Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Organizarea limes-ului moesic in secolele I-III p.Chr.

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Dacii liberi si relatiile lor cu Imperiul Roman
FRONTUL SECRET IN PERIOADA PREMERGATORE PRIMULUI RAZBOI MONDIAL
Razboiul din anii 101-102
Organizarea limes-ului moesic in secolele I-III p.Chr.
ACTIVITATEA INFORMATIVA A PUTERILOR CENTRALE PE TERITORIUL ROMANIEI IN PERIOADA NEUTRALITATII (august 1914 - august 1916)

Organizarea limes-ului moesic in secolele I-III p.Chr.

Prezent la Dunare pentru a respinge invazia dacilor din iarna anilor 85/86, imparatul Domitian a procedat la reorganizarea Moesiei, provincie cu o frontiera prea intinsa si cu probleme prea numeroase pentru sarcina unui singur guvernator. De aceea, Domitian o imparte in doua provincii, Moesia Superior si Moesia Inferior, numite astfel in raport cu cursul Dunarii. Provincia Moesia Superior cuprindea Dardania si tinuturile dinspre Dunare locuite altadata de neamurile moesilor si tribalilor. In zona limes-ului dunarean, granita ei incepea la o oarecare distanta la vest de confluenta Savei cu Dunarea; limita de est, spre Moesia Inferioara, era marcata de raul Ciabrus (Tibrita), mai tarziu cu o mica rectificare pana la gura raului Almus (Lom).



Moesia Superioara a fost guvernata de legati imperiali de rang consular. Primii titulari ai acestui post au fost L. Funisulanus Vettonianus (cel mai devreme la sfarsitul anului 85) si L. Tettius Iulianus (eroul din anul 69 si, ulterior, invingatorul de la Tapae). In anii 167-170, constatam unificarea comandamentelor provinciilor Moesia Superior si Dacia Apulensis (Superior; apoi cu toate cele trei provincii ale Daciei), pentru a face fata cu forte comune pericolului reprezentat de sarmatii iazigi. Este lipsita de obiect ipoteza conform careia aceasta provincie ar fi fost guvernata de legati de rang pretorian pe timpul lui Traian (cand legiunea IIII Flavia a fost afectata apararii Daciei) sau pe timpul lui Marcus Aurelius. Printre ultimii guvernatori consulari pe care-i cunoastem se numara C. Messius Q. Decius Traianus (a. 249) si M. Aemilius Aemilianus (a. 253), proclamati imparati de trupele provinciale. Tot legiunile moesice sunt considerate autoare ale proclamarii uzurpatorilor Ingenuus (258) si Regalianus (260).

Limes-ul provinciei s-a organizat treptat, in cursul secolului I p.Chr. Pentru prima parte a acestui secol, datele arheologice si epigrafice sunt sporadice. Observatiile sunt ingreunate de faptul ca aici s-au suprapus lucrari de fortificatie pana in secolul al VI-lea, fazele de constructie fiind delimitate cu dificultate. Legiunile romane au ocupat, pe masura inaintarii stapanirii romane spre Dunare, castrele de la Singidunum (Belgrad) si Viminacium (Kostola ). La est de castrele legionare, urme sporadice se mai intalnesc in castrele auxiliare de la Cezava (Novae), Boljetin (Smyrna), Donji Milanova (Taliata) (castellum; 50 x 40 m), Malo Golubinje (alt mic castel). Intariturile acestor fortificatii sunt construite din pamant batut (probabil in tehnica Holz-Erde-Mauer), pe un fundament de pietre sparte sau de lut ars. La Boljetin si Cezava, descoperirile arata o circulatie monetara destul de intensa sub Claudius I (ultima moneda de la Boljetin este din timpul lui Nero); se considera ca aceste fortificatii au fost distruse in cursul evenimentelor din 68/69. Prezenta trupelor auxiliare in aceste castre este atestata de Istoriile lui Tacitus, cu ocazia evenimentelor mentionate (atacul dacilor).

Sub Flavii, limes-ul in zona Portilor de Fier este reorganizat. Castrele de la Boljetin si Cezava sunt refacute; la Donji Milanova , castrul este marit (134 x 126 m). Tot din timpul Flaviilor dateaza fortificatia de la Saldum, precum si cea de la Kostol (viitorul Pontes). Dar aceste castre au din nou de suferit de pe urma invaziei din 85/86 (cum arata descoperirile monetare).

Opera de reorganizare a limes-ului Moesiei Superioare dateaza probabil indata dupa temporizarea conflictului cu dacii transdanubieni. Sediul legiunii VII Claudia era de mai multa vreme la Viminacium. Legiunea IIII Flavia a fost adusa de Domitian din Dalmatia; dupa razboaiele dacice ale lui Traian si stationarea temporara in Dacia, legiunea a fost readusa in Moesia Superioara si stabilita la Singidunum, unde o mentioneaza Ptolemeu (III 9,3) si sursele epigrafice. De asemenea, diplomele militare atesta in aceasta provincie un numar important de trupe auxiliare.

Castrele de pe limes erau legate de un drum, a carui intretinere era in sarcina unitatilor militare. In anii 92/93 este refacut drumul in punctul Ad Scrofulas, distrus de Dunare. De asemenea, in anul 100 imparatul Traianus a dispus taierea unui drum in stanca in zona Cazanelor; actiunea este consemnata de o inscriptie ajunsa pana noi: Imp(erator) Caesar divi Nervae f(ilius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) pontif(ex) maximus trib(unicia) pot(estate) III pater patriae co(n)s(ul) III, montibus excisi[s] (et) anco[ni]bus sublatis, via[m] f[ecit]. In amonte de aceasta Tabula Traiana”, soldatii din legiunile IIII Flavia si VII Claudia, care au lucrat la drum, inchina o inscriptie lui Hercules. De asemenea, pentru a facilita navigatia pe Dunare, impiedicata de pragurile (stancile) de la Portile de Fier, imparatul a pus sa se sape (intre actualele localitati ip si Carata ) un canal (lungime: 3220 m); aceasta actiune este consemnata de o alta inscriptie din anul 101: Imp(erator) Caesar divi Nervae f(ilius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) pontif(ex) max(imus) trib(unicia) pot(estate) V p(ater) p(atriae) co(n)s(ul) IIII ob periculum cataractarum derivato flumine tutam Danuvi navigationem fecit. O alta inscriptie, descoperita la Carata , mentioneaza un mil(es) leg(ionis) IIII Fl(aviae) catarac(tarum) stationis Dia[na]e; in aceasta zona, Procopius (De aedif. IV 6) mentioneaza Caput Bovis, constructie a lui Traian, probabil in legatura cu utilizarea animalelor pentru tractiunea navelor (in amonte) pe canal.

Dupa cucerirea Daciei si transformarea ei in provincie romana, s-ar parea ca, din punct de vedere strategic, existenta unui limes intre cele doua provincii a devenit superflua. Cum s-a observat insa pe buna dreptate, nu s-a putut dovedi concret abandonarea castrelor si mutarea trupelor; numarul auxiliilor a scazut evident, dar numai in comparatie cu situatia din timpul razboaielor dacice. Din cele peste 20 de fortificatii identificate pe teren, unele au fost probabil lasate in stare de functionare in secolele II-III; acestea sunt puse in legatura cu trupele auxiliare mentionate in diplomele militare ale acestei provincii (2 alae si 10 cohortes). Monedele din timpul imparatului Hadrian (anii 134-138) poarta pe revers legenda EXER(citus) MOESIACVS: imparatul urcat pe o platforma vorbeste in fata trupei, reprezentata prin trei barbati (un ofiter poarta sabie si sulita, alti doi militari poarta vultur si un alt tip de stindard) (RIC, 926).



Cum s-a vazut, portiunea mai vestica a limes-ului Moesiei Superioare era controlata de cele doua legiuni. De remarcat ca fortificatiile de pe malul drept al Dunarii au in unele cazuri perechi pe malul de nord (dacic): astfel, se presupune ca Lederata (Ram) avea in fata, peste fluviu, un castru la Banatska Palanka (aici au aparut stampile ale legiunilor IIII Flavia si VII Claudia, ale alei II Pannoniorum si cohortelor I Cretum si II Hispanorum); de asemenea, in fata castrului de la Cuppae (Goluba ) (stampile ale legiunilor mentionate si ale cohortei V Gallorum) se afla, peste fluviu, un castru la Pojejena (mai intai cu val de pamant, 142 x 179 m; apoi refacut in piatra, 185 x 148 m; pazit de cohors V Gallorum). Pe portiunea de limes de la est de sediul legiunii VII Claudia, stampilele se gasesc alaturi de cele ale trupelor auxiliare; probabil au contribuit cu material tegular la construirea acestor fortificatii (cum am vazut, aceste materiale epigrafice s-au descoperit si pe malul de nord al fluviului).

Chiar daca se afla in fata provinciei Dacia, malul Dunarii de la est de Viminacium a fost in continuare bine fortificat, in special in zona Portilor de Fier. Cercetarile arheologice arata ca in aceasta vreme se afla in functiune castre la Ram (Lederata; 140 x 200 m), Goluba (Cuppae; 160 x 160 m), Cezava (Novae; 150 x 140 m), Boljetin (Smyrna; 140 x 120 m), Donji Milanova (Taliata; 134 x 126 m), Tekija (Transdierna; 100 x 84 m), Carata (Diana; 138 x 123 m), Kostol (Pontes; 130 x 120 m), Brza Palanka (Egeta; 150 x 140 m). Scopul acestor castre era sa controleze drumul in zona Cazane-Portile de Fier (atat pe uscat, cat si pe Dunare), dar si pentru probleme de ordin tehnic, pe care aceste cai de comunicatie le ridicau. Cum am vazut, unele castre de pe malul drept al Dunarii au corespondente pe malul de nord; unii autori presupun chiar ca trupele din aceste castre s-ar fi aflat temporar sub controlul guvernatorilor Moesiei Superioare.

Granita Moesiei Superioare nu a fost, se pare, afectata de evenimentele din timpul lui Marcus Aurelius. Totusi, pentru a face fata iazygilor (care au atacat Dacia Superioara), imparatul unifica temporar comandamentele Moesiei Superioare si Daciei. De asemenea, Cassius Dio ne informeaza ca sarmatilor li s-a interzis sa aiba corabii pe Dunare si sa se apropie de insulele de pe fluviu (LXXI 19,1). Situatia creata dupa aceste razboaie impunea cu atat mai mult mentinerea fortificatiilor de pe Dunare, chiar si la rasarit de Drobeta; in aceasta privinta, este interesant de retinut prezenta unui castru roman pe raul Timoc (Timacus fluvius, Pliniu cel Batran), in punctul Timacum Minus (114 x 112 m). Alte castre au existat, pare-se, la Prahovo (Aquae) (mai in amonte de varsarea Timocului), precum si la Lom (Almus) (190 x 190 m).

Provincia Moesia Inferior era marginita la nord de cursul inferior al Dunarii, la est de varsarea raului Ciabrus; ea cuprindea o parte din tinutul locuit altadata de tribali (cu Oescus), ripa Thraciae si Scythia Minor (Dobrogea de astazi) cu orasele grecesti (Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos; mai tarziu se va adauga Messambria). Limita intre Moesia si Thracia trecea aproximativ pe la jumatatatea distantei intre Dunare si Muntii Haemus (Balcani) (lasand de partea Thraciei orasele Nicopolis-ad-Istrum si Marcianopolis, intemeiate de Traian); cateva inscriptii din anul 136 marcheaza fines inter Moesos et Thraces. Spre sfarsitul secolului al II-lea, cele doua orase trec la Moesia Inferioara; monedele acestor cetati vor mentiona, de acum inainte, pe guvernatorii Moesiei Inferioare.

Moesia Inferioara era o provincie imperiala, guvernarea ei fiind incredintata unui legatus Augusti pro praetore; prin faptul ca sub ordinele lui se aflau trei legiuni, rezulta ca el facea parte din esalonul superior al guvernatorilor de rang consular (pe timpul lui Traian stationau cate trei legiuni doar in provinciile Britannia, Pannonia Superior, Dacia, Moesia Inferior si Syria). Administrarea finantelor provinciei era incredintata unui procurator Augusti, personaj de rang ecvestru, in mod obisnuit din categoria centenarii-lor (salarizat cu 100 000 de sesterti). Se pare ca acest procurator era insarcinat uneori, cu titlu interimar, chiar cu guvernarea provinciei, probabil in caz de vacanta a postului de guvernator: astfel, o inscriptie mentioneaza pe un anume C. Titius Similis, proc(urator) prov(inciae) M[y]siae Inferioris, eiusdem provinciae ius gladii, eventual pe timpul lui Elagabal; pe timpul lui Gordian III, P. Aelius Hammonius a exercitat se pare si el interimatul guvernarii acestei provincii. Pe timpul domniei lui Valerianus si Gallienus, precum si sub Claudius II, doua borne (milliaria) descoperite la Tomis mentioneaza refacerea drumului de pe litoral, agente praes(ide) prov(inciae) ( ocupandu-se de aceasta guvernatorul provinciei”) C. Iulius Victor, respectiv Titius Saturninus. De asemenea, pe timpul imparatului Aurelian, o inscriptie de la Callatis (din anul 272) mentioneaza un [pra]eses provincia[e]; tot sub acest imparat, o inscriptie de la Sexaginta Prista mentioneaza un v(ir) p(erfectissimus), p(raeses) p(rovinciae) (?). Se considera ca numirea acestor praesides ar marca trecerea spre guvernatorii de rang ecvestru. Totusi, un milliarium de la Sexaginta Prista, tot din timpul lui Aurelian, inregistreaza pe ultimul legatus) Aug(usti) pr(o) pr(aetore).




Pe timpul imparatului Traian, a avut loc o reorganizare temeinica a limes-ului moesic. Limes-ul Moesiei Inferioare incepea de la sfarsitul sectorului dunarean comun cu Dacia (Inferioara); cele trei legiuni moesice isi aveau garnizoanele la Novae ( vi tov: legio I Italica), Durostorum (Silistra: legio XI Claudia) si Troesmis (Turcoaia-Iglita: legio V Macedonica, adusa de la Oescus, dupa incheierea razboaielor dacice; pe timpul lui Marcus Aurelius a fost transferata in Dacia, la Potaissa).

De asemenea, diplomele militare ale acestei provincii si alte documente epigrafice ne atesta prezenta unui numar important de trupe auxiliare. Astfel, diploma de la Oltina din anul 99 mentioneaza trei alae si sapte cohortes, iar diploma de la Plovdiv din acelasi an alte trei alae si sapte cohortes; dupa cucerirea Daciei, un numar dintre aceste trupe au fost transferate la nordul Dunarii (mai tarziu vor forma nucleul armatei Daciei Inferioare). Grosul acestor unitati a fost stabilit in sectorul dobrogean al Dunarii, lor revenindu-le apararea acestei portiuni a limes-ului (indeosebi dupa anul 168, cand legiunea V Macedonica pleaca in Dacia). Principalele castre din acest sector sunt urmatoarele: Sucidava (Izvoarele), Altinum (Oltina), Flaviana (Rasova), Axiopolis (Cernavoda), Capidava, Sacidava (Muzait), Carsium (Harsova), Cius (Garliciu), Beroe (Piatra Frecatei), Troesmis (Iglita; castru de legiune), Arrubium (Macin), Dinogetia (Garvan), Noviodunum (Isaccea), Aegyssus (Tulcea), Salsovia (Mahmudia); alte toponime nu sunt identificate sigur.

Totodata, diplomele militare mentioneaza classis Flavia Moesica. Raza de actiune a acestei flote a fost, probabil inca de la organizarea ei, sectorul dobrogean al Dunarii; stampilele ei s-au descoperit la Troesmis, Dinogetia si Noviodunum, dar si pe malul stang - la Barbosi si Cartal-Orlovka (Aliobrix?). In legatura cu una din bazele flotei moesice sunt si inscriptiile mentionand vicus classicorum, un cartier al marinarilor” (dar descoperite in zidurile cetatii tarzii de la Murighiol-Independenta, unde au fost folosite ca material de constructie).

Probabil ca si legiunile Moesiei Inferioare aveau la dispozitie escadre navale proprii, care sa le permita circulatia usoara intre castrul legionar de baza si punctele de pe limes tinute sub control, precum si pentru a efectua operatiuni de debarcare pe malul de nord al Dunarii; in acest sens, se pot cita numeroasele caramizi stampilate ale legiunii I Italica, numele legiunii aparand intr-un cartus in chip de nava. Controlul malului stang al Dunarii de catre legiunea I Italica reiese si din prezenta unor caramizi stampilate ale acesteia la Pietrosani (punctul Reca Mare). De asemenea, legiunea XI Claudia si-a exercitat un fel de influenta la nord de Dunare, dovada ca stampilele ei de tipul LEG(io) XI CL(audia) ANT(oniniana) (datand de la inceputul secolului al III-lea) au aparut si in thermele castrului de la Pietroasele (jud. Buzau).

De asemenea, centrul militar si civil de la Barbosi (sudul Moldovei) era sub controlul Moesiei Inferioare; castrul de aici s-a construit probabil pe timpul lui Traian, cum rezulta dintr-o inscriptie din anul 112. In acest castru au aparut caramizi stampilate ale legiunilor I Italica si V Macedonica, ale cohortei II Mattiacorum si flotei moesice. Stampile ale celor doua legiuni mentionate si ale flotei moesice apar si la Orlovka (Cartal), pe malul de nord al Dunarii (usor in amonte de Noviodunum).









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 869
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site