ROMANITATEA ORIENTALA IN MILENIUL MARILOR MIGRATII

ROMANITATEA ORIENTALA IN MILENIUL MARILOR MIGRATII

Romanitate si crestinism

Crestinismul a patruns in Dacia inca din timpul stapanirii romane, persecutiile imparatilor romani impotriva crestinilor fiind consemnate in inscriptii descoperite in mai multe asezari din Dobrogea.

Intreg spatiul carpato-dunarean a mentinut contacte cu Imperiul roman si dupa retragerea aureliana, in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337) si in timpul imparatului Justinian (527-565) stapanirea Imperiului extinzandu-se la nord de Dunare. Intreg spatiul locuit de populatia daco-romana cunoaste o intensificare a raspandirii crestinismului mai ales dupa Edictul de la Milano (313) prin care Constantin cel Mare acorda libertate religioasa crestinilor din Imperiu si dupa interzicerea cultelor pagane de catre imparatul bizantin Teodosius I (379-395). Dupa aceasta data are loc organizarea crestinilor din regiunea Dunarii in episcopii (Tomis, Durostorum), ridicarea de basilici paleocrestine la Tomis, Histria, Callatis, Tropaeum Traiani, Sucidava, Drobeta, Porolissum.

Un rol important in raspandirea crestinismului in spatiul carpato-dunarean l-au avut misionarii crestini Ulfilas (care a predicat in limbile greaca, latina, gota), Sava Gotul, Dionisie cel Mic (in Dobrogea). Au fost descoperite o serie de obiecte crestine la Biertan (donariu de bronz), Tomis (opait), Apulum, Dej (opait crestin din bronz), Tibiscum etc.

Principalele cuvinte crestine din limba romana sunt de origine latina: biserica lat. basilica (crestinii occidentali folosesc pentru biserica termenul ecclesia); Dumnezeu vine din latinescul Domine Deus. Tot din limba latina au fost preluate si cuvintele: cruce, inger, crestin, preot, botez etc. acest lucru dovedeste vechimea dar si caracterul latin, occidental al crestinismului romanesc.