'RAZBOIUL GENERAL AL TARANILOR' DIN 1514, CONDUS DE GHEORGHE DOJA

Datorita faptului ca majoritatea marilor proprietari funciari preferau sa locuiasca in orase, nu doreau sa se ocupe direct de administratia proprietatilor lor, de aceea inchiriau domeniile lor unor intermediari (arendasi), primind in schimb o suma fixa (arenda). Arendasii la randul lor incercau sa obtina profituri cat mai mari intr-o perioada cat mai scurta de timp. In acea perioada, taranii formau pana la 80% din populatia Romaniei, si circa 60% aveau pamant foarte putin sau nu aveau deloc, in timp ce latifundiarii aveau mai mult de jumatate din pamantul arabil. Faptul ca multi dintre arendasi nu erau de etnie romana (cei mai multi erau evrei, unii greci) a contribuit de asemenea la cresterea tensiunii dintre acestia.

In aceste conditii, in anul 1514, la 10 august, peste 70.000 de tarani dornici sa scape de tirania nobilimii se inscriu sub steagul lui Doja, nemultumirile acestora ducand la un razboi impotriva regalitatii si nobilimii.

Dupa un lung drum parcurs de la Buda, Doja trece Tisa, pe la Seghedin, ajunge la Nadlac, Siria, Soimos, Lipova apoi ajunge la Timisoara, unde se desfasoara batalia hotaratoare dintre armata taranilor rasculati, condusi de Gheorghe Doja, si oastea nobiliara, condusa de voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya.

 Ridicat in randul micii nobilimi datorita meritelor castigate in luptele cu turcii, Gheorghe Doja a fost numit in 1514 comandant al cruciadei antiotomane, initiate de papa Leon al X-lea, care promisese iobagilor participanti la cruciada eliberarea din iobagie. Cruciada n-a avut loc; nemultumirile maselor taranesti oprimate au dus la transformarea ei intr-un mare razboi taranesc, indreptat impotriva asupritorilor.

  Atunci, Doja a formulat o platforma ideologica clara, care exprima nazuintele maselor de tarani iobagi, justificarea rascoalei imbracand o forma teoretica umanista. Discursul lui Doja, tinut in fata taranimii rasculate, cuprindea teza egalitatii originare a oamenilor. "El proclama republica, desfiintarea nobilimii si suveranitatea poporului". Sub conducerea lui Doja, armatele rasculatilor, formate mai ales din iobagi romani si unguri, au infrant armata nobililor, condusa de Stefan Bathory, comitele Timisoarei, si de episcopul Nicolaie Csaki, la Nadlac, pe Mures, dar au fost infrante sub zidurile Timisoarei de catre voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya.

Ranit si facut prizonier impreuna cu fratele sau Grigore si cu alti sefi ai rascoalei, Doja a fost ucis in chinuri (a fost asezat intr-un tron inrosit in foc si i s-a pus pe cap o coroana de fier inrosita), iar resturile trupului sau au fost tinute pe portile cetatilor Buda, Pesta, Alba Iulia si Oradea.

Astfel, se stinge in cele mai grele chinuri martirul Gheorghe Doja pentru ca vroia in anul 1514 ca iobagii sa nu mai fie socotiti drept vite, ci fiinte omenesti. 

100 de ani de la cea mai mare rascoala taraneasca (1907)

Rascoala din 1907 este cea mai puternica rascoala taraneasca din istoria moderna a Romaniei, izbucnita la capatul unui neintrerupt lant de miscari taranesti, desfasurate dupa 1888. Printre cauzele rascoalei: mentinerea a numeroase vestigii feudale in agricultura, repartitia inechitabila a proprietatii funciare. Se pare ca scanteia rascoalei s-a declansat in nordul Moldovei, la Flamanzi, pe 7 februarie 1907, apoi rascoala s-a intins cu rapiditate, cuprinzand intreaga tara, taranii arzand conacele si registrele cu invoielile agrare si indreptandu-se spre resedintele judetene. Sub gloantele armatei trimise impotriva rasculatilor, au cazut peste 11.000 tarani. Rascoala, care a reliefat necesitatea acuta a rezolvarii problemei agrare, a avut un ecou larg in tara si peste hotare.

● Taranimea s-a afirmat de-a lungul timpului ca o puternica clasa sociala, revolutionara in numeroase rascoale impotriva dominatiei feudale. Modul cum taranii din cele trei tari romane s-au ridicat impotriva asupririi sociale si nationale constituie pilde nepieritoare ale hotaririi participantilor la marile rascoale premergatoare celei din 1907.
● Victoria repurtata de taranime in anul 1437 (Bobilna) i-a determinat pe tarani sa constate valoarea puterii lor si slabiciunea cronica a boierimii.
● 'Razboiul general al taranilor' din 1514, condus de Gheorghe Doja, la care au participat masele infratite (romani, maghiari, secui, sasi etc.), reprezinta o pagina glorioasa din trecutul de lupta unitar al tuturor celor exploatati.
● Cu 5 ani inaintea izbucnirii revoltei franceze, undeva in Transilvania anilor 1784, sub conducerea celor trei martiri Horia, Closca si Crisan, izbucneste rascoala taranilor din acele parti, care aveau in program si ca scop 'rasturnarea rinduielilor nemiloase' si inlocuirea lor cu altele mai drepte.
● Dupa revolutia de la 1821, cind masele de la sate au jucat un rol important, miscarile taranesti capata o frecventa din ce in ce mai mare, preludiu de extraordinara amploare al lui 1907.
● In 1881, intre satele moldovene cuprinse de flacarile unei puternice rascoale taranesti se gaseau Flaminzii Botosaniului. Flacara revoltelor taranesti acopera tot mai multe sate, manifestindu-se prin refuzul lucratorilor pamintului de-a mai iesi la munca, pentru aceasta rasculindu-se cei din Flaminzi, Stiubieni, Zlatunoaia.
● In anul 1856, acelasi lucru se intimpla cu taranii din Salcea si Plopeni.
● Legea rurala din 1864 ii elibera pe tarani de servitutile feudale si ii improprietarea prin rascumparare, dar aplicarea ei in fapt a dus in cele din urma la falimentarea multor gospodarii taranesti.
● Disproportia dintre paminturile boieresti si cele ale taranilor va mentine in continuare situatia precara a acestora din urma. Aparitia si dezvoltarea miscarii muncitoresti si sociale avea sa exercite o puternica influenta asupra taranimii, intrucit publicatiile socialiste se bucurau de o larga raspindire printre taranii ridicati la lupta in 1888.
● De altfel, rascoala din 1888 este prima mare lupta de clasa desfasurata de taranime dupa aparitia miscarii muncitoresti. Asa se face ca taranii din Corni, Brehuiesti, Dumbraveni, Salcea, Fintinele, Costesti, Tudora, Vladeni, Sulita, Dracsani, Popauti, Vorniceni, comune botosanene, au fost cei care s-au ridicat impotriva conditiilor de trai, a mizeriei in care-si duceau zilele.
● Primarii, care de obicei erau vatafi, se comportau cu mare cruzime cu acei lucratori ai pamintului, ii bateau, ii maltratau, ii biciuiau, asa cum se arata intr-un ziar al vremii. Prigoana dezlantuita de autoritati pentru potolirea rascoalei taranesti din1888 avea sa surprinda pe viu tabloul social al acelor locuri cu populatia mereu asuprita: 'Am avut prilejul sa intilnesc nu prea putini desculti, cu izmene flenduroase pe jumatate rupte, oameni care cautau de munca sau asteptau sa li se plateasca munca facuta Asteptau flamanzi ca vai de ei, fara sa fie bagati in seama, sub zidurile castelului boieresc', afirma Panait Musoiu, care s-a deplasat la Iasi si Dorohoi, pentru a cunoaste starea lucrurilor la fata locului, ocazie cu care ideea socialismului a castigat tot mai mult teren, manifestandu-se tot mai concret in ultima parte a secolului al XIX-lea.
● Urmarind framantarile taranesti din acea vreme, din cuprinsul judetului Botosani, remarcam acelasi tablou social in care taranimea este supusa exploatarii mosieresti, in care ridicarea la lupta impotriva nedreptatilor cistiga in intensitate.
● Circa 339 de locuitori din comuna Gorbanesti, dar si din comunele Corni, Dumbraveni, Poiana Lunga, Ringhilesti, Ripiceni, Zlatunoaia si altele semneaza si trimit petitii Adunarii Deputatilor in 1889, prin care protesteaza fata de crunta exploatare si conditiile din localitatile respective. De la petitie la revolta nu este mult, asa ca, in toamna anului 1893, taranii din comuna Tudora ucid presedintele comisiei interimare, fost primar timp de 6 ani, fost vataf al mosiei, om care se purta cu multa violenta fata de locuitori. Autoritatile vremii au intervenit prompt prin cercetari masive in rindul celor razvratiti.
● Romania inceputului secolului al XX-lea este perceputa ca o tara a marilor contraste, in care cei multi, poporul, erau marii suferinzi. Legendele despre o tara prospera civilizata, o 'Belgie a Orientului', ramineau in arsenalul propagandei burgheze. 'Cita vreme vor ramine in picioare bazele organizarii de azi nu ne putem astepta nicidecum sa vedem schimbata privelistea dureroasa ce ne imprejmuieste' - scria Panait Musoiu in 'Revista ideii', in 1901.
● In anul 1905, proportia proprietarilor de teren se prezenta astfel: 4.171 de proprietari stapaneau 57,41% din suprafata cultivabila si forestiera a tarii, in timp ce 920.939 de proprietati taranesti acopereau 34,18% din terenuri.
● Erau familii de mari proprietari care aveau paminturi chiar si in 10-12 judete, asa cum erau fratii Fischer, ceea ce ilustreaza cu claritate cele aratate mai sus. Am adaugat aici specificul agrar al Botosanilor, determinant in subjugarea aproape totala a taranilor. Se afirma intr-unul din ziarele vremii ca 'daca a fost vreun judet si oras din tara napastuit, neglijat, uitat si lipsit de toate, apoi desigur ca sint Botosanii'.
● Se mentioneaza, de asemenea, de catre un publicist al vremii, prin anul 1904 ca 'taranii din multe sate au inceput sa macine ovaz, din faina caruia isi preparau mamaliga', aproape unicul aliment.
● In vara anului 1906, taranii din comunele botosanene Sirbi, Avrameni, Stiubieni, Vladeni, Petricani, Hanesti, Saveni au actionat insistent pentru intrarea in posesie a unei mosii a statului de pe teritoriul comunei Sirbi, intrind cu plugurile. Se contureaza un nou aspect al luptei lor, care determina autoritatile locale sa ceara procurorului general sa ia masuri urgente, iar la fata locului sosesc intariri din partea prefectului de Botosani, si anume Grigoriu, un capitan de jandarmi si o companie de jandarmi din Saveni, care aveau drept scop sa imprastie pe cei vreo 400 de tarani si pentru a-l aresta pe cel care se afla in fruntea lor, invatatorul Ion Trufin. ● Unirea taranilor sub comanda invatatorului si hotarirea lor de a nu renunta la actiune determina autoritatile sus-mentionate sa poarte o discutie cu acestia, care s-a soldat in cele din urma cu arendarea catre tarani a unei suprafete de 850 ha.
● La 3 august 1906 tarani din comuna Sirbi, incurajati de miscarile taranesti prezentate anterior, forteaza o noua intrare pe mosie, determinindu-l pe procurorul general de Iasi sa afirme: 'Stau acolo cu plugurile si boii lor, fiind aprovizionati cu mincare pentru citeva zile', dar problemele lor nu sint rezolvate, creindu-se astfel conditiile spiritului de revolta care vor culmina cu rascoala din 1907.
● Anul 1906 se remarca prin numeroasele actiuni ale maselor taranesti a caror intensitate difera dupa caz. Taranii din Dorobanti, Nicseni, Costesti, Mindresti, Calugareni, intreprind actiuni energice pentru arendarea mosiei Calugareni cu pretul de 30 lei falcea, dar totul este un esec, si lupta va continua cu mai mare indirjire in anii urmatori.
● O alta miscare pentru obtinerea dreptului de a arenda pamintul are loc in data de 31 decembrie 1906, in Hudestii Mari. Asemenea miscari devin tot mai numeroase in luna ianuarie 1907, prevestind marea vilvataie revolutionara, rascoala din 1907

● Cine nu a auzit de rascoala taranilor din 1907 ? Timp de mai bine de 45 de ani, regimul comunist a considerat evenimentele ca pe un exemplu elocvent al caracterului capitalismului romanesc, dur si nemilos, care a ajuns pana intr-acolo, incat a ordonat sa se traga asupra taranilor nemultumiti de conditiile de munca si trai. Nu intamplator, istoricul oficial al stalinismului romanesc, Mihai Roller, a strans si publicat in 1948, cu o repeziciune demna de o cauza mai buna, documentele rascoalei din 1907. Tot ceea ce sustinea propaganda comunista se afla acolo: executii, interventia armatei, cifra de 11.000 de morti preluata din articolele lui Constantin Mille si, in final, grozavia ascunderii dosarelor de catre insusi regele Carol I.
● Astazi, la 100 de ani de la evenimente, documentele ne spun o poveste diferita de aceea cu care marea majoritate ne-am obisnuit deja. Un adevar ascuns prea mult timp in spatele discursului oficial.
● Daca Imperiul Austro-Ungar a avut, dupa 1866 (infrangerea in fata trupelor prusace ale lui Bismarck), un an de care sa fie cu adevarat mandru si in care sa isi retraiasca gloria, acela a fost, fara indoiala, anul 1908.
● Se implineau 60 de ani de domnie a marelui imparat Franz Joseph, iar intregul aparat militar si diplomatic al imperiului trudise din greu sa ii ofere un adevarat moment de neuitat. Contele Alois Aerenthal, ministru al Afacerilor Externe al Dublei Monarhii, era unul dintre partizanii doctrinei habsburgice 'A.E.I.O.U.' (Austria est imperare orbi universo - Austria trebuie sa conduca intreaga lume) si decisese ca anul 1908 va deveni cel in care trebuia demonstrata valabilitatea axiomei.
● Planul fusese gandit inca in urma cu cativa ani. In primul rand, Alois Aerenthal pregatise anexarea oficiala a Bosniei si Hertegovinei, provincii pe care imperiul le administra din 1878, ca urmare a prevederilor tratatului de la Berlin. Le administra doar, caci suveranul nominal ramanea sultanul de la Constantinopol. Spre a-l impiedica pe acesta sa intervina in apararea drepturilor sale, Aerenthal a pregatit o rascoala in insula Creta si proclamarea independentei Bulgariei, alta componenta nominala a Imperiului otoman.
● Toate cele trei evenimente au avut loc aproape simultan, punandu-l pe sultan in imposibilitate de a reactiona. Bulgaria a obtinut astfel independenta, Austro-Ungaria - Bosnia-Hertegovina, iar singurii care au platit oalele sparte au fost cretanii, a caror rascoala a fost zdrobita, dar care, intr-un final fericit, au reusit sa se uneasca cu Grecia (1908).
● A doua parte a planului conceput de Aerenthal presupunea distrugerea celor doi inamici traditionali ai dublei monarhii, respectiv Serbia si Rusia.
● Dupa cum era si firesc, Serbia a respins incorporarea Bosniei-Hertegovinei, populata in special de sarbi, la Austro-Ungaria, cerand compensatii si protestand vehement. Acesta era exact pretextul dorit de Aerenthal. Armata imperiala a inconjurat Serbia si a amenintat cu razboiul. Belgradul a solicitat imediat ajutorul Rusiei, urmand exemplul atator alte actiuni din lungul istoriei.
● Dar in 1908 Rusia era o tara devastata. In anii 1904-1905, flota si armata sa fusesera distruse de japonezi, urmand apoi doi ani de revolte interne, finalizate printr-o revolutie ce aruncase de-a dreptul tara in haos. Totusi, tarul Nicolae II (1894-1917) a incercat sa intervina, dar s-a vazut confruntat cu un dur ultimatum venit din partea Berlinului si a Vienei, prin care acestea il amenintau cu un atac imediat in cazul sprijinirii Serbiei. Cauza sarba trebuia abandonata
● Astfel anul 1908 aducea si umilirea internationala a Rusiei, infrangerea Serbiei si gloria Austro-Ungariei. Adica, exact aceeasi conjunctura care va conduce la izbucnirea primului razboi mondial in iulie 1914. Radacinile se regaseau in anul 1908.
● O singura neimplinire umbrea gloria imperiului: Romania. Si ea, ca si Serbia, avea teritorii nationale si populatii asuprite de dubla monarhie; si ea visa la revansa; si ea ar fi trebuit umilita si zdrobita in anul de gratie 1908. Daca planul lui Aerenthal ar fi reusit, atunci poate nu ar mai fi existat nici momentul 1916 si nici Marea Unire din 1918. Dar, din fericire pentru noi, incercarea a esuat.
● Interesul Puterilor Centrale fata de Romania nu era de data recenta. Iar in preajma anului 1907, el se intensificase brusc. Istoricul Karl Scheerer a observat, la randul sau, noul tip de atentie acordat Romaniei in acest interval cronologic. O rascoala care ar fi pus puterea de la Bucuresti in imposibilitatea de a mai guverna, urmata de interventia, solicitata sau impusa de la Viena, a trupelor austro-ungare pentru ocuparea si 'salvarea' situatiei in zona. Si astfel se distrugea orice posibilitate a Romaniei de a actiona pentru eliberarea romanilor transilvaneni.
● Centrul de unde se pregatea lovitura era orasul Cernauti. Aici, generalul Fischer, seful jandarmeriei austriece, infiintase un birou de plasare de forta de munca si bani (bineanteles si spioni) in Romania, birou condus de un anume N. Eidinger.
● Acesta avea o sumara pregatire militara, iar tactica sa de infiltrare a spionilor in tara vecina se folosea de marile linii de cale ferata si de sosele.
● In anul 1905, el a deschis un birou comercial in sediul hotelului Ath n e Palace din Bucuresti si a inceput plasarea de muncitori agricoli pe tot teritoriul Romaniei. In plus, oferea importante castiguri arendasilor, preluandu-le produsele agricole si livrandu-le apoi armatei austro-ungare. Unele dintre cele mai profitabile relatii de amicitie, dar si comerciale le-a avut cu de-acum cunoscuta familie Fischer, marii arendasi din regiunea Moldovei.
● Alte tinte ale spionajului austro-ungar si care vor juca un rol important in evenimentele anului 1907 sunt reprezentate de tagma ziaristilor, in special de Constantin Mille si ziarul Adevarul. Spionul imperial Gunther raporta in acest sens la Viena: 'Afacerea ziarului Adevarul merge pe drumul cel bun, s-a operat asupra lui Mille cu mari sume'.
● In aceeasi maniera se va 'lucra' si cu alte gazete, precum Universul, Epoca, ale caror 'articole erau scrise' - marturisea acelasi G nther - 'pe biroul meu'. Nu intamplator, ele vor fi si cele care vor lansa cifrele de 10-11.000 de morti in tragicele evenimente.
● Cu alte cuvinte, pana in 1907, Austro-Ungaria isi crease o vasta retea de spionaj si influenta, mergand de la periferie si pana in centru, implicand oameni politici, arendasi, chiar si mii de simpli lucratori, plasati de Eidinger in puncte considerate strategice. Reteaua parea bine pusa la punct si gata de actiune.
● Daca foametea ar fi condus la rascoala, anul 1904 ar fi fost momentul cel mai propice in acest sens. In schimb, in 1907 se anuntau chiar recolte bune si anul venea, lucru extrem de important, dupa alti doi cu rezultate frumoase. Cum de a izbucnit totusi revolta?
● Un mare arendas, Mochi Fischer, prieten cu Eidinger, a refuzat sa semneze invoielile agricole cu taranii sai pentru anul 1907. A amanat si refuzat orice oferta, pana cand, in februarie si martie, taranii dintr-un sat cu nume parca predestinat, Flamanzi, temandu-se ca vor ramane fara lucru si hrana, au cerut cu violenta semnarea contractelor. Speriat, Mochi s-a refugiat la Cernauti, la prietenul sau, fara insa sa semneze nimic si lasandu-i pe oameni de-a dreptul disperati. Pericolul lipsei de pamant, deci de munca, era din ce in ce mai puternic.
● Imediat, pe miile de hectare arendate de Fischer, apar personaje ciudate, care dau de baut la toata lumea si indeamna la violenta. Ataca primariile, posturile de jandarmi; sunt inarmati si au o evidenta pregatire militara. Toate rapoartele de la Botosani, din judetul Neamt, arata acelasi lucru: indivizi din afara satelor, cu uniforme ciudate si rute de deplasare pe linia Botosani-Cernauti sunt la radacina tuturor atacurilor.
● Carol I a inteles rapid ce se intampla si, pe data de 7 martie 1907, a ordonat ca frontiera de la Suceava la Mihaileni sa fie ocupata militar, pentru a impiedica infiltrarile agentilor austro-ungari. Dar era destul de tarziu.
● La inceputul lunii martie, razvratirile din nordul Moldovei erau tinute sub control si linistea incepea sa revina, cand ziarul Adevarul a inceput o ampla campanie impotriva a ceea ce ziaristii de aici numeau 'marile masacre'. Titlurile vuiau: Refuz de a iesi la munca campului, Ridicarea recoltelor cu forta, Se trage in tarani
● Prefectul de Focsani, Aguletti, comunica lapidar capitalei: 'Ziarele raspandesc enorm spiritul de rascoala, publicand stiri de zvon, fanteziste, exagerate. Bineinteles, in fruntea tuturor se aflau Adevarul si Universul. Din acest moment apare intr-adevar si rascoala reala, caci ziarele relateaza - fals - stirea conform careia acolo unde oamenii au avut curajul de a se revolta, s-au si semnat contractele atat de dorite de tarani si comunitatea rurala. Si ce nu face omul pentru un ban in plus? Chiar si o rascoala.
● In luna martie, rascoala se extinde, pe acelasi tipar si cu ajutorul acelorasi agitatori. Sunt cuprinse judetele Iasi, Suceava, Vaslui, Falciu, Tecuci, Neamt, Bacau, Tutova, Putna etc.
● Guvernul conservator se arata incapabil de a controla situatia. Primul ministru, 'Nababul' Gheorghe Cantacuzino, a dat un ordin, cel putin ciudat, solicitand reprimarea rascoalei 'cu cea mai mare fermitate si blandete'. Alti fruntasi conservatori, precum Mihail Pherekyde, sunt de ani buni pe lista de plata a Austro-Ungariei si deci refuza sa ia vreo masura imediata.
● Doua personaje au realizat insa gravitatea situatiei: Take Ionescu si Carol I. Primul, sesizand ciudatenia momentului in care marii proprietari nu isi apara deloc pamanturile, fuge la rege, solicitandu-i interventia imediata. Astfel, cei doi au provocat retragerea conservatorilor de la putere si venirea liberalilor, sprijiniti de Take Ionescu, pentru a pune capat rascoalei (12 martie 1907).
● Pasiunea pentru sosele a spionilor creati la scoala lui Eidinger a inceput de-acum sa dea roade. Urmand liniile de cale ferata si soselele, rascoala s-a extins dupa 12 martie si in Muntenia. Radu Rosetti isi amintea: 'oameni calari mergeau in capul bandelor, indreptandu-se spre Bucuresti, devastand, pradand, dand foc, omorand'.
● Interesant este ca in multe locuri, dupa cum arata rapoartele, 'taranii s-au inarmat si au aparat satul de rasculati'. Dar in alte zone, jaful si crima au intunecat judecata, taranii alaturandu-se agentilor imperiali.
● De indata ce in ziarele din Romania au aparut primele stiri, mult exagerate, despre rascoala, presa vieneza n-a gasit un alt subiect mai interesant de dezbatut decat evenimentele din tara noastra.
● Carol I se mira chiar intr-o discutie avuta cu Alexandru Marghiloman de 'depesile fabricate la Cernauti cu privire la masacrele antisemite, la prigonirile evreilor mai cu seama Neue Freie Presse (din Viena) s-a distins prin raspandirea acestor depesi acest ziar a publicat toate stirile posibile'. Imediat, presa internationala a inceputa sa anunte iminenta prabusire a Romaniei.
● Inca inaintea izbucnirii evenimentelor, la 1 martie 1907, Aerenthal stia ca va fi aici o rascoala si cerea Legatiei din Bucuresti o interventie dura.
● La 26 martie, dupa ce 'intuitia' remarcabila a lui Aerenthal se implinise, el anunta 'ca nu poate privi cu indiferenta rascoalele care bantuie Romania [] Trebuie sa ne ocupam de marile tulburari din tara dvs., intrucat avem o granita comuna foarte intinsa'. Corpul 12 armata austriac de la Brasov a fost mobilizat, aceeasi situatie inregistrandu-se si in cazul celui de la Cernauti, pentru o interventie dincolo de Carpati. Se parea ca in aplauzele Europei ingrijorate de masacrele din Romania, Aerenthal putea ocupa tara.
● Deja planul austro-ungar devenise pentru multi vizibil. Carol I i-a inlaturat pe conservatori de la putere si, un nucleu dur, in frunte cu I.I.C. Bratianu, ca ministru de Interne, si Alexandru Averescu, la Razboi, a primit de la suveran autorizatia de a pune ordine rapid in tara.
● La 18 martie 1907 se declara starea de asediu pe intreg teritoriul Romaniei, urmand apoi mobilizarea generala, la care au raspuns peste 140.000 de oameni, pana la data de 29 martie. De data aceasta, curgea intr-adevar sangele de care vorbeau ziarele: s-a tras cu tunul si s-au operat aproape 10.000 de arestari.
● Curand, situatia a inceput sa se normalizeze si a aparut clar ca noul guvern poate tine in mana situatia. Lovitura finala data planului lui Aerenthal a venit insa chiar de la Viena, din inima imperiului.
● Franz Joseph nu cunostea uneltirile sfetnicului sau si in momentul in care a aflat ca se pregatea o interventie militara in Romania, a protestat vehement. Caci Carol I era prietenul sau, faceau parte din aceeasi lume si erau de aceeasi varsta. In plus, regina Elisabeta se intelesese foarte bine cu sotia imparatului, Elisabeta a Austriei.0
● Astfel ca Aerenthal nu numai ca nu a primit regeasca sustinere, ci Carol a fost cel caruia Franz Joseph i s-a adresat, intr-o calda scrisoare, felicitandu-l pentru reprimarea rascoalei. Ziarele vieneze au inteles imediat ca suveranul se exprima in acest fel impotriva interventiei militare, parasindu-l total pe Aerenthal si sustinatorii acestuia.
● Carol I a inteles rapid cine a fost in spatele rascoalei si a si numit-o de cateva ori deschis: agentia din Cernauti. Ca atare, pe cand Bratianu si Averescu se foloseau de arme pentru a inabusi spiritul rascoalei, regele roman s-a adresat celor care puteau actiona direct la sursa rautatilor: Franz Joseph si Wilhelm II. Imparatul austro-ungar si-a facut datoria. La fel si Germania lui Wilhelm, care a anuntat imediat ca nu considera necesara o interventie in Romania.
● Rascoala a luat sfarsit ca prin farmec, lasand in urma doar oameni nauciti de cele intamplate. O enigma a persistat insa: de ce Carol I a solicitat lui Bratianu ca toate actele rascoalei si ale represiunii sa nu ramana in arhive? Explicatia oficiala a fost ca regele nu dorea o judecare a fostilor ministri liberali, atunci cand conservatorii vor reveni la putere. Motivul nu sta insa in picioare, caci regele interzisese deja doua procese similare - al liderilor conservatori din 1871-1876 si cel al lui I.C. Bratianu in 1888, cand Alexandru Candiano-Popescu isi aminteste ca regele le-a declarat conservatorilor ca daca persista in intentia de a-l judeca pe Bratianu, el va merge zilnic cu trasura la inchisoarea lui Bratianu si ii va incredinta guvernul, 'amandoi conducand tara de la puscarie'.
● Se stia clar ca regele nu va accepta niciodata ca un guvern al lui sa fie judecat si ca va alunga de la putere pe cei care ii vor solicita un asemenea lucru. Insusi I.I.C. Bratianu, care avea tot interesul ca aceste documente sa fie ascunse, a protestat in fata regelui pentru preluarea lor. Raspunsul adevarat trebuie cautat insa in originea evenimentelor. Astfel, cunoscandu-se ca perfida Austrie a fost in spatele rascoalei, ramanerea Romaniei in alianta cu ea sau alaturi de Puterile Centrale devenea de neconceput.
● Iar alianta cu acestea, respectiv cu Germania natala, reprezenta visul etern al lui Carol. Vis care il va duce insa in mormant, cand se va prabusi in septembrie 1914, in momentul in care Romania a refuzat sa intre in razboi de partea Germaniei. Pentru a apara acest vis, a ascuns regele roman celebrele dosare care aratau clar ca Austro-Ungaria - aliata noastra, dar si a Germaniei - incercase desfiintarea tarii. Iar Carol I n-a putut sa accepte prezentarea unui asemenea adevar.