Controlul asupra sectorului de securitate în democratiile consolidate

Controlul asupra sectorului de securitate în democratiile consolidate

Sisteme de securitate din tarile occidentale

În ultimii treizeci de ani, în lume, controlul democratic asupra sectorului de securitate a reprezentat preocuparea constanta a agendei politice, motivul principal fiind scandalurile de abuzuri ale agentiilor de securitate. Din ce în ce mai mult, în numele securitatii, erau încalcate drepturile si libertatile individului. Evenimentele de la 11 Septembrie au reorientat stategiile de securitate, asezând în centrul lor criteriul terorismului. Terorismul a devenit una dintre cele mai grave amenintari la securitatea interna, regionala si internationala; statul are datoria de a apara cetateanul în fata acestui pericol. Masurile împotriva terorismului au devenit din ce în ce mai numeroase si complexe. În elaborarea masurilor împotriva terorismului, preocuparea principala trebuie sa fie garantarea drepturilor omului si libertatilor civile. Având în vedere noile coordonate în relatiile internationale, este din ce în ce mai dificil de gasit echilibrul între securitate si libertatile civile.

Între noua politica de securitate dictata de reconfigurarea relatiilor internationale si garantarea drepturilor cetateanului, delimitarea nu este tocmai precisa, abuzurile devenind iminente. Tocmai pentru a preîntâmpina încalcarile legale, este necesar un control riguros al serviciilor de securitate. Din pacate, normele legale în controlul sectorului de securitate sunt insuficiente, trebuie sa existe o cultura a agentiilor de securitate si vointa a clasei politice.

Sistemele de securitate în mai multe tari din lume:

Canada

- Cinci structuri informative (Serviciul de Informatii al Securitatii Canadiene(CSIS); Departamentul de Securitate a Comunicatiilor (CSE); Departamentul National de Informatii pentru Aparare (DNDI); Biroul de Informatii Externe (FIB); câteva mici structuri militare

- Controlul asupra structurilor informative este exercitat de Comisia Cabinetului Primului Ministru pentru Securitate si Informatii; Inspectorul General; Cinci membri ai Comisiei de Revizuire pentru Securitate si Informatii.

Danemarca

- Doua componente principale ale sistemului de informatii (Serviciul de Informatii al Politiei si Serviciul de Informatii al Apararii),

- Controlul asupra serviciilor secrete este exercitat de cinci membri ai Comisiei de Control Parlamentar (unicameral).

Italia

- Trei structuri informative (Serviciul de Informatii si Securitate Militara (SISMI); Serviciul de Informatii si Securitate Democratica (SISDE) si câteva servicii militare ale principalelor forte armate),

- Controlul asupra structurilor informative este exercitat de doua comisii ministeriale stabilite prin lege si o comisie parlamentara mixta, formata din opt membri.

Olanda

- Trei structuri informative(Serviciul de Securitate Interna (BVD); Serviciul de Informatii Militare (MID); Serviciul de Informatii Externe (IBD);

- Controlul asupra structurilor informative este exercitat de catre o Comisie pentru Securitate si Informatii(Interne) a Camerei Inferioare a Parlamentului.

Noua Zeelanda

- Patru structuri informative(Serviciul de Informatii si Securitate al Noii Zeelenade (NZSIS); Biroul de Informatii Externe (EIB); Directoratul de Informatii al Apararii (NZDDI); Biroul de Comunicatii Guvernamentale (GCSB)

- Controlul asupra structurilor informative este exercitat de Comisarul opentru Securitate.

Marea Britanie

- Cinci mari structuri informative(Serviciul de Securitate(denimirea oficiala M15); Serviciul de Informatii Secrete(denumirea oficiala M16); comandamentul de Informatii al Apararii(DIS); Cartierul Genral de Informatii Guvernamentale(GCHQ); Departamentul Special al Scotland Yard),

- Controlul asupra structurilor informative este exercitat de trei pâna la cinci membri ai Tribunalului Judiciar.

Statele Unite ale Americii

- Comunitatea de informatii cuprinde 6 structuri principale (Central Intelligence Agency, National Security Agency, Defence Intelligense Agency, o autoritate centrala în cadrul Departament of Defence, servici de informatii din urmatoarele institutii: Army, Navy, Air Force, Marine Corps, Federal Bureau on Investigation, Department of the Treasury si Department of Energy; bureau of Intelligence and Research of the Department of State; alte departamente sau agentii concepute de catre Presedinte sau de Director of Central Intelligence).

În Franta, Belgia, Istrael, Norvegia si Suedia, mecanismele de control asupra structurilor informative sunt limitate. Pe de alta parte, în tari precum Grecia, Spania si Portugalia, dezvoltarea mecanismelor pentru exercitarea controlului parlamentar au evoluat extrem de lent.

Indiferent de catre cine este exercitat controlul parlamentar asupra serviciilor de securitate în democratiile consolidate, executivul, parlamentul, justitia sau organe independente, eficienta lor este poate fi evaluata prin modalitatile în care actioneaza, rezultatele si lipsa scandalurilor de abuz asupra cetatenilor.

Controlul parlamentar al sectorului de securitate în democratiile consolidate

Argumentele în favoarea controlului parlamentar al serviciilor de informatii

Controlul parlamentar al serviciilor de informatii este superior celorlalte tipuri de control, în primul rând pentru ca nu le exclude, astfel încât, toate cele trei puteri ale statului, executivul, legislativul si puterea judecatoreasca au atributii majore în politica nationala de securitate. Serviciile secrete raspund atât în fata executivului, cât si a legislativului si a puterii judecatoresti. Totusi, controlul democratic asupra sectorului de securitate trebuie exercitat de catre Parlament.

Executivul exercita un control direct prin intermediul nivelului central, regional sau local al Guvernului, propune bugetul, liniile generale de actiune si prioritatile pentru activitatea fortelor de securitate.

Parlamentul exercita controlul parlamentar prin intermediul legilor care definiesc si reglementeaza serviciile de securitate si atributiile lor, dar si prin aprobarea bugetului corespunzator. Controlul mai poate include desemnarea unui Avocat al Poporului sau a unei comisii care sa investigheze plângerile din partea publicului.

Puterea judecatoreasca monitorizeaza sectorul de securitate si pedepseste abuzurile prin proceduri civile sau penale, în functie de necesitate.

Argumente în favoarea controlului parlamentar al serviciilor secrete:

- controlul parlamentar reprezinta conditia prima pentru prevenirea regimurilor autocrate. Parlamentarii, ca reprezentanti ai poporului, au puterea suprema, astfel ca nici un sector al statului nu are voie sa se sustraga controlului lor, mai ales când este vorba de un sector-cheie ca cel al securitatii. Controlul este necesar pentru a contrabalansa puterea executivului si a presedintelui, fiind un element esential pentru separarea puterilor în stat.

- al doilea argument are la baza expresia lui Jonathan Mayhew “Nici un impozit fara reprezentare” si se refera la controlul parlamentului asupra executivului cu ajutorul bugetului.

- cadrul legal al chestiunilor de securitate. Astfel, daca executivul redacteaza proiecte de legi pe probleme de securitate, membrii Parlamentului au rolul important de a le revizui si, în acelasi timp, de a se asigura ca legile sunt aplicate eficient.

- executivul nu constientizeaza problemele de securitate care sunt prioritare pentru cetateni, în schimb, parlamentarii intra în contact direct cu populatia si se pot asigura ca problemele lor sunt reflectate în politica si în cadrul legislativ de securitate.

Controlul parlamentar al politicilor nationale de securitate

Controlul Parlamentului asupra sectorului de securitate începe chiar de la elaborarea politicilor nationale de securitate. Implicarea Parlamentului în dezvoltarea politicilor de securitate este definitorie, deoarece politica nationala de securitate afecteaza toti cetatenii si deci nu poate fi decisa doar de executiv sau armata, de asemenea, are consecinte majore asupra fortelor armate ca ansamblu si asupra personalului sau. Alte motive se refera la faptul ca politica nationala de securitate are consecinte ce vizeaza direct statutul de contribuabil al cetateanului, precum si libertatile si drepturile cetatenesti.

În aceeasi ordine de idei, Parlamentul trebuie sa se asigure ca masurile propuse de executiv sunt conforme cu legislatia internationala. Rolul Parlamentului este important în toate etapele definirii politicilor publice: elaborare, proces decizional, aplicare si evaluare. Totusi, atributiile Parlamentului în faza de elaborare sunt limitate, daca politica propusa raspunde nevoilor cetatenilor. În procesul decizional, Parlamentul poate si trebuie sa aiba un rol important.

Conditiile unui control parlamentar eficient

Controlul parlamentar al sectorului de securitate depinde de puterea Parlamentului în raport cu Guvernul si cu serviciile de securitate. Aici puterea înseamna capacitatea de a influenta optiunile si comportamentul Guvernului conform vointei colective a poporului, exprimata în Parlament. Include, de asemenea, capacitatea de a controla aplicarea politicilor publice, a legislatiei, deciziilor si bugetelor, asa cum au fost aprobate de Parlament. Exista patru conditii pentru un control parlamentar eficient al sectorului de securitate:

- puteri constitutionale si legale clar definite;

- practici în vigoare;

- resurse si competenta;

- vointa politica.

Puteri constitutionale si legale

Baza legala a controlului sectorului de securitate este Constitutia. Este important ca atributiile Parlamentului în acest sector sa fie precizate în Constitutie, deoarece acestea detin suprematie juridica si nici nu pot fi schimbate usor.

Practici în vigoare

Este important sa se dezvolte cutume si practici ale controlului parlamentar al sectorului de securitate. Pe baza normelor sociale se poate dezvolta încrederea, respectul reciproc, dialogul social, etc.

Resurse si competenta

Controlul parlamentar este conditionat de timp, competenta si disponibilitate. Factorul timp afecteaza calitatea deciziilor Parlamentului. Este important ca parlamentarii sa aiba la dispozitie suficient timp pentru a analiza si a dezbate aspectele esentiale.

Vointa politica

Eficienta sectorului de securitate nu depinde doar de o baza legala impecabila, competenta si resurse necesare în Parlament. Exista un ultim element, vointa politica a parlamentarilor de a folosi mecanismele si instrumentele aflate la dispozitia lor, care determina calitatea controlului în sectorul de securitate.

Mecanisme parlamentare aplicabile în sectorul de securitate

Mijloacele de informare a parlamentarilor de catre guvern sunt numeroase, printre acestea amintim pe cele mai importante: dezbaterile parlamentare, întrebarile si interpelarile parlamentare si anchetele parlamentare. Dezbaterile parlamentare pe probleme de securitate pun fata în fata puncte de vedere diferite si ofera posibilitatea parlamentarilor de a aduna informatii esentiale. Întrebarile si interpelarile parlamentare, scrise sau orale, referitoare la securitate, reprezinta cele mai utilizate proceduri ale Parlamentului pentru controlul activitatii Guvernului. Aceste proceduri eficientizeaza controlul, însa întâmpina dificultati; ministrul care are responsabilitatea de a raspunde la întrebari nu este dispus întotdeauna sa o faca, tocmai din cauza caracterului confidential al activitatilor din sector. Anchetele parlamentare speciale pe probleme de securitate sunt de asemenea, o forma de control a politicii Guvernului. Este important ca anchetele sa aiba puterea de a cita martori, la fel ca în anchetele judiciare.

O buna structurare a comisiilor parlamentare este o conditie necesara, având în vedere complexitatea sectorului de securitate. În cele mai multe cazuri, aceste comisii, privite ca mecanisme de control al securitatii, sunt urmatoarele: Comisia de aparare, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru buget sau finante, Comisia (sau subcomisia) pentru serviciile de informatii, Comisia pentru industrie si comert, Comisia pentru stiinta si tehnologie si Comisia de interne. Atributiile acestor comisii pot fi de a colecta si a primi probe de la surse externe, unele comisii pot legifera, adopta si elabora legi, altele doar examineaza executivul si alocarile bugetare. Mijloacele si competentele comisiilor sunt decisive pentru eficienta mandatului Parlamentului.

Avocatul Poporului, ca institutie independenta, ocupa o pozitie speciala în monitorizarea sectorului de securitate. În unele tari, acesta institutie se ocupa de toate problemele de disfunctionalitate administrativa, iar în altele are doar are un rol similar Comisiei de Reclamatii Publice (Nigeria). Menirea Avocatului Poporului este, în primul rând, aceea de a proteja cetatenii împotriva violarii drepturilor, abuzurilor puterii, erorilor, neglijentei, deciziilor nedrepte si proastei guvernari. Avocatul Poporului reprezinta un mecanism suplimentar de monitorizare a armatei, în numele cetatenilor si/ sau al Parlamentului, care are puterea de a creste capitalul de încredere în sectorul de aparare.

Vizitarea localurilor serviciilor secrete este importanta deoarece cunoasterea teoretica trebuie sa fie completata de o experienta practica, de teren.

Instrumentele aflate la dispozitia Parlamentului pentru a asigura controlul democratic al sectorului de securitate:

Puteri generale

- sa initieze legi

- sa modifice sau sa reformuleze legi

- sa interpeleze membrii executivului

- sa solicite membrilor executivului sa faca declaratii în întrunirile parlamentare

- sa solicite membrilor conducerii militare si functionarilor publici sa faca declaratii

în întrunirile parlamentare

- sa solicite unor experti civili sa faca declaratii în cadrul întrunirilor parlamentare

- sa obtina documente de la executiv

- sa efectueze anchete parlamentare

- sa organizeze audieri

Controlul bugetului

- acces la toate documentele legate de buget

- dreptul de a reexamina si a modifica fondurile bugetare alocate apararii si securitatii

- control bugetar exercitat la nivelul programelor, proiectelor si liniilor bugetare

- dreptul de a aproba/ a respinge orice suplimentare pentru bugetul de aparare si

de securitate

Misiuni de pace/dislocarea de trupe în strainatate:

dreptul Parlamentului de a aproba/ a respinge

- participarea la luarea deciziilor înainte ca trupele sa fie trimise în strainatate

- mandatul misiunii; asigurarea unui mandat ONU

- bugetul misiunii

riscurile pentru personalul militar implicat

- regulile de angajare

- lantul de comanda/ control

- durata misiunii

- dreptul de a vizita trupele în misiune

Procurarea armamentului

- obligatia executivului de a informa Parlamentul asupra deciziilor de achizitionare

a armamentului

- dreptul de a aproba/ a respinge contractele

- examinarea urmatoarelor faze ale procurarii armamentului

- specificarea nevoilor de echipament nou

- compararea si selectionarea producatorului

- evaluarea ofertelor pentru compensari

Politica generala de aparare si de securitate: dreptul de aproba/a respinge

- conceptul de politica de securitate

- conceptul de gestionare a crizelor

- structura fortelor armate

- doctrina/ strategia militara

Personalul din aparare/ securitate

- dreptul de a aproba/ a respinge planul privind personalul.

- dreptul de a stabili plafoane pentru efective.

- dreptul de a aproba/ a respinge sau dreptul de a fi consultat în privinta numirilor

personalului militar în functii înalte (precum seful Statului Major).”[1]

Controlul parlamentar mijlocit de controlul resurselor

Pentru un control eficient, Parlamentul trebuie sa controleze si sa se foloseasca de toate resursele de care dispune: resursele financiare, resursele umane si resursele materiale.

Resursa finaciara – „puterea banului”

Controlul bugetar al sectorului de securitate exista peste tot în lume. Din pacate, eficienta sa lasa de dorit. Cauzele sunt, în primul rând, resursele legislative limitate în a exercita o influenta decisiva, lipsa informatiei, activitati extrabugetare si surse de venit în sectorul de securitate, ascunderea anumitor cheltuieli pentru aparare, un sistem mediatic slab, prea putin timp acordat unei examinari corespunzatoare, lipsa infrastructurii si a personalului, precum si cultura suprematiei executivului în sectorul de securitate. Totusi, parlamentarii nu trebuie sa subestimeze aceasta forma de control.

Resursa umana – managementul personalului

Educatia si atitudinea democratica trebuie sa fie promovate în fortele armate, daca se doreste sa se integreze în societate si sa nu fie o amenintare pentru democratie. Experienta a aratat ca o armata, daca nu este condusa corect, nu este controlata democratic, sau nu este complet integrata în societate, poate deveni o amenintare la adresa democratiei. De aceea sunt atât de importante juramintele de loialitate fata de Constitutie si de institutiile statului, ordinea interna bine definita, asociatiile reprezentative si sindicale ale militarilor, deontologia, precum si jurisdictia militara.

Resursele materiale – achizitionarea armamentului si echipamentului militar

Achizitionarea armamentului si a echipamentului militar trebuie sa fie transparente si deschise într-o democratie. Rational, trebuie sa existe un echilibru între politici, planuri, bugete si achizitii de armament. Însa, prerogativele Parlamentului, în sensul achizitionarii armamentului, sunt limitate sau chiar lipsesc.

Controlul parlamentar al sectorului de securitate din România – analiza comparativa cu Rusia si Germania

Securitatea nationala a fost, pâna în 1989, paravanul celor mai multe forme de încalcare a drepturilor si libertatilor omului. Sub pretextul protejarii idealurilor nationale, serviciile secrete exercitau o putere aproape nemarginita în viata privata a individului, abuzurile fiind o forma obisnuita de a actiona. Protectia sigurantei individului si echilibrul puterilor în stat sunt principalele motive care determina necesitatea controlului parlamentar.

Pentru a vedea în ce masura România are un control democratic al sectorului de securitate, la adapost de pericolul autocratiei, vom analiza comparativ mecanismele si practicile controlului parlamentar al sectorului de securitate din România cu cele din Rusia si cele din Germania. Alegerea Rusiei se motiveaza prin faptul ca a fost o tara comunista, iar controlul serviciilor secrete este exercitat de catre Parlament. Germania este un model al democratiei consolidate având, de asemenea, un control parlamentar al sectorului de securitate.

Controlul asupra organelor de stat însarcinate cu activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale în România este exercitat de catre Parlament (Legea sigurantei nationale a României nr.51/1991, Art.8, alineatul 2) la fel în Rusia (Legea Federala nr.40-FZ a Federatiei Ruse „Despre organele Serviciului Federal de Securitate al Federatiei Ruse” Art.23) si Germania (Actul pentru Control Parlamentar al Serviciilor de Informatii din Germania Federala).

România

Cadrul legislativ

Serviciile Secrete din România sunt organizate si coordonate de catre Consiliul Superior de Aparare a Tarii si sunt controlate de catre Parlament. Controlul se exercita prin trei comisii parlamentare: Comisia SRI, Comisia SIE si Comisia pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala. Comisiile sunt împuternicite sa ceara rapoarte, note informative, bilanturi, rapoarte scrise de mâna, date si alte informatii. Anual, directorul Serviciului Român de Informatii prezinta în fata camerelor reunite ale Parlamentului un raport de activitate. Celelalte servicii de informatii prezinta si ele rapoarte anuale în fata comisiilor parlamentare specializate. (În fapt SRI nu si-a respectat întotdeauna aceasta obligatie fata de Parlament. De exemplu, Radu Timofte nu a prezentat niciodata la timp raportul anual)

Serviciile de securitate sunt controlate bugetar, prin faptul ca Parlamentul aproba propunerile de buget ale serviciilor. În ceea ce priveste controlul bugetar al sectorului de securitate în România, trebuie spus ca sistemul de planificare, programare, bugetare si evaluare a fost introdus în ianuarie 2000 de Ministerul Apararii. Printre altele, el vizeaza cresterea transparentei cu privire la toate activitatile sectorului de aparare. Exista mai multe comisii în Parlament care participa la procesul de elaborare a bugetului: aparare, ordine publica, siguranta nationala, buget, finante si banci. Departamentul relevant în cadrul mnisterului Apararii este Departamentul pentru Relatii cu Parlamentul, Armonizare Legislativa si Relatii Publice.

Mai exista o forma de control asupra sectorului de securitate, de data aceasta indirecta, prin posibilitatea Parlamentului de a controla membrii CSAT. Membrii CSAT, fiind ministri, se supun întrebarilor si interpelarilor referitoare la problemele de securitate.

Reforma Serviciului Român de Informatii în 1989

Din pacate, existenta unor mecanisme legislative democratice nu garanteaza controlul eficient al serviciilor de securitate. Cu atât mai mult cu cât acest cadru legislativ a fost creat pe un fond istoric, structural si mental ce a apartinut unei forme complet nedemocratice, comunismul. Pentru a întelege modalitatea în care s-a „reformat” sectorul de securitate din România este reprezentativ de urmarit exemplul Serviciului Român de Informatii, cel mai important organ al serviciilor secrete.

Serviciul Român de Informatii a fost înfiintat prin Decretul 191/26.03.1990, apoi a fost constituit legal prin Legea 14/1992. Serviciul este coordonat de catre Consiliul Suprem de Aparare al Tarii si controlat de Parlament. Rolul sau principal este de a culege informatii necesare cunoasterii, prevenirii si contracararii actiunilor care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale a României. SRI este organizat în diviziuni dupa cum urmeaza:

Diviziunea Contraspionaj a preluat prerogativele Directiei III a DSS. În 1990, a fost implicata în tentativa de santajare a viceconsulului american Mark Sullivan, alaturi de ofiterul KGB Fiodor Bodnari.

Diviziunea Apararea Constitutiei a preluat prerogativele Directiei I a DSS. Sectoarele aflate în subordinea sa au fost suspectate de dezinformare a opiniei publice, de implicarea în „diversiunea Ardeal”[2] si „cazul Tökés”[3] si altele.

Diviziunea Protectie Informativa a preluat prerogativele Directiei IV de Contrainformatii a DSS

Diviziunea Contrainformatii Economice a preluat prerogativele Directiei I de Contrasabotaj sau Contrainformatii Economice

Brigada Antiterorista a preluat pe cele ale USLA.

Din pacate, Serviciul Român de Informatii nu a mai fost reformat din 1992. Organizarea, functionarea si personalul detin amprenta trecutului, constituindu-se chiar în exponenti ai vechiului regim comunist.

Asa cum arata si rapoartele anuale Freedom House, România este o tara în care drepturile si libertatile cetatenilor sunt respectate, însa mai trebuie parcurse câteva etape pentru a atinge nivelul unei democratii consolidate.

Germania

În primul articol al Actului pentru Control Parlamentar al Serviciilor de Informatii din Germania Federala din 11 Aprilie 1978, sunt enumerate institutiile care fac subiectul supravegherii Comisiei de Control Parlamentar: Oficiul Federal pentru Protectie a Constitutiei, Serviciul Militar de Aparare a Informatiei, Guvernul Federal German.

Controlul activitatii Serviciilor de Informatii germane (BND, BFV, MAD) este realizat de catre o comisie parlamentara de control. Comisia functioneaza pe baza legii privind controlul parlamentar asupra activitatii de informatii, adoptata în 1978 si modificata în 1992 si în acord cu Actul pentru Control Parlamentar al Serviciilor de Informatii. Comitetul de Control al Parlamentului este responsabil de cercetarea activitatii serviciilor de informatii. Bundestagul decide numarul membrilor acestui organ, compozitia si metodele de lucru. În prezent, cuprinde cinci membri ai Bundestagului. Corpul poate cere supunerea unor informatii detaliate de al Guvernul Federal în ceea ce priveste activitatea generala a serviciilor de informatii si asupra unor cazuri si operatii sensibile. Sedintele de lucru ale Comitetului au loc o data la trei luni si sunt clasificate. Fiecare membru are dreptul sa ceara informatii precise. O alta forma de control se realizeaza prin avizarea proiectelor bugetare anuale ale celor trei Servicii de Informatii de catre o comisie consultativa a Parlamentului. La sfârsitul fiecarui an bugetar, exista obligatia de a informa aceasta comisie cu privire la executia bugetara pe anul anterior. Având în vedere faptul ca bugetele serviciilor de informatii sunt informatii clasificate, acesta se discuta în sedinte închise în cadrul Comisiei de Buget a Parlamentului din Germania.

Rapoartele anuale publicate de catre Freedom House demonstreaza gradul de respectare al drepturilor si libertatilor cetateanului, iar în cazul Germaniei se afla la cel mai înalt nivel, fiind considerata o tara libera.

În ascensiunea sa, Germania a avut ca punct de sprijin activitatea Serviciilor Secrete prin competentele acestora de a sprijini guvernul federal în toate demersurile sale. Descentralizarea serviciilor secrete germane, controlul strict si eficient al acestora, sarcinile clare pentru fiecare serviciu, maturitatea politica si economica indica faptul ca serviciile de informatii germane sunt consolidate, actionând cu eficienta pentru urmarirea intereselor nationale ale Germaniei.

Rusia

În Rusia, controlul asupra serviciilor secrete (FSB) este exercitat, conform Art.23 din „Despre organele Serviciului Federal de Securitate al Federatiei Ruse” de catre Presedintele Federatiei Ruse, Adunarea Federala a Federatiei Ruse, Guvernul Federatiei Ruse si organele juridice. Deputatii Consiliului Federatiei si deputatii Dumei de Stat a Adunarii Federale a Federatiei Ruse sunt îndreptatiti, potrivit muncii lor ca deputati, sa obtina informatii privitoare la activitatea organelor FSB, în conformitate cu procedura stabilita de legislatia Federatiei Ruse. În aceeasi ordine de idei, procurorii sunt însarcinati cu supravegherea implementarii legilor Federatiei Ruse de catre organele FSB. Sprijinul financiar al organelor FSB este oferit din bugetul de stat.

Rusia are o traditie de 70 de ani de comunism, nu a cunoscut niciodata democratia, în istoria sa fiind mai mult un sistem autocrat cu mai putina participare populara. Liderii care contruiesc acum democratia în Rusia sunt fosti reprezentanti de seama ai vechiului regim. În aceste conditii, întrebarea este în ce masura drepturile si libertatile indivizilor sunt respectate. Conform unor evaluari anuale realizate de Freedom House asupra gradului de libertate din perspectiva respectarii drepturilor si libertatilor, Rusia este considerata o tara „not free”, având o evolutie descendenta în aceasta privinta, din 1991 pâna în prezent. Chiar daca, la nivel legislativ, drepturile si libertatile cetateanului sunt garantate, în realitate, abuzurile continua, iar serviciile de informatii joaca un rol principal în acest sens.

Concluzii

În ceea ce priveste mecanismele de control parlamentar al serviciilor de securitate, exista asemanari între România si Rusia. Totusi, în Rusia controlul parlamentar este însotit de cel al presedintelui si al guvernului.

Serviciul Român de Informatii si Organele Federale de Securitate ale Federatiei Ruse au posibilitatea de a detine un organ de mobilizare propriu, din cauza atributelor cu caracter preponderent militar, ceea ce submineaza autoritatea de control a Parlamentului.

De asemenea, serviciile de informatii din Rusia si România au dreptul la surse de venit extrabugetare, ceea ce împiedica realizarea unui control bugetar eficient al sectorului de securitate.

Dupa cum s-a vazut, cadrul legislativ din cele trei tari este asemanator, respecta principiile democratice si creeaza, aparent, o forma de control eficace. În realitate, lucrurile nu stau astfel. În România si Rusia sunt încalcate frecvent drepturile si libertatile cetateanului, sub pretextul garantarii lor. Exista o diferenta clara între controlul formal si controlul real al serviciilor secrete.

Din pacate, serviciile de informatii din România si Rusia nu au reusit sa se desprinda înca de trecut, sa se reformeze, perpetuând riscurile instaurarii unui „stat în stat”. Capacitatea Germaniei de a se detasa de trecut si stadiul de consolidare a democratiei în care se afla ar trebui sa reprezinte un exemplu pentru Rusia si România. În încercarea de a gasi o explicatie, în primul rând istoria este în masura sa ne raspunda. Astfel, gradul de libertate al tarii se afla în strânsa legatura cu traditia democratica sau nedemocratica a tarilor.

Eficienta controlului parlamentar al serviciilor de securitate din România au ca obstacol, în primul rând, legislatia lacunara si usor interpretabila, în al doilea rând, exista o serie de cutume si practici mostenite din vechea cultura comunista si, în ultimul rând, avem de-a face cu lipsa vointei politice.

În România sunt necesare mai multe schimbari cu privire la legislatia controlului parlamentar al sectorului de securitate. Toate lacunele legislative trebuie acoperite iar legea nu trebuie sa lase loc interpretarilor. În primul rând, Parlamentul ar trebui sa aiba controlul asupra tuturor serviciilor secrete si asupra Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Este imperativa constituirea unor comisii speciale de investigare a diferitelor cazuri de abuz, esecuri si scandaluri în care sunt implicate serviciile de informatii, precum si audieri periodice sau exceptionale în cadrul comisiilor de specialitate si a celor speciale.

Este necesara implicarea Parlamentului în elaborarea politicilor de securitate, deoarece reprezentantii cetatenilor cunosc mult mai bine problemele cu care se confrunta acestia. Ar trebui o structurare mai buna a comisiilor parlamentare, având în vedere complexitatea sectorului de securitate. Institutia Avocatul Poporului ar trebui sa joace si ea un rol în acest sens. În aceeasi ordine de idei, nu trebuie subestimata „puterea banului”, deci un control bugetar mai eficient.

Existenta unui cadru legislativ de control parlamentar asupra serviciilor secrete identic cu cele din democratiile consolidate, nu garanteaza eficienta. Nu sunt necesare doar schimbari legislative, pe lânga acestea mai sunt necesare deprinderea unor cutume democratice si vointa politica.

Bibliografie:

- „Academia Catavencu” - Critica securitatii pure;

- Born, Hans; Fluri, Philipp H. ; Lunn, Simon - Studiu realizat de catre Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces (DCAF) - Oversight and guidance: the relevance of parliamentary oversight for the security sector and it’s reform;

- Centrul pentru Controlul Democratic al Fortelor Armate, Geneva si Uniunea Interparlamentara – Controlul parlamentar al sectorului de securitate. Principii, mecanisme si practici;

- Center For National Security Studies Fundation for a Civil Society Helsinki Foundation for Human Rights – Security services in civil society oversight and accountability – Legal rules in participating countries;

- Freedom House - Rapoartele anuale Freedom in the world;

- Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces (DCAF) - Intelligence services and democracy

- Muldoon, Thomas C. – Studiu realizat de catre Naval Postgraduate School, United States Navy, Russian Intelligence and Security Services an Indicator of Democratic Reform;

- Peter Gill – Studiu realizat de catre Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces (DCAF) - Democratic and parliamentary accountability of intelligence services after september 11TH;

- Sarcinschi, Alexandra – Elemente noi în studiul securitatii nationale, Lucrare aparuta la Editura Universitatii Nationale de Aparare, 2005, Bucuresti;

- Tom Bjorkman – Studiu realizat de catre The Brooksking Institution - Russian Democracy and American Foreign Policy;

- Troncota, Cristian; Bidu, Ioan; Blidaru, Horatiu – Serviciile secrete ale Frantei, Germaniei, Italiei, Spaniei si Portugaliei dupa Razboiul Rece; Editura Elion 2004, Bucuresti;

- Faligot Roger; Kauffer Rémi - Istoria mondiala a serviciilor secrete, Editura Nemira 2000, Bucuresti.