Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


LIBERTATEA DE OPINIE SI EXPRIMARE IN SISTEMUL INTERAMERICAN SI AFRICAN

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Sistemul politic sovietic
Organizatii europene si euroatlantice
Scoala Ardeleana si gandirea politica
Constitutiile romane
SPATIUL EX-SOVIETIC SI GEOPOLITICA
BUCURESTI-O PIATRǍ DE HOTAR IN TRANSFORMAREA NATO
PUTEREA EXECUTIVA SAU GUVERNUL
ROLUL POLITICII SOCIALE
Presedintele Romaniei
Evaluarea cu sursa multipla (360 grade)

LIBERTATEA DE OPINIE SI    EXPRIMARE IN SISTEMUL INTERAMERICAN SI AFRICAN




1 Libertatea de opinie si exprimare in sistemul interamerican

Drepturile fundamentale ale omului, fara deosebire de rasa, nationalitate, religie sau sex au fost proclamate ca unul din principiile enuntate in Carta Organizatiei Statelor Americane, adoptata la Bogota in 30 aprilie 1948. La acea data a fost adoptata si Declaratia drepturilor si indatoririlor omului, document cuprinzand un preambul cu 38 de articole.

Prin articolul 112 din Carta Organizatiei Statelor Americane a fost creata o comisie interamericana a drepturilor omului, care are functia principala de a promova si de a servi ca organ consultativ al organizatiei in aceasta materie.

La 22 noiembrie 1969, Conferinta interamericana, reunita la San Jose, in Costa Rica, a adoptat Conventia interamericana privind drepturile omului, care a intrat in vigoare la 18 iulie 1978. Conventia reia drepturile enuntate in Conventia adoptata de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950, in ceea ce priveste drepturile civile si politice, iar drepturile economice, sociale si culturale sunt reglementate intr-o maniera generala, imitand Conventia europeana din 1950, Conventia americana de la San Jose a drepturilor omului si Curtea interamericana a drepturilor omului.

Articolul 13 din Conventia interamericana a drepturilor omului, intitulat „Libertatea de gandire si exprimare”, face referire la acest drept si interdictiile la care poate fi supus, iar in articolul 14, cu titlul „Dreptul de rectificare sau de raspuns”, se arata dreptul oricarei persoane ofensate sa publice rectificari sau raspunsul sau in acelasi organ.

Articolul 13 are 5 paragrafe in care se vorbeste despre libertatea de gandire si exprimare:

a) In primul paragraf se enunta dreptul oricarei persoane la libertatea de gandire si exprimare, cuprinsul acestui drept, care consta in „libertatea de cauta, primi si raspandi informatii si idei de orice fel”, modul in care se realizeaza acest drept „fie oral sau in scris sub forma imprimata sau artistica sau prin orice alt mijloc la alegerea sa”, toate acestea „fara luarea in seama a frontierelor”;

b) Potrivit paragrafului al doilea, nimeni nu poate fi supus unei cenzuri prealabile in exercitarea dreptului sau, dar, pentru respectarea drepturilor sau reputatiei altuia ori pentru protejarea securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralei publice, se impun unele responsabilitati ulterioare, fixate expres prin lege;

c) In paragraful 3 se arata interesul statului de a restrange libertatea de expresie prin mijloace indirecte, constituind monopoluri de stat asupra hartiei pentru ziare, asupra frecventelor radioelectrice, asupra uneltelor sau materialului de difuzare sau „prin orice alta masura vizand impiedicarea comunicarii si circulatiei ideilor si opiniilor”;

d) In ultimul paragraf sunt interzise prin lege: „orice propaganda in favoarea razboiului, orice apel la ura rasiala, nationala sau religioasa care constituie o incitare la violenta, precum si orice alta actiune ilegala similara contra oricarei persoane sau oricarui grup determinat de persoane”. Aceste indatoriri nu pot fi invocate pe motive de rasa, religie, limba, culoare, origine nationala sau alte motive.

Articolul 14 are trei paragrafe si se refera la dreptul de rectificare sau de raspuns:



a) In primul paragraf se arata dreptul oricarei persoane ofensate, prin datele inexacte sau prin imputarile defaimatoare, formulate in ceea ce priveste acea persoana intr-un organ de difuzare publica, care la randul lui nu poate sa fie ilegal, ci trebuie sa fie „reglementat in mod legal”, „de a publica rectificare sau raspunsul sau in acelasi organ”, in conditiile prevazute de lege;

b) In paragraful al doilea se arata ca autorii publicatiei incriminate vor raspunde in fata legii pentru cele publicate, ei nefiind exonerati de alte responsabilitati fata de lege odata cu rectificarea sau raspunsul;

c) Ultimul paragraf al articolului 14 din Conventie spune ca: „orice publicatie sau intreprindere de presa, cinema, radio sau televiziune va dispune de un girant responsabil, care nu va fi ocrotit prin nici o imunitate si nu va beneficia de nici un statut special” pentru a asigura salvarea efectiva a reputatiei si onoarei celuilalt; adica o persoana care sa raspunda efectiv pentru cele publicate in respectivele mijloace media.

2 Libertatea de opinie si exprimare in sistemul african

Acest drept este cuprins in Carta africana a drepturilor omului si drepturilor popoarelor. Elaborarea unei carte a drepturilor omului a fost enuntata pentru prima data de colocviul juristilor africani de la Logos, in anul 1961. Ea a inceput sa prinda contur la colocviul organizat la Dukar de Comisia internationala a juristilor din Africa si Asociatia senegaleza de studii si cercetari juridice.

Decizia in acest sens a fost luata la reuniunea la nivel inalt a sefilor de stat si de guvern a Organizatiei Unitatii Africane(O.U.A.) de la Monrovia, in 1979. O rezolutie adoptata cu acest prilej cerea secretarului general OUA sa reuneasca cei mai calificati experti pentru a elabora un proiect de carta africana a drepturilor omului si popoarelor. In 1980 si 1981, in cele doua sesiuni ale Conferintei ministrilor de justitie africani, desfasurata la Banjul, s-a discutat acest proiect, care a fost adoptat in cea de-a 18-a Conferinta a sefilor de stat si de guvern ai O.U.A. de la Nairobi, in 1981. Dupa o intensa campanie de sensibilizare, Conventia a fost ratificata de 50 de state africane si a intrat in vigoare la 21 octombrie 1986.

Carta Africana a Drepturilor Omului si ale Popoarelor este alcatuita dintr-un preambul si 120 de articole. Ea contine o serie de inovatii in domeniu, care se remarca chiar din enuntul titlului.

Alte inovatii se remarca in ceea ce priveste organele insarcinate cu promovarea si protectia drepturilor omului si ale popoarelor, care sunt in numar de doua: Comisia Africana a Drepturilor Omului si ale Popoarelor si Conferinta Sefilor de Stat si de Guvern ai O.U.A.. In articolul 9 al Cartei Africane a Drepturilor Omului si ale Popoarelor se vorbeste despre libertatea de exprimare, dreptul individului de a primi informatii si de a-si difuza opiniile.

Articolul 9 are doua paragrafe. In primul paragraf se evoca dreptul fiecarui individ de a primi informatii, drept ce nu-i poate fi ingradit in nici un fel.

In paragraful secund, spre deosebire de primul, se arata dreptul individului de a-si exprima si difuza opiniile, insa in limitele legii. Asadar, acest drept nu poate fi folosit depasindu-se cadrul legal.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 575
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site