Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Romania si NATO

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE
Politica comerciala
Stabilirea relatiilor dintre NATO si Georgia
Politica Agricola Comunitara - Obiective
Politica Europeana de Vecinatate
Structurile NATO
ORDONANTELE GUVERNULUI
POLITICA AGRICOLA COMUNITARA
Copiii: factoria agravanti pentru situatia copiilor. Riscuri si vulnerabilitati. Grupuri de copii aflati in situatii critice. Obiective strategice pen
OPERATIILE MILITARE DE STABILITATE SI DE SPRIJIN AL PACII

Romania si NATO

1.Evolutia relatiilor in perioada 1949-1990

Sfarsitul celei de-a doua conflagratii mondiale a gasit Romania intr-o situatie deosebita: sub ocupatie sovietica obligata la mari despagubiri de razboi, supusa unei intense propagande comuniste si obligata sa adopte masuri antidemocratice.




Ramasa in sfera de influenta sovietica, cu masive concentrari de trupe sovietice, Romania va evolua in plan politic, economic si al relatiilor internationale intr-o directie antinationala, antidemocratica si de subordonare a intereselor sale marii vecine de la rasarit. in acest context se instaureaza guvernul “democratic”, au loc alegeri “libere”, se proclama republica, se nationalizeaza mijloacele de productie, se trece la cooperativizarea fortata a agriculturii, incepe prigoana impotriva celor ce au luptat pentru reintregirea neamului sau au vederi democrate, precum si a celor ce intretineau legaturi cu tarile ramase in cealalta tabara.

Inceputul “razboiului rece”, pericolul unei interventii occidentale impotriva “regimului democrat-popular” au creat la nivelul “organelor de partid si de stat si a securitatii statului” o adevarata psihoza cu privire la pericolul ce-l reprezinta pentru Romania mentinerea si dezvoltarea unor relatii politice si economice cu tarile Europei Occidentale si SUA.

Modul in care a fost primita Romania la masa tratativelor de pace de la Paris, crearea Aliantei Nord-Atlantice, influenta nefasta a Moscovei asupra Romaniei si unele politici economice neconstructive a unor tari vest-europene au dus tot mai mult la izolarea Romaniei de vechii ei parteneri politici si economici si in final a fost “obligata” sa participe la constituirea blocului militar de est prin Tratatul de la Varsovia.

Fara o economie proprie de aparare, dependenta aproape “total” de productia militara sovietica, Romania accepta sa se situeze sub umbrela protectoare a acestui tratat, sa adere la doctrina celui mai puternic partener si sa puna in aplicare masurile trasate de la Moscova.

Astfel, Romania va pune in aplicare multe din deciziile antinationale dictate de la Moscova: reorganizarea teritoriala, cu autonomizarea unor regiuni, desfiintarea unor unitati militare si genuri de arme, cum ar fi vanatorii de munte, unitatile de submarine, o parte din flota maritima ramasa neconfiscata de sovietici; construirea cu eforturi enorme materiale si financiare a liniilor fortificate din Dobrogea si Banat, reorganizarea structurilor militare, a institutiilor militare de invatamant si a modului de instruire, dupa model sovietic etc.

Cu toata propaganda sovietica, pentru a contracara o anumita atitudine de “dirijare” manifestata de URSS, Romania va incepe, la sfarsitul deceniului sase, sa-si manifeste o anumita independenta fata de URSS, cautand sa devina partener nu “supus”. in aceste conditii Romania a actionat pentru retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul national si pentru imbunatatirea relatiilor cu statele europene si de pe alte continente.

Promovand o politica militara cu o relativa independenta fata de aliatii din Tratatul Nord-Atlantic, Romania se va gasi aproape izolata de acestia in 1968, cand are loc criza Cehoslovaca, prin interventia militara de la Praga. Acest moment va marca o cotitura impotanta in politica Romaniei fata de aliati    si fata de Alianta Nord-Atlantica.

In acest sens Romania se retrage din structurile militare integrate ale Tratatului de la Varsovia, nu mai accepta aplicatii cu trupe pe teritoriul national, impune semnarea unor conventii intre state pentru tranzitarea unor trupe pe teritoriul romanesc, nu mai subordoneaza trupe comandamentelor integrate, reduce numarul de observatori etc.

Pentru edificarea unei aparari nationale moderne, in consens cu prevederile Cartei ONU care consacra dreptul la autoaparare, Romania a actionat pentru largirea cooperarii economice in domeniul militar cu state dezvoltate membre ale NATO, pentru constructia unei industrii nationale de aparare, in scopul asigurarii unei independente in domeniul inzestrarii cu tehnica si mijloace de lupta.

Consecventa ideii ca, apartenenta la Tratatul de la Varsovia nu limiteaza colaborarea ei militara la perimetrul acestui tratat, Romania a actionat pentru colaborare militara cu toate statele inclusiv cu “tarile capitaliste dezvoltate”, pentru coexistenta pasnica, pentru sporirea increderii si securitatii in Europa.

In perioada 1970-1989 s-au intensificat contactele cu armatele unor tari cu care Romania are legaturi traditionale cum ar fi: Franta, Italia, Marea Britanie, Grecia, Turcia, SUA, Olanda etc., prin schimburi de vizite ale unor delegatii militare, schimburi de informatii si de experienta, participarea la simpozioane si colocvii stiintifice, la manifestari cultural-artistice, vizite de nave, expozitii de tehnica militara, exercitii demonstrative, cursuri de scurta durata in diferite institutii de invatamant militar etc.

2.Pozitia Romaniei fata de NATO dupa 1989
2.1. NATO si Romania - prezentare generala

Incepand din 1990, aderarea Romaniei la NATO a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe romanesti, intrunind permanent adeziunea majoritatii populatiei tarii si sprijinul intregului spectru politic romanesc. Abordarea riguroasa a pregatirii pentru aderare a fost posibila gratie consensului national, a sustinerii robuste de catre populatia tarii. Pentru Romania, aderarea la NATO reprezinta o evolutie majora, care va influenta decisiv politica externa si interna a tarii. Apartenenta la NATO reprezinta garantia securitatii si stabilitatii externe, vitala pentru asigurarea dezvoltarii prospere a tarii; confirma locul statului roman in sanul familiei occidentale; asigura accesul la procesul de luare a deciziilor majore in planul securitatii europene si euro-atlantice; da ocazia demonstrarii capacitatii de a face fata solicitarilor implicate de statutul de membru si de a contribui la promovarea obiectivelor Aliantei.

In anul 1991 au fost realizate primele demersuri pentru aderarea la NATO. Cererea oficiala in acest sens dateaza din 18 septembrie 199 La acea data, o scrisoare a Presedintelui Romaniei era adresata Secretarului General al Aliantei Nord Atlantice. Un an mai tarziu, statul roman semna primul Document-Cadru al Parteneriatului pentru Pace, la data de 26 ianuarie 1994, desfasurand de atunci o activitate intensa si neintrerupta in cadrul sau. Ulterior Summit-ului de la Madrid, din luna iulie a anului 1997, cand decizia NATO era aceea de a nu invita Romania in primul val al extinderii, alaturi de Cehia, Polonia si Ungaria, eforturile romanesti in vederea integrarii in structurile de securitate euro-atlantice au fost intensificate si diversificate. Rezultatele pozitive inregistrate in plan economic si in planul stabilitatii sociale au facut posibila accelerarea cresterii nivelului de compatibilitate a institutiilor romanesti, a armatei romane si a procedurilor de lucru cu cele ale Aliantei. Consolidarea bugetului pentru reforma militara a fost insotita de o planificare riguroasa a obiectivelor si resurselor disponibile. Prin performantele obtinute in cadrul procesului de reformare a armatei, Romania a fost plasata in avangarda statelor candidate la aderare.

In prezent, Romania are cea mai mare contributie militara la NATO dintre cele sapte state care au fost invitate sa adere. Profesionalizarea fortelor armate a contribuit la realizarea unei interoperabilitati cu Alianta si cu partenerii din statele membre. Toate exigentele simultane au fost respectate datorita evolutiei economiei si a societatii romanesti. Pregatirea pentru aderarea la NATO a avut drept efect si redescoperirea de catre poporul roman a valorilor europene, a armoniei nationale si a impacarii cu trecutul.

Aderarea Romaniei la NATO este rezultatul unui proces de acumulari si transformari profunde ale societatii romanesti, rodul unor ani intregi de eforturi in directia realizarii de reforme multidimensionale: militare, economice, sociale. Reusita Romaniei reflecta meritele unui Pact de stabilitate sociala, demonstreaza forta consensului politic asupra marilor teme de politica externa de interes national, precum si meritele mentinerii acestor obiective strategice ale Romaniei in afara controverselor si disputei, a ciclurilor electorale si a politicii zilei.

Aderarea Romaniei la NATO inseamna:

*      stabilitate democratica (baza esentiala a unei dezvoltari economice durabile);

*      prestigiu si credibilitate pe plan international;

*      acces la decizii politice esentiale pentru securitate europeana si euro-atlantica;

*      garantii de securitate fara precedent in istoria Romaniei;

*      un mediu economic sanatos, eliberat de coruptie si birocratie;

*      un climat de stabilitate sociala si de securitate regionala;

*      perceperea Romaniei, de catre mediile politice si de afaceri din exterior, ca o tara previzibila si stabila;

*      costuri mai scazute decat in cazul in care Romania ar incerca sa-si asigure in mod individual securitatea;

*      participarea deplina in cadrul Aliantei internationale impotriva triadei: terorism, regimuri politice instabile, proliferarea armelor de distrugere in masa;

*      consolidarea noului profil strategic;

*      consolidarea statutului de furnizor de stabilitate si cooperare;

*      valorificarea meritelor nationale – vointa, ambitia, competenta si curajul - prin deschiderile in relatia cu vecinii, cu statele din Balcanii de Vest, cu noua vecinatate estica a Uniunii Europene si zona Orientului Mijlociu Extins;

*      caracterul activ al luptei impotriva terorismului, inclusiv prin realizarea unei contributii de substanta la stabilizarea si reconstructia Irakului si Afganistanului;

*      continuitatea angajarii ferme in consolidarea Parteneriatului pentru Pace, ca instrument de promovare a securitatii si stabilitatii in spatiul euro-atlantic;

*      continuarea politicii de sprijinire a unei relatii transatlantice puternice;

*      promovarea constanta a unei Aliante cu capabilitati militare sporite si cu un rol viguros intr-o Europa puternica la nivel global.

Aportul Romaniei:

*      importanta strategica a Romaniei, data fiind situarea acesteia, in spatiul dintre Marea Baltica si Marea Neagra, pe cel de al doilea loc in ceea ce priveste dimensiunea, precum si potentialul demografic si economic;

*      vecinatatea cu Marea Neagra;

*      situarea intr-un spatiu care permite intarirea flancului sudic al NATO;

*      Romania este factor de stabilitate pe termen lung intr-un areal geografic cu potential conflictual ridicat;

*      capacitatea de a pune la dispozitia NATO toate categoriile de forte armate;

*      participarea activa la derularea programului Parteneriatului pentru Pace, precum si la alte misiuni internationale similare;



*      operationalizarea unor forte militare multinationale, precum: CENCOOP, SHIRBRIG, BLACK SEA FOR, Batalionul romano-ungar, Forta multinationala de Pace etc.;

*      rezerve naturale semnificative;

*      forta de munca calificata si ieftina.

Rolul Romaniei in NATO

Prin decizia de invitare a Romaniei in vederea lansarii convorbirilor de aderare la NATO, aliatii au confirmat importanta Romaniei ca veriga indispensabila dintre flancul nordic si cel sudic al Aliantei. Ca membru NATO, Romania va avea potentialul si capacitatea de a participa activ la Alianta, atat in operatiunile si misiunile Aliantei, cat si in planul initiativelor si evolutiilor conceptuale Rolul politic al Romaniei in cadrul NATO va putea fi definit de urmatoarele coordonate:

Aliat direct interesat de mentinerea si sporirea relevantei NATO. Romania face parte dintre statele care depun eforturi pentru consolidarea rolului NATO ca principala Alianta de aparare colectiva si securitate activa in plan global. Romania va participa activ la procesul de adaptare a strategiilor si structurilor aliate, in scopul cresterii capacitatii acesteia de a raspunde noilor provocari de securitate.

Promotor al consolidarii relatiei trans-atlantice. Romania considera ca este important ca SUA sa fie implicata in afacerile europene, in principal in domeniul securitatii . Romania este interesata de o relatie transatlantica puternica si durabila, care sa consolideze coeziunea interna in cadrul Aliantei pornind de la comunitatea obiectivelor de o parte si alta a Atlanticului.

Catalizator al consensului in cadrul Aliantei. Romania a demonstrat, in special prin exercitarea in 2001 a Presedintiei in exercitiu a OSCE, ca are capacitatea de a-si asuma in plan politic un rol de mediator si de facilitator al consensului. Intr-o Alianta extinsa, cu 26 de membri, Romania va sprijini formarea consensului necesar in procesul de luare a deciziilor.

Generator de idei si initiative. Romania nu este interesata doar sa adere cat mai curand la NATO, ci si sa fie un stat membru respectat, care, inca de la inceput, sa contribuie conceptual si concret la consolidarea noului rol al Aliantei definit la Praga. Ca si alte state invitate, Romania se alatura NATO cu propria experienta de transformare profunda, care va fi pusa in slujba Aliantei, in sprijinul promovarii obiectivelor acesteia in spatiul euro-atlantic si dincolo de acesta.

Contributor cu expertiza in probleme regionale. Romania doreste sa continue rolul de factor de stabilitate si cooperare in Europa de Sud-Est pentru sustinerea procesului de integrare europeana si euro-atlantica a statelor din regiune. In acelasi timp, Romania va incuraja dezvoltarea relatiilor NATO cu statele din Caucaz si Asia Centrala, pornind de la bunele sale relatii de cooperare cu statele din aceste regiuni.

Un purtator de cuvant al intereselor statelor partenere. Romania are relatii traditionale si interese specifice fata de toate statele partenere NATO. In cadrul NATO, Romania va oferi expertiza si va sustine dezvoltarea cooperarii dintre Alianta si statele membre ale Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC) sau Dialogului Mediteranean.

Sustinator activ al pregatirilor de aderare ale statelor candidate la NATO. Romania va impartasi din experienta sa statelor din regiune angajate in procesul de aderare la NATO si va sustine, in continuare, politica „usilor deschise” a Aliantei.

Din punct de vedere militar, contributia Romaniei la Alianta va avea ca principala coordonata, participarea la misiuni si operatiuni militare cu trupe combatante sau de mentinere a pacii. Prezenta militara a Romaniei in Balcani, precum si in Afganistan si Irak dovedesc capacitatea Romaniei de a contribui efectiv si eficient la operatiuni militare. Totodata, aceste participari consolideaza credibilitatea si prestigiul tarii noastre in cadrul NATO. Pe fondul continuarii reformelor militare, Romania va putea pune la dispozitia Aliantei, pentru apararea colectiva, forte si mijloace moderne si flexibile, mentinute la un nivel inalt de pregatire, inter-operabile cu fortele si structurile NATO, capabile sa se auto-sustina logistic si desfasurabile prin forte proprii in operatii de lupta. Ca parte a reformelor asumate in procesul convorbirilor de aderare, pana la finele anului 2003 va fi re-evaluata structura de forte a armatei romane si vor fi stabilite optiuni de redimensionare a Fortei Obiectiv 2007, astfel incat sa fie imbunatatite capacitatile fortelor puse la dispozitia Aliantei. Romania s-a angajat sa aloce, pana in 2006, 2,38% din PIB pentru aparare. Aceste fonduri vor avea rolul de a sustine, in mod special Alianta Nord-Atlantica.

Drumul catre integrarea in NATO

1 Summit-ul NATO de la Praga (21-22 noiembrie 2002) - pe baza evaluarii progreselor inregistrate de statele candidate, sefii de state si de guverne ai tarilor membre ale NATO au decis invitarea Romaniei, alaturi de alte sase state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia –, sa inceapa convorbirile de aderare la Alianta Nord-Atlantica.

Acesta a reprezentat inceputul procesului de aderare, la sfarsitul caruia cele sapte state invitate vor deveni formal si oficial membre ale Aliantei. Finalizarea intregului proces a fost estimata la acea data ca fiind realizabila pana in luna mai a anului 2004.

Decizia de invitare a Romaniei in vederea lansarii negocierilor de aderare la NATO a fost un eveniment de importanta majora pentru tara noastra. Practic, Romania a intrat intr-o noua etapa a istoriei sale. Momentul Praga a reprezentat etapa decisiva pentru ca Romania sa devina membru al NATO. Eforturi importante au fost dedicate negocierilor de aderare si pregatirii procesului de ratificare a aderarii. Pe plan intern, a urmat o perioada de transformari majore, in vederea atingerii, in toate privintele, a standardelor NATO. Prin aderarea la NATO, Romania se alatura unei familii din care, cel putin spiritual si cultural, a facut intotdeauna parte. Interesele vitale de securitate si aparare a tarii vor fi garantate de alte state. In acelasi timp, Romania va contribui ea insasi la garantarea securitatii si apararii altor state.

2. Pasii aderarii

Pasul 1. Discutii privind aderarea. Dec.2002-Mar.2003

Șefii de stat si de guvern ai tarilor membre NATO au invitat, la nivel formal, urmatoarele state: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia – pentru discutiile privind aderarea la NATO. Decizia a fost anuntata cu ocazia sesiunii de deschidere a Summit-ului de doua zile al Presedintilor si Premierilor statelor membre “Aceasta a reprezentat o decizie extrem de semnificativa, pentru NATO, pentru cele sapte state pe care tocmai le-am invitat sa porneasca discutiile privind aderarea si pentru Comunitatea Euro-Atlantica”, a declarat Secretarul General NATO la acea vreme, Lordul Robertson, in momentul anuntarii deciziei. La acea data, se estima ca tarile invitate vor adera la Alianta in perioada mai-iunie 2004. “Invitatii de astazi nu vor fi si ultimii. Prin intermediul procesului corespunzator Planului de Pregatire pentru Aderare – Membership Action Plan (MAP) – vom continua sa va sprijinim in procesul de reforme pe care il derulati si ramanem decisi sa sprijinim integrarea deplina a statelor dumneavoastra in familia euro-atlantica de natiuni”, a declarat Secretarul General intr-un mesaj catre tarile aspirante care nu au fost invitate sa inceapa discutiile pentru aderare.

Prima runda de convorbiri de aderare a Romaniei la NATO, care s-a desfasurat la 13 decembrie 2002, la Bruxelles, a avut ca tema asumarea, de catre Romania, a obligatiilor de natura politica si militara pe care le implica statutul de membru al Aliantei. Cea de-a doua runda a convorbirilor de aderare a Romaniei la NATO, care a avut loc la Bruxelles, la 9 ianuarie 2003, a avut ca tema asumarea, de catre Romania, a obligatiilor privind resursele, securitatea informatiilor si obligatiile juridice rezultate din calitatea de membru NATO. Suplimentar, Romania, similar celorlalte state invitate, a elaborat un calendar pentru finalizarea reformelor necesare facilitarii integrarii in Alianta, document discutat cu statele aliate si aprobat de catre Guvern si Presedintele Romaniei. Calendarul a fost anexat la scrisoarea privind confirmarea interesului, vointei si capacitatii Romaniei de a-si asuma obligatiile ce decurg din statutul de membru al Aliantei, pe care ministrul Afacerilor externe a transmis-o Secretarului General al NATO, inaintea ceremoniei de semnare a Protocoalelor de aderare, din 26 martie 200

Pasul 2. Invitatii trimit scrisorile de intentie catre NATO.

Ian.2003-Mar.2003
Ministrii de externe ai statelor invitate au trimis catre NATO scrisorile de intentie, confirmand interesul, vointa si capacitatea acestora de a se alatura Aliantei. Impreuna cu scrisorile, acestia au mai declarat oficial si programele de reforme (cu datele scadente aferente).

Pasul Protocoalele de aderare sunt semnate. Martie2003

Ambasadorii statelor membre NATO au semnat Protocoalele de Aderare la NATO pentru Romania si celelalte sase state invitate sa adere, in cadrul unei ceremonii desfasurate la Bruxelles la 26 martie 200 Dupa semnarea Protocoalelor, pentru acomodarea cu modul de lucru al NATO, statele invitate au fost implicate treptat in activitatile Aliantei, prin participarea, ca observatori, la lucrarile majoritatii structurilor aliate.

Pasul 4 Protocoalele de aderare sunt raficate de catre statele membre NATO 2003-2004

Etapa parlamentara a procesului de ratificare s-a incheiat in toate cele 19 state aliate, o data cu votarea, de catre Senatul Frantei, la 5 februarie 2004, a Protocoalelor de Aderare la NATO ale celor sapte state invitate la Summit-ul NATO de la Praga. Votul Senatului francez a incheiat un proces politic important, prin care Parlamentele aliate au aprobat decizia politica pe care sefii de stat si de guvern ai statelor NATO au luat-o la Summit-ul de la Praga.

In perioada urmatoare se va incheia procesul de depunere, de catre toate statele aliate, a instrumentelor de ratificare, la depozitarul Tratatului Atlanticului de Nord, SUA. In paralel, Romania va derula procedurile interne de aderare la Tratat.

Conform Constitutiei in forma sa revizuita, legea de aderare a Romaniei la Tratatul Nord-Atlantic a fost discutata si adoptata intr-o sedinta comuna a Camerelor Parlamentului. Dupa adoptare, legea este trimisa spre promulgare Presedintelui Romaniei si publicata in Monitorul Oficial. Procesul de aderare a Romaniei se incheie cu depunerea instrumentului de aderare la depozitarul Tratatului Atlanticului de Nord, moment in care Romania devine membru cu drepturi depline al NATO.

La 26 februarie 2004 a avut loc sedinta solemna a Camerei Deputatilor si Senatului Romaniei, in cursul careia s-a adoptat, cu unanimitate de voturi, legea de aderare a Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord. Votul din Camerele reunite ale Parlamentului consfinteste vointa unanima a cetatenilor Romaniei de a apartine deopotriva, celei mai sigure structuri de securitate actuale, precum si comunitatii de valori si interese democratice pe care aceasta o reprezinta. La sedinta solemna au participat Presedintele Romaniei Ion Iliescu si Primul-ministru Adrian Nastase, care au rostit alocutiuni. Au fost de asemenea prezenti ministrul Afacerilor Externe Mircea Geoana, ministrii care sunt si parlamentari, sefii misiunilor diplomatice acreditate in Romania. Presa a avut acces la lucrari pe tot parcursul acestora. Procedura de aderare la NATO a prevazut, in continuare, promulgarea legii de aderare de catre Presedintele Romaniei (1 martie 2004), publicarea ei in Monitorul Oficial (3 martie 2004) si depunerea instrumentului de aderare la depozitarul Tratatului Atlanticului de Nord (Guvernul SUA), moment din care Romania devine membru cu drepturi depline al Aliantei.



Pasul 5 Statele invitate devin membre NATO mai-iunie2004

Dupa ce urmeaza procedurile nationale (discutii in Parlament, votare in Parlament, etc.), tarile invitate vor depune instrumentele de aderare la Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii) si vor deveni, formal, parti ale Tratatului Atlanticului de Nord si, implicit, membre depline ale NATO. Intregul proces se va finaliza astfel incat toate cele sapte state invitate sa se alature Aliantei cel mai tarziu cu ocazia Summit-ului NATO de la Istanbul, din iunie 2004.

Ce inseamna acquis-ul NATO si cum il va prelua Romania?

La intrarea in vigoare a Protocolului de Aderare, Secretarul General al NATO comunica guvernului viitorului stat membru invitatia de aderare la Tratatul de la Washington. Statul invitat devine membru NATO la data depunerii instrumentului de aderare la Tratatul de la Washington. Ulterior aderarii la Tratatul de la Washington, noile state membre vor fi invitate sa adere la celelalte acorduri incheiate la nivelul NATO. Aceste acorduri sunt grupate in trei categorii principale:

1. acorduri de reglementare a statutului care cuprind:

-Acordul dintre statele membre ale Tratatului Atlanticului de Nord in ceea ce priveste statutul fortelor lor militare, semnat la Londra, in 1951 (NATO-SOFA);

-Protocolul privind statutul Statului Major militar international, elaborat ca urmare a Tratatului Atlanticului de Nord (Protocolul de la Paris), semnat la Paris, in 1952;

-Acordul privind statutul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, reprezentantii nationali si ai Secretariatul International, semnat la Ottawa, in 1951; - Acordul privind statutul misiunilor si reprezentantilor statelor terte la NATO, semnat la Bruxelles, in 1994.

2. acorduri tehnice de securitate in domeniul protectiei informatiilor, care cuprind:

- Acordul dintre statele membre NATO pentru securitatea informatiilor, semnat la Bruxelles, in 1997;

-Acordul pentru pastrarea reciproca a secretului inventiilor care privesc sfera militara si pentru care s-au solicitat brevete, semnat la Paris, in 1960;

- Acordul NATO pentru comunicarea informatiilor tehnice legate de domeniul apararii , semnat la Bruxelles in 1970.

acorduri ATOMAL, relevante pentru aliatii cu capacitati din domeniul atomic si nuclear, care cuprind:

- Acordul de cooperare in domeniul informatiilor atomice;

- Masurile administrative in vederea punerii in aplicare a Acordului de cooperare in domeniul informatiilor atomice.

Toate aceste acorduri, la care se adauga diversele proceduri si practici utilizate in cooperarea dintre statele membre NATO, formeaza acquis-ul NATO, care trebuie preluat in intregime de viitorii membri.

Secretariatul International al Aliantei nu va influenta modalitatile in care viitorii membri preiau in dreptul intern acquis-ul NATO.Important este rezultatul final al acestui proces, constand in capacitatea noilor membri de a asigura conditiile legislative/juridice necesare indepliniri corespunzatoare a obligatiilor ce decurg din calitatea de membru NATO.

Implicatii ale extinderii NATO

Aderarea la NATO a Romaniei implica numeroase dimensiuni pentru tara noastra. Trebuie sa subliniem faptul ca aceasta inseamna mai mult decat apartenenta intr-un sistem defensiv care a dovedit cu numeroase prilejuri taria valorilor, institutiilor si obiectivelor sale. Integrarea in Alianta Nord-Atlantica confirma noul statut international al Romaniei, ca natiune responsabila si constienta de angajamentele asumate. Prin includerea celor sapte noi membri - Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia - 40 % din componenta Aliantei va fi reprezentata de state foste comuniste. Acest fapt sugereaza relevanta sporita a contributiei pe care aceste state o pot aduce la securitatea si stabilitatea Aliantei, precum si preocuparea noilor membri de a actiona in sensul sporirii solidaritatii si cooperarii internationale. Intrucat trebuie remarcat faptul ca, prin includerea a sapte state est si sud-est europene, pilonul european al Aliantei Nord-Atlantice se va consolida in mod substantial.

In plus, celebrul articol 5 al Tratatului de la Washington, care constituie in esenta nucleul sistemului de securitate colectiva a Aliantei, pare sa-i fi inspirat deja pe liderii europeni, in sensul elaborarii unei clauze de aparare reciproca. Aceasta prevede ca, in eventualitatea unui atac terorist asupra unei tari europene, celelalte state se vor mobiliza in sprijinul acesteia. in ceea ce priveste viitoarele candidate la aderarea la Alianta, este demn de mentionat faptul ca alte state din Europa de Sud-Est, precum Macedonia si Ucraina, si-au exprimat deja intentia de a se alatura NATO, ceea ce va contribui la consolidarea componentei regionale.

Consecventa principiului ca cele mai bune mijloace de realizare a politicii de securitate sunt mijloacele nonviolente: politico-diplomatice, economice, de protectie sociala, actiunile social-culturale, de siguranta nationala si ordine publica si, numai in caz de stricta necesitate, apararea armata, Romania actioneaza in cadrul efortului european de securitate, pentru extinderea relatiilor cu vecinii si cu toate tarile dezvoltate ale Europei, o importanta deosebita acordand-o cooperarii regionale.

Preocupata de aderarea la NATO, odata cu lansarea invitatiei in cadrul reuniunii Consiliului Nord-Atlantic din Bruxelles, din 10-11 ianuarie 1994, de a participa in cadrul programului Parteneriatului pentru Pace, Romania a actionat cu prioritate pentru definitivarea conceptiei integrate privind securitatea nationala si a doctrinei militare de aparare a Romaniei, asigurarea cadrului legislativ pentru a se asigura participarea la Parteneriatul pentru Pace si aderarea la NATO, adoptarea legislatiei referitoare la apararea nationala, inlesnirea transparentei in planificarea apararii nationale si, proceselor de elaborare a bugetelor, asigurarea controlului civil asupra fortelor armate, cresterea capacitatii de participare la operatiuni sub egida ONU sau OSCE, dezvoltarea de relatii militare de cooperare cu NATO, in scopul planificarii comune, a antrenarii si exercitiilor in vederea sporirii capacitatii de a desfasura misiuni in domeniul mentinerii pacii , cercetare si salvare, umanitare si altele in functie de acordurile ce se vor intocmi ulterior, structurarea unor unitati incat sa fie capabile sa participe alaturi de membii Aliantei, selectionarea si numirea responsabilitatilor privind reprezentarea Romaniei pe langa NATO si in Celula de Coordonare a Parteneriatului din Mons si asigurarea resurselor bugetare pentru desfasurarea activitatilor prevazute in Programul individual de participare la Parteneriat.

Activitatile si programele PfP, ce ofera virtualilor noi membri ai NATO cadrul stabilirii modelelor de cooperare politica si militara cu Alianta si faciliteaza tranzitia catre statutul de membru al participantilor la Parteneriat alaturi de membrii NATO au stat in atentia statului roman pentru o actiune concentrata a tuturor fortelor in vederea indeplinirii criteriilor de aderare si de asigurare a interoperabilitatii structurilor militare nationale cu cele ale Aliantei.

In zona in care se afla, Romania a fost si este un factor de echilibru, de stabilitate. Ea se afla in relatii foarte bune cu Grecia, Moldova, Turcia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina si Iugoslavia, participa activ la grupul economic al Marii Negre si a mediat numeroase tensionari a relatiilor din zona, pentru gasirea unor solutii politice. Ea nu a alimentat si nu a stimulat niciodata situatiile tensionate sau conflictuale.

Impreuna cu Turcia, sau complementar, Romania poate exercita un control strategic eficient in aceasta zona, asigurand stabilitatea unui spatiu aflat la interferenta crestinism-islamism, un tampon intre marii consumatori de materii prime si sursele acestora, la interferenta zonelor de interes ale NATO si Rusiei.

Intre Est si Vest, Romania se situeaza pe unul din principalele culoare strategice, cel al Dunarii si este in zona de interes al culoarului strategic maritim. Celelalte argumente: geografic, demografic, militar, maritim etc. sunt la fel de importante.

Astfel, daca extinderea NATO este, de fapt, o extindere a stabilitatii, a descurajarii crizelor, a unei filozofii care s-a dovedit durabila si eficienta, includerea Romaniei in Alianta este nu numai posibila, ci si necesara, atat pentru Romania, cat si pentru Alianta.

O organizatie, de o asemenea valoare, cum este NATO, nu le poate neglija. Ministrul apararii nationale, Victor Babiuc, a prezentat la Centrul de Studii Strategice si Internationale din Washington printre alte argumente care sustineau necesitatea integrarii Romaniei in NATO, urmatoarele:

*      La baza noii constructii de securitate europeana stau procesul de readaptare a NATO si constituirea unui parteneriat NATO-RUSIA, la ambele Romania urmand sa aiba un rol important;

*      Largirea NATO, cu candidati pregatiti, apti sa furnizeze securitate si stabilitate, prin politica lor interna si externa si sa suporte costurile, intareste Alianta si asigura, in continuare, exercitarea pe o treapta superioara, a rolului pentru care aceasta a fost creata;

*      Romania poate asigura o consolidare a flancului sudic a Aliantei ca tara riverana Marii Negre, impreuna cu Turcia si SUA ar reprezenta o forta maritima importanta in aceasta zona extrem de complexa;

*      Romania este tara ce separa zona de risc a Balcanilor, estului Marii Mediterane si Orientului Apropiat de vestul Europei;

*      Romania este un stat stabil, producator de securitate avand efectiv posibilitati economice, demografice si militare pentru a-si asuma responsabilitati in acest sens;

*      Costurile aderarii pot fi suportate de Romania. Costurile neaderarii pot fi mult mai mari, atat pentru Romania, cat si pentru NATO.

O analiza comparativa arata ca, in prezent, latura sudica a Spatiului Euro-Atlantic este mult mai importanta decat celelalte.[4]

Pe dezvoltarea dimensiunii sudice a Aliantei, terorismul cunoaste cea mai ampla activitate organizatorica si operationala. Aici se individualizeaza cele mai mari pericole si tensiuni de pe mapamond. In imediatta vecinatate sunt numeroase focare de conflict: cele din Orientul Apropiat, din Asia, din Africa. O confruntare continua are loc intre israelieni si palestinieni, cu risc de transformare oricand intr-o inclestare de proportii. Afghanistanul ramane inca teatrul unor actiuni militare. Țari ale Africii sunt coplesite de crize economice si conflicte etnice. Spatiul mediretaneana, situat in coasta Orientului, este foarte permeabil pentru cei ce intretin sau desfasoara conflicte in regiune. Balcanii Occidentali sunt, de asemenea, o sursa continua de confruntari interetnice, de amenintari la adresa pacii regionale si continentale.[5]

5. Semnificatia Parteneriatului pentru Pace pentru Romania

Romania a fost primul stat care a semnat, la 26 ianuarie 1994, Documentul-Cadru al Parteneriatului pentru Pace (PfP), reconfirmand in acest fel hotararea intregii societati romanesti de a redeveni parte a comunitatii de valori europene si euro-atlantice, prin respectarea libertatilor individuale si a drepturilor omului si intarirea statului de drept. Pentru Romania, cei 10 ani de participare la PfP au reprezentat o perioada de pregatire si consolidare a candidaturii la structurile euro-atlantice, concentrata pe actiunile menite sa dezvolte interoperabilitatea fortelor militare romanesti cu cele ale NATO si sa consolideze rolul tarii noastre de factor de securitate pe plan regional.

Ca aport de stabilitate regionala, romanii vin la masa aliatilor cu rezultate tot mai incurajatoare in plan economic ale unei politici interne actuale coerente si eficiente, perfect sincronizate cu principiile dezvoltarii democratiilor lumii euro-atlantice, exprimand atasamentul hotarat fata de valorile economiei de piata, ale pluralismului politic si statutul de drept.[6]Romania este si va fi, si in viitor, un consumator redus de securitate.

6. Contributia Romaniei la PfP

Romania a acordat o importanta deosebita implicarii active in actiunile din cadrul PfP, aducand o contributie insemnata la operatiunile NATO desfasurate cu participarea partenerilor, asa cum au fost cele din Balcani.



Am participat la peste 3300 de activitati in cadrul Parteneriatului, intre care o multitudine de operatiuni si exercitii comune parteneri-aliati. Fortele armate romane au organizat si au luat parte la intreaga gama de exercitii NATO/PfP (terestre, aeriene, navale, logistice si de protectie civila), implicand personal si tehnica din toate categoriile de forte ale armatei, exersand cele trei operatiuni de baza ale PfP stabilite prin Documentul-Cadru: operatiuni in sprijinul pacii , operatiuni de cautare - salvare, operatiuni de ajutor umanitar.

Ca stat partener profund interesat in promovarea unor principii si concepte comune pentru fortele armate intre parteneri si aliati, Romania s-a angajat pe drumul reformei, flexibilitatii si adaptabilitatii fortelor sale armate, in concordanta cu principiile si doctrina fortelor aliate.

Prin contributia adusa in cadrul PfP, prin participarea la numeroase operatiuni si exercitii comune, am realizat cresterea gradului de interoperabilitate, apropiindu-ne tot mai mult de exigentele unei armate moderne, adaptata din punct de vedere al structurii, procesului decizional si al pregatirii cadrelor militare conform cerintelor unui mediu de securitate in schimbare.

Operatiunile NATO la care au participat statele aliate si partenere si la care tara noastra si-a adus o contributie insemnata au debutat cu operatiunea IFOR (International Force in Bosnia Hertegovina) in perioada 1996-1997. A fost trimis in zona de conflict un batalion de geniu care a ajutat la activitatile de deminare, refacerea drumurilor si podurilor, precum si constructia si restaurarea unor cladiri. Romania a continuat sa participe la operatiunea din Bosnia- Hertegovina si dupa transformare IFOR in SFOR (Stabilisation Force) cu un batalion de geniu, detasament de politie si politie militara.

Avand in vedere proximitatea zonei ex-iugoslave si importanta stabilizarii acesteia pentru dezvoltarea si prosperitatea sud-estului Europei, ne-am afirmat in cadrul Parteneriatului si prin participarea, incepand cu anul 2000, la operatiunea KFOR (Kosovo Force), unde am trimis o companie de infanterie si un pluton de politie.

Odata cu diversificarea si cresterea riscurilor de securitate, accentuata dupa atacurile teroriste din septembrie 2001 asupra Statelor Unite, Romania a participat la operatiunea ISAF din Afganistan (preluata in august 2003 sub comanda si control NATO).

Contributia efectiva a Romaniei a constat, printre altele, intr-un pluton de politie militara si facilitati de transport strategic aerian. Trupele romanesti au participat la misiuni de patrulare si control al traficului, protectia demnitarilor, facilitatilor civile si cladirilor, controale anti-teroriste si de investigare. Romania si-a asigurat transportul trupelor prin mijloace proprii pentru aceasta operatiune.

Contributia cu trupe in teatrele de operatiuni din Balcani si, ulterior, in regiuni mai indepartate de spatiul euro-atlantic, dar cu un potential ridicat de destabilizare a securitatii internationale, a demonstrat receptivitatea si atitudinea pro-activa a Romaniei la eforturile comunitatii internationale vizand combaterea terorismului si a armelor de distrugere in masa. Ne-am implicat in actiunea internationala impotriva terorismului participand la prima operatiune out-of-area a NATO (ISAF in Afganistan).

4.Noile perspective ale securitatii Romaniei in preajma mileniului III

Pentru o analiza pertinenta a perspectivelor securitatii Romaniei in preajma mileniului III e necesara o vizualizare de ansamblu a tuturor fenomenelor ce caracterizeaza comunitatea internationala dupa incheierea “razboiului rece”, fenomen cu consecinte dintre cele mai diverse ce au fost suportate si inca le mai suporta statele europene.

Caracterul competitional, necontrolat si conflictual al “asigurarii securitatii ” a dus la departajarea statelor din spatiul euroatlantic din punctul de vedere al garantarii securitatii si libertatii de miscare in relatiile internationale, in functie de fortele militare de care dispun.

Teoria “realismului politic” care avea in vedere ca forta este mijlocul principal de realizare a obiectivelor politicii externe, a devenit in cea mai mare parte caduca.

Desi interesul national continua sa ramana primordial, promovarea acestuia se realizeaza, tot mai mult, prin modalitati mai elestice, permisive pentru cooperare, iar atunci cand interesele sunt inconciliabile, se prefera promovarea lor prin mijloacele razboiului economic, informational, sau mai rar, prin formele indirecte ale subversiunii si destabilizarii interne.

“Se pare ca oricine este de acord acum ca metodele comertului le inlocuiesc pe cele militare - capitalul disponibil in locul puterii de foc, inovatia civila in locul progresului tehnico-militar si patrunderea pe piete in locul garnizoanelor si bazelor”.[8]

Intr-o lume in care politica de forta este departe de a fi disparut, capacitatea defensiva a mijloacelor militare isi pastreaza intreaga sa valoare, dar plasarea fortei armate in pozitia de instrument de ultim recurs este stimulata tot mai mult in relatiile internationale. Limitarea posibilitatilor de folosire a fortei armate in relatiile internationale include controlul armamentelor (CA), masurile de intarire a increderii si securitatii (MIIS), Tratatul privind Fortele Nucleare Intermediare (FNI), Tratatele privind Fortele Armate Conventionale in Europa (CFE), prelungirea pe termen nelimitat a Tratatului asupra Neproliferarii Armelor Nucleare (TNP) etc. Efectul stabilizator al controlului armamentelor, reducerii efectivelor militare si masurile privind schimbul anual de informatii privind efectivele fortelor armate, sistemele majore de arme din inzestrarea lor, notificarea prealabila a unor activitati militare importante, schimbul de calendare anuale ce includ activitatile notificabile, restrictiile privind amploarea si frecventa activitatilor militare de anvergura, inspectiile de verificare si vizitele de evaluare a aplicarii masurilor convenite, contactele militare tot mai numeroase contribuie la sporirea securitatii in Europa. Asigurarea transparentei in domeniul structurilor militare, clarificarea unor situatii potential conflictuale si respectarea tuturor restrictiilor din domeniul militar contribuie substantial la imbunatatirea climatului international, la destindere si cooperare.

Politica de “consolidare a frontierelor” si “reglementare” a problemei nationalitatilor asigura o “buna vecinatate”, accentul actiunilor diplomatice putand viza, in acest caz, cooperarea regionala si transfrontaliera, accesul la pietile occidentale si libera circulatie a persoanelor, gestiunea si managementul crizelor, actiunile umanitare care se pot asigura prin actiuni militare cum ar fi: observarea, monitorizarea aplicarii sanctiunilor, negocierea si monitorizarea incetarii focului, monitorizarea zonelor demilitarizate sau a separarii fortelor, asistenta pentru demobilizarea fortelor, deminari, control de frontiera, protectia personalului ONU, mentinerea securitatii facilitatilor de transport si comunicatii necesare pentru furnizarea ajutorului umanitar, protectia convoaielor umanitare etc.

In antiteza cu destinderea in plan militar se poate aprecia ca in perspectiva imediata securitatea unor state central si est europene este amenintata de urmarile altor tipuri de conflicte. Dintre acestea, un loc de seama, in preocuparile specialistilor, il ocupa razboiul economic.

“Obiectul acestui razboi este, pentru fiecare natiune, sa creeze la ea acasa locuri de munca si venituri crescande in detrimentul vecinilor sai.    Razboiul economic a inlocuit razboiul rece. Cucerirea pietelor a inlocuit dintr-o data pe cea a teritoriilor. Nu mai conteaza tancurile si rachetele si din ce in ce mai putin ideologiile, ci cursa pentru piete exterioare si greutatea economica”.

In ceea ce priveste categoriile de actiuni care dau continut razboiului economic, specialistii apreciaza ca sunt constituite din restrictiile si obstacolele vamale, contigentarile aplicate importurilor, standardele impuse produselor acceptate pe piata, spionajul industrial, blocada economica, practicile financiare (deficite bugetare, politici inflationiste, fluctuatia taxelor de scont) etc.

Razboiul informational nu este un instrument distinct, cu sanse de a oferi efecte politice vizibile imediat, dar contribuie decisiv in formele de confruntare economica, politico-diplomatica, tehnologica, militara etc. Dintre formele sale cele mai importante pot fi enumerate spionajul politico-diplomatic si militar, razboiul imagologic si cultural.

In conditiile unor politici globale de mentinere a sferelor de influenta, de mentinere a unor standarde diferite pentru statele si diversele regiuni ale continentului, Romania este preocupata de asigurarea securitatii sale atat prin activitatea desfasurata in organismele de securitate mondiala (ONU) cat si regionala in cadrul OSCE, prin actiunile concentrice ce sa asigure integrarea in stucturile euroatlantice NATO, UEO, CE, precum si prin realizarea unor asigurari regionale de neagresiune si rezolvare a litigiilor prin mijloace pasnice, prevazute in tratatele cu vecinii.

In perspectiva aderarii la Alianta Nord-Atlantica Romania va cauta sa-si defineasca strategia pentru a asigura o “alta alternativa” in care sa fie asigurata securitatea, independenta si suveranitatea nationala, posibilitatea evolutiei Romaniei pe taram politic, economic, cultural si de alta natura in contextul international foarte complex si dinamic in acest prag de mileniu.

Incepand cu 29 martie 2004, Romania a capatat un statut international bine definit, care nu mai lasa loc de interpretari si aprecieri. Romania este in NATO. Aderarea Romaniei la Alianta Nord-Atlantica este si garantia faptului ca, directia tarii nu mai poate fi decat spre Occident.

Viteza de deplasare ramane in continuare o problema. Dar derapajele vor fi de acum controlate de America si NATO, asa cum se intampla, de exemplu, din 1952 incoace, cu Turcia sau Grecia. Adrian Nastase a spus la Washington ca 'Romania ofera o locatie strategica de cinci stele'. Spusele premierului se bazeaza cu siguranta pe calculele americane pentru Romania si Bulgaria facute in timpul ultimului razboi din Irak. Dupa cum evolueaza razboiul antiterorist cu centrul de greutate in Orientul Apropiat, intr-adevar cele doua state vor fi in continuare varful de lance militar al SUA, desi nu neaparat si al NATO. De altfel, aceasta componenta preponderent militara pe care NATO incepe sa o aiba in Romania deosebeste admiterea tarii noastre in Alianta in 2004 de ceea ce ar fi putut fi in 1999.

In 1997, administratia Clinton refuza Romaniei invitarea in NATO. Daca nu s-ar fi intamplat asta, cu siguranta Romania de astazi ar fi aratat diferit: mai democratica, mai prospera, mai putin corupta, cu adevarat ancorata in spatiul occidental.

Polonia, Ungaria, Cehia - tari invitate atunci in NATO la vreme de pace - s-au bucurat de toate avantajele pe care le-a presupus statutul lor de tari aliate.

Urmatoarea extindere a NATO care a cuprins si Romania s-a facut dupa 11 septembrie 2001, odata cu inceperea razboiului cu terorismul, noul tip de razboi al secolului XXI. Acum sapte ani, cand romanii manifestau pentru a fi admisi in NATO, ei nu doreau ca tara lor sa aiba parte in primul rand de tunuri si avioane, ci de democratie si prosperitate. Poate ca romanii erau si mai indreptatiti decat altii sa aiba asemenea aspiratii, fiindca ei platisera in 1989 cel mai greu tribut de sange din tot lagarul ex-comunist. Admiterea in NATO la vreme de razboi a deplasat, insa, sferele de interes. Nu trebuie, deci, sa ne mire faptul ca Romania va avea parte in perioada urmatoare ca membru in NATO in primul rand de tunuri si avioane si abia apoi de mai multa prosperitate.

Doi militari romani din Afganistan au murit pana acum ca urmare a apartenentei tarii noastre la Alianta. Șaisprezece civili au fost ucisi si alti 65 raniti in urma unei actiuni teroriste in Spania. Romania trebuie sa se astepte in continuare sa inregistreze si alte victime, militari si civili, din cauza intrarii in NATO. Este o decizie asumata din momentul in care 80 la suta din populatia tarii se pronunta pentru aceasta apartenenta. Pentru cinci prim-ministri - din Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania si Estonia – prezenta la Washington pentru ca tarile lor sa devina efectiv membre NATO a fost in primul rand obositoare si abia apoi cu adevarat istorica. Nu este vorba despre faptul ca tarile respective practic nu au participat la razboiul anti-terorist direct pe campul de lupta, ci despre faptul ca peste o luna, la 1 mai, cele cinci state impreuna cu alte cinci devin membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene.

Pentru aceste tari, democratia si prosperitatea nu mai inseamna un pret platit cu sange pe campul de lupta. Pentru Romania si Bulgaria insa, NATO si Washingtonul reprezinta deocamdata unica ancora adevarata, palpabila, in lumea occidentala.



Text preluat de pe site-ul: https://www.mae.ro

Ibidem

Text preluat de pe site-ul: https://www.mae.ro

Centrul de Studii Strategice de Securitate, Romania NATO, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, București, 2002, pag 131

Ibidem

Centrul de Studii Strategice de Securitate, Romania NATO, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, București, 2002, pag 140

Ibidem

Edward N.Luttwak, From Geopolitics to Geo-Economics, in “The National Interest”, vara 1990, pag. 20

Henk, Ves; James, Bilbray (Coraportori): Nato, n opera]iunile ONU de men]inere a p`cii, mai 1994

Bernard Esambert, R`zboiul economic mondial, n “Defense nationale”, vol 48, iunie 1992, pag. 105



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 829
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site