Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


LEGIONARISMUL

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DELICVENTA IN UNIUNEA EUROPEANA
Dezvoltare rurala si obiectivele generale ale Uniunii Europene
Romania - a part of a complex and durable system: NATO
Sistemul politic
Evaluarea cu sursa multipla (360 grade)
REALISMUL
Bunastarea ca obiectiv al politicii sociale. Rolul statului in producerea bunastarii.
BAZELE STIINTEI POLITICE TEST GRILA
ALEGEREA UNANIMA
Definirea dimensiunilor conceptului de „baron local PSD”

LEGIONARISMUL

A incadra tipologic legionarismul in rindul doctrinelor politice, alaturi de liberalism, social-democratie sau comunism poate parea un gest fortat din punct de vedere tipologic si chiar politic, daca ne gindim la caracterul nesistematic al realitatii desemnate cu acest termen si la faptul ca el nu a exercitat niciodata asupra istoriei o influenta comparabila cu a celorlalte doctrine. Considerarea legionarismului ca doctrina politica s-ar lovi chiar de obiectiile .parintelui fondator. al Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, care s-a impotrivit intotdeauna oricarei incercari de abordare sistematica a gindurilor sale. In plus, partizanii Capitanului aduc un argument partial valid, atunci cind afirma ca in lumea lui Realpolitik nu putem sti cu exactitate ce ar fi devenit legionarismul in varianta codrenista de exercitare a puterii. Este adevarat ca Legiunea Arhanghelului Mihail a fost singura miscare de tip fascist care a fost reprimata succesiv intr-o dictatura regala, apoi intr-o dictatura militara componenta a aliantei razboinice nazisto-fasciste, pentru a i se da lovitura de gratie in timpul regimului totalitar comunist. Insa nu trebuie sa facem un exercitiu de analiza contrafactuala pentru a afla .ce-ar fi fost daca,. intrucit stim prea bine spre ce se indrepta legiona-rismul in varianta sa simista de exercitare a puterii. Orice ar sustine legionarii, legatura intre Codreanu si Horia Sima era de acelasi tip ca si aceea dintre Lenin si Stalin: in ritualul crimei politice si al terorismului, patternul este acelasi, indiferent ca vorbim de asasinarea lui I.G. Duca sau de aceea a lui Nicolae Iorga1, indiferent de modul in care legionarii au justificat si inca justifica crima politica.




Legionarismul a fost singura Miscare interbelica radicala de dreapta pentru care bilantul „martirilor” a fost mai mare decit al victimelor, drept pentru care prestigiul ei a capatat nuante cvasimitice (ceea ce, in paranteza fie spus, explica si atractivitatea, ba chiar revirimentul de care se bucura astazi, nu numai in rindurile generatiei virstnice, care a mai suportat si persecutia comunista, ci chiar si la unii tineri, fapt care merita o analiza separata). Prin urmare, chiar intrebarea daca legionarismul este sau nu o doctrina politica nu are o substanta retorica doar. Sau avem de-a face doar cu o simpla si viguroasa Miscare de masa, ce poate fi judecata exclusiv in planul faptelor? Sau poate ca ar fi mai corect sa ne intrebam daca nu cumva legionarismul este o ideologie? Nu trebuie sa evitam nici discutia in legatura cu incadrarea legionarismului in fascism, mai ales ca negarea acestei apartenente reprezinta pentru multi apologeti si exegeti strategia unei autolegitimari. Daca am putea sa afirmam in mod cert ca legiona-rismul este fascism, lucrurile s-ar simplifica, intrucit fascismul este o filosofie politica cu o fizionomie oricum mai precizata decit ambigua gindire legionara.

Inainte de a hotari daca exista sau nu elemente convingatoare pentru a justifica analizarea legionarismului ca ideologie, trebuie precizat care dintre acceptiile termenului de ideologie este folosita aici. Exclud urmatoarele acceptii din folosirea termenului in actualul context:

o        stiinta a formarii ideilor, inteles cu care termenul a fost lansat de Destutt de Tracy, in 1796;

o        suma de idei inradacinate in interesul de clasa, adica intelesul dat conceptului de catre Marx, sens intarit de catre Engels pentru care, tocmai din pricina caracterului de clasa, ideologia era „constiinta falsa”.

Chiar daca intelesul marxist nu este util aici, exista la V.I. Lenin o acceptie a termenului - el vorbeste de .”ideologii socialiste mobilizatoare” - care ne duce cu gindul la definitia pe care un ginditor drag lui Mussolini, anume George Sorel, o dadea MITULUI SOCIAL si POLITIC, care nu urmareste sa furnizeze o conceptie rationala asupra societatii viitoare, ci este o mare forta emotionala care inspira activitatea revolutionara violenta: „miturile nu sint descrieri ale lucrurilor, ci expresii ale hotaririi de a actiona”2.

Prin urmare, cind ma refer la legionarism ca la o ideologie, folosesc acest termen in prelungirea acceptiunii soreliene a mitului politic, pe care au preluat-o mai multi autori celebri pentru a da o definitie mai operationala. Astfel, Daniel Bell afirma ca „ideologia reprezinta convertirea ideilor in pirghii sociale”3. La fel, Carl Friedrich scrie ca .a denumi toate sistemele de idei ideologii produce confuzii. Ideologiile sint sisteme de idei legate de actiune.4

Cu toate acestea, - din pricina unei incarcaturi spirituale profunde, ca si a unor atitudini contemplative, a unui anumit tragism si spirit sacrificial, cu nuante sinucigase, care a indemnat poate tot atit de mult la retragere din politica pe cit a promovat comiterea unor fapte radicale, - legionarismul este mai mult (si mai putin) decit o ideologie. Este o doctrina politica cu totul speciala si deosebita de celelalte, cu o incarcatura critica de natura teologica, dar totusi o doctrina politica. Legionarii si-au asumat intotdeauna fata de toti adversarii politici si fata de .rubedeniile. lor fasciste o anumita superioritate, fundamentata tocmai pe caracterul religios al credintei lor politice. De aceea, spre deosebire de alte doctrine, legionarismul va fi abordat aici si din perspectiva aspectului religios, teologic.

In ciuda unei autoplasari in zona inefabilului mistic si a revelatiei divine, in ciuda dispretului legionar pentru orice formula politica (prin care intelegeau orice avea legatura cu democratia, sistemul de partide si parlamentarismul, „rele” pe care ei isi propuneau in mod deliberat sa le elimine), doua sint motivele pentru care se poate afirma ca legionarismul este o doctrina politica:

etimologia termenului de doctrina (substantivul feminin latin doctrina = invatare, invatatura; doctrina, teorie, care vine din verbul doceo, -ere = 1. a invata (pe cineva); 2. a informa, a incunostinta, a arata; 3. doceo fabulam = a invata pe actori rolurile unei piese);

partial, chiar acceptiile termenului de doctrina politica in literatura de specialitate: ansamblu de credinte asupra lumii (sa observam legatura cu termenul german de Weltanschauung, imagine, conceptie asupra lumii, dar si inrudirea dintre doctrina si dogma, asupra istoriei, a societatii, a carei principala preocupare este insa problema politicului)5. Dupa cum vom vedea mai incolo, desi Corneliu Zelea Codreanu afirma ca scopul misiunii sale era de a reconcilia Romania cu Dumnezeu, tot ceea ce infaptuia se petrecea in plan politic.

Acestea fiind spuse, nu am simplificat deloc lucrurile. Una din marile probleme in legatura cu legionarismul este de a-i stabili corpusul doctrinar6. Legionarii insisi au devenit, dupa omorirea Capitanului, ba chiar inainte, cind el era intemnitat, o grupare minata in interior de fractionalism. In acest sens, ei pot fi comparati cu bolsevicii, din perioada de dinainte de cistigarea puterii si chiar citiva ani dupa aceea, pina cind Stalin a declansat epurarile, adica o necrutatoare operatiune antifractionalista. Dar legionarii n-au apucat sa detina prea mult puterea, asa ca tentativele tirzii de epurare au avut un caracter simbolic. Caracteristica fractio-nalismului este esentiala atunci cind ne referim la doctrina, intrucit o varianta dogmatica, rigida a legionarismului ar fi impiedicat efervescenta scrierilor legionare. In acelasi timp, fractionalismul este ceva paradoxal daca ne gindim ca legionarismul nu era de fapt un partid (in ciuda faptului ca, in circumstantele politice binecunoscute, a functionat si sub forma unor partide politice), ci o Miscare sociala, ba chiar o Miscare social-crestina, cu un puternic angajament politic7. Poate ca si existenta mai multor versiuni cu privire la doctrina legionara, in functie de corpusul textual care trebuie luat in considerare, nu este decit tot o expresie a fractionalismului. Aceste versiuni sint urmatoarele:

o       minimalista, care reduce doctrina exclusiv la scrierile lui Corneliu Zelea Codreanu (Insemnari din 1934, Carticica sefului de cuib, Pentru Legionari, Circulare si Manifeste, Insemnari de la Jilava);

o       intimista, adica literatura scrisa de membri ai nucleului Legiunii sau de diversi, sa le zicem, purtatori de cuvint: Ion Mota (Cranii de lemn, Testament), Vasile Marin (Crez de generatie), Ion Banea (Ce este si ce vrea Miscarea legio-nara, Rinduri catre generatia noastra, Capitanul), Alexandru Cantacuzino (Romanul de miine si cum sintem, intre lumea legionara si lumea comunista), Doru Belimace (Revolutia fascista), Ernest Bernea (Stil legionar) etc.;

o       inclusivista, in sensul de cuprindere si a publicisticii legionare sau pro-legionara (Axa, Buna Vestire, Cuvintul, Cuvintul studentesc, Pamint stramosesc, Sfarma Piatra, Vremea);

o       intelectualista, care include texte scrise de celebri oameni de cultura, simpa-tizanti legionari, sedusi de mesajul Capitanului: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Nichifor Crainic, chiar Mihail Manoilescu8 etc.;

o       perpetualista, care se prelungeste in perioada postbelica (in exil) si post-comunista, pina azi, adica in primul rind lucrarile lui Horia Sima (din opera acestui grafoman pot fi enumerate Doctrina legionara, Menirea natio-nalismului etc.), dar si toate volumele aparute in Spania, Brazilia, Canada, Italia, Germania, SUA, ale unor autori precum C. Papanace, V. Iasinschi, M. Sturdza, Faust Bradescu, Traian Golea si multi altii aflati in diaspora, precum si scrierile sau publicatiile care apar curent in tara (Gazeta de Vest, Puncte cardinale).

In masura in care provin din acelasi nucleu discursiv, care a produs daca nu o doctrina sistematica, macar un set de axiome sau de principii din care au fost deduse mai mult sau mai putin logic tot felul de teze, sint de acord cu luarea in considerare a tuturor acestor acceptii ale legionarismului, care se dovedeste a fi fost un corpus viu, productiv. Trebuie fixata totusi o limita in timp pentru aceasta productie, deoarece la un moment dat legionarismul inceteaza de a fi ceea ce fusese de la bun inceput. Aceasta limita ar putea fi 1989. Din acel moment doctrina legionara continua sa se autoreproduca, dar devine activa, in sensul unei actualitati politice cu un impact politic real, si care nu se mai confrunta cu represiunea sau cenzura, numai ca rasturnarea completa a con-textului istoric, desi readuce Miscarea in actualitate, face din ea cu totul altceva decit fusese initial. Fiind vorba deci despre definirea unor teze si atitudini in raport cu un context istoric si cultural diferit, consider aceasta doctrina drept neolegionarism si nu ma voi ocupa de ea aici. Altminteri, ar fi trebuit sa iau in considerare noi protagonisti, cum ar fi doctorul Serban Milcoveanu, grupurile din jurul revistelor Puncte cardinale (din Sibiu), Gazeta de Vest (din Timisoara), sau alti autori implicati profund in revizionismul istoric, ceea ce nu i-ar deosebi prea mult de autorii din diaspora, numai ca aici este vorba si de o adinca implicare in polemici prezente, ceea ce distorsioneaza adinc semnificatia origi-nara a doctrinei. Iata de ce ar trebui sa mutam mult inapoi in timp aceasta limita, pina la momentul in care incepe literatura de tip revizionist, care incearca sa reabiliteze doctrina, sa-i confere legitimitate, nefacind altceva decit s-o falsifice. Caracteristica acestei literaturi ce incearca sa arunce o noua lumina asupra scrierilor legionare era ca precizarile utile se amestecau cu rescrierea textelor, cosmetizarea lor.

Orice analiza actuala a legionarismului nu poate ignora caracterul profund revizionist al textelor care apar astazi, scrise fie de simpatizanti si militanti ai legiunii, fie de simpatizanti ai extremei stingi. Primii neaga orice fel de trasaturi negative ale legiunii: ele ii neaga caracterul antisemit, apartenenta la familia fascisto-nazista, caracterul violent sau pe cel totalitar. Din cea de-a doua tabara fac parte autori dezlantuiti in rechizitorii nemiloase. Iata concluzia textului Ideologia fascista . o expresie a crizelor civilizatiei moderne de Radu Florian: .Miscarea Legionara n-a fost in nici un fel una a renovarii spirituale, cum a crezut pina la sfirsitul vietii M. Eliade, ci una antispirituala, care viza asasinarea ratiunii si a spiritului uman in totalitatea lui. Atit prin ideologia, cit si prin actiunea sa politica, ea a fost o Miscare antimoderna si ca atare antiistorica, una terorista si antiumana. Ea nu a fost in nici un fel nationala, opunindu-se pro-gresului national, inscriindu-se de la bun inceput in orbita intereselor Germaniei naziste!.9.

Cel mai bun tratament impotriva acestui revizionism epistemologic, care completeaza revizionismul istoric, este evaluarea fara prejudecati ideologice a legionarismului. Cea mai simpla formula de evaluare a unei doctrine este sa lasi textele acesteia sa vorbeasca de la sine, pentru ca apoi sa le evaluezi caracterul. Iata un exemplu din scrierile lui Corneliu Zelea Codreanu, atunci cind el se refera la .momentul de iluminatie colectiva. a tineretului, din toamna anului 1922, care vedea „lumina unui fulger in mijlocul unei nopti intunecoase, in care o tinerime intreaga isi vedea linia de viata a ei si a neamului”:

„Citeodata pe aceasta linie se ridica numai indivizi izolati parasiti de gene-ratiile lor. In momentul acela, ei sint neamul. Ei vorbesc in numele lui. Cu ei sint toate milioanele de morti si de martiri ai trecutului si viata de miine a neamului.

Aici nu intereseaza majoritatea, fie ea de 99%, cu parerile ei.

Nu parerile majoritatii determina aceasta linie de viata a neamului. Ele, majoritatile, se pot numai apropia sau indeparta de ea, dupa starea lor de constiinta si virtute sau de inconstienta si decadere.

Neamul nostru n-a trait prin milioane de robi cari si-au pus gitul in jugul strainilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toti haiducii, cari in fata jugului strain nu s-au supus, ci si-au pus flinta in spate si s-au ridicat pe potecile muntilor, ducind cu ei onoarea si scinteia libertatii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar prin ei «majoritatile» lase si «cuminti»”10.



Capitanul expune aici citeva din trasaturile-cheie ale legionarismului: anti-democratismul, elitismul, dar mai ales procedeul substituirii intregului printr-o parte a lui sau chiar numai printr-un element. El va sta la baza lansarii mitului conducatorului si mai ales a infailibilitatii acestuia, folosit atit de frecvent de discipolii lui Corneliu Zelea Codreanu. Cind se va constitui cultul ceausist al conducatorului, propagandistii peceristi vor imprumuta de la legionari acelasi procedeu al intruchiparii de catre conducatorul infailibil a adevaratului destin al natiunii, iar figurile istorice invocate in genealogia autojustificatorie vor fi aceleasi.

Un alt citat este din Pentru legionari: „Sa ne unim cu totii, barbati si femei, sa ne croim noua si neamului nostru alta soarta. Se apropie ceasul de inviere si de mintuire romaneasca. Cel ce va crede, cel ce va lupta si suferi, va fi rasplatit si binecuvintat de neamul acesta. Vremuri noi bat la portile noastre! O lume cu sufletul sterp si uscat moare si alta se naste: a acelora cu sufletul plin de credinta. In lumea aceasta noua, fiecare isi va avea locul sau, nu dupa scoala, nu dupa inteligenta, nu dupa stiinta, ci in primul rind dupa credinta sa si dupa caracterul sau”11.

Sint numeroase alte pasaje in scrierile sibilinice ale Capitanului sau ale tuturor celorlalti care converg intr-o unica directie: ridicarea poporului roman la statutul de POPOR ALES DE DUMNEZEU, iar Corneliu Zelea Codreanu se autodesemneaza ca pastor sau maestru spiritual. De asemenea, aici apar alte teme importante: lupta, sacrificiul, apocalipsa lumii vechi si mesianismul colectiv, mintuirea prin credinta si caracter. Dupa cum vom vedea mai incolo, Legiunea este o scoala a formarii caracterelor. Romanii ca popor ales reprezinta in conceptia legionarilor

o unitate organica, o fiinta colectiva, ale carei interese sint superioare intereselor indivizilor care o compun; nimic nu este mai presus de vointa natiunii. Doar Capitanul are un statut privilegiat, pe care el il pretinde ca fiind de origine divina. El este UN ALES, iar ceilalti il recunosc ca atare. El este arhanghelul, adica .primul dintre vestitori., iar ceea ce vesteste este o noua epoca in istoria neamului (de unde si numele de .Legiunea Arhanghelului Mihail.).

La simpatizantii intelectuali ai Legiunii, ideile Capitanului capata o expresie extrem de plastica. Astfel, Cioran reia tema antidemocratica, afirmind nu numai ca marii creatori in ordine spirituala nu au fost niciodata democrati, dar ca Romania, ca sa poata trai, are nevoie de o revolutie antidemocratica, de o doctrina a statului etnocratic. Mai mult, cobind parca, in 1935, el afirma in Vremea (nr. 376, 17 feb.): .Statul totalitar este singura armura care poate apara Romania de faliment.. Revolutia legionara nationala reprezinta o sfarimare a tuturor prejudecatilor morale si a valorilor care stau la baza democratiei. Pasajul care urmeaza reprezinta o variatiune romaneasca pe tema soreliana a mitului social si politic:

„Pentru ca un popor sa-si deschida drum in lume, toate mijloacele sint justificate. Teroare, crima, bestialitate, perfidie sint meschine si imorale numai in decadenta, cind se apara prin ele un vid de continuturi; daca ajuta, insa, ascensiunea unui popor, ele sint virtuti. Toate triumfurile sint morale Romania are nevoie de o exaltare pina la fanatism. O Romanie fanatica este o Romanie schimbata la fata. Fanatizarea Romaniei. Este transfigurarea Romaniei”12. Ceea ce tocmai am ascultat se numeste in limbajul stiintei politice irationalism deliberat13. Legionarii construiesc cu buna stiinta si explicit o mitologie natio-nala, ale carei scopuri sint recunoscute pe fata. Iata un alt pasaj: „Miturile unei natiuni sint adevarurile ei finale. Acestea pot sa nu corespunda adevarului: faptul n-are nici o importanta. Suprema sinceritate a unei natiuni fata de sine insasi se manifesta in refuzul autocriticei, in vitalizarea prin propriile ei iluzii. Si apoi, o natiune cauta adevarul? O natiune cauta puterea”14.

Exista si procedeul invers, la fel de simplu, care consta in enumerarea trasaturilor unei doctrine cunoscute si ilustrarea lor prin citate relevante. Anti-semitismul este probabil, astazi, caracteristica cea mai negata de revizionismul legionar, mai ales in lumina ingrozitoare aruncata de deznodamintul rezolvarii prin .solutia finala. a asa-zisei .probleme evreiesti,. adica Holocaustul. Iata cum expune .in mod rational. Corneliu Zelea Codreanu aceasta problema, sugerind caracterul ei internationalist: .Noi ne dadeam seama, din studiile pe care le facusem ca problema jidoveasca are un caracter international si ca reactiunea nu poate fi decit tot pe plan international; ca o rezolvare totala a acestei probleme nu se poate obtine decit printr-o actiune a tuturor neamurilor crestine trezite la constiinta primejdiei jidanesti.15.

Un alt pasaj din scrierile Capitanului indica in mod programatic tinta contra-revolutiei nationaliste, indreptata impotriva unei presupuse revolutii capitaliste antiromanesti („Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, in raza sa de actiune era un agent al acestor idei revolutionare antiromanesti”), in timp ce mult mai incolo el identifica - la fel precum Adolf Hitler, in Mein Kampf - acelasi dusman, numai ca sub masca opusa a comunismului („Eu cind zic comunisti, inteleg jidani”)16.

Generatia lui Corneliu Zelea Codreanu isi justifica antisemitismul in tulburarile studentesti de la 1922 (de aceea, ea este si numita „generatia de la 1922” in timp ce generatia imediat urmatoare, care nu luptase in razboi, dar avea ca temei „pluralitatea elementelor sufletesti” dupa cum se exprima Mircea Eliade, liderul acestei generatii, este numita „generatia de la 1927”). Atunci, „tinerimea romana culta, din cele patru centre universitare: Cluj, Bucuresti, Iasi si Cernauti, s-a pus in Miscare aproape simultan si a manifestat zgomotos”17. Studentii au alcatuit un memoriu catre guvern, in care revendicau in primul rind respectarea la admiterea in universitate a lui numerus clausus:

„2. Din cauza insuficientei posibilitati de studii si pentru ca elementul strain covirseste pe cel national, cerem:

a) Restrictiuni in admiterea studentilor necetateni romani (in special evrei) in universitatile noastre si in scolile speciale superioare; limitarea numarului lor, examene riguroase cu privire la echivalarea studiilor si cunoasterea limbii romane.

b) Admiterea in universitati si in scoli speciale superioare a cetatenilor nenationali (in special evrei) in proportie numerica cu populatia ce reprezinta”18.

Aparent, exista un paralelism intre revendicarile studentilor romani de la 1922 (carora Corneliu Zelea Codreanu, aflat la studii in strainatate, li s-a alaturat de indata) si cele ale studentilor minoritari americani din anii .80 si .90, care cereau si au obtinut ca admiterea in facultate sa se faca in proportie cu procentele reprezentate de acele minoritati in cadrul populatiei americane. Numai ca, in primul caz, cei care se simteau nedreptatiti erau studentii romani, adica cei majoritari: .astfel, la Facultatea de Medicina din Iasi, din 160 studenti inscrisi in anul I, 130 sint jidani si 30 sint crestini. O asemenea proportie inspaimin-tatoare nu se poate intilni nici chiar in Palestina!.. Principiul drepturilor educationale si al sanselor de afirmare intelectuala egale este unul democratic si indreptatit. Numai ca in timp ce in SUA s-a procedat prin mijloace demo-cratice . nu fara proteste, dezbateri si controverse vii . in Romania post-1918, care cuprindea multe si numeroase minoritati etnice, radicalii propuneau mijloace de expulzare fortata si de eliminare fizica a evreilor. Legionarii devenisera purtatorii de cuvint ai acestui larg curent de opinie, caruia i se alaturasera multi dintre cei mai straluciti intelectuali. Acestia din urma veneau cu argumente mult mai subtile pentru a motiva agresivitatea legionara si nationalista:

„Noi nu sintem antisemiti pentru faptul ca locurile noastre sint ocupate de altii; si pentru aceasta, dar nu este principalul. In corpul viu al unei natii se introduce alt corp, care vine sa falsifice sensul culturii in viata spirituala”20.

Intr-un pasaj de doua ori celebru, prima data intrucit ii socase pe contem-porani, a doua oara pentru ca autorul si-a autoepurat textul din editia romaneasca de la Humanitas, dindu-si seama cit este de inoportun, Emil Cioran postuleaza un fel de blestem teologic la adresa unei rase unice: „In toate, evreii sint unici: n-au pereche in lume girboviti subt un blestem de care nu e responsabil decit Dumnezeu. Daca as fi evreu, m-as sinucide pe loc”21, precum toti legionarii expliciti si simpatizantii pretindeau ca nu sint antisemiti, ci doar ca urmeaza un fel de .judecata prescriptiva., obiectiva, care ii obliga sa constate diferentele de tip antropologic, biologic, reflexiv, teologic, mistic etc. Cioran le mentioneaza doar pentru a sugera autoexcluderea din umanitate a evreilor. Or, se stie ce a urmat dupa numai trei-patru ani de la publicarea acestei carti, ca solutie la „problema evreiasca”:

„Teoria raselor pare a se fi nascut numai pentru a da expresie sentimentului de separatie prapastioasa ce deosebeste pe orice ne-evreu de un evreu. Un abis nascut nu din antagonism si din nici un fel de conceptie, ci din antagonismul manifest sau secret, ce caracterizeaza doua fiinte esential diferite. Evreul nu este semenul, deaproapele nostru si oricita intimitate ne-am lasa cu el, o prapastie ne separa, vrem sau nu vrem. Este ca si cum ei ar descinde dintr-o alta specie de maimute decit noi si ar fi fost condamnati initial la o tragedie sterila, la sperante vesnic inselate. Omeneste nu ne putem apropia de ei, fiindca evreul este intii evreu si apoi om. Fenomenul se petrece atit in constiinta lor, cit si a noastra.

Problema iudaismului este tot atit de complicata ca si aceea a existentei lui Dumnezeu. A vorbi de vampirismul si de agresivitatea lor, este a evidentia o latura caracteristica, fara a diminua insa, intru nimic, misterul firii iudaice. Rasa aceasta, ce-si alimenteaza focul launtric din ura, a dat exemple unice, inadmisibile de iubire. Cine cunoaste mistica hasidica si viata unora din rabinii apartinatori ei, nu se poate sa nu se cutremure in fata unor exemple de iubire, care sfideaza legile vietii, inumane in raritatea lor si care lasa foarte adesea crestinismul in urma. Numai la un popor condamnat pot aparea astfel de cazuri, care nu pot avea decit semnificatia unor mari rascumparari. Sfintenia la evrei are un caracter pur national; ea trebuie sa salveze, prin compensatie, un popor de la pieire”22.

La Constantin Noica, excluderea evreilor se face intr-un mod cinic. El se preface ca ii compatimeste, dar, de fapt, ii condamna la moarte, pentru simplul motiv ca fiind in imposibilitate de a se alatura Miscarii Legionare, ei nu au viitor:

„Iar daca regretam ceva pentru prietenii nostri evrei, nu e atit faptul ca vor avea de suferit de la legionari. Cine e lovit pe nedrept (si despre ei stim bine ca vor fi loviti pe nedrept) e mai putin chinuit, spunea un filosof, decit cel care loveste. Dar regretam ca le este interzis sa vada si sa inteleaga tot ce e bun, tot ce e purtator de adevar in Legionarism. Regretam suferinta lor de a nu participa cu nimic, nici macar cu o nadejde, nici macar cu o iluzie, la ziua romaneasca de miine”23.

La inceput, angajamentul de legionar al intelectualitatii prolegionare era diminuat atunci cind vine vorba de principalele trasaturi doctrinare, inclusiv antisemitismul. Insa pe masura ce Miscarea Legionara se radicalizeaza, pe masura succeselor electorale si politice, ba chiar pe masura reprimarii conduca-torilor legionari, culminind cu asasinarea Capitanului Corneliu Zelea Codreanu (este cazul celebru al adeziunii lui Constantin Noica), pozitiile intelectualilor aderenti se radicalizeaza si ele24.

Intrucit s-au scris sute sau poate chiar mii de articole, studii, carti pro si contra legionarismului, putem retine si urmatoarele trasaturi doctrinare25: anticomunismul, antiparlamentarismul, antiliberalismul si antiindividualismul . colectivismul organicist, cultul conducatorului, antimarxismul, necesitatea revo-lutiei morale si spirituale, cultul elitei si al omului nou; dar si practici derivate din doctrina: misticism, organizare conspirativista, ritualuri cvasireligioase, cultul mortii si al sacrificiului, cultul martirilor, credinta in misiunea generatiei legionare de a rezolva problema evreiasca, mesianismul, regenerarea morala. Scopul final este unul explicit politic. Iata ce proclama Corneliu Zelea Codreanu, in Carticica sefului de cuib: .Statul nou presupune un tip nou de om. Un stat nou cu oameni cu pacate vechi nu se poate concepe..

S-ar putea continua asa la nesfirsit, fara a intelege mare lucru din legionarism. Tocmai de aceea, trebuie fixate citeva repere istorico-politice, conceptuale si metodologice pentru explicarea legionarismului.

In cele ce urmeaza ma voi referi la urmatoarele seturi de probleme, fara a incerca sa le epuizez aici:

I. Socul si ambiguitatea modernitatii.

II. Problema teologico-politica.

III. Origini intelectuale ale radicalismului.

IV. Raporturile cu fascismul.



Teoria cu ajutorul careia eu explic marile crime ale acestui secol (universul concentrationar al genocidului comunist, Holocaustul) se refera la distrugerea treptata a fundamentelor teologice si metafizice ale tuturor normelor morale si religioase care stateau la baza societatilor (eliminarea nietzscheana a lui Dumnezeu, negarea teoriilor dreptului natural si divin, relativizarea valorilor etc.). Nimic din ceea ce-l mai proteja in mod traditional pe om parea ca nu mai rezista in fata asaltului rationalist, pozitivist si empirist, cu toate ca valorile noi ale liberalismului si democratiei (adica libertatea individuala si egalitatea) aveau origini crestine. Cine studiaza cu atentie intuitiile si frazele lapidare ale lui Corneliu Zelea Codreanu si le compara cu articolele lui Nae Ionescu va constata ca acesta din urma incearca sa conceptualizeze ceea ce primul doar intuise. Amindoi se impotrivesc programului subversiv al modernitatii de eliminare a lui Dumnezeu (un personaj al lui Dostoievski afirmase ca: .Daca Dumnezeu nu exista, atunci totul este permis.), lucru pe care comunistii si nazistii l-au facut fara ezitari. Aici intervine marea diferenta dintre legionarism si celelalte fascisme, dintre legionarism si celelalte miscari totalitare. Tot aici se situeaza si marea sa forta, explicatia fascinatiei enorme exercitate, insa si sursa unor mari erori, a unui urias hybris. In Evul Mediu, marea problema teologico-politica intervenise ca urmare a implicarii inevitabile a Bisericii in ocuparea vidului de autoritate creat prin prabusirea Imperiului Roman de Apus. A trebuit sa treaca secole pina sa fie eliminata influenta nefasta a catolicismului asupra autoritatii politice laice si pina la separarea intre puterile laice si ecleziastice. Programul iluminist, enciclopedist care a culminat cu Revolutia franceza era o prelungire a acestei lupte indreptatite a intelectualilor impotriva birocratiei ecleziastice (una dintre secvente a fost aparitia religiilor protestante si neoprotestante). Insa efectul colateral a fost eliminarea lui Dumnezeu si a legilor de inspiratie divina, in ultima instanta a fundamentului divin al celor zece porunci. Romania, ca tara ortodoxa, nu a cunoscut nici binefacerile, nici efectele dezastruoase ale acestei situatii. Cind s-a pus problema modernizarii si fiecare a luat sau a respins din influenta occidentala ceea ce a inteles, legionarii au inteles mai bine decit oricine altcineva pericolul reprezentat de anumite aspecte ale comunismului, ale liberalismului, ba chiar ale democratizarii.

Legionarismul a reprezentat o fateta ortodoxa a problemei teologico-politice,

o       o incercare de pastrare a unei traditii care parea sa garanteze o legatura privi-legiata cu Dumnezeu. Marea eroare comisa de Corneliu Zelea Codreanu a fost una teologica, inainte de a fi una politica. Revolutia religioasa a crestinismului a constat in a depasi ideea mozaica monopolista a .poporului ales,. prin mesajul hristic adresat tuturor natiunilor si prin sansa oferita fiecarui om de a se mintui individual, de a fi judecat individual la judecata de apoi, in lumina consecintelor actelor sale. Legionarismul a incercat impunerea ideii unei relatii privilegiate intre natiunea romana si Dumnezeu26. Din punct de vedere teologic si crestin, aceasta reprezinta chiar o erezie. Nu exista popor in aceasta lume care sa aiba

o       o relatie privilegiata cu Dumnezeu, iar pretentiile oricarui om de a intermedia mintuirea unui popor nu constituie altceva decit o forma a alienarii religioase. Cu atit mai mult cu cit astfel de planuri implica eliminarea . prin toate mijloacele . a unui .popor ales,. asa cum s-a pretins mereu poporul evreu, motiv pentru care a platit mereu un pret, fiind pedepsit de politicieni sau colectivitati care nu au facut altceva decit sa se substituie teologic lui Dumnezeu.

Legionarismul este o teodicee seculara. Aceasta doctrina reprezinta o tentativa originala de rezolvare a vesnicei probleme a conflictului dintre bine si rau. In Evul Mediu, teodiceele incercau doua lucruri: fie sa demonstreze pe baza rationala existenta lui Dumnezeu27, fie sa explice cum este posibila coexistenta dintre un Dumnezeu omnipotent, omniscient, bun, perfect si prezenta in lume a raului. Au rezultat doua tipuri de produse filosofico-teologice: argumentele ontologice si cele cosmologice si teoria liberului arbitru, care au ocupat o mare parte din filosofia si teologia medievala occidentala. Or, tocmai filosofia si teologia medievala reprezinta sursele si contextul a tot ceea ce inseamna modernitate. Mai exact, cultura si politica moderna occidentala constituie raspunsuri specifice la probleme aparute in cadrul teologiei si filosofiei medievale. Tocmai acest sistem fundamental de referinta lipsea in Romania interbelica si, din pricina intirzierii grave din timpul comunismului, lipseste si astazi in estul Europei, iar Romania nu face exceptie. Cultura romana este mostenitoarea unei spiritualitati exceptionale, cea a crestinismului ortodox, insa ea are o relatie superficiala cu lumea moderna in care traim, numai cu transcendentul, fie sub forma experientei imediate de tip mistic, pe care legionarismul voia s-o transforme in practica natio-nala, fie in forma mediata a culturii transcendentului din scrierile unor Descartes, Hume, Kant, Hegel, ba chiar Marx, Nietzsche, Freud, Heidegger, fara a se intelege ca operele lor reprezinta raspunsuri reflexive la problemele teologice si filosofice ale Evului Mediu, mai precis la problema teologico-politica a Evului Mediu. In paranteza fie spus, tocmai de aceea romanii nu au avut niciodata o filosofie originala, care sa fie recunoscuta in comunitatea internationala a filosofiei.

In fata patrunderii in forta a ideilor modernitatii, care erau raspunsuri specifice la probleme medievale . si carora Occidentul se straduie inca si astazi sa le raspunda . raspunsul legionarilor a fost corect din punct de vedere intuitiv.

Codreanu, Nae Ionescu, Mircea Eliade si ceilalti au inteles de unde venea o parte din primejdie, dar nu au inteles ca existau deja raspunsuri. Nicaieri in opera intuitiva sau chiar teoretica a legionarilor si simpatizantilor lor nu am intilnit, de pilda, referiri la Alexis de Tocqueville care, in  Despre democratie in America, tradusa in romaneste abia in 1995, desi a fost publicata in 1840, analizeaza modul in care religia, ca institutie politica, serveste la mentinerea republicii democratice la americani. Ideea lui ca in America, adica tocmai in tara in care a existat de la bun inceput o separare intre puterea de stat si puterea bisericii, .religia trebuie sa fie considerata prima dintre institutiile politice.28 ar trebui sa-i puna pe ginduri pe toti cei care in numele iubirii legionare de Dumnezeu condamna democratia si liberalismul, care sint de fapt de origine crestina.

Legionarismul a aparut intr-o tara cu profunde probleme de identitate culturala: cea mai importanta disputa culturala, o prelungire a discutiei secolului XIX cu privire la formele fara fond, era de a stabili daca Romania apartine Occidentului sau Orientului. De fapt, chiar si acum, in legatura cu aderarea Romaniei la NATO, tot aceeasi discutie se poarta. Or, tocmai in acea perioada, la Rasarit, de unde ar fi trebuit sa vina lumina, asupra Romaniei plana pericolul mortal al bolsevismului, distrugator atit prin doctrina, cit si prin potentialul sau imperialist. Noi, care stim deznodamintul in timp al acestei amenintari si nu stim inca daca nu cumva vom avea surprize in viitor, nu putem fi atit de lipsiti de fair-play incit sa nu recunoastem legitimitatea panicii de care legionarii erau cuprinsi la gindul pericolului comunist sovietic. Ernst Nolte, in studiul sau despre dreapta germana, spunea: .se poate afirma ca originile Dreptei trebuie cautate in provocarile Stingii, si ca ambele sint posibile numai intr-o societate care ofera cel putin rudimentele libertatii civile . libertatea de gindire si expresie..29 Problema era insa ca amenintarea stingii in Romania nu avea nici o semnificatie politica reala: se vor observa mai tirziu, in timpul comunismului, consecintele lipsei unei traditii a stingii democratice romanesti, spre deosebire de tari precum Polonia, Cehoslovacia sau Ungaria, unde rezistenta din interior era posibila tocmai datorita unei astfel de traditii. Cind Weber afirma ca intreaga Romanie era de dreapta, trebuie sa ducem mai departe acest gind si sa spunem ca in Romania amenintarea stingii avea un caracter geopolitic. Poate ca asta si explica reactia apocaliptica a lui Corneliu Zelea Codreanu si a celor care i se alaturasera. Eroarea logica, morala si politica a legionarismului a fost de a fi identificat amenintarea comunista cu asa-zisa .problema evreiasca.. Ecuatia anticomunism--antisemitism era cu atit mai indoielnica cu cit primejdiile tipic burgheze care tineau de economia de piata, comertul, finantele, dezvoltarea industriei, urbanizarea, modernizarea, democratizarea, liberalizarea erau puse tot pe seama evreilor.

Weber, ca si Veiga30 se ocupa de indeaproape de explicarea contextului economic si de originile sociale ale legionarismului. Inainte de a atrage atentia asupra citorva precizari esentiale, sa spun cite ceva despre relatia dintre legionarism si fascism. Ca filosofie politica, fascismul se caracterizeaza prin trei trasaturi31:

cultul absolutist al conducatorului infailibil, aflat deasupra legii (el poate ucide daca intuitia sau cine stie ce alte considerente suprarationale sau supramorale i-o comanda), fiind chiar sursa legii sau a autoritatii;

organicismul, adica teoria care intelege natiunea ca o unitate organica, iar daca se exprima in stat, atunci legitimeaza caracterul totalitar al statului si exclude orice drepturi individuale si cu atit mai putin relatii de tipul .individul impotriva statului. sau dreptul la nesupunere civila;

irationalismul deliberat, adica fabricarea unor mituri sociale, politice, rasiste, nationaliste.

Dar exista si diferente: legionarismul este un fascism teologic, de inspiratie crestina, dar care ajunge la expresii de fapt anticrestine, un fascism spiritualist, dar imoral, cu toate ca, initial, la fel ca si comunismul, are o motivatie profund morala. In plus, caracterul special al acestui tip de fascism vine din situarea sa oarecum paradoxala pe axa culturii politice radicale de dreapta. In prefata sa la volumul despre dreapta europeana, Weber preia contributiile lui Martin Lipset32 privind radicalismul de dreapta. Din pacate, editia romaneasca este prost tradusa, producind inducerea in eroare a cititorului neavizat: .Lipset sugereaza trei categorii in care pot fi impartite ideologiile si gruparile extremiste. Prima este Centrul, care cuprinde miscarile fasciste clasice; este etatist si antiliberal, opus marilor afaceri, sindicatelor si socialismului; si se adreseaza claselor de mijloc, «mai ales a micilor afaceristi, functionarilor si segmentelor anticlericale din categoriile profesionale». Urmeaza Stinga, care, ca si Comunismul la polul opus al spectrului politic, se adreseaza claselor mai de jos, opuse claselor de mijloc si de sus. 33 .

De fapt, Lipset vorbeste despre trei tipuri de fascism: de dreapta, de centru si de stinga. In interpretarea lui Weber, in cadrul extremei drepte europene sau mondiale, legionarismul romanesc intra in categoria fascismului de stinga, .descris de Lipset in legatura cu miscarile si politica lui Juan Peron si Gerulio Vargas., amintindu-ne pregnant de Ungaria si .mai ales de Romania, unde conditiile sociale si economia au fost asemanatoare celor din statele post-coloniale, si de situatia grea si activitatile unor anumite «mase dezradacinate» din economiile avansate, ca de pilda taranii bretoni. Evident, societatile care cunosc convulsiile urbanizarii si industrializarii, dominate de puteri straine, exploatate de capitalul strain, genereaza miscari de protest si reforma care, fie ca sint etichetate comuniste sau fasciste, de dreapta sau de stinga, se adreseaza toate dezmostenitilor de la sate si orase, claselor mai sarace si unor anumiti reformatori intelectuali, idealisti sau autoritari, in forme care fac deosebit de confuze categoriile existente34.

In anumite forme, dislocarile sociale si culturale interbelice sint similare celor din perioada postcomunista, cu diferenta ca regimul comunist a introdus asemenea distorsiuni in conditiile sociale si economice, incit revenirea capitalismului a largit bazele sociale ale dezradacinarii. Potentialul culturii politice radicale este enorm, iar daca vrem sa intelegem ceva din ceea ce se intimpla in jurul nostru, atunci nu ne ramine decit sa vedem care sint doctrinele interbelice invocate de noile miscari. Vom constata cit de frecvente sint referirile la legionarism si cit de profunde sint motivatiile celor care ii revendica drept premergatori pe Corneliu Zelea Codreanu, Mota si Marin, dar si pe Noica, Cioran, Eliade si Nae Ionescu. Este oarecum un joc al oglinzilor paralele, in care privim catre trecut pentru a intelege prezentul, spre prezent pentru a vedea de unde provine, spre ambele pentru a fi pregatiti pentru viitor. Cert este insa ca doctrina a incetat de a mai fi productiva.

Note si referinte bibliografice

Pentru comparatia intre Lenin si Stalin, vezi Richard Pipes, The Russian Revolution (New York, Alfred A. Knopf, 1990) si Robert Conquest, Stalin. Breaker of Nations (New York, Viking, 1991). De altfel, continuitatea a fost reafirmata de reprezentantii acestei miscari cu prilejul conferintei publice organizate de Societatea Academica din Romania, pe care am tinut-o asupra legionarismului, in primavara lui 1997, intr-un amfiteatru de la Academia de Studii Economice. Acolo, legionarii au tinut sa ma intimideze, asezindu-se in fata mea imbracati in uniforme verzi, cu diagonala. Venisera in mod simbolic zece legionari in uniforma . echipa mortii . era vorba de .Cuibul Horia Sima., condus de catre un anume Serban Suru. Acesta din urma, in polemica publica pe care am avut-o, a sustinut indreptatirea uciderii lui I.G. Duca, ceea ce facea din acel gest o .pedeapsa., nu o crima. In plus, ca sa nu poata nimeni acuza Miscarea Legionara, el spunea ca crimele fusesera facute fara aprobarea Capitanului. Asadar, oricum ai fi luat-o, ei tot nevinovati erau.

Georges Sorel, Reflexions sur la violence, apud Communism, Fascism and Democracy. The Theoretical Foundations, editat de Carl Cohen, New York, Random House, 1972, p. 300.



Daniel Bell, The End of Ideology, editie revazuta , New York, Collier Books, 1962, p. 400.

Carl Friedrich, Man and His Government, New York, McGrow-Hill, 1963, p. 89.

Pentru termenul de doctrina politica, ca si pentru diferentele intre doctrina politica, pe de o parte, iar pe de alta parte, conceptie politica, teorie politica si ideologie, vezi François Chatelet, Évelyne Pisier, Conceptiile politice ale secolului XX, traducere de Mircea Boari si Cristian Preda (Bucuresti, Editura Humanitas, 1994). Dupa cum observa cei doi autori, .o conceptie politica este intotdeauna, intr-o masura mai mare sau mai mica, in mod direct sau indirect, o conceptie asupra lumii, a societatii, a oamenilor, a istoriei, a realului si a imaginarului, conceptie a carei trasatura specifica este de a pune in centrul investigatiilor sale problema politicului., op. cit., p. 7. In timp ce conceptia politica difera de ideologie, „prin aceea ca trimite la pozitii reflexive”, exprimate in texte „cu vocatie descriptiva” si/sau „prescriptiva/programatica”, iar „analiza ideologica se apleaca asupra reprezentarilor colective in densitatea lor, incepind cu continuturile ideale clare si pina la aspectele lor inconstiente”, o doctrina politica include si componentele de conceptie si ideologie, precum si o viziune „prescriptiva/programatica” de natura dogmatica.

Nu am sa ma ocup aici de aspectele controversate ale istoriei Legiunii Arhanghelului Mihail sau ale Garzii de Fier sau cine stie carei alte organizatii de paravan, ci numai de aspectele doctrinare.

Poate ca multi se vor scandaliza, dar trebuie subliniat ca legionarismul a fost o manifestare a societatii civile romanesti.

Vezi Dan Pavel, Studiu critic la Mihail Manoilescu, Rostul si destinul burgheziei romanesti, reeditata, Bucuresti, Editura Athena, 1997.

Radu Florian, .Ideologia fascista . o expresie a crizelor civilizatiei moderne., in volumul colectiv editat de Constantin Petculescu si Alexandru Florian, Ideea care ucide. Dimensiunile ideologiei legionare Bucuresti, Editura Noua Alternativa, 1994, pp. 33 -34.

Corneliu Zelea Codreanu, Din luptele tineretului roman 1919-1939, culegere de texte, editia a treia, Bucuresti, Editura Fundatiei Buna Vestire, 1993, p. 31.

Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Bucuresti, Editura Totul pentru tara, Bucovina, I.E. Toroutiu, 1937, pp. 341-342.

Emil Cioran, Schimbarea la fata a Romaniei, Bucuresti, Editura Vremea, 1936, pp. 41,46.

Vezi mai incolo trasaturile fascismului, asa cum au fost teoretizate de Cohen.

Emil Cioran, .Din marturisirile unui nationalist., Gindirea, 3 (1935).

Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, p. 70.

Ibid., p.10, p. 378.

Dr. Paulescu, Profesor universitar, .Cauzele manifestatiilor studentesti., Apararea nationala, anul I, nr. 20, din 15 ianuarie 1923.

.Motiune., Universul, anul XL, nr. 284, din 13 decembrie 1922, apud Ideea care ucide. Dimensiunile ideologiei legionare, p. 179.

Paulescu, op. cit.

Nae Ionescu, prefata la Mihai Sebastian, De doua mii de ani.

Emil Cioran, Schimbarea la fata a Romaniei, Bucuresti, Editura Vremea, 1936, pp. 131-132.

Emil Cioran, idem, p. 130.

Constantin Noica, „Intre parazitul din afara si parazitul dinauntru”, Vremea, nr. 523, 30 ianuarie, 1938.

Excelente analize ale antisemitismului legionar si al intelectualilor aderenti se gasesc la Leon Volovici, Ideologia nationalista si .problema evreiasca.. Eseu despre formele anti-semitismului intelectual in Romania anilor .30, Bucuresti, Editura Humanitas, 1995; Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, editie revazuta, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1996; si Radu Ioanid, The Sword of the Archanghel: Fascist Ideology in Romania, New York, Boulder, 1990.

Citatele si chiar lucrarile care ilustreaza fiecare din aceste pozitii sint abundente. Din pricina spatiului restrins al acestei conferinte, voi ilustra fiecare din aceste trasaturi prin citate adecvate intr-o carte separata despre legionarism.

Am dezbatut pe larg modul in care s-a operat in cultura politica romana aceasta transformare in cartea mea din 1995. (Vezi Dan Pavel, Etica lui Adam sau de ce rescriem istoria, Bucuresti, Editura Du Style, 1995.

Am observat toate aceste probleme in lucrarea mea de doctorat, depusa la Universitatea din Bucuresti, Teodiceea anselmiana, teodiceea thomista. O cercetare comparata.

Vezi Alexis de Tocqueville, Despre democratie in America, traducere de M. Boiangiu, B. Staicu, C. Dumitriu, Bucuresti, Humanitas, 1995, in special cap. IX, vol. I, dar si cap. V, partea intii, vol. II.

Ernst Nolte, Three Faces of Fascism. Action Française. Italian Fascism. National Socialism, tradus de Leila Vennewitz, New York si Scarborough, Ontario, New American Library, 1969, precum si studiul Ernst Nolte, Germania, in volumul Hans Rogger si Eugen Weber (coordonatori), Dreapta europeana. Profil istoric, traducere colectiva, Bucuresti, Editura Minerva, 1995, p. 199.

Francisco Veiga, Istoria Garzii de Fier, 1919-1941. Mistica ultranationalismului, traducere de Marian Stefanescu, Bucuresti, Humanitas, 1993.

Communism, Fascism and Democracy. The Theoretical Foundations, editia a doua, Carl Cohen, New York, Random House, 1972, pp. 256-257.

Vezi Seymour Martin Lipset, Political Man. The Social Bases of Politics (editie revazuta si adaugita), Baltimore, Maryland, The John Hopkins University Press, 1981, in special capitolul „Fascism-Left, Right, and Center”, pp. 127-179.

33. Eugene Weber, Dreapta. Introducere, in volumul Roger Weber, Dreapta europeana, p. 10.

Weber, op. cit., pp. 11-12.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 677
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site