Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


NOILE PROVOCǍRI PENTRU NATO

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




NOILE PROVOCǍRI PENTRU NATO

La spectacolul aerian de la Paris, din iunie 2009, comenzile pentru aparare le-au depasit pe cele pentru sectorul civil

1. Criza financiara-repercursiuni asupra bugetelor si apararii





Cum va afecta o curea mai stransa modul in care sunt cheltuite bugetele militare? Si cand va resimti apararea dificultatile? Dr. Derek Braddon analizeaza impactul pentru tari si aliante.

„Economistii sunt pesimisti: ei au prevazut opt dintre ultimele trei recesiuni”, a remarcat sarcastic odata Dr. Barry Asmus, economist principal la Centrul National pentru Analiza Politicilor. Pesimisti sau nu, pentru aceia dintre noi care au petrecut o viata intreaga studiind domeniul economic, recentul „moment critic al creditelor” la nivel global si consecintele sale la nivelul politicilor in perioada urmatoare au extins intelegerea noastra in privinta acestei teme la limitele ei maxime.

Asa a fost cazul necesitatii presante de a aborda actuala criza financiara globala, pe care politicile fiscale si monetare din multe tari au tratat-o prin modalitati si la niveluri de interventie considerate anterior ne-sustenabile – poate chiar iresponsabile. Acordul G20, din aprilie 2009, de a impulsiona, printr-un efort comun, economia globala, cu un trilion de USD (inclusiv un remarcabil plan de stimulente fiscale de 809 miliarde de USD numai in SUA), este fara precedent.

Din multe puncte de vedere, ne aflam acum pe un taram economic necunoscut. Viitoarele consecinte economice extrem de incerte ii pun pe cei care asigura planificarea politicilor, in special in domeniul apararii, intr-o dilema.

Daca va fi o criza inflationista, aceasta va solicita reduceri draconice la nivelul cheltuielilor publice. Cheltuielile pentru aparare vor constitui, inevitabil, o tinta principala.

Daca politicile economice expansioniste se vor bucura de succes, atunci poate fi evitata o recesiune profunda si prelungita. Totusi, stimulentele fiscale si monetare fara precedent adoptate (in special in Marea Britanie si SUA) pentru a preveni colapsul economic total ar putea conduce rapid la o criza inflationista. Aceasta va solicita reduceri draconice la nivelul cheltuielilor publice. Cheltuielile pentru aparare vor constitui, inevitabil, o tinta principala.

Pe de alta parte, daca recentele semne de relansare economica se dovedesc iluzorii si politicile economice nu reusesc sa opreasca depresiunea economica, perspectivele cheltuielilor publice vor fi la fel de sumbre. Din nou, cheltuielile pentru aparare vor constitui o tinta relativ usoara a reducerilor severe.

Reuters

O tinta usoara? Cheltuielile pentru aparare s-ar putea confrunta cu presiuni financiare in unele tari

Impactul asupra operarii unor reduceri in domeniul apararii s-a simtit, in mod traditional, mai mult la nivel regional, decat la cel national. Acest lucru face mai usoara realizarea reducerilor la nivelul cheltuielilor decat in alte sectoare publice.

De asemenea, inflatia la nivelul bunurilor materiale din domeniul apararii tinde sa fie mai mare decat rata normala a inflatiei. Acest lucru face ca sectorul apararii sa para mai putin preocupat in privinta costurilor decat altele si, de aceea, probabil, mai indicat pentru reducerile bugetare.

In fine, desi apararea tinde sa fie un factor pozitiv pentru comertul unor state ca SUA si Marea Britanie, „comertul cu arme” ramane foarte nepopular si un lobby puternic in ambele tari sprijina reduceri semnificative in domeniul apararii.

Totusi, pe termen scurt, este prea putin probabil ca sectorul apararii va suferi reduceri majore in privinta cheltuielilor.

Cea mai mare parte a cheltuielilor pentru aparare implica angajamente pe termen lung ale guvernelor, care sunt dificil si, deseori, costisitor de anulat. Recenta propunere a presedintelui Obama privind un buget de 634 de miliarde de USD pentru aparare constituie, intr-adevar, o reducere, din punct de vedere al planurilor predecesorului sau, dar prezinta, in acelasi timp, o crestere totala de 4% a acestuia. In mod similar, in Marea Britanie, in pofida discutiilor despre o „gaura neagra” la nivelul bugetului pentru aparare, reducerile imediate sunt putin probabile.

Mai multe proiecte majore in domeniul apararii din SUA, printre care cele privind F-22, noile elicoptere, vehiculele blindate din noua generatie si navele maritime de inalta tehnologie, au fost deja sau sunt serios amenintate sa fie anulate.

Pericolul pentru cheltuielile de aparare va apare pe termen lung – dupa 2010 – pe masura ce se vor contura costurile reale necesare pentru a combate criza financiara. In absenta unei explozii a cresterii economice la nivelul economiei globale, bugetele sectorului public vor fi supuse la presiuni fara precedent, intrucat guvernele vor fi obligate sa plateasca imprumuturi masive. Aici este locul unde proiectele majore din domeniul apararii sunt cel mai vulnerabile si vor trebui realizate economii in privinta costurilor.

Mai multe proiecte majore in domeniul apararii din SUA, printre care cele privind F-22, noile elicoptere, vehiculele blindate din noua generatie si navele maritime de inalta tehnologie, au fost deja sau sunt serios amenintate sa fie anulate.

In Marea Britanie si Europa, analistii sugereaza ca aeronava de transport A400M ramane incerta si ca inlocuirea Trident-ului este amenintata din nou. In plus, multe tari europene mai mici membre ale Aliantei, care se lupta sa mentina un angajament real fata de o repartizare mai echitabila in cadrul NATO, isi vor vedea, in mod inevitabil, bugetele devastate de reduceri severe, pe termen lung.

Lockheed Martin

Avionul multinational de lupta Joint Strike Fighter F-35, un proiect de varf si foarte scump

Un nou raport privind cheltuielile de aparare ale Marii Britanii, elaborat de Institutul pentru cercetari in domeniul politicilor publice (IPPR), intareste opinia ca viitoarele reduceri in domeniul apararii nu pot fi evitate. Raportul, elaborat de un grup de specialisti militari de varf, evidentiaza clar diferenta intre mijloacele de aparare pe care Marea Britanie doreste sa le aiba si cele pe care aceasta si le poate, de fapt, permite.

IPPR recomanda:

  • recalibrarea cheltuielilor militare planificate de Marea Britanie, printr-o reducere de cca. 24 de miliarde de lire sterline;
  • analiza alternativelor pentru inlocuirea Trident-ului;
  • incurajarea unei cooperari trans-europene mult mai largi in privinta achizitiilor de echipamente in domeniul apararii
  • incurajarea unei specializari sporite la nivelul fortelor armate ale Marii Britanii.

Mesajul pentru intregul sector militar al NATO ar putea fi cu greu mai clar decat atat.

Contractia bugetara la nivelul principalelor tari membre NATO ar putea sfarsi prin a slabi, in viitor, capabilitatile defensive ale Aliantei. In acelasi timp, strategii trebuie sa se puna de acord in privinta a trei provocari suplimentare.

In primul rand, unele tari din afara NATO – in mod notabil China si India – si-au sporit recent cheltuielile militare, dand nastere unei tendinte care se pare ca va continua, odata ce relansarea economica globala devine evidenta. Este de asteptat ca procentajul Asiei din totalul cheltuielilor militare la nivel mondial sa creasca, de la 24%, in 2007, la peste 32%, in 2016. Bugetul apararii al Chinei, despre care unii analisti considera ca este, in realitate, dublu in comparatie cu cifrele oficiale, este apreciat drept cel mai mare din Asia si, ca urmare, armata chineza desfasoara un program major de modernizare.

In India, recenta crestere rapida a cheltuielilor de aparare s-a facut la o scara mare (o crestere de 24% doar pentru bugetul 2009-2010), plasandu-le pe a treia pozitie in topul cheltuielilor pentru aparare din punct de vedere al puterii de cumparare a valutei respective.

In al doilea rand, este vorba de asa-numita „revolutie in domeniul actiunilor militare” (RMA). Aceasta se concentreaza asupra exploatarii tehnologiilor de varf in domeniul informatiilor si al comunicatiilor pentru a realiza capabilitati de „desfasurare a actiunilor militare in retea”. Este un proces extrem de costisitor. RMA supune deja bugetele apararii ale principalilor actori la un efort deosebit, dar, fara aceasta, NATO nu poate spera sa isi mentina avantajul global in aceasta zona de operatii pentru un timp indelungat.

Fortele europene sunt nemultumite de statiile de radio, armele si vehiculele blindate pentru transportul personalului sub standard pe care le detin, in comparatie cu fortele SUA.

Exista deja probleme in cadrul NATO, din punct de vedere al calitatii si disponibilitatii unor tipuri de echipamente militare. Unele forte europene sunt nemultumite de statiile de radio, armele si vehiculele blindate pentru transportul personalului sub standard pe care le detin, in comparatie cu fortele SUA. Desi la nivelul NATO se face un efort in vederea eliminarii acestor diferente, solutia solicita cheltuieli enorme, iar „Disparitatea NATO” si implicatiile sale strategice pot doar sa se adanceasca, datorita contractiei bugetelor apararii in viitor.

A treia provocare este legata de natura in schimbare a amenintarilor carora trebuie sa le facem fata. Cel putin, Razboiul Rece avea avantajul ca ne permitea sa stim, cu oarecare certitudine, cine si unde era inamicul. Astazi, inamicul este, de cele mai multe ori, o organizatie terorista sau un „stat problema”, iar fortele NATO pot fi, la fel de bine, implicate intr-o zona oarecare de conflict pentru a desfasura misiuni de mentinere a pacii sau umanitare, precum pot fi solicitate sa lupte intr-un razboi conventional.

Recentele atacuri teroriste din Mumbai si din alte locuri au demonstrat clar modul in care s-a schimbat natura actiunilor militare, solicitand o abordare diferita in privinta instruirii si a echipamentelor. Desi instruirea si echiparea corespunzatoare a fortelor destinate dislocarii rapide au constituit, in ultimul timp, o prioritate a NATO, majoritatea trupelor noastre sunt, in continuare, instruite si echipate, in mare masura, pentru a actiona in teatre de razboi conventionale. Procesul de reajustare necesar – din punct de vedere al dezvoltarii strategiei si al bugetului – se va dovedi, din nou, costisitor, solicitand si mai mult fondurile la dispozitie, pentru operatiile militare ale NATO.

Pentru un economist care studiaza apararea intr-o perioada de contractii financiare extreme, aceste provocari subliniaza importanta unui singur lucru – un concept aflat in centrul stiintelor economice – optiunea. Va trebui renuntat la ceva – intr-adevar, probabil, la mai multe lucruri.

Viabilitatea economica pe termen lung a programelor militare majore se va afla sub semnul intrebarii. Va trebui ales intre recrutarea fortelor si, probabil, cumpararea unor noi echipamente. S-ar putea sa fie necesar ca avantajele ce decurg din realizarile tehnice majore ale RMA sa fie sacrificate pentru a acoperi costurile unor operatii umanitare. Si asa mai departe.

In cadrul analizei optiunilor, economistii se refera, deseori, la unul dintre conceptele fundamentale – costul de oportunitate. In esenta, este vorba despre ce trebuie sa sacrificam pentru a castiga ceea ce dorim. Intrucat decidentii din domeniul apararii se vor lupta, in viitor, sa minimizeze costurile de oportunitate, datorita reducerilor bugetare, s-ar putea ca pretul de platit pentru actuala criza financiara globala sa se materializeze printr-o securitate redusa si o amenintare sporita si, posibil, in unele parti ale lumii, prin tulburari civile mai grave si mai dificil de contracarat in mod real.

Cei care vor contesta aceasta concluzie vor argumenta ca au mai existat multe analize strategice ale apararii in trecut, fara ca multe lucruri sa se intample, de fapt. Totusi, de aceasta data, este vorba de actiunea unor forte economice fara precedent, al caror rezultat este necunoscut. Si perspectiva sectorului apararii pare, din ce in ce mai mult, sa fie una a reducerilor radicale.

Dr. Derek Braddon este profesor de economie si director al Grupului pentru cercetari economice in domeniul apararii, la Universitatea West of England, din Bristol, Marea Britanie.

2. China si repercursiunile crizei financiare asupra ei din punct de vedere mondial

Comertul Chinei a fost motorul sau. Se va gripa acum acesta?

Criza economica ajuta sau creeaza dificultati pentru ascendenta Chinei? Si contribuie aceasta la apropierea Chinei de SUA? Profesorul Jing Men, un expert in relatiile dintre China si SUA, incearca sa gaseasca raspunsul la aceste intrebari.

Secolul XX a fost secolul Statelor Unite. Va fi secolul XXI secolul Chinei?

China este in ascensiune. Dupa politica sa de reforma de la sfarsitul anilor '70 ai secolului trecut, economia Chinei a crescut cu o medie de 9% anual. China a devenit a treia economie ca marime la nivel mondial. Ea a inlocuit SUA ca principal partener comercial al Japoniei, in 2004, Indiei, in 2008, si Braziliei, in 2009. China este cea mai mare sursa a importurilor SUA si a realizat o balanta comerciala excedentara de 266,3 miliarde de USD in relatia cu aceasta tara, in 2008. In acelasi an, China a devenit cel mai mare detinator extern al datoriei guvernului american, depasind in aceasta privinta Japonia.

Criza financiara a intarit si mai mult importanta Chinei in economia mondiala. Se spune ca ea detine aproape 2 trilioane de USD in rezerva sa de valuta straina

Criza financiara a intarit si mai mult importanta Chinei in economia mondiala. Se spune ca ea detine aproape 2 trilioane de USD in rezerva sa de valuta straina. Aceasta uriasa rezerva de USD contrasteaza puternic cu SUA, al caror deficit bugetar va depasi, probabil, 2 trilioane de USD in acest an.



Pachetul de stimulente in valoare de 586 milioane de USD al guvernului chinez a demonstrat hotararea Beijing-ului de a mentine criza sub control. Premierul chinez Wen a afirmat, la inceputul lui 2009, ca tara sa va introduce un al doilea pachet de stimulente pentru a intari economia Chinei, daca acest lucru va fi necesar. Summit-ul G20 a evidentiat faptul ca se doreste ca Beijing-ul sa joace un rol mai mare in combaterea crizei.

Reuters

Dezvoltarea Chinei reprezinta un aspect care este dificil – si periculos – sa fie ignorat

Liderii chinezi nu numai ca incearca sa gaseasca solutii pentru problemele deja aparute, ci sunt, de asemenea, interesati sa afle, in primul rand, cauzele acestora, astfel incat sa poata evita pe viitor probleme similare.

Zhou Xiaochuan, seful Bancii Populare a Chinei, crede ca fluctuatiile bruste la nivelul sistemului monetar international ar putea fi combatute, intr-o anumita masura, prin crearea unei noi rezerve valutare mondiale. Controversata sa idee i-a alarmat pe americani, dar a fost salutata cu discretie de multi europeni si asiatici. Desi nu vizeaza inlocuirea dominatiei dolarului in viitorul apropiat, ideea lui Zhou ar putea provoca o revolutie la nivelul sistemului monetar international.

Pe langa ascensiunea puterii sale economice, China si-a sporit gradual cheltuielile militare, avand o crestere anuala de doua cifre. Beijing-ul isi construieste o forta militara care oglindeste puterea sa economica in ascensiune si poate asigura apararea, in special, a teritoriului sau aerian si maritim. Dupa multi ani de discutii la nivelul liderilor sai, China va detine, probabil, primul sau port-avion, in urmatorii ani.

Ca o consecinta a cresterii graduale a armatei sale, China a inceput sa arate, treptat, o alta fata si a devenit mai activa. Pentru prima data dupa Dinastia Ming, China si-a trimis navele pentru a-si proteja vasele, cand doua dintre distrugatoarele sale si o nava de aprovizionare au fost dislocate in largul coastei somaleze. China a desfasurat, de asemenea, cateva exercitii militare impreuna cu alte state membre al Organizatiei de Cooperare de la Shanghai.

Inca de la inceputul lui 2009, au fost semnalate cateva cazuri in care vasele chinezesti au hartuit asa-zise nave spion americane, in Marea Chinei de Sud. In iunie, un submarin chinezesc a lovit accidental un dispozitiv sonar tractat de un distrugator american, aflat in Marea Chinei de Sud pentru a participa la un exercitiu militar multinational cu tari membre ale ASEAN.

Unii sustin ca rolul Statelor Unite in economia globala este in declin si ca SUA vor pierde, treptat, pozitia de lider mondial, in favoarea Chinei. Criza financiara se pare ca ofera o ocazie de aur Chinei pentru a consolida aceasta tendinta

Foarte recent, tarile BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) au organizat primul lor Summit. Percepand criza internationala ca pe o ocazie pentru remodelarea ordinii economice si politice internationale, cele patru tari si-au evidentiat ambitia si dorinta de a avea o prezenta mai activa in cadrul relatiilor internationale. China este, fara indoiala, cea mai influenta tara in acest grup, dar formatul BRIC poate constitui pentru Beijing o buna platforma pentru a negocia cu SUA si Europa, in privinta unor aspecte legate de dezvoltarea durabila, incalzirea globala si pacea si stabilitatea lumii.

Unii sustin ca rolul Statelor Unite in economia globala este in declin si ca SUA vor pierde, treptat, pozitia de lider mondial, in favoarea Chinei. Criza financiara se pare ca ofera o ocazie de aur Chinei pentru a consolida aceasta tendinta. Dar, desi nu poate fi negat ca ascensiunea Chinei reprezinta o tendinta pe termen lung, actuala criza financiara nu va facilita in mod hotarator ascensiunea Beijing-ului pe seama sacrificarii intereselor Washington-ului.

Reuters

Propria sa dezvoltare economica si stabilitatea regionala constituie principala prioritate a Chinei

De ce nu? In primul rand, criza financiara reprezinta o provocare, atat pentru SUA, cat si pentru China. Faptul ca Beijing-ul este cel mai mare detinator al datoriei Washington-ului nu face altceva decat sa sublinieze ca SUA si China depind una de cealalta. Ambele trebuie sa accepte aceasta inter-dependenta majora si sa se coordoneze intre ele. Si chiar daca ne place sau nu, China va fi obligata sa continue sa cumpere din datoria americana.

Desi, la inceputul acestui an, premierul chinez Wen si-a exprimat ingrijorarea in privinta valorii datoriei americane, el stie ca daca Beijing-ul nu o va mai cumpara, valoarea acesteia va scadea mult mai drastic. China trebuie sa ajute Statele Unite pentru a se ajuta pe ea insasi. Pe de alta parte, desi China cauta alte valute ca tinta a investitiilor, se pare ca nici Euro si nici Yenul nu sunt in masura sa ofere o alternativa.

Mai mult decat atat, forta motrice a dezvoltarii Chinei este constituita de exporturi. Declinul drastic al cererii din partea SUA, Uniunii Europene si Japoniei, generat de criza financiara, a avut un impact imediat asupra comertului exterior al Chinei – acesta a scazut cu 29,5% in mai 2009, in comparatie cu aceeasi perioada a anului trecut. Multe intreprinderi profilate pe export au dat faliment si mai mult de 20 de milioane de lucratori au devenit someri.

Criza financiara a ridicat cateva intrebari in fata guvernului chinez: Cum sa stimuleze in mod real consumul intern? Cum sa creeze locuri de munca pentru lucratorii concediati? Cum sa mentina o dezvoltare durabila? Beijing-ul este supus la presiuni uriase pentru a mentine o rata de crestere de 8% din PIB-ul sau, deoarece un esec in acest sens ar crea uriase probleme sociale. Chiar daca dificultatile vor fi rezolvate pe termen scurt, problema dezvoltarii durabile pe termen lung va ramane o provocare pentru guvernul chinez.

China va trebui sa abordeze reforma politica si sociala lenta pentru a construi un sistem cuprinzator de asigurari sociale, care sa ofere cetatenilor chinezi o securitate sociala rezonabila. Consumul intern poate fi stimulat in mod real doar prin inlaturarea ingrijorarii cetatenilor chinezi in privinta invatamantului, asigurarilor medicale si pensiilor. Dar acest lucru nu se va intampla imediat.

In fine si cel mai important, China nu are nici ambitia si nici capacitatea de a incerca sa-si adjudece pozitia de lider pe care o ocupa Statele Unite. In comparatie cu SUA, care sunt o super-putere, China este doar o putere regionala. Costurile si riscurile sunt prea ridicate pentru ca Beijing-ul sa se angajeze in atat de multe probleme internationale precum SUA, de la Irak la Afganistan, de la Iran la Coreea de Nord.

Daca sunt bine gestionate, puterea hard si cea soft a Chinei vor creste si mai mult dupa incheierea crizei financiare – dar SUA vor fi, in continuare, de neegalat

Mai multa putere la nivel mondial inseamna mai multa responsabilitate. Iar China nu este inca pregatita sa-si asume o responsabilitate atat de mare in plan international. Propria sa dezvoltare economica si stabilitatea regionala constituie principala prioritate a Chinei. Ceea ce preocupa cel mai mult China este asigurarea pacii si stabilitatii regionale. In pofida ascensiunii sale, China nu este capabila sa joace rolul jucat de Statele Unite in cadrul relatiilor internationale.

De fapt, ordinea economica si politica creata de Statele Unite a generat un mediu favorabil pentru dezvoltarea Chinei. China s-a alaturat jocului practicat de SUA si a beneficiat extraordinar de mult de pe urma sistemului international mentinut de Statele Unite. Beneficiile Beijing-ului vor incuraja China sa accepte, in continuare, pozitia de lider a Washington-ului.

Daca sunt bine gestionate, puterea hard si cea soft a Chinei vor creste si mai mult dupa incheierea crizei financiare – dar SUA vor fi, in continuare, de neegalat. Beijing-ul trebuie sa faca Washingtonul sa inteleaga ca SUA si China nu se afla in competitie, ci sunt doua tari partenere – atat pentru propriile lor interese, cat si pentru cele ale intregii lumi.

Prof. Dr. Jing Men detine Catedra InBev-Baillet Latour de Relatii UE-China, la Colegiul Europei.

3. Criza financiara-un efect similar unui atac terrorist

In mare masura, la fel ca un atac terorist, criza financiara detine potentialul de a destabiliza state

François Melese sustine ca impactul crizei financiare asupra securitatii nu poate fi subestimat. Si analizeaza daca acesta isi are originea in sectorul privat sau in cel public.

Aniversarea a 60 de ani de la infiintarea NATO a fost umbrita de o statistica sumbra. Productia globala urmeaza sa se contracte pentru prima data in ultimii 60 de ani. Din perspectiva procentajelor, comertul mondial este de asteptat sa scada in continuare. Ceea ce a inceput ca un caz de gripa financiara in SUA a evoluat rapid intr-o epidemie globala. Implicatiile economice si de securitate pentru NATO si partenerii sau sunt uimitoare.

Alianta se confrunta cu doua provocari. In primul rand, cu o scadere a cheltuielilor pentru aparare. In al doilea rand, este vorba de desprinderea invatamintelor corecte din criza.

Directorul Informatiilor Nationale din SUA a declarat, recent, in fata Congresului, ca aceasta criza economica a inlocuit terorismul ca „principala preocupare in domeniul securitatii pe termen scurt”.

Directorul Informatiilor Nationale din SUA a declarat, recent, in fata Congresului, ca aceasta criza economica a inlocuit terorismul ca „principala preocupare in domeniul securitatii pe termen scurt”. Ceea ce el nu a mentionat, insa, este cat de mult seamana, in mod straniu, aceasta criza cu un atac terorist.

In vederea destabilizarii statelor, teroristii urmaresc, in mod consecvent, sa genereze, printr-un numar relativ restrans de victime sau prin distrugeri limitate de bunuri materiale, costuri economice si sociale semnificative. Prin amenintarea la adresa elementelor cheie de natura financiara si de infrastructura fizica (de exemplu, transport, energie, comunicatii etc.), teroristii forteaza guvernele si populatia sa intreprinda actiuni costisitoare. Consumatorii terifiati evita pietele, impiedicand cresterea economica normala si contribuind la somaj si instabilitatea politica.

Unii ar putea vedea ceva similar in colapsul pietei imobiliare din SUA. Disfunctionalitatea financiara rezultanta s-a extins rapid din Wall Street la Main Street. Inspaimantati de scaderea accentuata a preturilor caselor si de cresterea numarului de locuri de munca pierdute, multi consumatori au incetat sa mai cumpere. Intre timp, pietele financiare, supra-incarcate de active ipotecare si contracte (la termen) pentru acoperirea riscurilor care se depreciau rapid, au inceput sa functioneze defectuos. Intr-o incercare disperata de a salva bancile si companiile de asigurari aflate in dificultate, guvernul a intervenit cu ajutoare financiare masive. Scaderea accentuata a banilor cheltuiti de consumatorii bine informati despre moratoriile in privinta acordarii de imprumuturi a ingenuncheat chiar si cele mai solide companii, solicitand si mai multe ajutoare financiare.

Reuters

Toate drumurile duc la Wall Street?

Combinat cu efectul activelor toxice asupra institutiilor financiare globale, colapsul consumului si investitiilor din SUA s-a raspandit, curand, pe pietele internationale. Impactul asupra comertului international si finantelor globale s-a manifestat in toate tarile, fara exceptie.

Anterior, multe tari in tranzitie s-au folosit de costurile scazute ale imprumuturilor primite si de investitiile straine mari pentru a-si spori imprumuturile guvernamentale. Astazi, datoriile guvernamentale si deficitul balantei de schimburi sunt mult mai greu de re-finantat. Daca bancile straine intrerup brusc acordarea de noi imprumuturi sau refuza sa prelungeasca termenul scadent al unor imprumuturi semnificative, atunci falimentele si somajul pot creste foarte rapid si pe neasteptate.

Unele state membre si partenere se confrunta cu restructurarea datoriilor sau, chiar mai rau, cu imposibilitatea de a-si indeplini obligatiile financiare si colapsul valutei. Deoarece acest fapt presupune riscul unor tulburari politice, sursele pentru imprumuturi de ultim resort, precum IMF, Banca Mondiala si Banca Europeana Centrala, se implica pentru a evita haosul politic.

Energia si criza din punct de vedere al sigurantei mondiale



(Reuters)

Impactul crizei financiare asupra securitatii energetice poate fi cu mult mai mare decat cel care se manifesta doar prin modificarea pretului la petrol

Criza din lumea financiara ar putea deschide noi posibilitati de actiune in lumea energiei, sustin Dr. Heiko Borchert si Karina Forster. Aici, cei doi autori ai materialului analizeaza impactul asupra companiilor si tarilor din sectorul energiei si modul in care criza le-ar putea forta pe acestea sa se transforme.

La prima vedere, actuala criza se refera la esecuri financiare si economice. Dar miza este mult mai mare.

Rolul de lider in plan international al comunitatii trans-atlantice se bazeaza pe convingerea ca auto-reglarea sectorului privat ofera beneficii economice superioare. Actuala criza a subrezit aceasta premisa.

Actuala criza economica este, de asemenea, o criza politica, tradusa intr-o discontinuitate a conducerii la nivel global. Instabilitatea structurala va constitui principalul rezultat al acestei dispute aprinse pentru putere. Nicaieri nu este mai evident acest lucru decat in domeniul energiei!

Tarile bogate in resurse continua sa-si foloseasca mijloacele pentru a-si realiza propriile interese, a-si extinde zonele de influenta si a crea aliante cu parteneri care impartasesc acelasi mod de gandire.

Dependenta lumii de aprovizionarea cu energie continua sa creasca, facand din securitatea energetica o prioritate strategica. Se prea poate ca actuala criza economica a determinat scaderea preturilor si incetinirea cresterii economice. Dar aceasta situatie nu reprezinta decat o pauza.

Tarile bogate in resurse continua sa-si foloseasca mijloacele pentru a-si realiza propriile interese, a-si extinde zonele de influenta si a crea aliante cu parteneri care impartasesc acelasi mod de gandire. In mod similar, tarile de tranzit si importatoare incearca, de asemenea, sa-si sporeasca libertatea de actiune. Aceste forte sunt pe cale sa schimbe natura relatiilor internationale.

Reuters

Tarile bogate in resurse si criza financiara: un peisaj in schimbare?

Pana in prezent, din pacate, comunitatea trans-atlantica nu a gasit raspunsuri convingatoare pentru aceste provocari.

Consideram ca impactul crizei financiare asupra sectorului energiei va avea urmatoarele manifestari.

Impactul asupra furnizorilor de energie

Rusia, Iranul si Venezuela par toate lovite puternic de actuala criza. Unii observatori considera ca „nationalismul energetic” a fost temperat. Altii sustin ca indiferent de concesiile in privinta preturilor pe care aceste tari le-ar putea accepta, ele vor fi pe termen scurt si de natura tactica. In plus, unii analisti evidentiaza numarul crescand al muncitorilor someri emigranti, generat de reducerea investitiilor, in special in sectorul energiei. Acest fapt ar putea deveni o sursa de framantari sociale in Asia Centrala si in unele state din Golf.

O recenta analiza a Stratfor sugereaza ca strainii reprezinta 69% din populatia Kuweit-ului (care detine 14% din rezervele de petrol ale lumii). In contrast, in Arabia Saudita strainii reprezinta doar 25% din populatie. In plus, Agentia Monetara a Arabiei Saudite a investit cu mult mai multa precautie decat alte tari din Golf in fondul de stat, oferindu-i acestuia o mai mare securitate financiara.

Consecintele pentru companiile din domeniul energiei

Criza are consecinte combinate asupra companiilor din domeniul energiei. Pe de o parte, costurile de capital crescande fac investitiile mai dificile. Aceasta este o problema pentru industria energiei regenerabile, deoarece costurile investitiilor sunt mai ridicate decat in alte sectoare energetice. Costurile de capital mai ridicate reprezinta, de asemenea, o problema in cazul companiilor de transport si conducte, care au nevoie de o finantare pe termen lung pentru infrastructura, precum si in cazul companiilor de servicii pentru campurile petroliere. Pe de alta parte, tarile furnizoare de energie tind sa se deschida mai mult pentru companiile multinationale, deoarece au nevoie de parteneri care sa contribuie la costurile ridicate ale proiectelor din domeniul energiei. Acest fapt ar putea oferi noi oportunitati de cooperare.

Din motive de ordin strategic si de mediu, lumea trebuie sa-si reduca dependenta de combustibilii fosili. Dar investitiile mai scazute ar putea incetini dezvoltarea tehnologiilor pentru energia regenerabila

Lichiditatile creeaza mai multa libertate de actiune in plan politic

Unii producatori de energie au acumulat rezerve semnificative de valuta straina, care le ofera mai multa libertate de actiune in plan politic. Ca un gest care poate fi privit drept un semn al timpurilor in schimbare, secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, a dat asigurari Chinei, in februarie 2009, ca garantiile Trezoreriei SUA detinute de Beijing, in valoare de 760 miliarde de USD in ianuarie 2009, raman o investitie valoroasa. In plus, companiile din domeniul energiei detinatoare ale unor lichiditati foarte limitate par mai dispuse la compromis. Intr-o tranzactie incheiata in februarie 2009, China a reusit sa cumpere petrol brut de la Rosneft-ul rusesc la aproape o treime din pretul obisnuit al pietei.

Politica in domeniul schimbarilor climatice sub presiune

Daca actualul impuls pentru politicile in domeniul schimbarilor climatice va dura ramane o intrebare deschisa. Din motive de ordin strategic si de mediu, lumea trebuie sa-si reduca dependenta de combustibilii fosili. Dar investitiile mai scazute ar putea incetini dezvoltarea tehnologiilor pentru energia regenerabila. Costurile ridicate ale acestor investitii ar putea avea ca rezultat obiective mai putin ambitioase in privinta reducerii emisiilor de dioxid de carbon. Daca actualele obiective raman valabile, producatorii si-ar putea transfera productia care implica procese caracterizate de mari cantitati de dioxid de carbon in regiuni cu standarde mai scazute. Acest lucru ar putea imbunatati balanta dioxidului de carbon intr-o regiune in detrimentul alteia, declansand tensiuni diplomatice. In fine, subventiile pentru energiile regenerabile ar putea fi supuse la presiuni. Acestea au condus deja la dispute comerciale intre Statele Unite si Uniunea Europeana (UE).

Reuters

Criza financiara constituie o provocare pentru furnizorii de energie, companii si clienti

Rolul in crestere al statului

Rolul statului ar putea creste ca un rezultat direct al crizei financiare. Guvernele vor actiona ca finantatori ai investitiilor pentru infrastructura din domeniul energiei. Guvernele ar putea, de asemenea, sa-si faca din nou intrarea in sectorul energiei, ca jucatori activi, prin intermediul companiilor proprietate de stat sau ca detinatori de actiuni. In fine, companiile ar putea solicita guvernelor sa se implice in constructia de noi elemente de infrastructura in domeniul energiei, cum ar fi capacitatile de depozitare a dioxidului de carbon si conductele.

Schimbarea sistemelor de reglementare

Auto-reglementarea pare sa fi esuat in domeniul financiar. Acest fapt va avea consecinte majore pentru companiile multinationale din domeniul energiei, care prefera ca guvernele sa nu se implice. Sprijinul guvernelor va impune, probabil, conditionari. O intrebare majora este daca guvernele vor continua sa garanteze tratamentul preferential din punct de vedere al reglementarilor aplicat energiilor regenerabile.

In plus, Michael Levi, de la Consiliul pentru Relatii Externe, a aratat recent ca „deducerile din impozite au devenit brusc aproape inutile, deoarece companiile care duc o adevarata lupta descopera ca au un volum foarte mic sau nul de impozite de care pot fi scutite”. Acest fapt ar putea determina o reorientare, de la reglementarile bazate pe stimulente, la reglementari si cheltuieli guvernamentale de o natura mai apropiata de cea traditionala.

Ce este de facut?

Aceste variabile demonstreaza ca garantarea securitatii energetice a devenit mai dificila. In plus, evenimente recente au aratat ca securitatea energetica detine potentialul de a genera divergente intre statele membre UE si intre acestea si Statele Unite. Partenerii trans-atlantici trebuie sa faca totul pentru a evita o divizare in privinta aspectelor din domeniul energiei.

Actuala criza economica genereaza oportunitati de cooperare cu producatorii de energie

De fapt, actuala criza economica genereaza oportunitati de cooperare cu producatorii de energie. Cooperarea stiintifica si tehnologica cu producatorii de energie ar putea determina cresterea eficientei energiei si ar putea contribui la protejarea climei.

Este timpul pentru actiuni concrete

De prea mult timp membrii comunitatii trans-atlantice si-au proiectat preferintele in domeniul reglementarilor asupra altor tari. Un dialog strategic privind securitatea energetica trebuie sa implice mai activ Initiativa de Cooperare de la Istanbul, Consiliul de Cooperare al Golfului, Forumul International pentru Energie si Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol. Aceste institutii ar trebui sa stimuleze dialogul in privinta modului in care ar putea fi combinate prosperitatea economica, politica energetica, stabilitatea regionala si obiectivele in domeniul mediului.

In plus, exista nevoia de a avansa in dialogul direct cu diferitele companii nationale de petrol si gaze, care ar putea servi ca un varf de lance pentru imbunatatirea eficientei energetice in tarile producatoare de energie si realizarea de progrese in asigurarea securitatii si sigurantei elementelor de infrastructura din domeniul energiei.

Impreuna cu producatorii de energie si principalii consumatori de energie, am putea sa lansam un „Compact Global pentru Investitii Durabile in Infrastructura Energiei”

Aceasta initiativa ar trebui sa reuneasca companiile multinationale si de stat din domeniul energiei, bancile de investitii, institutiile financiare internationale, fondurile de stat pentru investitii si companiile specializate in tehnologii. Acest Compact ar trebui sa analizeze mix-ul de tehnologii din domeniul energiei cel mai potrivit pentru a raspunde planurilor regionale de dezvoltare economica si obiectivelor de mediu, a asigura ordinea de prioritati corespunzatoare a proiectelor de investitii in infrastructura si a stimula initiativele multinationale de cercetare si dezvoltare.

Securitatea si siguranta elementelor de infrastructura din domeniul energiei au o importanta esentiala pentru toti cei implicati in lantul global al furnizarii de energie

Doua aspecte sunt esentiale. In primul rand, dimensiunea externa a protectiei infrastructurii, de exemplu, dependenta de infrastructura din terte tari, care ar trebui sa beneficieze de mai multa atentie. Ar trebui desfasurata o analiza complexa a riscurilor si ar putea fi impartasite cele mai bune practici in privinta masurilor de securitate. In al doilea rand, securitatea maritima este vitala pentru siguranta transporturilor pe mare. Aceasta ofera oportunitati pentru noi actiuni comune in plan international in vederea asigurarii securitatii porturilor si a liniilor maritime de importanta strategica. Si acestea sunt domenii in care NATO poate avea un impact direct.

Dr. Heiko Borchert si Karina Forster, de la IPA Berlin, au scris anterior studii pentru Ministerul Apararii din Germania, Departamentul Afacerilor Externe din Elvetia si Comisia Europeana, axate, intr-o mare masura, pe problematica securitatii energetice.

Teroristii si criminalitatea organizata: doar afaceri?

Grupurile teroriste si cele ale criminalitatii organizate actioneaza impreuna zi de zi. In cazul marfurilor contrafacute, drogurilor, armelor si al criminalitatii cibernetice si financiare. Diferenta dintre aceste grupuri se estompeaza din ce in ce mai mult. Deseori, acestea intrebuinteaza aceleasi metode si cunostinte, folosesc acelasi personal si recurg la aceleasi activitati generatoare de bani. Revista NATO discuta cu un numar de experti cheie despre modul in care s-a produs si unde va conduce acest lucru.

Criminalitatea organizata si grupurile teroriste: camarazi sau cameleoni?

Revista NATO analizeaza modul in care grupurile teroriste si cele ale criminalitatii organizate actioneaza impreuna si cauta sa raspunda la intrebarea daca intre acestea exista, de fapt, vreo diferenta.

Pirateria, porturile si statele problema: frontierele criminalitatii organizate?

Porturile si marile joaca un rol cheie, in contextul in care criminalitatea organizata si grupurile teroriste trebuie sa-si transporte marfurile in intreaga lume. Prezentul material video analizeaza acest caz.

Vitrina criminalitatii organizate

O cronica foto prezinta domeniile comerciale in care se specializeaza criminalitatea organizata si unele grupuri teroriste: de la tigari, la carti de credit si de la infractiuni cibernetice, la piraterie.



Africa de Vest: punct central al traficului ilegal?

Amestecul potent al Africii de Vest, compus din actori ai criminalitatii organizate, grupuri islamice, pozitia sa cheie din punct de vedere al tranzitului si un numar impresionant de state fragile, este martorul dezvoltarii amenintarilor de securitate.

Noile campuri ucigase?

Gretchen Peters a petrecut peste un deceniu ca reporter care a acoperit Pakistanul si Afganistanul. Aici, ea sustine ca principala modalitate de a lupta impotriva talibanilor si a al Qaeda este aceea de a nu le mai permite acestora sa obtina bani din droguri.

Atat de aproape – si totusi atat de departe

Chiar si presedintele Statelor Unite a facut declaratii in privinta razboaielor drogurilor generatoare de probleme din Mexic. Dar, aici, Sam Quinones, care a petrecut un deceniu in Mexic, sustine ca problemele acestei tari au doar implicatii de securitate limitate pentru SUA – in acest moment.

Pe vremea cand jurnalistii Carl Bernstein si Bob Woodward investigau scandalul Watergate, sfatul primit din partea infamului lor informator „Deep Throat” a fost simplu: mergeti pe urma banilor.

Ei au facut-o si ceea ce au descoperit i-a condus la sursa scandalului. Astazi, este in aceeasi masura util sa se procedeze la fel in cazul grupurilor criminalitatii organizate si teroriste. Prin discutiile cu cei care „merg pe urma banilor” – inclusiv jurnalisti de investigatii – aceasta editie a Revistei NATO evidentiaza faptul ca grupurile criminalitatii organizate si cele teroriste se suprapun deseori, in privinta oamenilor, scopurilor, abilitatilor si a activitatilor.

Asa ca, referirea la doua grupuri distincte s-ar putea sa nu mai fie una exacta. Chiar atunci cand exista o diferenta clara, este posibil ca un grup sa inceapa ca un grup terorist si sa evolueze apoi intr-unul al criminalitatii organizate.

Acest lucru constituie o provocare ingrijoratoare si anume aceea de a ne asigura ca lupta impotriva acestor grupuri va beneficia de un sprijin la fel de mare precum este cel de care se bucura activitatile lor. In esenta, criminalitatea este o problema care tine in mare masura de politie, in timp ce terorismul reprezinta o problema mai complexa de securitate. A permite sa se faca fie si cea mai mica deosebire intre acestea ar insemna pur si simplu sa oferim un ajutor delicventilor.

In final, toate activitatile infractionale au ca numitor comun banii. Fie ca o finalitate, fie ca un mijloc pentru atingerea unei finalitati.

Si acest domeniu ar putea foarte bine sa demonstreze ca vechea zicala potrivit careia „iubirea pentru bani sta la radacina tuturor relelor” este adevarata.

5. Influentele externe asupra nato

Cum afecteaza, deci, toate acestea NATO?

Prima provocare careia NATO trebuie sa-i faca fata este o iminenta scadere a cheltuielilor pentru aparare. Programele din domeniul apararii aflate pe o pozitie de asteptare constituie principalele tinte sale oficialilor disperati sa gestioneze deficitele bugetare, care cresc foarte rapid. A doua provocare este de a desprinde invatamintele corespunzatoare din criza si de a rezista in fata protectionismul.

In cazul cheltuielilor pentru aparare, multe tari se confrunta cu reduceri serioase pentru a contrabalansa datorii majore acumulate in lupta impotriva falimentelor si somajului. Multe tari membre NATO si partenere isi vor vedea, fara indoiala, cheltuielile lor militare, deja modeste, supuse unor constrangeri. Detinerea unor forte militare proprii va deveni un lux nepermis, iar securitatea colectiva ar trebui sa inceapa sa para din ce in ce mai atractiva.

Articolul 3 al Tratatului Nord-Atlantic (Washington 1949) prevede ca „partile… isi vor mentine si dezvolta capacitatea lor individuala si colectiva de a rezista impotriva unui atac armat”. Criza economica actuala se reflecta, probabil, mai mult in capacitatea „colectiva” decat in cea „individuala”.

Partea cea buna este ca NATO se afla in centrul unei retele de parteneriate vaste si in curs de extindere, care cuprinde acum 28 de membri. Prin coordonarea strategica a contributiilor colective, NATO poate actiona ca un multiplicator de forte, oferind fiecarui stat membru un pachet de aparare complet, in schimbul contributiilor aduse de acestea.

Sectiunea 8 a Conceptului Strategic al Aliantei (Consiliul Nord Atlantic, Washington 1999) prevede ca „angajamentul comun si cooperarea mutuala… ofera siguranta ca niciunul dintre aliati nu va fi obligat sa se bazeze exclusiv pe… efortul national cand se confrunta cu provocari de securitate fundamentale. Alianta le permite acestora sa-si realizeze obiectivele nationale de securitate esentiale, prin intermediul unui efort colectiv”.

Un risc serios in cazul scaderii cheltuielilor pentru aparare este acela ca SUA se vor gasi in pozitia de a-si asuma si mai multe responsabilitati, exact in momentul cand bugetul lor pentru aparare este, de asemenea, foarte solicitat. Avand in vedere ca bancile Statelor Unite si sistemul financiar din SUA sunt slabite, precum si faptul ca rolul dolarului ca valuta globala este pus sub semnul intrebarii, cel mai mare debitor al lumii s-ar putea afla imposibilitatea de a mai continua sa subventioneze securitatea globala.

Oricum, economiile la nivelul eforturilor multinationale in domeniul securitatii pot rezulta dintr-o cautare agresiva pentru identificarea modalitatilor de eficientizare a folosirii resurselor colective. O sursa vitala este promovarea integrarii trans-frontaliere a industriilor de aparare – inclusiv in ceea ce priveste legaturile trans-atlantice – care urmeaza sa contribuie la repartizarea corespunzatoare a responsabilitatii financiare pentru dezvoltarea si productia noilor sisteme si activitatile legate de aparare.

Competitia intre echipele industriale trans-frontaliere si trans-atlantice poate sa faciliteze accesul la noi tehnologii si sa genereze produse inovative, care ofera beneficii mai ridicate ale investitiilor in domeniul apararii. Competitia stimuleaza inovatiile si ofera stimulente pentru adoptarea unor metode de eficientizare, care reduc costurile si perioada ciclurilor. Un beneficiu suplimentar al integrarii trans-frontaliere a industriilor de aparare va fi cel al unei coeziuni politico-militare sporite in cadrul NATO. Aceasta ar putea sa intareasca Alianta si sa sporeasca eficienta NATO, prin cresterea interoperabilitatii si a rentabilitatii in privinta modului in care sunt cheltuiti banii.

A doua provocare majora care ameninta Alianta este riscul ca tarile sa desprinda invataminte gresite din criza

A doua provocare majora care ameninta Alianta este riscul ca tarile sa desprinda invataminte gresite din criza. Asistam la un colaps fundamental al capitalismului si al globalizarii sau exista o explicatie mai practica?

In noua sa carte, un cunoscut economist, John Taylor, de la Universitatea Stanford, sustine a doua optiune. El ofera dovezi empirice convingatoare ca „actiunile si interventiile guvernului au cauzat, prelungit si inrautatit criza financiara”.

Este tentant sa dam vina pentru dificultatile economice pe Wall Street, bancherii lacomi si esecurile pietei. Unii trag concluzia ca este vorba de un esec al capitalismului si ca guvernele ar trebui sa le protejeze industriile si sa-si reanalizeze increderea in pietele globale pentru asigurarea cresterii si prosperitatii in viitor. Aceasta concluzie este gresita. Vinovatul nu este capitalismul.

De fapt, cred ca politicile monetare si imobiliare bine intentionate ale guvernului SUA reprezinta principala cauza a actualei crize. In mod evident, broker-ii fara scrupule din domeniul ipotecar, bancherii lacomi din sfera investitiilor, agentiile incompetente de rating, investitorii supra-optimisti, proprietarii miopi de imobile si inovatorii financiari ai unor instrumente financiare derivate complexe au jucat, fara exceptie, un rol in criza financiara. Dar ar fi o greseala sa-i acuzam ca au facut, in mare masura, exact lucrul pe care politicile guvernamentale fusesera concepute sa il incurajeze.

Cateva politici cheie din SUA vizand cresterea proprietatii asupra locuintelor au fost concepute sa combata o presupusa discriminare, incercand sa protejeze minoritatile si sa reduca disparitatile in privinta veniturilor. Din nefericire, asa cum a descoperit lumea, aceste politici bine intentionate au avut consecinte devastatoare nedorite.

Aceste politici au obligat institutiile financiare sa relaxeze standardele de asumare a responsabilitatii financiare pentru ipoteci. Astfel, unor indivizi cu venituri mici, credit deficitar si chiar rate de avans zero le-au fost oferite ipoteci cu risc crescut. Un raport guvernamental din 2002 saluta aceasta initiativa ca pe o „inovatie in domeniul ipotecar”. Curand, toata lumea a avut acces la aceste „inovatii” riscante.

Reuters

Extinderea ipotecilor cu risc crescut a condus la o schema speculativa ne-sustenabila

Doua corporatii sponsorizate de stat (GSE-uri), Fannie Mae si Freddie Mac, au jucat un rol crucial in privinta garantiilor guvernamentale pentru ipotecile cu risc crescut. In anii ’90 ai secolului trecut, Departamentul pentru Locuinte si Dezvoltare Urbana (HUD) al guvernului SUA le-a dat indicatii in vederea cresterii semnificative a finantarii ipotecilor pentru saraci. Pentru a spori si mai mult acordarea de imprumuturi, acestea au fost incurajate de Congres sa se extinda si sa cumpere active ipotecare, inclusiv pe cele garantate de nesigurele ipoteci cu risc crescut. Extinderea Fannie Mae si Freddie Mac a finantat inmultirea extraordinara a ipotecilor cu risc crescut si a celor cu rate ajustabile. In momentul in care criza a lovit, cele doua companii detineau sau garantasera aproximativ jumatate din ipotecile pentru locuintele private din SUA.

Cresterea imprumuturilor pentru ipoteci a generat sporirea cererii pentru imobile, contribuind la schema financiara speculativa care a inceput in anii ’90 ai secolului trecut. In perioada 2000-2003, schema speculativa pentru locuinte a fost stimulata si mai mult de politica monetara de extindere a Rezervei Federale, care a condus la rate ale dobanzilor pe termen scurt de cca. 1%.

Preturile imobiliare au inghetat in cele din urma, in 2006, partial datorita unor rate mai ridicate ale dobanzilor. Potrivit legilor din SUA, proprietarii imobilelor cu o valoare reziduala dincolo de ipoteca mica sau nula pot denunta obligatiile lor financiare, daca pretul acestor imobile scade sub valoarea ipotecilor lor. Colapsul pretului imobilelor si declinul valorii politelor ipotecare au zdruncinat cu violenta sistemul financiar global si au condus la actuala criza financiara. In 2008, Fannie Mae and Freddie Mac s-au dovedit un experiment ratat si au fost nationalizate.

Sectiunea 25 a Conceptului Strategic al Aliantei (Consiliul Nord Atlantic, Washington D.C., 23-24 aprilie 1999) prevede ca „Alianta este hotarata sa adopte o abordare extinsa a securitatii, care recunoaste importanta… factorilor economici, alaturi de dimensiunea indispensabila a apararii”. Intrucat miscarile populiste impotriva pietelor ar putea slabi climatul de afaceri al unei tari si ar putea submina viitoarea crestere si securitatea acesteia, este de datoria NATO sa promoveze mesajul ca politicile guvernamentale au jucat un rol cel putin la fel de important precum cel al esecului pietelor in generarea acestei crize. Reglementarile laxe si tratarea superficiala a pietelor au jucat un rol, dar, mai important chiar, la fel au facut si reglementarile laxe si tratarea superficiala a politicilor guvernamentale. Vinovatul nu este globalizarea.

Prosperitatea rezultata din comert, fluxurile financiare si investitiile straine directe ofera o temelie solida pentru viitoarea crestere in cele mai multe dintre tarile membre NATO si partenere, in tigrii asiatici si, mai recent, in India, China, Brazilia si alte economii care se dezvolta rapid. Riscul este ca politicile populiste ar putea ingheta viitoarea crestere, daca nu se desprind invatamintele corecte din actuala criza.

Politicile economice si politicile nationale de securitate se intaresc reciproc. Dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, multi dintre cei mai importanti parteneri economici ai nostri au fost, de asemenea, cei mai apropiati aliati ai nostri. Amenintarile de securitate tind sa se reduca pe masura ce imperativul afacerilor internationale se extinde. Globalizarea prin comert si finante a creat o bunastare fara precedent si a oferit pentru sute de milioane de oameni din intreaga lume sansa sa scape de saracie.

Exista dovezi de netagaduit ca schimburile comerciale tind sa reduca numarul conflictelor. De fapt, cand atat criteriile de apreciere a libertatii economice (inclusiv comertul liber), cat si cele de apreciere a democratiei sunt incluse intr-un studiu statistic, politologul Erik Gatzke, de la Universitatea Columbia, considera ca „libertatea economica este de 50 de ori mai eficienta decat democratia in vederea reducerii conflictelor violente”. Este un lucru daunator pentru venituri sa-ti impusti proprii clienti si furnizori. Asa cum arata odata Montesquieu, „Pacea este efectul natural al comertului”.

Dr. François Melese este profesor de economie la Institutul pentru Managementul Resurselor de Aparare (DRMI), de la Scoala Postuniversitara Navala din Monterey, California, Statele Unite.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 558
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site