Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord

1. Scurt istoric. Generalitati, particularitati



Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord este un stat independent in Europa de Vest. Este compus din patru tari traditionale: Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord, precum si din mai multe teritorii dependente, fiind numit in limba romana, in mod obisnuit, Marea Britanie, chiar daca acest nume nu este perfect corect; Marea Britanie desemneaza doar Anglia, Scotia si Tara Galilor. Regatul Unit nu trebuie insa confundat cu Anglia - una din tarile constituente. Cea mai mare parte a sa este situata langa coasta continentala de nord-vest a Europei continentale, regatul fiind inconjurat de Marea Nordului, Canalul Manecii si de Oceanul Atlantic.

Regatul Unit este o monarhie constitutionala, in care puterea executiva este atribuita Guvernului („Guvernul Majestatii Sale”) si provine de la Parlament. Este una din putinele tari actuale care nu au o Constitutie. Primul ministru este seful Guvernului si este responsabil in fata Camerei Comunelor, camera inferioara a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat si in alte parti ale lumii si este cunoscut sub numele de modelul Westminster. Suveranul are teoretic puteri largi, insa in practica indeplineste doar functii ceremoniale. Suveranul este cel care promulga legile emise de Parlament. De asemenea, el deschide in fiecare an sesiunea Parlamentului cu asa-numitul Mesaj al Coroanei, care este de fapt un program de guvernare. Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron in 1952 si a fost incoronata in 1953.

Parlamentul este institutia legislativa nationala a Regatului. Este compusa din doua Camere: Camera Comunelor, cu membri alesi, si Camera Lorzilor, ai carei membri sunt in general numiti. Camera Comunelor are puteri mai mari decat cea a Lorzilor, si poate trece legi respinse de catre cea din urma. Camera Comunelor este compusa din 646 membri, fiecare in parte fiind ales dintr-o circumscriptie electorala, prin sistemul „the winner takes it all” - candidatul cu cel mai mare numar de voturi intr-o circumscriptie castiga mandatul. Camera Lorzilor are 724 de membri, din randurile aristocratiei britanice si ale clerului.

Ministrii Guvernului sunt alesi prin conventie dintre membrii Camerei Comunelor, desi unii provin si din Camera Lorzilor. Ministrii sunt investiti cu putere executiva dar si legislativa. Primul-ministru este in general, seful partidului cu cei mai multi reprezentanti in Camera Comunelor. Regatul Unit are un sistem de protectie sociala foarte cuprinzator, si se proclama un stat social sau „stat al bunastarii” (welfare state). Bazele sistemului actual de protectie sociala au fost puse de economistul William Beveridge in 1942. Acest sistem a ramas cunoscut sub numele de modelul Beveridge.

Regatul Unit are o economie de esenta capitalista (a patra ca marime din lume), si este un centru comercial si financiar de frunte al lumii. In ultimele decenii, guvernul s-a angajat in privatizari majore si a crescut cheltuielile cu protectia sociala. Agricultura este intensiva, puternic mecanizata si foarte eficienta dupa standardele europene, producand 60% din necesarul de hrana cu doar 1% din populatia activa. Regatul Unit detine mari rezerve de energie constand in carbune, gaze naturale si petrol (ultimele doua exploatate din Marea Nordului). Productia de energie contribuie la PIB cu 10%, una din cele mai ridicate rate din toate statele industrializate.

Serviciile contribuie la PIB in proportia cea mai insemnata, indeosebi serviciile bancare, de asigurari si de consultanta de afaceri. Ponderea industriei continua sa scada, cu toate ca Regatul Unit ramane cel mai important fabricant european de armament, produse din petrol, computere, televizoare si telefoane mobile. Turismul ocupa si el un loc important, Regatul Unit fiind a sasea destinatie turistica din lume ca popularitate, cu aproximativ 24 milioane de turisti in anul 2005.

2. Relatiile Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cu Uniunea Europeana




Marea Britanie, in urma celui de al doilea razboi mondial, a fost unul dintre cei trei invingatori; timp de un an (iunie 1940-iunie l941), ea a rezistat singura in fata Germaniei hitleriste. In 1945, saracita, ea a ramas o insula in largul marii, care se baza pe un imens imperiu si se pregatea pentru rolul de aliat privilegiat, de secund stralucit al noului centru al lumii, Statele Unite.

La sfarsitul anilor '40, Marea Britanie, purtand inca amprenta rezistentei sale in fata Germaniei hitleriste, a ratat o ocazie istorica: inceputul unificarii europene. In anii '50, Marea Britanie, solicitata sa participe la punerea bazelor constructiei comunitare, a refuzat: viitorul sau nu era continentul european, ci oceanul.

La inceputul anilor '60, Marea Britanie, cu un prim ministru conservator Harold McMillan, era impresionata de primele succese ale integrarii: „blocul continental” renastea! De doua ori, in 1961, apoi in 1967, Anglia a cerut sa adere la Comunitati. Dar, in viziunea lui de Gaulle, ea nu s-a convertit inca la ideea de Europa Unita si ar fi fost „calul troian” al Statelor Unite.

Pe l ianuarie 1973, la cea de-a treia candidatura a sa, Marea Britanie a fost, in sfarsit, admisa. Pentru cei cinci parteneri ai Frantei din cadrul Comunitatilor, o Europa unita si echilibrata nu ar fi putut exista fara Anglia, ce era considerata barajul de secole impotriva tentativelor hegemonice. Primul ministru al Marii Britanii din acea perioada, conservatorul Heath, a spus da acquis-ului comunitar, subscriind la tot ce s-a hotarat inainte de aderarea tarii sale.

Toate aceste probleme ofera trei repere, care, daca definesc relatia Marii Britanii cu integrarea europeana:

a. Acceptarea de catre Marea Britanie a situatiei sale de stat european, a constituit o schimbare istorica dificila, pe jumatate acceptata, pe jumatate impusa, cu o durata de mai multe decenii.

Ca orice natiune imperiala, Marea Britanie ramanea obsedata de trecutul ei: domnea pe mari, veghea echilibrul european, invingea tiranii (Napoleon I, Hitler). In urma razboiului, a devenit constienta de declinul sau, de saracia sa relativa, comparativ cu „continentul”, care se recon­struia repede. In anii '50, Marea Britanie a respins un destin european care, in ochii sai, ar fi pus capat unor secole de glorie. Apoi ratiunea    a invins: daca totusi „continentul” cu adevarat se unifica, era de preferat sa te afli in interiorul procesului pentru a-l influenta eventual decat in afara lui.

b. Odata cu aderarea din 1973, Marea Britanie nu a renuntat la ceea ce a constituit, pentru ea, specificitatea sa istorica: relatia speciala cu Statele Unite, preocuparea de a fi punctul de trecere intre aceasta si Europa.

c. Marea Britanie, subscriind la contractul comunitar, conditie a aderarii sale, s-a straduit sa obtina refacerea acestuia in directia conceptiei
sale despre Europa unita.

Pentru Marea Britanie - mereu pragmatica - Comunitatea a reprezentat o realitate ireversibila.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 588
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site