prevazuta reducerea  raspunderii penale pentru aceasta, instanta ia in considerare aceste conditii si aplica o pedeapsa penala minimala conform articolului ce prevede fapta comisa.

Analiza an parte a fiecarui element al componentei de infractiune este pur conventionala, deoarece a caracteriza latura obiectiva a terorismului, fara a lua in considerare momentele subiective, este imposibil: latura obiectiva este strins legata de latura subiectiva. De fapt, legatura data este prezenta la comiterea oricarei infractiuni, deoarece, dupa cum subliniaza V.Emelianov, 'latura subiectiva determina, orienteaza si reglementeaza latura obiectiva a actiunii'[24].


   Elementul subiectiv al infractiunii de terorism

Conform laturii subiective, terorismul se caracterizeaza drept infractiune intentionata, deoarece actiunile infractorilor sunt determinate de catre legislatie ca infractiuni cu scopuri speciale. De aceea, ele se savirsesc cu intentie directa, adica persoana constientizeaza caracterul social periculos al faptelor sale si prevede nu numai posibilitatea, dar si, de regula, iminenta consecintelor si doreste infaptuirea acestora (punerea in pericol a vietii, libertatii si integritatii fizice a persoanei).

Este greu de acceptat ideea unor autori care sustin ca in plan juridico-penal se presupune posibilitatea comiterii actelor de terorism si cu intentie indirecta[25]. Asemenea teorie, de fapt, autorii o sustin atunci cind se are in vedere o categorie aparte a terorismului - atentatul comis din motiv cupidant. Insa, de obicei, in cazul in care actiunile unui participant la comiterea unui act de terorism urmaresc si un motiv cupidant, de razbunare etc., este necesar sa se demonstreze ca, indiferent de motiv, persoana a constientizat ca participa la comiterea nemijlocita a actului terorist si nu a altei infractiuni. In caz contrar el va purta raspundere nu conform art.278 CP al RM, ci conform actiunilor comise. Deci terorismul poate fi comis cu intentia directa de a pune obiectul in pericol, insa fata de consecintele survenite subiectul poate manifesta orice atitudine. Discutii aprinse se duc referitor la scopul si motivul comiterii actului de terorism ca semn al infractiunii. Dispozitia art.278 CP al RM prevede ca infractiunea trebuie neaparat sa aiba scopul incalcarii securitatii publice, intimidarii populatiei sau de a impune autoritatile publice sau persoanele fizice de a lua unele decizii.

Analizind esenta scopurilor terorismului, incluse de catre legislator in componenta, deducem ca acestea nu sunt omogene dupa continut. Este imperic necesar a recunoaste ca scopul pur terorist este impunerea autoritatilor publice sau a persoanelor fizice de a lua unele decizii necesare teroristilor, celelalte doua scopuri sunt doar intermediare cu

intentia de a atinge rezultatul final - influentarea deciziilor luate de autoritati sau persaoane fizice. Scopul infractiunii 'subminarea securitatii publice' indicat in dispozitia art. 278 CP al Republicii Moldova este prea general si prezinta prin sine o tautologie tipica: daca terorismul este situat in capitolul 'Infractiunilor contra securitatii publice si ordinii publice' este clar ca obiectul de atentare constituie securitatea publica, nefiind necesar a stabili ca obiectul se suprapune cu scopul. Suntem de parerea ca el trebuie concretizat, deoarece in viziune generala orice infractiune poate destabiliza securitatea  publica.In viziunea noastra, ar fi binevenita o alta formulare a dispozitiei art. 278 CP al RM, evidentiind faptul ca infractorii savirsesc explozii, incendii sau alte fapte la fel de periculoase pentru intimidarea populatiei, incalcarii securitatii publice in scopurile de a impune autoritatile publice sau persoanele fizice, juridice, organizatiile internationale de a lua anumite decizii. In cazul in care acceptam varianta legislativa acesta s-ar exprima in urmatorul mod: savirsirea unei explozii care pericliteaza viata, cauzeaza o dauna prevazuta in dispozitie in scopul subminarii securitatii publice, dar in asemenea cazuri orice diversiune, omor cu circumstante agravante etc. pot fi calificate ca terorism, fara vreo temere. Intimidarea populatiei si impunerea autoritatilor publice sau persoanelor fizice de a lua anumite decizii trebuie privite ca semne constructive ale componentei, obligatorii pentru orice act de terorism si care servesc drept legatura intre actiunile violente si scopurile teroristilor, si nu alternative. Trebuie sa remarcam ca este necesar a include in numarul adresatilor  persoanele juridice si organizatiile intemationale, fapt care a fost evidentiat de practica juridica, deseori parte vatamata fiind fie persoanele juridice, fie organizatiile intemationale. La fel, necesita modificare si faptul ca scopul impunerii serveste si refuzul luarii unor decizii, nu numai luarea anumitor decizii[26].

    Asadar, infractiunea de acest tip poate si trebuie sa fie considerata act de terorism si prin survenirea unor consecinte grave, de rasunet, dar si datorita scopurilor crete pe care le-a urmarit infractorul. Scopul actului prevazut in dispozitia art.278 CP al RM poate sa poarte si un caracter politic, reiesind si din prevederile internationale relative la terorism.

Daca scopul in savirsirea infractiunii de terorism este o conditie obligatorie, motivul nu este neaparat sa poarte un caracter politic in sensul deplin al cuvintului. In multe izvoare de specialitate persista ideea ca terorismul are si motive politice :(complicarea relatiilor internationale, influentarea politicii interne si exteme a statului, destabilizarea linistii publice etc.),[27] insa acestea mai degraba constituie scopul terorismului. Motivele insa, adica imboldurile personale ale participantilor, pot fi diverse: fanatismul fundament religios sau sectant, national sau social, de razbunare etc. ; 

  Juristul-penalist rus M. Kireev, studiind motivele savirsirii infractiunilor de catre asa-numitii teroristi aerieni, releva urmatorul tablou al datelor: 25% erau urmariti de un motiv politic, 25% - aveau un motiv general, iar 50% constituiau persoane cu dereglari mintale.[28]

    Actele teroriste pot avea la baza diferite motive: rationale, psihologice si culturale.[29]

    Motivatia rationala: teroristul gindeste dincolo de scopurile si optiunile lui, facind o analiza cost-beneficiu. El incearca sa gindeasca daca sunt si alte cai de a-si atinge obiectivul, cu mai putine eforturi, fara actele de terorism. Pentru a evalua riscurile, teroristul cintareste atit capacitatile defensive ale tintei, cit si propriile capacitati de atac. Aceasta analiza rationala a teroristului este similara cu analiza facuta de un comandant militar sau de un manager.

   Motivatia psihologica: deriva din insatisfactiile personale ale teroristului, legate de viata si implinirile lui. De aceea el considera actiunea terorista drept singurul motiv al propriei existente.

Desi printre teroristi nu a fost descoperit nici un psihopat, exista totusi un aspect de care psihiatrii ar trebui sa tina seama: teroristii se considera 'unicii purtatori de adevar'. Ei nu pun la indoiala niciodata parerea lor si nu dau dreptate altora. Ei au tendinta de a impune altora propriile motivatii antisociale realizind un nucleu de tipul 'noi contra lor'.


 Teroristii pun tot raul pe seama celor din afara cercului lor. Acest lucru le justifica toate actiunile de umilire a victimelor si ii libereaza de orice vina.

0 alta caracteristica a terorismului motivat psihologic este necesitatea pronuntata de a apartine unui grup. Gruparile teroriste cu motivatii inteme puternice considera necesara justificarea permanenta a existentei grupului dupa principiul 'un grup terorist trebuie sa terorizeze'. Acest grup trebuie sa comita cel putin acte violente pentru a-si mentine legitimitatea.

Motivatia culturala.[30] Culturile impart valorile si motiveaza indivizii sa actioneze intr-un mod ce pare irationala prima vedere. Tratarea sensului vietii in general si a vietii individului in particular este o caracteristica culturala care are un impact deosebit asupra terorismului. In societatile in care indivizii se identifica ca membri ai unui grup (familie, clan, trib), apare dorinta de autosacrificare, rar intilnita in alta parte. Cu timpul, teroristii sunt gata sa-si dea viata pentru organizatie si cauza ei. Vietile altora, care nu se inscriu in sistemul de valori sunt aducatoare de rau, de aceea ele pot fi distruse fara resentiment. Un factor cultural major pentru teroristi este perceptia 'celor din afara' si anticiparea unei amenintari la adresa suveranitatii grupului etnic. Teama de exterminare culturala poate conduce la o violenta irationala. Toti oamenii devin sensibili cand le sunt amenintate valorile cu care ei se identifica: limba, religia, pamintul natal. Terorismul in numele religiei se poate manifesta extrem de violent. Intentiile de profit, oricit de arzatoare ar fi ele, fara un scop determinat de dispozitie, nu pot fi calificate drept teroriste. insa, in acelasi moment, dupa parerea noastra, revelarea motivelor va da posibilitatea de a reactiona mai eficient in scopul neutralizarii actelor de terorism. Credem ca e important sa fie evidentiat anume caracterul politic al faptei de terorism, moment ce-1 deosebeste in esenta de alte  infractiuni asemanatoare. in ceea ce priveste latura obiectiva terorismul poate urmari savirsirea unor actiuni de o singura data sau in serie, poate sa se realizeze global sau local.

In comparatie cu prevederea din CP al RM (1961), formularea art. 278 CP al RM

(2002), legislatorul a stabilit un continut mai larg al scopului terorismului. In acest context trebuie sa mentionam si problema relativ la deosebirea terorismului de lupta pentru eliberarea nationala, deoarece uneori, sub pretextul unei miscari de eliberare nationala, se comit acte de terorism in scopul modificarii structurii  politice, economice sau sociale a statului. Problema deosebirii terorismului de lupta de eliberare nationala este cuprinsa in majoritatea studiilor privind analiza terorismului in care, pe de o parte, sunt recunoscute unele cazuri de miscari de eliberare nationala, cu toate trasaturile lor specifice, sau prezenta de facto a unei interventii straine cu instaurarea unei tiranii sau crearea unui cadru legislativ ce injoseste demnitatea si onoarea populatiei etc., pe de alta parte, activitatea criminala care trebuie sa urmareasca modificare esentiala fie in structura politica, fie economica sau sociala.

   Urmarirea, prin activitatea criminala, a unui scop marunt, de exemplu deconectarea pe un timp scurt de la reteaua electrica a unei unitati de productie de volum mic, fara a pune in pericol viata persoanelor, nu va atrage dupa sine calificarea conform art.278 CP al RM, aceasta constituind latura obiectiva a altor componente de infractiune. Latura subiectiva a terorismului urmat de moartea persoanei sau alte urmari grave din imprudenta se caracterizeaza prin doua forme de vinovatie - intentia directa de a

savirsi actul terorist si ignorarea consecintelor care au survenit din imprudenta (ambele  forme)[31].

   Deci, in concluzie, constatam ca latura subiectiva a terorismului se caracterizeaza prin vinovatie intentionata sub forma intentiei directe cu un scop determinat in dispozitia   art. 278  CP al RM.                                     


                                   Subiectul terorismului. Conditii preexistente

Pentru a fi trasa la raspundere penala o persoana ce a comis o infractiune social  periculoasa prevazuta de legea penala, ea trebuie sa intruneasca semnele calificative ale subiectului infractiunii comise[32]. Pentru terorism este specifica prezenta subiectului general, adica care intruneste semnele generale necesare pentru recunoasterea persoanei fizice ca subiect al terorismului. Prin urmare, conform prevederilor art.21 CP al RM subiect al infractiunii poate fi persoana fizica responsabila ce a comis intentionat fapta social-periculoasa (prevazuta de art. 278 CP al RM 'Teronsmul'), daca aceasta a atins virsta de 14 ani (deoarece terorismul este recunoscut prin norma art. 16 CP al RM ca infractiune grava, iar prin alin. (3), (4) ca infractiune deosebit de grava).

Desi in parametrii noii legislatii a Republicii Moldova persoana juridica poate aparea ca subiect in dreptul penal, pentru terorism persoana juridica nu poarta raspundere penala,deoarece terorismul nu este inclus in categoria de infractiuni pentru care ar urma atragerea la raspundere penala a persoanei juridice. Asadar, categoric nu putem accepta existenta unei teorii privind instituirea unui tip de terorism (din punct de vedere penal) -: acel de stat, deoarece in asemenea cazuri, tinind seama de specificul terorismului de stat (examinat mai devreme in contextul tipurilor de terorism), actul terorist comis este un act complex si care nu determina expres subiectul infractiunii savirsite.

Astfel, terorismul ca infractiune de sine statatoare poate fi comis de catre o singura persoana sau, in cele mai dese cazuri, de catre un grup de persoane. Este insa discutabil faptul ca dreptul penal, in normele sale, si stiinta juridico-penala, in definitiile sale, recunosc drept subiect si colectivul de subiecti prin institutia participatiei, grupul de persoane, organizatiile etc.

Grupul de persoane, organizatiile in cazul de fata denumite teroriste tebuie sa constituie forme agravante ale componentei de baza.

Cu toate ca terorismul desemneaza o infractiune cu un grad pericol social sporit, credem ca stabilirea virstei de 14 ani, necesare raspunderii penale pentru terorism, nu este adecvata, deoarece, pentru a fi trasa la raspundere penala persoana trebuie sa posede un nivel inalt de constiinta juridica, sa fie susceptibila de a aprecia nu numai latura faptica a actiunilor sale, dar si conotatia social-juridica a acestora.[33] Dupa parerea noastra, stabilirea virstei raspunderii penale pentru terorism de la 14 ani nu poate fi admisa, chiar daca fapta de terorism prezinta un pericol social sporit.

Intentia faptuitorului in cazul comiterii terorismului este orientata la crearea unei stari generale ce insufla temere, instabilitate, astfel impunind autoritatile publice sau persoanele fizice sa actioneze in interesul teroristilor. Putin probabil ca un minor in varsta de 14 - 16 ani sa urmareasca scopurile fixate de dispozitie, de cele mai dese ori de orientare politica. El de asemenea nu este in stare sa inteleaga esenta unei tradari de patrie, diversiuni, spionaj etc., infractiuni de acelasi grad de pericol social sporit.

Cu toate acestea, daca o persoana la varsta de 14 -16 ani a luat parte la comiterea unei actiuni criminale, incadrate in dispozitia art.278 CP al RM, ea va fi trasa la raspundere penala conform actiunilor sale, daca asemenea fapte sunt prevazute in aliniatele (4) - (6) art. 16 CP al RM ca infractiuni grave, deosebit de grave sau exceptional de grave si pentru care legislatorul a prevazut o varsta redusa de atragere la raspundere penala, fiind absolvita de raspunderea penala pentru actele de terorism.

Dupa cum am mai mentionat, o a doua conditie de tragere la raspundere penala conform art.278 CP al RM este responsabilitatea subiectului. Prin responsabilitate se intelege starea psihica a omului in momentul comiterii infractiunii de terorism, capacitatea lui de a constientiza sensul ei si a-si dirija actiunile, demonstrind astfel ca este apt de responsabilitate pentru actiunile sale.[34] Problema responsabilitatii intotdeauna se rezolva in raport cu actiunile concrete.

       Infractiunea, de obicei, se comite sub influenta unui complex de circumstante exteme determinante pentru cauzele si conditiile comportarii criminale, insa nici una dintre ele nu va influenta persoana, fara a tine seama de starea   acesteia. Responsabilitatea este dictata de factorul intelectual si factorul volitiv[35]. In orice caz, daca apar dubii referitor la responsabilitatea sau iresponsabilitatea infractorului terorist, el trebuie supus unei expertize medico-psihiatrice in vederea examinarii starii lui. Practica  juridica internationala arata ca deseori subiecti ai terorismului sunt persoane cu dereglari psihice, care, prin urmare, nu pot fi responsabile pentru faptele comise. Insa activitatea acestora de obicei este organizata si dirijata de catre alte persoane, responsabile, deci si raspunderii penale vor fi supuse ultimele, acestea fiind considerate autori ai infractiunii, persoanele iresponsabile fiind recunoscute drept mijloace de realizare a laturii obiective a terorismului.

    Conform art. 278 CP al RM, in calitate de subiect al terorismului poate aparea fie un cetatean al Republicii Moldova, fie un cetatean strain sau apatrid care domiciliaza pe

teritoriul ei. In asemenea cazuri se tine cont si de prevederile normelor internationale fixate in conventiile incheiate intre state in vederea sanctionarii infractorilor fie conform normelor statului in care s-a comis infractiunea, fie conform normelor juridice ale  statului al carui cetatean este infractorul terorist.

   Deci reiesind din cele constatate cu privire la analiza subiectului terorismului (art.278 CP al RM) putem conchide ca autorul actului terorist este un subiect general,adica trebuie sa corespunda normelor penale ce prevad conditiile generale ale subiectului: persoana fizica, responsabila, ce a implinit varsta de 14 ani la momentul  comiterii infractiunii. Alte conditii speciale ce ar caracteriza persoana infractorica, din punct de vedere juridico-penal, legislatorul nu a prevazut.Semne speciale pentru subiectul terorismului sunt stabilite m art. 24 al Codului   infractiunilor contra pacii si sigurantei omenirii (pregatit de catre ONU), care  recunoaste  ca subiect persoana cu calitatea de agent sau reprezentant al statului care comite sau dispune comiterea actelor de terorism.

 In general, suntem, pentru pastrarea statutului, de subiect reglementat de catre norma art.278 CP al RM in formularea care exista la moment, cu o singura obiectie

legislatorul sa modifice virsta de tragere la raspunderea penala de la 14 la 16 ani, luind in considerare specificul infractiunii de terorism.


                Semnele agravante ale terorismului.

Semnele agravante ale terorismului sunt analogice, de regula, circumstantelor altor infractiuni de violenta: savirsite in mod repetat, cauzarea vatamari grave sau medii a itegritatii corporale sau a sanatatii, cauzarea unei daune materiale in proportii dosebit de mari, savirsite de un grup criminal organizat, sairsite cu aplicarea armelor de foc sau a mijloacelor explozive (alin. 2 art. 278 CP al RM); cauzarea de deces unei persoane din imprudenta, savirsite de o organizatie criminala (alin. 3 art. 278 CP al RM); terorismul insotit de omor intentionat (alin. 4 art. 278 CP al RM)

   Conform normelor penale[36] repetare de infractiune constituie savirsirea a doua sau mai, multor fapte identice sau omogene, prevazute de aceeasi norma penala, cu conditia ca persoana nu a fost condamnata pentru vreuna din ele si n-a expirat termenul de prescptie. Prin urmare, terorismul va fi considerat repetat daca a fost precedat de doua sau mai multe acte de terorism, prevazute de art. 278 CP al RM. Deoarece referitor la latura obiectiva terorismul are tangente cu atacul asupra persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie intemationala (art. 142 CP al RM), diversiunea ( art. 343 CP al RM) consideram ca notiunii 'repetare' sa i se atribuie o interpretare mai larga, indicind faptul in cauza nemijlocit in nota art. 278 CP. Cu alte cuvinte, terorismul ar fi putut fi recunoscut repetat in cazul in care acesta a fost precedat de comiterea: 1) unui act de terorism; 2) atentat asupra unei persoane sau institutii care beneficiaza de protectie intemationala; 3) diversiune.

Textul notei ar trebui sa cuprinda urmatoarea formulare: repetare in sensul acestui articol se recunoaste comiterea infractiunii, daca aceasta a fost precedata de comiterea unei sau mai multor infractiuni prevazute de prezentul articol, fie de art.142,art. 343 CP al RM. 

 Repetare a terorismului se va considera si in cazul in care fapta anterioara a constituit un act de terorism calificat, indiferent de circumstanta agravanta care a survenit, iar actul prezent este calificat conform alin. (1) art. 278 CP al RM . Trebuie specificat si faptul ca calificarea faptei conform semnului dat, va avea loc doar in cazul in care persoana ce a comis fapta anterior n-a fost trasa la raspundere penala, iar termenul de prescriptie de urmarire penala n-a expirat. Daca unul dintre actele comise constituie o infractiune consumata, iar altul este un caz deosebit constituind o tentativa de terorism conform regulilor generale, faptele trebuie calificate ca cumul de infractiuni.[37]



    Terorismul urmat de cauzarea unei vatamari grave sau medii a integritatii corporale sau a sanatatii este recunoscuta fapta prevazuta de alin. (2) art. 278 CP al RM daca formele de exprimare a laturii obiective a avut drept consecinta unul din semnele stabilite in art. art. 151, 152 CP al RM.


Astfel, art. 151 CP al RM enumera semnele vatamarii grave a integritatii corporale sau a sanatatii: periculoasa pentru viata sau care a provocat pierderea organului vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori incetarea functionarii lui, o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii, insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca, sau care a condus la intreruperea sarcinii, sau la o  desfigurare iremediabila a fetei si/sau a regiunilor adiacente.

  Norma art. 152 CP al RM enunta semnele vatamarii intentionate medii: care nu este periculoasa pentru viata si n-a provocat urmarile prevazute m art. 151 din prezentul cod, urmata insa fie de dereglarea indelungata a sanatatii, fie de pierderea considerabila si stabila a mai putin de o treime din capacitatea de munca. In contextul  circumstantelor agravante nu este necesara dezvaluirea semnelor ambelor tipuri de vatamari. Important este a stabili atitudinea psihica a faptuitorului privind fapta comisa. Pentru calificarea faptei conform semnelor date nu vom lua in considerare forma vinovatiei. Ea poate sa se exprime atit prin intentie fata de survenirea consecintelor in cauza, fie prin imprudenta. 

   In literatura de specialitate se remarca ideia ca, deoarece obiectul, continutul si  intensitatea terorismului presupun un pericol social sporit, vatamarea medie nu trebuie  indicata in contextul circumstantelor agravante, fiind cuprinsa de aliniatul (1)[38]. Cu atit mai mult ca legislatorul stabileste vatamarea medie ca infractiune mai putin grava, iar terorismul il atribuie la categoria infractiunilor grave (art.16 CP al RM).

   Terorismul care a cauzat o dauna materiala in proportii deosebit de mari. Pentru calificarea conform semnului agravant dat, este necesar a stabili legatura cauzala dintre actul de terorism si survenirea in urma acestuia a daunelor in proportii deosebit de mari. Reiesind din prevederile art. 126 CP al RM, prin daune in proportii deosebit de mari se intelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobindite, primite, distruse etc. sau marimea pagubei pricinuite de o persoana sau de un grup de persoane, care, exprimata in bani, depaseste de o mie cinci sute de ori marimea unitatii in vigoare la momentul savirsirii infractiunii. Conform aceluiasi articol, la stabilirea valorii daunei pricinuite trebuie luata in considerare numai dauna reala directa.

Terorismul savirsit de un grup criminal organizat. Acest semn va fi considerat agravant in conditiile in care comiterea terorismului a fost realizata de un grup criminal organizat. Prin grup criminal organizat se intelege o reuniune stabila de persoane care ,s-au organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe infractiuni (art. 46 CP al RM). Din enuntul dat desprindem urmatoarele semne ale grupului criminal organizat:

1.                 reuniune din doua sau mai multe persoane;

2.                 caracterul stabil al reuniunii;

3.                  organizarea prealabila de savarsire a faptelor;

4.                 scopul de a comite doua sau mai multe infractium, in cazul dat mai mult

  acte de terorism.


Terorismul comis in cadrul participatiei simple sau compuse nu formeaza semnul agravant si urmeaza a fi calificat conform alin. (1) al articolului in cauza.

Prin grup terorist, potrivit Legii cu privire la combaterea terorismului[39], se intelege doua sau mai multe persoane care s-au asociat cu scopul de a desfasura activitate terorista.

Organizatia terorista constituie organizatia creata in scopul desfasurarii activitatii teroriste sau organizatie care admite in activitatea sa recurgerea la terorism. Organizatia se considera terorista daca macar una din subdiviziunile sale structurale desfasoara o aclivitate terorista[40].

Comiterea unor fapte care pot fi recunoscute ca pregatire a unui act de terorism, de catre un grup organizat, daca insesi actele n-au fost comise, asemenea fapte vor fi calificate drept pregatire de savirsire a infractiunii, prevazute de art. 278 CP al RM.

Terorismul savirsit cu aplicarea armelor de foc sau a mijloacelor explozive. Specificul semnului dat consta in faptul ca infractiunea prevazuta de alin. (2) art.278 CP al RM este insotita de utilizarea armelor de foc sau a substantelor explozive, ceea ce intensifica pericolul social al faptei.

Aplicare a armelor de foc sau a substantelor explozive inseamna utilizarea calitatilor distructive ale acestora pentru a cauza daune sanatatii sau a nimici oamenii in cazul survenirii urmarilor, sau tentativei asupra vietii sau sanatatii oamenilor, precum si utilizarea lor cu scopul de a influenta psihologic in cazul demonstrarii acestora, insa, concomitent trebuie sa existe posibilitatea reala de survenire a consecintelor.

Credem ca ar fi fost rationala includerea in contextul dat agravant utilizarea substantelor otravitoare si radioactive, deoarece in practica au fost incercari de aplicare a acestora, ele emanind un pericol sporit pentru comunitate[41].In literatura de specialitate se constata lipsita de temei recunoasterea ca semn agravant aplicarea armelor de foc sau a mijloacelor explozive. Motivatia consta in faptul ca legislatorul in acest caz foloseste o tautologie: in dispozitie prevede savarsirea unor explozii(cum altfel ar putea comise decit cu folosirea unor mijloace explozive), iar in alin. (2) punctul (c) art. 278 CP al RM precizeaza: savarsirea exploziei cu aplicarea mijloacelor explozive. Este discutabil si faptul daca pericolul social survenit in urma exploziilor, incendiilor (acestea formind latura obiectiva a terorismului) ar fi mai mic decit terorismul insotit de aplicarea armei  ( fiind in calitate de semn agravant). Faptul in cauza ramine a fi discutat de catre specialistii in materie in scopul inbunatatirii prevederilor penale.


  Alin. (3) cuprinde doua semne agravante: terorismul care a cauzat decesul unei persoane din imprudenta sau care a fost savirsit de o organizatie criminala.   Decesul persoanei in urma comiterii terorismului va cadea sub incidenta alin. (3) art. 278 CP al RM, daca latura subiectiva va imbraca forma vinovatiei intentionate fata de savirsirea exploziilor, incendierilor sau altor actiuni, iar fata de survenirea decesului persoanei faptuitorul a manifestat imprudenta. In contextul dat trebuie sa amintim ca legea penala in art. 19 CP al RM stabileste categoria de infractiune savirsita cu doua forme de vinovatie prin care se intelege ca daca drept rezultat al savirsirii cu intentie a actiunii survin urmari mai grave, de care legea penala leaga sporirea pedepsei penale nu erau cuprinse de intentia faptuitorului, raspunderea penala pentru atare urmari poate fi aplicata numai in cazul daca persoana a prevazut urmarile periculoase dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate sau persoana n-a prevazut posibilitatea survenirii acestor urmari desi putea si trebuia sa le prevada. In consecinta, infractiunea se considera intentionata.

   Alin.   (4) art   278   CP  prevede,   in  calitate  de   circumstanta  agravanta, savarsirea  terorismului  insotit  de  omor   intentionat,  fapt  ce imprima  infractiunii de terorism un caracter complex, fara a fi nece­sara calificarea suplimentara prin concurs a actiunilor de terorism si omor intentionat atunci cand se constata comiterea acestora in acelasi scop.

Latura subiectiva a infractiunii de terorism se realizeaza prin intentie directa caracterizata prin prezenta unui scop special -de a submina securitatea publica, de a intimida populatia sau de a impune autoritatilor publice sau persoanelor fizice luarea unor anu­mite decizii.Subiect al infractiunii de terorism poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de 16 ani.

   Alin. (5)art. 278 prevede, in calitate de circumstanta atenu­anta speciala, imprejurarea in care persoanele care au participat la comiterea infractiunii de terorism au preintampinat autoritatile des­pre comiterea infractiunii, contribuind prin aceasta la evitarea urma­rilor grave si deosebit de grave care s-ar fi putut produce, inclusiv moartea posibilelor victime.

   Alin. (6) art. 278 prevede, in calitate de modalitate speciala de liberare de raspundere penala, imprejurarea in care o persoana a participat la pregatirea actului de terorism, dar prin anuntarea la timp a autoritatilor sau prin alt mijloc a contribuit la preintam­pinarea realizari actului de terorism, iar actiunile ei nu contin o alta componenta de infractiune. Prin alte mijloace prin care faptuitorul a contribuit la preintampinarea actului de terorism se are in vedere neutralizarea mijloacelor de comitere a actului de terorism, influenta psi­hica sau fizica asupra altor participanti in sensul renuntarii la comiterea de mai departe a infractiunii planificate etc.

  Conditiile de liberare de raspundere penala in baza temeiurilor indicate sunt identice conditiilor descrise in art. 56 CP.

                  

                     Deosebirea terorismului de alte infractiuni  conexe

1.  Terorismul (art.278 CP al RM) si luarea de ostatici (art.280 CP al    RM).

0 alta  infractiune, care in unele cazuri concrete se poate manifesta ca modalitate a terorismului, este luarea de ostatici, prevazuta de art. 280 CP al RM. Luarea de ostatici, pe plan international, constituie o infractiune calificata drept manifestare a terorismului, deoarece normele penal-intemationale nu disting, ca in cazul legii penale a Republicn Moldova, infractiunea concreta de terorism, ci determina numai care infractiuni pot fi interpretate ca teroriste.

   Trebuie mentionat ca ambele infractiuni au multe puncte de tangenta, fapt ce ingreuiaza incadrarea lor in normele penale:

 - Obiectul de atentare este identic: si la luarea de ostatici, ca si in cazul terorismului, se atenteaza la siguranta conditiilor de viata a mai multor persoane, a societatii in general, adica la securitatea publica.

 - Prin latura obiectiva: terorismul poate fi comis si prin luarea de ostatici .

Momentul consumarii la fel coincide, determinind ambele componente ca formale, in cazul in care terorismul se consuma din momentul comiterii faptelor.

  Totusi intre aceste tipuri de infractiune exista o deosebire evidenta: latura subiectiva adica scopul acesteia - teronsmul se comite cu scopul incalcarii securitatii publice, intimidarii populatiei sau de a constringe autoritatile publice sau persoanele fizice sa ia unele decizii; luarea de ostatici se savirseste in scopul de a sili statul,organizatia intemationala, persoana fizica sau juridica sau un grup de persoane sa savirseasca sau sa se abtina de la savirsirea vreunei actiuni, ca o conditie, pentru eliberarea ostaticului.

   In ultimul caz, caracterul cerintelor inaintate este strict determinat,altul decit cel indicat in art. 280 CP al RM. Noi presupunem ca asemenea cerinte incluse in articolul dat nu are semnificatie politica (de exemplu - abtinerea de la o afacere care, eliberarea unui detinut, asigurarea cu bani, mijloace de transport etc.), de altfel, in prezenta scopului indicat de art.278 CP al RM luarea de ostatici va fi calificata ca terorism. Dupa parerea noastra, legislatorul trebuie sa dispuna clar chiar in dispozitia art.280 CP al RM ca luarea de ostatici nu urmareste un scop prevazut in art.278 CP al RM in caz contrar componentele s-ar suprapune.

Dezvaluirea formelor si metodelor in pozitia art.280 CP al RM, credem ca nu este intemeiata, deoarece, dupa sensul sau jiologic, luarea de ostatici intotdeauna constituie o fapta violenta. Cu atat mai mult impotrivirea ostaticului sau a altor persoane poate fi paralizata nu numai cu amenintarea violenta, dar si cu amenintarea deteriorarii sau distrugerii averii, divulgarea unor informatii

detaimatoarea despre victima etc. Astfel, credem ca dispozitia art.280 trebuie modificata in vederea determinarii clare a scopului infractiunii, adica stabilirea faptului luarea de ostatici are alt scop decit cel aratat in art.278 CP al RM.

   Terorismul si deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale (art.275 CP al RM). Ca si in cazurile precedente, infractiunea in cauza este o infractiune de orientare terorista recunoscuta astfel de normele internationale[42].

Latura obiectiva a art.275 CP al RM se poate manifesta prin: modalitatea de comitere a terorismului (art.278), precum si prin faptul ca ambele sunt componente formale, in cazul in care terorismul se consuma odata cu savirsirea faptelor. Nu putem spune ca principala deosebire intre aceste infractiuni consta in prezenta unor scopuri diferite.

  Dispozitia art.275 indica comiterea faptei fara scop de insusire. Prin urmare,poate fi prezent orice scop, chiar si cel indicat in dispozitia terorismului. Este de remarcat ca nici metoda comiterii nu le deosebeste, deoarece amenintarea cu violenta recurgerea la ea este o circumstanta agravanta la  detumarea sau capturarea unei garnituri  de tren, a unei nave aeriene sau navale. Ca si in cazul luarii de ostatici,sustinem ca in dispozitia art.275 CP al RM este necesara precizarea:prezenta  altor scopuri decit cele indicate in terorism.

                                                        INCHERE          

 Prin dimensiunile si formele sale de manifestare, terorismul a devenit una din calamitatile cele mai teribile, din ce in ce mai active si mai amenintatoare ale comunitatii internationale[43]. Spre sfirsitul secolului XX, in conceptia unor autori, terorismul international era socotit o forma de conflict de intensitate scazuta, sub pragul de violenta al operatiunilor militare specifice razboiului, dar mult mai mult decit simplele acte sporadice si izolate de violenta. Si aceasta pentru ca, dincolo de „perfectionarea” mijloacelor si metodelor de razboi terorist utilizate de diverse grupari izolate, in sustinerea („sponsorizarea”) terorismului international s-au implicat si unele state, ceea ce afecteaza si mai mult pacea si securitatea lumii[44].

Dincolo de formele sale specifice, practicate in timp de pace (violenta in scopuri personale sau de grup), terorismul apare si in conflictele armate, mai ales in cele destructurate (ca in Somalia), in care se transforma in acte de banditism colectiv, cu efecte catastrofale pentru populatiile civile[45]. Oricum, opinia publica si dreptul international resping terorismul datorita consecintelor tragice nu numai asupra colaborarii pasnice internationale, dar si a persoanelor nevinovate care ii cad victime.

Alaturi de pirateria maritima si aeriana, de traficul ilicit de stupefiante, de traficul de femei si copii, de sclavie si traficul cu sclavi, de falsificarea de moneda sau difuzarea de publicasii pornografice, in dreptul international figureaza si terorismul ca infractiune internationala comisa de persoane particulare[46]. Faptele respective sunt calificate ca infractiuni internationale (delicta juris gentium) prin tratate internationale convenite intre state, care se obliga sa le incrimineze si sa le sanctioneze prin legislatia lor interna. Dictionarele definesc terorismul prin referire la diferitele acte de violenta prin care persoane sau grupuri de persoane atenteaza la viata, integritatea corporala sau la bunurile unor demnitari, personalitati politice, a membrilor de familie ai acestora ori indreapta asemenea acte impotriva unor grupari politice, organizatii, institutii sau grupuri de persoane reunite organizat sau aflate intamplator in localuri publice sau private[47].

Totusi, terorismul este un fenomen social ale carui variabile sunt prea numeroase pentru a i se da o definitie simpla si practica. Dupa 11 septembrie 2001, s-a reprosat adesea ca statele n-au fost in stare sa se puna de acord asupra defini2 rii terorismului[48].

   Critica nu este total intemeiata deoarece terorismul e definit in dreptul international prin indicarea actelor ce constituie infractiuni internationale. Singura definitie formala este data de Conventia de la Geneva din 1937, pentru prevenirea si represiunea terorismului, conform careia prin acte de terorism se inteleg faptele criminale dirijate contra unui stat si al caror scop sau natura este de a provoca teroarea la persoane sau in public. Din pacate, aceasta conventie n-a fost semnata decit de 24 de state, iar proiectul de creare a unei curti penale internationale de judecare a teroristilor n-a intrunit adeziunea acestora.A limita definitia terorismului la infractiunile comise contra unui stat ar insemna sa nu se tina cont de realitatile in care traim, desi chiar atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 au fost indreptate, asa cum s-a apreciat, nu impotriva unor persoane si cladiri, ci a insemnelor puterii statale politice, economice, financiare si militare, la fel ca si atacurile biologice ulterioare. Diversitatea actelor teroriste a facut ca societatea internationala sa adopte mai multe conventii de limitare a aspectelor sale specifice. Este vorba de • Conventia de la Tokio, din 1963, referitoare la infractiuni si alte acte survenite la bordul aeronavelor; • Conventia de la Haga, din 1970, pentru reprimarea capturii ilicite de aeronave (luarea de ostatici); • Conventia de la Montreal, din 1971, pentru reprimarea actelor ilicite dirijate contra securitatii aviatiei civile (sabotajul);Conventia pentru prevenirea si represiunea infractiunilor contra persoanelor aflate sub protectie internationala, inclusiv contra agentilor diplomatici (1973);Conventia internationala contra luarii de ostatici, din 1979;Conventia contra torturii si altor pedepse sau tratamente crude,inumane sau degradante;Conventia pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe[49]. (1997).

In scopul coordonarii luptei impotriva terorismului international, la Natiunile Unite s-au adoptat mai multe rezolutii, iar Consiliul Europei a elaborat, in 1976, Conventia europeana pentru reprimarea terorismului, care preia unele elemente din instrumentele mentionate.Si Rominia si-a adus contributia in acest domeniu, prin anteproiectul de conventie impotriva terorismului, din 1935, elaborat de Vespasian V. Pella, si care a stat la baza Conventiei din 1937.Toate aceste instrumente juridice internationale se refera la terorism in general si au ca element comun faptul ca terorismul semnifica, chiar si in timp de pace, un razboi total contra ordinii juridice existente, un razboi al carui scop ar justifica orice mijloace. Astfel, in Declaratia asupra masurilor de eliminare a terorismului international a Adunarii Generale a ONU, din 1994, se arata ca statele membre ale Natiunilor Unite reafirma fara echivoc condamnarea tuturor actelor, metodelor si practicilor teroriste ca fiind criminale si nejustificabile, oriunde si de oricine ar fi comise. In preambulul Conventiei pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe se precizeaza expres ca actiunile militare ale statelor sunt guvernate de reguli de drept international, situate in afara cadrului acestui document, si ca excluderea unor actiuni din zona de acoperire a conventiei nu absolva sau nu confera caracter legal actelor cunoscute ca ilegale.

Actele de terorism comise in timp de razboi au o conotatie juridica speciala. De altfel atit razboiul, cit si terorismul se bazeaza pe violenta si pe incalcarea brutala a drepturilor si libertatilor omului. Totusi, razboiul este considerat, in dreptul international umanitar, o forma de „violenta ilicita”, iar terorismul ramine intotdeauna o forma de „violenta ilicita”, chiar si in vremuri de razboi. Criteriile sigure care diferentiaza aceste forme de violenta in timpul razboiului sunt oferite de dreptul international aplicabil in conflictele armate.

In primul rind, ne aflam in fata unui act de terorism daca persoana care comite actul de violenta nu poseda statutul de combatant, caci numai membrii fortelor armate ale unui stat beligerant au dreptul legal de a participa la ostilitati; si numai in razboaiele civile si de gherila nu exista intotdeauna precizie in calificarea statutului de combatant.

Un al doilea criteriu de determinare a „violentei ilicite”, caracteristice terorismului, decurge din regulile care reglementeaza, pe de o parte, protectia speciala a persoanelor si, pe de alta parte, mijloacele si metodele de razboi utilizate: pentru a fi licit, recursul la violenta in timp de razboi trebuie sa respecte restrictii impuse de dreptul conflictelor armate, ceea ce inseamna ca si combatantii ar putea deveni teroristi daca violeaza legile si obiceiurile razboiului. Chiar si asa, sunt imprejurari in razboi in care nu este deloc usor sa separi terorismul de actele de razboi legitime. De aceea, pe linga Conventiile de la Haga si de la Geneva, trebuie avute in vedere principiile fundamentale de drept international recunoscute in Statutul si activitatea Tribunalului de la Nürnberg, care incrimineaza actele de terorism comise in timp de pace si de razboi[50].

Se spune adesea ca dreptul international al razboiului e intotdeauna in urma realitatii pe care o reglementeaza, lucru valabil si pentru atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Dar el, in chiar configuratia lui actuala, condamna terorismul prin mijloace specifice. Caci terorismul, fie de stat, fie al unor organizaatii teroriste, loveste fara discriminare si afecteaza atit obiective militare, cit si populatia civila inocenta. Chiar inainte de 11 septembrie 2001 se aprecia ca terorismul actual este o noua forma de razboi, ceea ce a facut sa exprime si ideea unui protocol aditional special la Conventiile de la Haga si de la Geneva in acest nou domeniu[51]. In conflictele armate internationale, incalcarea dreptului de la Haga sau al celui de la Geneva este considerata infractiune grava, adica crime de razboi, indiferent de calitatea persoanei. Faptul ca aceste incalcari grave ale legilor si obiceiurilor razboiului reprezinta un recurs international la teroare ca metoda de razboi, ne face sa consideram ca ele sunt in acelasi timp forme de terorism international, care sunt inadmisibile si, de aceea, trebuie sanctionate. In mod concret insa, doar art. 33 din Conventia a IV-a de la Geneva, din 1949, pentru protectia persoanelor civile in timp de razboi face referire directa la termenul de „terorism”, dispunind ca sunt interzise „pedepsele colective ca si orice masuri de intimidare sau de terorism”17.                                                                       Si in conflictele armate fara caracter international sunt interzise incalcarile legilor si obiceiurilor razboiului cu aceeasi semnificatie de acte de terorism. Razboaiele ofera insa, atit fortelor guvernamentale, cit si miscarii insurgente, posibilitatea de a depasi limita „violentei ilicite” si de a comite excese care sa terorizeze oponentii, parca mai mult decit in razboaiele interstatale, fara un control strict al comunitatii internationale.

Trebuie reamintit ca Statutul Curtii Penale Internationale cu caracter permanent, adoptat la Roma, in 1998, califica astfel de excese drept crime de razboi, deoarece obligatia respectarii dreptului international umanitar revine atit membrilor fortelor armate guvernamentale, cit si luptatorilor partii disidente[52]. Aceeasi obligatie revine si membrilor miscarilor de eliberare nationala sau celor care lupta impotriva regimurilor rasiste, aceste tipuri de operatiuni militare facind parte din obiectul dreptului international al conflictelor armate. Cu toate acestea, Organizatia pentru Eliberarea Palestinei sau Congresul National African au fost considerate organizatii teroriste. Dupa renuntarea la metodele teroriste de lupta, ele au fost recunoscute oficial si sunt astazi la guvernare, lucru ce nu s-a intamplat cu o alta miscare insurgenta, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, care n-a renuntat la „politica” terorii.

In doctrina dreptului militar international s-a pus problema daca acordarea statutului de combatant si partizanilor (membrilor miscarilor de rezistenta), prin art. 44 al Protocolului Aditional I din 1977, la Conventiile de la Haga si de la Geneva, nu constituie o autorizare de recurgere la terorism; unele state au refuzat semnarea sau ratificarea acestui important instrument chiar din acest motiv[53].Adevarul este ca art. 43 si 44 din Protocol nu fac nici o distinctie intre combatantii armatei regulate si combatantii gherilei; toti au acelasi statut juridic si, de aceea, toti trebuie sa respecte aceleasi reguli, caci toti se confrunta cu aceleasi consecinte juridice in cazul violarii dreptului razboiului. Asta inseamna ca si partizanii care comit acte de terorism contra civililor trebuie sa fie judecati si condamnati pentru faptele lor. Putem spune deci ca, in dreptul conflictelor armate, terorismul international este interzis in orice imprejurare, neconditionat si fara exceptie.Autoritatile beligerantilor ca si statele-parti la instrumentele juridice pertinente sunt obligate sa urmareasca in justitie orice prezumtiv criminal care ar fi comis un act de terorism. Specialistii spun chiar ca dreptul conflictelor armate ar putea servi ca model pentru o noua reglementare juridica a problemei terorismului si in timp de pace[54].Din pacate, pina sa se realizeze in practica acest deziderat, in arena internationala s-au produs atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Imediat dupa aceea si de nenumarate ori de atunci s-a spus ca evenimentele respective au dat o noua infatisare lumii, relatiilor si dreptului international,ca teroarea care a cuprins America reprezinta o sfidare a intregii lumi civilizate si, de aceea, reactia nu ramine numai a victimei actului de agresiune respectiv, ci a intregii omeniri, care trebuie sa se coalizeze in eradicarea acestui flagel al timpurilor noastre. Nu este vorba nici de o „cruciada” impotriva  islamismului si nici de o „razbunare” specifica organizarilor sociale primitive, ci doar de o unire a eforturilor statelor ce compun comunitatea internationala in stoparea violentei si terorii fara limite. Daca fenomenul a existat si inainte, ceea ce a produs mutatii semnificative dupa 11 septembrie este faptul ca din actiuni teroriste oarecum sporadice si limitate s-a ajuns sa se vorbeasca de „operatiuni” teroriste. Caracterizarea aceasta se refera la faptul ca nu mai e vorba de initiative individuale ori ale unor grupari minuscule, ci de pregatirea minutioasa, dupa plan dinainte stabilit, a unei asociatii criminale organizate care dispune atit de informatii, cit si de importante resurse umane, materiale si financiare.

Consecintele operatiunii sunt deosebit de grave atit prin intensitatea si efectele atacurilor, cit si prin prezumtiva arie geografica de desfasurare, fanatismul teroristilor fiind un factor ce a isterizat intreaga civilizatie occidentala. De aici si urmarea in planul reactiei antiteroriste, care nu mai e o actiune a statului-victima impotriva unei infractiuni internationale definita in trecut ca fiind de „drept comun”, ci o actiune de securitate colectiva impotriva uneia din infractiunile internationale cele mai periculoase pentru existenta si progresul societatii mondiale.Intr-adevar, prin Rezolutia nr. 1368, din 12 septembrie a.c., a Consiliului de Securitate, actele respective au fost calificate ca fiind acte de agresiune armata directa in sensul propriu al cuvintului, ceea ce da, in conformitate cu art. 51 al Cartei Natiunilor Unite, dreptul la legitima aparare individuala si colectiva. De amintit ca un asemenea consens in cadrul Consiliului de Securitate n-a mai existat de la razboiul din Coreea (in absenta reprezentantului sovietic) si de la razboiul din Golf (dupa incheierea razboiului rece).

Aceasta decizie a Consiliului de Securitate era de asteptat, din moment ce, inca din 19 decembrie 2000, el adoptase Rezolutia nr. 1333 care reafirma si completa rezolutii anterioare, in special Rezolutia nr. 1267, din 15 octombrie 1999.



Consiliul de Securitate a elaborat Rezolutia nr. 1333 (2000), actionind in baza capitolului VII al Cartei Natiunilor Unite (actiunea ONU in caz de amenintari impotriva pacii, de incalcari ale pacii si de acte de agresiune), stabilind masuri de constringere pentru autoritatile talibane (renuntarea la asigurarea imunitatii pregatirii teroristilor internationali si a organizatiilor lor, predarea lui Osama bin Laden, inchiderea taberelor teroriste de antrenament), pentru toate statele membre ale ONU (impiedicarea aprovizionarii, vinzarii si transferurilor directe sau indirecte catre teritoriile Afganistanului controlate de regimul taliban, retragerea personalului militar de consiliere in probleme de securitate, a nationalilor, precum si reducerea semnificativa a personalului diplomatic din Afganistan, inchiderea imediata si completa a birourilor afgane pe teritoriul lor, blocarea fara intirziere a fondurilor financiare ale lui Osama bin Laden si ale autoritatilor asociate cu el, inclusiv cele din organizatia Al-Quida, oprirea operatiunilor cu narcotice), pentru Secretarul general al ONU (numirea unui comitet de experti pentru monitorizarea embargoului privind armamentul si inchiderea taberelor de pregatire a teroristilor, consultarea cu principalele state membre in aplicarea masurilor respective, raportarea implementari lor si analizarea implicatiilor umanitare) ca si pentru organizatiile regionale care trebuie sa actioneze strict si in acord cu prevederile Rezolutiei[55].  In aceeasi directie au actionat si alte organizatii internationale, inclusiv statele membre ale Ligii arabe sau ale Conferintei islamice, chiar daca pentru acestea din urma au existat unele nuante de exprimare. Consiliul Nord-Atlantic a confirmat calificarea actiunilor teroriste din 11 septembrie ca acte de agresiune, actionind – dupa prezentarea de catre SUA a probelor privind organizarea atentatelor in afara teritoriului american – pentru prima data in existenta NATO a art. 5 al Tratatului care contine clauza de aparare comuna in cazul unui atac impotriva unui stat membru. Rominia s-a integrat prompt in eforturile internationale de combatere a terorismului, Parlamentul adoptind declaratii prin care atacurile teroriste sunt considerate ca fiind indreptate impotriva principiilor si valorilor democratice, a libertatii, pacii si stabilitatii internationale, adevarate crime in masa pe care lumea civilizata nu le poate accepta, deoarece sunt comise intr-un dispret total fata de viata umana si nu pot fi justificate prin nimic. Acestea fac deserviciu chiar si celor care le practica, deoarece provoaca doar tensiuni, instabilitate si insecuritate[56].

Prin Hotararea nr. 21 a forului legislativ al tarii, Rominia, ca partener strategic al SUA si membru al Parteneriatului pentru Pace, si-a manifestat decizia de a participa ca aliat de facto al NATO, impreuna cu statele membre ale NATO si cu ceilalti parteneri si aliati ai acestora,

la combaterea terorismului international prin toate mijloacele, inclusiv militare. In acest scop, la solicitarea NATO, Rominia va pune la dispozitia acesteia, in sprijinul operatiunilor de raspuns impotriva terorismului, facilitatile oferite de spatiul aerian, terestru si maritim national[57].

Daca dreptul international actual a facut confirmari importante privind calificarea operatiunilor teroriste ca fiind ilicite, ceea ce nu putusera preciza nici Conventiile de la Londra privind definirea agresiunii si nici Rezolutia nr. 3314/1974 in aceeasi materie, reversul medaliei este ca operatiunile individuale si colective antiteroriste nu pot fi decit legitime, la fel ca orice actiune de legitima aparare individuala sau colectiva impotriva unui act de agresiune desfasurata in virtutea art. 51 al Cartei ONU si, mai mult, autorizata de Consiliul de Securitate ca unic organism de decizie in problemele militare ale pacii si securitatii internationale.

Operatiunea antiterorista are trasaturi specifice care o deosebesc esential de actiunile de razboi: adversarul este greu de identificat, retelele sale actionind in mod conspirativ, de unde si considerarea statelor-gazda ale organizatiilor teroriste drept tinte militare; spre deosebire de razboiul clasic, in care inceperea si incetarea starii de beligeranta sunt marcate de declaratia de razboi si de armistitiul general ori incheierea tratatului de pace, intr-o operatiune militara antiterorista nu puteam avea decit avertismente de incetare a atentatelor, iar lupta va fi dusa pina la lichidarea intentiilor teroriste, fara posibilitatea de negociere; probleme deosebite pune aplicarea principiului discriminarii intre combatanti si civili, intre obiective militare si bunuri civile, ca si aplicarea stricta a regimului juridic al mijloacelor si metodelor de razboi in conditiile 21.

in care adversarul nu are nici un fel de scrupule in acest sens; pe de alta parte, in ceea ce priveste protectia umanitara in timp de conflict armat, coalitia antiterorista trebuie sa respecte victimele de razboi si persoanele neimplicate in lupta, in timp ce e de asteptat ca teroristii sa nu aiba nici o mila nu numai fata de adversarii raniti ori capturati, ci chiar fata de propria lor populatie civila pe care sunt tentati s-o foloseasca metodic drept scut uman, disimulind obiective militare in speranta ca atacatorul va renunta la actiune; imposibilitatea existentei neutralitatii intr-un astfel de conflict, multe state arabe fiind de acord cu actiunea de respingere a terorismului, unele din ele punind doar conditia ca operatiunile sa se desfasoare sub egida ONU.

In aceste conditii, coalitia antiterorista are de depasit doua restrictii majore.

 Prima ar fi renuntarea la pretentia de a avea „zero pierderi” de partea sa, intr-un astfel de razboi, asa cum s-a intimplat in cazul represaliilor impotriva Iugoslaviei din 1999.        De altfel, chiar denumirea operatiunii de „sacrificiu pentru libertate” (operatiunea interna in SUA fiind denumita „Justitie infinita”) incearca sa determine opinia publica sa inteleaga ca un astfel de razboi presupune si victime umane, nu numai cheltuieli materiale si financiare, mai ales in faza terestra a operatiunii. A doua restrictie ar fi nivelul acceptabil al pierderilor colaterale produse inamicului, adica respectarea cu strictete a principiului proportionalitatii prin care dreptul conflictelor armate admite existenta unor pierderi si pagube civile incidentale, care insa trebuie sa nu fie excesive fata de avantajul concret si direct asteptat, desi avantajul militar este imens – eradicarea terorismului – coalitia antiterorista trebuie sa manifeste maxim de prudenta si

 sa ia toate precautiile necesare pentru limitarea pierderilor colaterale caci altfel va pierde daca nu intreg razboiul, macar pe acela mediatic.

Toate acestea demonstreaza de ce relatiile internationale si dreptul international sunt atit de diferite dupa 11 septembrie 2001.

„Ramine ca viitorul sa confirme sau nu aceste tendinte de evolutie.

                                                     



[1] Емельянов В. Терроризм и преступлуния террористической направленности. Москва,1997,ст.81.

[2] Комиссаров В.,Емельянов В.  Указ.  соч.,с.48.

[3] Овчинникова С.Г. Указ.соч.,с.16

[4] Расторопов С.Уголовное  право. Москва.2002

[5] Шумилова И.И.  Справочное пособие .Москва 1998.

[6] Комиссаров В.С.  Автор.док.дис. Москва 1997,с.10-12.

[7] Комиссаров В.  Указ.  соч.,с.12-13

[8] 11 Cod Penal al RM, art. 278, adoptat la 13 septembrie 2002. - Chisinau, 2002.

[9] Dictionar enciclopedic.- Bucuresti: Editura Cartier, 2001.

[10] Емельянов В.Законность.-2002 .с.46.

[11] Курс уголовного лрава.Москва-1999,с.213.

[12] Cod penal al R.M.,art 278 adoptat la 13 septembrie 2002.-Chisinau .2002.art 278.

[13] Емельянов В.Законность.-2002 .с.46.

[14] Кудрявцев В.Н.Москва.1960,с.12.

[15] Аксенов О. В .Российская юстиция.-2002-стр.59

[16] Legea cu privire la combaterea terorismului.Nr.1163.Monitorul oficial al R.M. nr.147-149 .6 decembrie 2001.

[17] Мальцев В. Государство и право.-1988.с.104.

[18] Ibidem,c.105.

[19] Овчинникова С.Г.Терроризм.-Санкт Петербург,1998,с.20.

[20] Емельянов В  Харков:Право,1999,с. 104.

[21] Ibidem, c. 105.

[22] Комиссаров В.,Емельянов В.  Указ.  соч.,с.45.

[23] Курс уголовного лрава.Москва. Зерцало-1999.

[24] Емельянов В.  2000.,с45-46.

[25] Миньковский Г. М.,Ревин В.П. Указ.соч., с.85.

[26] Емельянов В.  Санкт Петербург:Юридический центр Пресс,2002,с.153.

[27] Боголюбова Т. Уголовное право.-1999.-с.40.

[28] Емельянов В.  Указ.соч.,  с.84.

[29] 'Sfeteu C. Meseria: terorist intemational. Sait specializat.- Intemet. hltp://www.rol rob

[30] Sfetcu C. Op. Citata.

[31] Уголовное лрава Россий .Москва 1999.,с.253.

[32] Курс уголовного лрава.Москва.Зерцало,1999,  с.257.

[33] Курс уголовного лрава.Москва.Зерцало,1999,  с.261.

[34] Курс уголовного лрава.Указ. с.262.

[35] Ibidem, p. 263.

[36] Codul penal  al R.M.,adoptat la 13 septembrie 2002,art.31.

[37] Овчинникова С.Г. Указ.,  с.24.

[38] Комиссаров В., Москва:Красна-Лекс,с157.

[39] Legea cu privire la combaterea terorismului.Nr. 1163.

[40] Ibidem.

[41] Качмазов О. Уголовного лрава.-Москва-1999-с.30.

[42] Международное уголовное право.,Москва:Инфа-Норма,1995,с.201.

[43] Editura Tipoalex, 2000, p. 175.

[44] Ion Bodunescu, Dan-Romeo Bodunescu, Relatii internationale, problematici si prioritati pentru mileniul III, Duculescu, Diplomatia secreta, Editura Europeana, Bucuresti, 1992, p. 47-60.

[45] Ionel Closca, Le droit humanitaire a l'aube du troisieme millénaire, in volumul Problemes humanitaires a la fin du siecle et du millenaire, Bucuresti, 1998, p. 31-32.

[46] . Grigore Geamanu, Dreptul international penal si infractiunile internationale, Editura Academiei, Bucuresti, 1977, p. 168.

[47] Dictionar de drept international public, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.  90.

[48] Dictionar de drept international public, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.  90.

[49] J. Patrnogic, z. Meriboute, Terorism and International Law, International Institute of Humanitarian Law, Collection of publications no. 5, 1986, p. 9-16

[50] . Statutul Tribunalului Militar International prevede in art. 9 ca instanta va putea sa declare grupul sau organizatia careia ii apartin vinovatii de crime contra pacii si umanitatii ori de crime de razboi ca fiind o organizatie criminala.                                                

 

[51] . F. Karlshofen, Y. Sandoz, Mise en oeuvre du droit international humanitaire, Mmartinus Nijhoft Publisher, Dordrecht, 1989, p. 405.    17. Vezi textul in Drept international al conflictelor armate, instrumente internationale, Editura Sansa, Bucuresti, 1993.

[52] Art. 8 lit. 2 c. contine 18 crime de razboi in conflictele neinternationale. Cf. Dumitru Diaconu, Curtea penala internationala, istorie si realitate, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, p. 52-53.

[53] O justificare a pozitiei SUA in aceasta privinta in Revista de Drept Militar si Dreptul razboiului nr. XXXI, din 1992, p. 244.

[54] O justificare a pozitiei SUA in aceasta privinta in Revista de Drept Militar si Dreptul razboiului nr. XXXI, din 1992, p. 244.

[55] . Publicata in „Monitorul Oficial” nr. 602/2001, instituind obligatii de aplicare pentru toate autoritatile si institutiile publice, persoanele fizice si juridice romane.

[56] „Monitorul Oficial”, nr. 572/2001.                                                  

[57] Ibidem, nr. 589/2001 






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1124
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site