Regimul Antonescu 23 ianuarie 1941-23 august 1944

- la 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern din militari si tehnicieni (din cei 13 ministri-secretari de stat, 9 erau militari, 3 profesori universitari si unul, functionar de cariera; din cei 12 subsecretari de stat, 7 erau militari si 5 tehnicieni civili; caracterul preponderent militar al regimului Antonescu a fost completat de lista prefectilor care evidentia la 30 ianuarie 1941 ca toti cei 48 conducatori de judete erau militari activi- 37 colonei si 11 lt. colonei), "o alternativa de dreapta opusa dictaturii Garzii de Fier"; si totusi, o dictatura recunoscuta ca atare de insusi Antonescu intr-o stenograma oficiala a Consiliului de Ministri: "Am constituit un sistem de dictatura in Tara Romaneasca, trebuie sa ne folosim de toate avantajele pe care acest sistem ni le ofera nu sa avem toate dezavantajele dictaturii fara vreun folos de pe urma ei";

- Antonescu a remaniat in anii urmatori guvernul, realizandu-se treptat o largire a bazei civile fata de componenta militara, aceasta mai ales prin promovarea de specialisti civili in domenii esentiale precum cel economic, agricol, finantelor, lucrarilor publice si comunicatiilor si, nu in ultimul rand, in domeniul educatiei nationale, cultelor si artelor la care a fost promovat ministru prof. univ. Ion Petrovici

- invingator in confruntarea cu legionarii, Antonescu a cunoscut, in urmatorii trei ani, solitudinea puterii. Lipsit de un partid si fara harisma aducatoare de popularitate, el s-a impus prin stilul autoritar. "Conducatorul statului" (titlul sau oficial) avea o parere excelenta parere despre el insusi. Stenogramele Consiliului de Ministri dezvaluie in el un amestec de megalomanie si egotism.

Discutiile despre diversele probleme sunt intrerupte de lungi relatari despre felul in care a reusit el sa solutioneze problemele in timpul primului razboi mondial, apoi ca sef al Marelui Stat Major si, ca ministru al Apararii Nationale;

- in moravuri a fost un puritan, care are impresia ca pana si in textele biblice se afla pasaje imorale. "Ar trebui studiata, spunea el, chestiunea scoaterii din Evanghelie a anumitor pasaje indecente";

- hotarat sa nu-si creeze un partid sau o clientela politica, Antonescu preconiza un regim dictatorial, sprijinit pe armata: "eu sunt general, nu sunt politician si nu-mi fac partid, ca Averescu";

- totul avea sa graviteze in jurul persoanei Conducatorului, iar regele urma sa fie redus la un rol pur decorativ;

- avand "puteri depline", Antonescu se vedea indreptatit sa se ocupe de toate problemele si sa faca din opinia lui lege, indiferent ca era vorba de compozitia si gustul painii, manusile cu care vamesii sa socoteasca in geamantane, sumele date de credinciosi la acatiste, etc;

- intr-o tara neinvatata cu disciplina, generalul a vrut sa instaureze o ordine similara celei militare, reglementarile mergand, uneori, pana la detalii nesemnificative (interdictia de a merge pe strada in camasa, in timpul verii);

- absenta partidului fascist unic inlatura dintru inceput caracterizarea regimului sau ca fascist; a fost o carmuire dictatoriala, a carei ideologie s-a inspirat din temele traditionale ale nationalismului autohton, intre care vechimea si continuitatea au fost exaltate cu precadere (se afisau lozinci ca: "De 2000 de ani suntem aici");

nu a lipsit nici componenta antisemita, viguros afirmata in anii 1940-1942, pentru ca apoi, pe masura deteriorarii situatiei pe frontul de est, sa i se puna surdina, si chiar sa dispara;

- situatia lui Antonescu prezinta anologii cu cea a maresalului Petain;

- moderatia dictaturii lui Antonescu este observabila si in atitudinea sa fata de opozitia democratica (PNT, PNL, PSD), ai caror lideri au fost lasati in libertate, desi rapoartele SSI il tineau la curent permanent pe Antonescu despre activitatea lor politica, indreptata impotriva lui;

- cand Antonescu a venit la putere, el a fost considerat de liderii democratici solutia ideala pentru imprejurarile de atunci, adica, intr-o perioada cand se parea ca Romania va fi strivita intre Reich si Uniunea Sovietica.

- Antonescu a convocat in doua randuri Adunarea Obsteasa Plebiscitara a natiunii romane pentru a-i supune spre aprobare politica pe care o promova. Institutia in cauza lasa impresia reminiscentelor unei democratii, deoarece era alcatuita "din toti cetatenii romani de orice profesiune care au implinit 21 de ani", dar exceptie faceau totusi, evreii si femeile; votul nu era secret ci pe fata; momentele alese au adus lui Antonescu aprobarea asteptata, astfel ca dupa prima adunare plebiscitara din 2-5 martie 1941 in care solicitase natiunii, in fapt, aprobarea politicii promovate dupa 6 septembrie 1940 de Garda de Fier si implicit, eliminarea acesteia, rezultatul a fost cel asteptat: 2.960.298 voturi "Da" si 2.996 -"Nu". A doua adunare, din 9 noiembrie 1941 avusese ca obiect aprobarea campaniei de eliberare a tinuturilor romanesti ocupate de URSS in iunie 1940. Si de aceasta data, rezultatul a fost aproape in totalitate cel asteptat de Antonescu (devenit maresal la 21 august 1941): 3.446.889- "Da" si 68- "Nu".